Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

A trimis un om înaintea lor: Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare, până la timpul când s-a împlinit ce a spus: Cuvântul Domnului l-a încercat. Împăratul a trimis și l-a dezlegat; stăpânitorul popoarelor l-a eliberat. L-a pus domn peste casa lui și cârmuitor peste toate avuțiile lui.

Psalmul 105.17-21



Dumnezeu a trimis un Om și înaintea noastră – pe Fiul Său preaiubit. Ni se spune că „El a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1.11). Cât de trist este să vedem felul în care El a fost tratat! A fost vândut pentru treizeci de arginți, prețul unui rob. Suferințele lui Iosif în închisoare nu se pot compara cu suferințele lui Hristos pe cruce. Acolo El a îndurat batjocura și persecuția amară din partea celor pe care El Însuși îi crease. Mai mult, a suferit agonia de a fi părăsit de Dumnezeu atunci când purta judecata cumplită pentru păcatele noastre, în timpul celor trei ore de întuneric. Cu adevărat, „sufletul Său a intrat în fiare”.

„Până la timpul când s-a împlinit ce a spus.” Aceste cuvinte, scrise cu privire la Iosif, își găsesc ecouri cu siguranță mult mai adânci cu privire la Hristos. Ce spusese Hristos? Găsim cuvintele Lui în Luca 18.31-33: „Toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. Pentru că El va fi dat în mâinile națiunilor și va fi batjocorit și va fi insultat și va fi scuipat și Îl vor biciui și Îl vor omorî și a treia zi va învia”. Învierea Domnului Isus dintre cei morți este ilustrată aici în ceea ce este spus despre Iosif: „Împăratul a trimis și l-a dezlegat”. Dumnezeu I-a dezlegat Domnului Isus legăturile morții.

Așa cum Iosif a fost înălțat în Egipt, Domnul Isus a fost înălțat în ceruri și I s-a dat un Nume mai presus de orice nume. Să-I dăm și noi cinstea și gloria care I se cuvin!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Se răspândea tot mai mult vestea despre El și mulțimi multe se strângeau să-L asculte … Iar El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.

Luca 5.15,16



Vestea despre Isus

Cât de reală a fost binecuvântarea lui Dumnezeu peste lucrarea Domnului Isus încă de la începutul acesteia! Cu o atingere, El a vindecat un lepros. Deși i-a spus omului să nu spună nimănui nimic, totuși vestea s-a răspândit, iar mulțimile au fost atrase să Îl asculte și să fie vindecate. Dar Domnul binecuvântat al gloriei nu a fost încântat de entuziasmul mulțimii. Unii ar considera aceasta o oportunitate excelentă; dar Domnul Se retrăgea și Se ruga. El nu a venit în lume ca să Își facă publicitate, ci ca să facă voia lui Dumnezeu. Dacă numărul mare al celor ce-L ascultau tindea să distragă atenția de la realitatea și adevărul mesajului Său de har, El Se retrăgea.

Locul cel mai înalt Îi aparține numai Domnului Isus, iar El, de dragul nostru, a coborât pentru a lua locul cel mai de jos, un loc asociat cu suferințe și lupte mai mari decât pot înțelege mințile noastre. Dar acum, ca Om, El stă pe tronul lui Dumnezeu în locul cel mai înalt. Ale Lui sunt pentru veșnicie lauda și onoarea și puterea și gloria! Să lăsăm ca această veste despre Isus – Unicul Mântuitor venit la noi din partea Tatălui ceresc – să-Și facă lucrarea în inimile noastre! Cât de bine ni se potrivește locul la picioarele Domnului și Mântuitorului nostru, în toată smerenia și mulțumirea!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ ÎNTÂIETATE! – Fundația SEER

„Fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

Pe măsură ce te apropii de ultimii ani ai vieții, îți dai seama că nu numai ceea ce faci pentru tine contează, ci și ceea ce faci pentru alții. Cei mai nefericiți oameni de pe pământ sunt toți cei care urăsc, obstrucționează și îi rănesc pe ceilalți, în timp ce oamenii cei mai fericiți sunt cei care își trăiesc viața ajutându-i pe alții.

Măsura cu care ajuți este măsura fericirii tale – e foarte simplu.

Poetul John Albert Holmes a spus: „E bine să-ți amintești că întreaga populație a universului, cu o singură excepție, se compune din alții.” Așadar, ce vei face pentru ei? Cât de bun ești în a lăsa pe altul să primească laudele pentru ceea ce s-a făcut? Apostolul Pavel scrie: „fiecare să dea întâietate altuia.” Data viitoare când cineva îți împărtășește realizările lui, fii atent la nevoia ta de a interveni și de a spune ceva la fel de bun, dacă nu cumva chiar mai bun despre tine însuți. Când faci lucrul acesta, creezi comparație și competiție, îi micșorezi bucuria, creezi o distanță între voi doi și amândoi aveți de pierdut. În schimb, mușcă-ți limba, uită-te la el și spune: „E minunat, mai spune-mi!” Și… fii sincer!

Când îi tratezi pe oameni în felul acesta, se întâmplă două lucruri:

1) Oamenii se bucură de compania ta pentru că simt că ești alături de ei și că nu stai gata pregătit să-ți vină și ție rândul să vorbești.

2) Oamenii simt că în loc să concurezi împotriva lor, îți pasă și te bucuri că au reușit. Prin urmare, relația voastră devine mai solidă – pentru că nu mai dorești ca tu să ai parte de toată atenția și gloria.

Asta înseamnă să dai întâietate și să trăiești pentru alții.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 15:30-37; 16:1-4


Durerile pe care David trebuie să le cunoască acum sunt rezultatul propriilor păcate. De aceea nu pot fi comparate cu suferinţele Domnului Isus, care au fost toate consecinţa păcatelor noastre. Cu toate acestea, ele ne aduc în măsură să înţelegem mai bine prin ce a trecut Mântuitorul nostru. Iată-l pe David însoţit de câţiva prieteni credincioşi, plângând, în timp ce urcă din greu pe muntele Măslinilor! Mai târziu, în acelaşi loc, în grădina Ghetsimani, Omul durerilor, aflat în chinul luptei Sale, avea să aducă „cereri şi rugăciuni stăruitoare cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte” (Evrei 5.7). Tocmai în acest loc află împăratul de trădarea lui Ahitofel, prietenul şi sfătuitorul său apropiat (dar al cărui nume înseamnă „frate al nesăbuinţei”). Şi tot aici va veni mai târziu Iuda în fruntea soldaţilor şi a aprozilor (vezi Ps. 3.1 şi titlul).

Strigătul de dezolare al lui David din Ps. 55.13-14 poate fi atribuit, fără îndoială, acestui moment: „Ci tu, un om ca mine, sfătuitorul meu şi prietenul meu: noi am avut dulci destăinuiri împreună …” Să ne gândim cu câtă tristeţe trebuie să-l fi întrebat Domnul pe mizerabilul Său ucenic, „Prietene, pentru ce ai venit?” (Matei 26.50).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: