Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Samuel a vorbit către toată casa lui Israel, zicând: „Dacă vă întoarceți la Domnul din toată inima voastră, scoateți dumnezeii străini și astarteele din mijlocul vostru și îndreptați-vă inimile către Domnul și slujiți-I numai Lui; și El vă va scăpa din mâna filistenilor”.

1 Samuel 7.3



Calea către restabilire (1)

Istoria poporului Israel, la fel ca istoria multor creștini, este plină de căderi și de ridicări, de înfrângeri urmate de biruințe, de depărtări de la calea dreaptă și de restabiliri. Există deci multe lecții pentru noi în tot Vechiul Testament. În Iosua 24.31 citim că Israel a slujit Domnului „în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile s-au lungit după Iosua”. După aceea însă, poporul a făcut ce era rău în ochii Domnului, L-a părăsit și s-a dus după alți dumnezei (Judecători 2.11,12). Drept rezultat, poporul a suferit din partea vrăjmașilor din jurul lui. Când israeliții însă s-au pocăit, Dumnezeu le-a trimis un eliberator. În 1 Samuel 7.2, ei au plâns după Domnul. Atunci Samuel le-a dezvăluit cum aveau să fie eliberați.

Vedem deci mai întâi că ei au simțit o adâncă durere pentru păcatul lor, că au regretat sincer și că s-au pocăit din inimă, dorind fierbinte restabilirea părtășiei lor cu Domnul și flămânzind și însetând cu adevărat după dreptate. Samuel a făcut din aceasta o primă condiție: „Dacă vă întoarceți la Domnul din toată inima voastră”. Nu remușcări superficiale, nici decizii luate cu jumătate de inimă! Domnul nu ne forțează să ne pocăim, însă dorește o pocăință adevărată.

În al doilea rând, poporul a înțeles că nu se putea închina și Dumnezeului sfânt și idolilor. Domnul Isus a declarat El Însuși că nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.

Există mulți dumnezei falși, prea mulți ca să-i putem menționa pe toți. În numărul lor intră lăcomia, mândria, un duh neiertător, starea lumească, lenea, poftele cărnii, egoismul și așa mai departe. Toți acești idoli trebuie abandonați pentru a se putea porni pe drumul restabilirii. Altfel, restabilirea va fi superficială și temporară. Să ne cercetăm înaintea Domnului, dacă dorim o restabilire adevărată!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gol am ieșit din pântecele mamei mele … Domnul a dat, și Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului!

Iov 1.21



Putere în slăbiciune

Un tată și-a pierdut fiul cel mare în timpul războiului. Acesta trebuia să muncească într-un sat unde patrulele, în semn de răzbunare, luau ca prizonieri pe toți bărbații pe care îi găseau. Așa a fost luat și acel fiu. Nimeni nu s-a mai întors. Câteva luni mai târziu, părinții au primit vestea că fiul lor murise de pneumonie. Un prieten a încercat să-i mângâie și să le spună că Dumnezeu permisese așa ceva. Tatăl credincios a spus: „Aceasta nu ar fi pentru mine o mângâiere. Nu pot să înțeleg, dar știu că Dumnezeu a găsit cu cale să-l ducă pe fiul meu acasă în acest mod”.

Prietenul nu a uitat niciodată acele cuvinte. L-au săgetat adânc. S-a gândit atunci și la vorbele lui Iov: „Domnul a luat”. Iov ar fi putut vorbi despre cataclisme naturale, în urma cărora au murit copiii săi, i-ar fi putut acuza pe sabeeni și pe caldeeni de ucidere și de jaf – și ar fi avut dreptate. Dar în inima sa ar fi rămas numai suferință și amărăciune și nu ar fi văzut mâna lui Dumnezeu în acele suferințe. Așa că Iov a adăugat: „Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului!”.

Ascultăm cu admirație și cu uimire cuvintele lui Iov. Cât de departe suntem noi față de credincioșii vremurilor trecute! Să învățăm din acest frumos exemplu, admirând cum harul lui Dumnezeu lucrează în inima celor care și-au pus încrederea în El!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI ÎNȚELEGI DORINȚELE (3) – Fundația SEER

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:8)


Când Biblia îți spune ce trebuie să faci, o poți lua în două moduri: ca obligație sau ca oportunitate.

Prima se referă la responsabilități. Trebuie să plătești taxele, trebuie să ții câinele în lesă, trebuie să-ți iei examenul pentru permisul de conducere.

A doua se referă la viață. Trebuie să faci o pauză, trebuie să vizitezi anumite locuri, trebuie să guști prăjitura.

Obligațiile mesajului lui Hristos sunt în principal obligațiile oportunității. Pe măsură ce devii mai conștient de lucrul acesta, te poți simți vinovat pentru că dorința ta după Dumnezeu nu este suficient de profundă. Problema este că nu te poți face singur să-L dorești mai mult pe Dumnezeu prin simplul fapt că îți spui că așa trebuie. Dar El este atât de bun și de răbdător în dorința Sa ca tu să-L dorești, încât este dispus să lucreze cu acest fel de onestitate. De aceea Cuvântul Său spune: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” Cuvântul „gustați” reprezintă invitația unui bucătar înzestrat. Nu trebuie să-ți iei angajamentul că vei mânca tot din farfurie; dar gustă, și dacă nu-ți place, poți lăsa restul acolo. Bucătarul este convins că dacă te poate face să iei prima îmbucătură, vei dori să mănânci tot.

Adevărul este că, cu cât citești mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și te rogi, cu atât mai multe beneficii vei avea și cu atât mai mult vei fi atras de el. Da, totul începe ca o disciplină. Dar când te ții de ea, devine o desfătare!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 18:1-18


Bătălia se va angaja între timp. Dar încă o dată ea echivalează cu un război civil. Iar sărmanul împărat se găseşte într-o situaţie tragică. Oare poate dori victoria când aceasta implică în mod necesar înfrângerea şi, posibil, moartea fiului pe care n-a încetat nici un moment să-l iubească?

„Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Ceasul solemnului „secerat” a sosit pentru mizerabilul Absalom. Lui i se aplică afirmaţia înspăimântătoare din Proverbe 30.17: „Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri”. Frumoasa podoabă capilară, care constituia mândria lui Absalom, devine mijlocul prin care îi va veni distrugerea. Crudul Ioab este instrumentul prin care judecata lui Dumnezeu se aduce la îndeplinire; totuşi, aceasta nu-l scuză deloc. În pofida dispoziţiilor împăratului, nu-i este teamă să comită noul omor cu sânge rece.

Ridicând un stâlp de aducere-aminte spre onoarea proprie, Absalom nu prevăzuse că un alt monument avea să fie ridicat spre ruşinea lui: grămada mare de pietre peste groapa unde fusese aruncat trupul său (asemenea lui Acan – Iosua 7.26), o grămadă asupra căreia fiecare avea să-şi arunce piatra în semn de dispreţ şi de condamnare.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: