Mana Zilnica

19 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” … Și Isus, scoțând un strigăt tare, Și-a dat duhul. Și perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos.

Marcu 15.33,34,37,38

Niciodată înainte și niciodată după aceea n-a mai fost o scenă ca aceasta. Supus urii și persecuției din partea acelora pe care chiar El îi crease, Domnul slavei a fost condamnat de un judecător care n-a găsit nicio vină în El, apoi a fost luat și țintuit pe o cruce. Acolo a devenit ținta disprețului și a batjocurii cruzilor Săi persecutori.

La ceasul al șaselea, Dumnezeu a trimis întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. În timpul acestor trei ore, nimeni nu a putut vedea cum Hristosul binecuvântat al lui Dumnezeu suferea mai mult decât și-ar putea cineva imagina – nu suferințe din partea cruzimii oamenilor, ci suferințe ale agoniei inexprimabile în urma părăsirii de către Dumnezeu. În timpul acestor trei ceasuri, Domnul Isus a purtat de bunăvoie judecata lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, iar o astfel de suferință trece infinit dincolo de posibilitățile noastre de înțelegere.

La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Apoi a strigat din nou cu glas tare și Și-a dat duhul. Se știe că răstignirea era atât de cumplită și de istovitoare, încât niciun răstignit nu putea striga cu glas tare, însă astfel Domnul Isus a dovedit încă o dată că El era mai mult decât un simplu om. El n-a murit de istovire, ci Și-a dat de bunăvoie viața pentru noi. Minunat Mântuitor!

La moartea Sa, perdeaua templului a fost ruptă în două de sus până jos. Dumnezeu a arătat că jertfa preaiubitului Său Fiu a deschis calea pentru ca cei credincioși să poată intra în prezența Sa (Evrei 10.19).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6

Hristos – Adevărul

În ce constă diferența între credința creștină și toate celelalte religii ale lumii? Răspunsul este simplu: Isus Hristos. El este Adevărul. Cei care Îl au pe Hristos au Adevărul, care nu poate fi găsit nicăieri altundeva. Dacă adevărul ar fi orice altceva și nu Dumnezeu întrupat, adevărul ar fi neîndestulător. Adevărul nu este un concept, nu este o putere logică, nici un om, nici o religie, nici lumea cu știința ei; adevărul este ceva neasemuit și nemăsurat: Isus Hristos. Numai Mântuitorul a avut dreptul să spună: „Eu sunt Adevărul”.

Sărmanul dregător Pilat, aflându-se în fața Adevărului, a întrebat: „Ce este adevărul?”. Ca Pilat au fost și sunt încă mulți oameni, chiar cu numele de creștini, care întreabă: Ce este adevărul? Într-o lume plină de informație este regretabil să nu afli despre Cel ce este Adevărul. Fundamentele credinței creștine ne arată că Fiul lui Dumnezeu, prin venirea Sa pe pământ și prin moartea Sa la cruce, a pus temelia împăcării cu Dumnezeu. Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. Și încă un adevăr pe care nu trebuie să-l uităm: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, spune Mântuitorul. Caută-L pe Mântuitorul Isus Hristos – Adevărul – pe paginile Bibliei și vei găsi Calea spre Dumnezeu! El ne-a deschis poarta păcii, nouă, oamenilor sărmani, înstrăinați de Dumnezeu, deznădăjduiți, care locuiesc în valea umbrei morții, pentru ca o nădejde veșnică să lumineze în această lume întunecoasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CEDA ÎN FAȚA FRICII! – Fundația SEER

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic” (Psalmul 118:6)

Frica trebuie confruntată întotdeauna, într-un fel sau altul. Fricile tale vor fi diferite în funcție de etapele vieții tale. Odată ce accepți lucrul acesta, poți face progrese. De exemplu, Iulius Cezar a cucerit lumea, dar era îngrozit de tunet. Petru cel Mare al Rusiei plângea ca un copil când trebuia să treacă peste un pod. Faimosul scriitor britanic Dr. Samuel Johnson nu intra într-o cameră cu piciorul stâng în față. Dacă-și dădea seama că din greșeală a făcut asta, se întorcea și intra iarăși, cu dreptul… Vorbim aici și despre a începe toate lucrurile cu dreptul, nu-i așa? Dacă o lași să te controleze, frica te va împiedica să-ți trăiești viața din belșug. Frica aduce lipsa de acțiune, lipsa de acțiune aduce lipsa experienței, lipsa experienței aduce neștiință și neștiința aduce teamă. E un ciclu, iar dacă te-ai pomenit prins în el, iată câteva versete care te vor ajuta:

1) „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

2) „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

3) „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

4) „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” (Psalmul 56:4).

5) „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7).

Personalizează aceste versete în rugăciune, bazează-te pe ele și nu ceda în fața fricii!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 10:1-18

Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt „zdrobite“
în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit …!“ (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere“ pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

18 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli.

Deuteronom 6.5-7

Dumnezeu îi ține pe părinți responsabili să-și învețe copiii. Înțelegem noi că acest lucru se aplică la fiecare aspect al vieții? Aceasta este una dintre cele mai mari responsabilități pe care noi, părinții, le avem. Când Dumnezeu i-a eliberat pe israeliți din Egipt, le-a dat instrucțiuni specifice cu privire la lucruri importante pentru inima Lui. El a menționat adesea ceea ce părinții trebuiau să răspundă, atunci când copiii lor le puneau anumite întrebări.

Părinților le sunt date mai întâi instrucțiuni cu privire la viața lor personală, care trebuie să fie în rânduială, pentru ca ei să-și poată apoi învăța cu adevărat copiii. În împrejurări normale, copiii se află împreună cu părinții lor cea mai mare parte din timp. Copiii îi văd pe părinți în situații prevăzute și neprevăzute, așteptate și neașteptate.

De aceea, înainte ca părinții să-și poată instrui cum se cuvine copiii cu privire la relația cu Domnul, trebuie ca mai întâi ei înșiși să-L iubească pe Domnul. Această dragoste trebuie să fie adâncă, din inimă, fiindcă ei trebuie să ofere mai mult decât o simplă cunoaștere academică a ceea ce Dumnezeu este. Ei trebuie să le împărtășească odraslelor lor dragostea adâncă pentru Dumnezeu și pentru Domnul Isus.

Acest lucru este vital! Programul zilnic de devoțiune în familie trebuie să fie mai mult decât o simplă citire de câteva minute. Trebuie să existe discuții asupra Scripturii, rugăciune și, poate, o cântare. Domnul trebuie să fie parte din orice aspect al vieții noastre zilnice.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveți orânduirile Tale! Limba mea să vorbească de cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt dreptate!

Psalmul 119.171,172

Doamne-al Tău Cuvânt

Doamne-al Tău Cuvânt e veșnic,
Minunat, atotputernic.
Și-azi el biruie prin Tine
Orice-nvățături străine.
Adevărul Tău ne-ndreaptă
Viața pe cărarea dreaptă,
Iar credința și iubirea
Pe „ce-i scris” ‘și-au temelia.

Vrem să ne hrănim pe cale
Cu-adevărurile Tale,
Drepturile Tale sfinte
Să ne stea mereu ‘nainte.
Tot ce ne-ai promis să credem,
În Cuvânt să ne încredem,
Să-Ți dăm cinste-n ascultare,
Doamne, fără încetare.

În durere: mângâiere,
Și lumină și putere;
În primejdii: ocrotire,
Și curaj și izbăvire;
Sunt și azi acestea toate,
Prin Cuvântul Tău sfânt, roade.
O, nimic nu este veșnic,
Doar Cuvântul e statornic!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERSPECTIVA CREDINȚEI – Fundația SEER

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu… cu mulțumiri.” (Filipeni 4:6)

Se întâmplă așa de ușor să te îngrijorezi, mai ales în compania persoanelor nepotrivite. Fără să-ți dai seama, ajungi să critici și să te plângi, iar atmosfera devine negativă. Asta pentru că vorbele sunt asemeni norilor sau strălucirii soarelui: ele creează un climat. Tu zici: „Spun asta doar pentru că sunt atât de îngrijorat!” Atunci citește următoarele: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Te ridici deasupra neliniștii prin faptul că aduci mulțumiri, nu prin văicăreli. Nu lăsa ca gradul de mulțumire pe care îl ai să fie determinat de situația ta, deoarece Dumnezeu este mai mare decât situația prin care treci.

Deci cum îți poți învinge înclinația pe care o ai de a fi negativist și în schimb, să dezvolți o perspectivă pozitivă plină de credință?

1) Hotărăște-te să fii așa! Abraham Lincoln a spus adevărul când a afirmat că: „Oamenii sunt fericiți în măsura în care se hotărăsc să fie astfel.” Refuză să-ți mai petreci vreo clipă criticând și văicărindu-te.

2) Începe acum! Schimbarea nu se produce ușor, dar dacă nu are un început, nu se va produce deloc! Încearcă să fii mai conștient de ceea ce spui. Surprinde-te asupra faptei! Când primele tale fraze sunt negative, corectează-te și direcționează conversația spre ce este pozitiv. Hotărăște-te ca de-acum înainte, când nu poți spune ceva util, să te abții să mai spui ceva.

3) Caută ceea ce este bine!

„Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8). Fă din următoarea rugăciune și rugăciunea ta, azi: „Doamne, te rog să-mi dai o perspectivă pozitivă și plină de credință în fiecare zi. Amin!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 9:26-57

Capitolul nostru confirmă declaraţia lui Isaia făcută în legătură cu astfel de oameni: „Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, pustiirea şi nimicirea sunt pe cărările lor” (Isaia 59.7, citat în Romani 3.15, 16).

Oare s-au schimbat lucrurile astăzi în lume? Cu siguranţă că nu! Politica oamenilor rămâne dominată de violenţă, de minciună şi de nelinişte. „Să mă frământ printre ei?”, „să mă duc să mă clatin peste copaci?” (v. 9,11,13) era întrebarea pusă de Iotam în parabola lui. Ar fi putut lupta contra lui Abimelec, pentru a-şi răzbuna fraţii ucişi. Dar se păzeşte de aşa ceva!

Departe de dezbinare şi de intrigi, el se află la Beer (v. 21; vezi Numeri 21.16), unde aşteaptă în linişte scăparea Domnului. Şi, întocmai cum   i-am văzut pe vrăjmaşi întorcând sabia unii împotriva altora în tabăra lui Madian, acum Abimelec şi bărbaţii Sihemului îşi petrec timpul nimicindu-se între ei. Sunt unul pentru altul un foc distrugător. Astfel se realizează ceea ce prezisese Iotam (v. 20) şi, în acelaşi timp, se împlineşte cuvântul verificat întotdeauna de istoria oamenilor: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7; vezi şi Galateni 5.15).

17 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Lucrul bun încredințat ție păstrează-l prin Duhul Sfânt care locuiește în noi.

1 Timotei 1.14

În Vechiul Testament, lucrarea Duhului Sfânt a fost, în mare parte, de a-i înzestra cu putere pe diferiți oameni, ca instrumente în vederea împlinirii anumitor lucrări. Prin urmare, citim că El a venit peste astfel de oameni, precum Otniel, Ghedeon, Iefta, Samson, David, Azaria, Zaharia etc.

În contrast cu aceasta, Domnul Isus spune în Ioan 14.17, cu privire la Duhul Sfânt: „El va fi în voi”. Iar Pavel scrie credincioșilor din Corint despre „Duhul Sfânt care este în voi” (1 Corinteni 6.19). În altă parte vorbește despre „Duhul Sfânt care locuiește în voi” (Romani 8.11) și despre „Duhul Sfânt care locuiește în noi” (2 Timotei 1.14).

Importanța deosebirii dintre cuvintele „peste” și „în” este mai mare decât ne-am închipui. Ca să folosim o ilustrație, gândiți-vă la diferența dintre o corabie cu pânză și un vapor. Corabia este dependentă, pentru înaintarea ei, de o putere care vine asupra ei din afară. Când vântul îi umflă pânzele, ea înaintează ușor și cu rapiditate. De cealaltă parte, vaporul este dus de o putere interioară, putere care nu este intermitentă, ci constantă. Vântul poate sufla împotrivă, valurile pot fi oricât de mari, dar vaporul își va croi drum înainte, fiindcă puterea care îl face să înainteze este înăuntrul lui.

În zilele dinaintea venirii lui Hristos, cei credincioși erau ca niște corăbii. Astăzi, ei sunt ca niște vapoare. Înaintarea noastră este dependentă de o putere interioară; și nu numai înaintarea, ci și bucuria, slujirea și mărturia noastră – toate depind de Duhul Sfânt, care locuiește și rămâne în noi. Fără El și fără lucrarea Lui de har în sufletele noastre nu poate exista cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, nici înțelegere a lucrurilor Lui mărețe.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pentru cei răi nu este pace”, zice Dumnezeul meu.

Isaia 57.21

Cum să ajungi un mizerabil

Cineva a scris un articol intitulat „Cum să ajungi un mizerabil”. Spunea, între altele: „Gândește-te mereu la tine. Vorbește despre tine. Caută mereu să afli opinia altora despre tine. Ascultă cu lăcomie ce ar putea spune cei din jurul tău despre tine. Așteaptă să fii apreciat. Fii invidios. Nu te încrede în nimeni decât în tine. Caută ca toți să te respecte. Pretinde ca toți să fie de acord cu părerile tale. Tot ce faci să fie în folosul tău; pentru alții, cât mai puțin posibil”.

În fond, așa este orice om din fire, care nu-L cunoaște pe Domnul Isus. Toate se învârt în jurul lui: ce vrea el, ce spune el, ce gândește el. Dar, căutând să fim noi centrul a toate, ajungem mizerabili, iar pentru cei din jur, o povară. Nu am fost făcuți să arătăm în felul acesta, însă păcatul ne-a adus în această stare. Am fost făcuți să ne închinăm Creatorului. Cel care locuiește în ceruri spune: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit” (Isaia 57.15).

O persoană nu este niciodată mai goală sufletește decât atunci când este plină de propria ei importanță. „Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl” (Isaia 57.20).

Când ajungem să-L cunoaștem pe Domnul Isus, abia atunci ne dăm seama cine suntem noi, păcătoși pierduți, și cine este El, Mântuitorul și Stăpânul nostru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc… ce lucru neobișnuit faceți?” (Matei 5:46-47)

Jon Walker a scris: „‘Trimiteți o poză și eu vă răspund’ – iată un mesaj obișnuit în reclamele personale, și e de înțeles (în zilele în care trăim) să fim precauți. Dar când vine vorba despre a-i iubi pe alții, oare nu te trezești spunând: ‘Trimiteți mai întâi poza’? Toți spunem lucrul acesta în moduri diferite. „Trebuie să văd dacă ești suficient de bun… Nu sunt sigur că meriți dragostea mea… Trebuie să te comporți așa cum mă aștept, înainte să te iubesc.” E timpul să „nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii” (2 Corinteni 5:16).

În Predica de pe Munte, Domnul Isus a zis: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, deci, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:45-48).

Dragostea lui Dumnezeu față de noi este „desăvârșită” pentru că este necondiționată, fără prejudecăți și vine fără clauze adiționale. Biblia spune că pe când eram vrăjmașii Săi, Dumnezeu și-a arătat „dragostea față de noi prin faptul că… Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Așadar, este cineva în viața ta care te-a rănit, și acum îți este greu să-l iubești? Atunci roagă-te: „Tată, mă lupt să iubesc pe (scrie un nume). Ajută-mă să nu mai judec și să nu mai caut vinovatul și să încep să iubesc (pe cutare) așa cum mă iubești și Tu pe mine!” Amin!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 9:1-25

Acest trist capitol descrie procesul rapid şi înspăimântător al declinului. Ghedeon refuzase odată în mod înţelept domnia propusă lui şi fiilor lui, dar mai târziu, după ce firea pământească îşi recapătă supremaţia, el îi pune fiului ţiitoarei sale numele Abimelec (Ťtatăl meu este împăratť − 8.31). Acesta din urmă ia puterea prin viclenie şi violenţă. În contrast, remarcaţi-l pe Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ghedeon, unicul supravieţuitor al masacrului îngrozitor din Sihem. Lui nu-i este frică să spună adevărul şi să aducă mărturia la urechile întregii cetăţi (9.7), spre deosebire de teama care-l stăpânise pe tatăl său altădată, pe când construia altarul Domnului şi-l dărâma pe cel al lui Baal (6.27).

Putem învăţa mult din parabola împăratului copacilor. Ea reliefează trei lucruri pe care nu
trebuie să le cedăm, ci să le păzim cu străşnicie: 1) Untdelemnul, sau grăsimea măslinului, simbol al Duhului Sfânt, unica sursă de putere a celui credincios; 2) Dulceaţa şi fructul minunat (al smochinului), altfel spus, lucrările credinţei; 3) Vinul, înveselindu-L pe Dumnezeu şi pe oameni, imagine a bucuriei comuniunii cu Dumnezeu şi a unora cu alţii.

Dacă am accepta să stăpânim aici, jos, cu alte cuvinte, dacă am ocupa un loc de frunte şi dacă ne-am agita pentru cauza lumii acesteia, ar însemna, cu siguranţă, a abandona aceste privilegii impresionante.  Fie ca Domnul să ne păzească pe toţi.

16 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au coborât păsări răpitoare peste trupurile moarte; și Avram le-a alungat.

Geneza 15.11

Suntem îndreptățiți prin credința în Isus și în lucrarea Sa, iar Dumnezeu nu va judeca niciodată pe Fiul Său și nici lucrarea Sa. Acesta este temeiul păcii, al odihnei și al bucuriei noastre în prezența Domnului.

Vedem cum păsările răpitoare au coborât peste jertfa adusă de Avraam, însă el le-a alungat. La fel trebuie să procedăm și noi. Ce simbolizează aceste păsări? Ele sunt îndoielile și sugestiile diavolului. Să nu lăsăm nimic să se interpună între sufletul nostru și lucrarea prețioasă pe care Domnul Isus a împlinit-o la cruce! Să alungăm aceste păsări – îndoielile, temerile și incertitudinile care pot răsări în inima noastră! Dacă suntem asaltați de ele, să procedăm ca Avraam! „Împotriviți-vă diavolului”, spune Scriptura, „și el va fugi de la voi”.

Aceste păsări îl simbolizează de fapt pe vrăjmașul nostru. Aceasta este imaginea prin care el este reprezentat în Matei 13, unde Domnul vorbește despre păsările care au mâncat sămânța căzută lângă drum (capitolul 13.3,4,19). Acesta este felul în care Domnul prezintă faptul că diavolul răpește Cuvântul lui Dumnezeu din inima celui necredincios, pentru ca el să nu creadă și să nu fie mântuit. Orice gând rău sugerat și orice îndoială cu privire la Hristos și la valoarea lucrării Sale sunt de la diavolul. Avraam a alungat păsările, iar noi trebuie să facem la fel și să ne împotrivim diavolului. Dumnezeu să ne dea tuturor odihnă și bucurie în Fiul Său, alături de cunoștința a ceea ce înseamnă să fim îndreptățiți în El, posesori ai „îndreptățirii vieții”!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu.

Psalmul 90.2

Atributele lui Dumnezeu

Dumnezeu este veșnic. El nu are nicio origine, ci a fost de la început; El nu are niciun sfârșit. Numai Dumnezeu este nemuritor, pentru că „are viața în Sine” (Psalmul 90.2; 1 Timotei 6.16). Dumnezeu este independent, nu are nevoie de nimic, pentru că toate vin de la El, iar El stăpânește peste toate (Fapte 17.24,25). El stă deasupra creației care a fost întocmită prin Cuvântul Său puternic. Dumnezeu este Duh; de aceea este El invizibil pentru ochii oamenilor (Ioan 4.24). Dumnezeu este nesfârșit, fără margini și granițe. Ceea ce este creat nu-L poate „cuprinde” (1 Împărați 8.27). „Prin cuvântul puterii Sale”, Dumnezeu a chemat creația la existență și în același mod El o „poartă” și o menține. El poate totul, Lui nu-I poate fi refuzat nimic și nimic nu-I este imposibil (Iov 42.2). De aceea Dumnezeu este numit Cel Atotputernic (Geneza 17.1).

Dumnezeu este omniprezent; nu este legat de timp și spațiu. Și, pentru că este în același timp peste tot prezent și activ, omul nu poate fugi și nici nu se poate ascunde de El (Psalmul 139.7-12). Dumnezeu este nelimitat în cunoașterea Lui. Știe totul în trecut, prezent și viitor și nu este surprins de niciun eveniment. Cunoaște sfârșitul fiecărui lucru încă înainte de a începe. Dumnezeu este atotștiutor și cunoaște cele mai ascunse gânduri ale inimii omului; înaintea Lui, totul este „gol și descoperit” (Evrei 4.13).

Acest Dumnezeu veșnic, care a creat totul și care domnește cu un drept nelimitat și cu o putere nemărginită, este neschimbat. El rămâne „Același” în ființa Lui (Psalmul 102.26-28).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

Dragostea omenească spune: „Te iubesc – atâta timp cât îmi împlinești așteptările, cât ești de acord cu politica mea, cât mergi la aceeași biserică la care merg și eu, sau cât te potrivești cercului meu social.” Dumnezeu nu lucrează în felul acesta. El nu a așteptat ca noi să merităm, ca El să facă primul pas. „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Și atunci când a făcut acest lucru, El a schimbat toate regulile.

Domnul Isus a zis: „Vă dau o poruncă nouă… cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34). „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39). „Iubiți… fără să nădăjduiți ceva în schimb” (Luca 6:35).

Un pastor spunea: „Când îmi iau responsabilitatea de a iubi, de obicei ajung să dăruiesc, și nu să primesc… Dragostea mă costă inevitabil cele mai prețioase trei lucruri din viața mea: timpul meu, energia mea și banii mei. Când ești preocupat de binele altora, de obicei trebuie să sacrifici.” Iar un autor creștin a adăugat: „O vreme, am fost supărat pe dragoste – nu era ceea ce se spunea că este. Nu dura. Nu merita. Cu cât era mai profundă, cu atât durea mai tare. Dragostea era irațională, complicată, alunecoasă și nestatornică. Și am crezut că terminat-o cu ea! Încetul cu încetul, Domnul mi-a vindecat inima. Supărarea mea a început să se estompeze. Acum înțeleg că umanitatea este cea care rănește și înăbușă dragostea. „Dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7) și ea merită, indiferent care ar fi prețul. Oricât de mare suferință s-a produs în numele dragostei, noi suntem incompleți fără dragoste.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 8:18-35

După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale – ca a unui fiu de împărat – nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă
îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi“, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat“. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi“ (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă (v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

15 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

La sfârșitul fiecăror șapte ani să faci o iertare. Și acesta este felul iertării: oricine a împrumutat pe cineva să-și ia înapoi mâna de la împrumutul pe care l-a împrumutat aproapelui său; să nu-l ceară de la aproapele său și de la fratele său, pentru că s-a vestit iertarea Domnului.

Deuteronom 15.1,2

Dumnezeu cunoaște inima omului, care este întotdeauna gata să profite de o anume situație pentru folosul propriu. Exista riscul ca cei săraci din popor să fie luați ca sclavi de oameni bogați și nelegiuiți, împietriți cu privire la nevoile celor sărmani. Aici însă Dumnezeu introduce un lucru potrivit cu inima Sa: anul de iertare.

În fiecare al șaptelea an, toate datoriile trebuiau iertate, iar iertarea trebuia să fie acordată în întregime și fără părere de rău, după cum ne demonstrează versetul 9: „Ia seama la tine însuți să nu fie în inima ta un gând rău, zicând: «Se apropie anul al șaptelea, anul iertării!» și ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău sărac și să nu-i dai, și el să strige împotriva ta către Domnul și să fie păcat în tine”.

Găsim aplicația morală a acestui principiu în Matei 18.21-35, când Domnul Isus răspunde la întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, și eu îl voi ierta: până la șapte ori?”. Răspunsul Domnului a fost: „Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte”. Apoi El spune pilda robului care avea o datorie imposibil de plătit, dar care a fost iertat de stăpânul lui. Totuși, acest rob a refuzat după aceea să ierte o datorie foarte mică pe care un alt rob o avea la el. Lucrurile nu s-au sfârșit bine pentru robul neîndurător.

Învățătura Domnului Isus de a-l ierta mereu pe fratele nostru din toată inima merge mult mai departe de ceea ce Legea prevedea ca israeliții să facă în fiecare al șaptelea an. „Și fiți buni unii cu alții, miloși, iertându-vă unii pe alții, după cum și Dumnezeu v-a iertat în Hristos” (Efeseni 4.32).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste între voi.

Ioan 13.35

Ce m-a determinat să mă întorc la Dumnezeu

M-am născut în Africa de Nord, într-unul din statele din Magreb. Toată viața m-am străduit să fiu plăcut lui Dumnezeu. Dar mereu am simțit un gol de care nu puteam să scap. Prietenii mei musulmani îmi spuneau: „Dacă vrei să fii desăvârșit, trebuie să te rogi mai mult”. Eu le-am răspuns: „Nu, căci pentru a ajunge mai aproape de Dumnezeu, îmi lipsește mai mult decât aceasta. Inimii mele îi lipsește ceva important”. — „Dar tu ai o inimă bună, faci multe milostenii și îi iubești pe toți oamenii.” — „Aceasta nu are nimic de-a face cu relația mea cu Dumnezeu.”

Într-o zi am văzut o emisiune la care cineva citea cuvintele Domnului: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.” Acest cuvânt mă mișcă și astăzi la fel de mult (Matei 11.28).

Mai târziu am întâlnit un creștin căruia i-am spus că doresc să merg la o adunare creștină. El mi-a dat o adresă. M-am dus acolo și am fost foarte impresionat de simplitatea acelor frați creștini. Ei se salutau prietenește, tineri și bătrâni, fără să facă vreo deosebire. Aceasta m-a copleșit. Era exact ceea ce căutam: simpatie adevărată și dragoste frățească. Din ziua aceea am mers regulat la acea adunare creștină. Curând am înțeles că nu prin fapte bune sau prin respectarea unor reguli poți ajunge în Paradis, ci numai prin credința în Domnul Isus. „Este … un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPUTUL VINDECĂRII – Fundația SEER

„Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2)

Vorbim cu atâta ușurință despre lucruri care nu contează. Dar când se ivește prilejul să vorbim despre fricile noastre, despre singurătatea noastră, despre vina noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște scoici. Uneori, ne purtăm de parcă nici nu auzim, când în realitate nu ne place ce auzim. Ți-ai auzit soția sau soțul spunând că are nevoie de atenția și de timpul tău sau l-ai auzit pe copilul tău spunând: „Te iubesc!”… Și i-ai auzit și când au suspinat că nu ai răspuns nimic! Ai fugit și te-ai ascuns, pentru că fie nu știi cum să le oferi ceea ce ei îți cer, fie nu vrei să plătești prețul.

Cu toții avem ascunzătorile noastre, cum ar fi: locul de muncă, obiceiurile sau relațiile care nu pretind onestitate emoțională. Și în consecință, ne simțim stânjeniți. Dar toate mecanismele noastre de scăpare ne țin și mai mult încătușați în ciclul tăcerii.

Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a-ți exprima emoțiile. Cât ai de gând să te mai ascunzi în spatele măștii și să-ți negi nevoile neîmplinite și fricile neexprimate? Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Dacă îți negi în continuare emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații frumoase.

Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, trist, mânios sau că are nevoie de dragoste. El a spus: „…strig către Tine cu inima mâhnită…” (Psalmul 61:2). Dacă nu te poți exprima față de alții, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. Ceea ce a făcut pentru David, El poate face și pentru tine. Așa că, întoarce-te astăzi la El și lasă ca vindecarea să înceapă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 8:1-17

Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti.

Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singură ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac − declară Pavel − alerg drept spre ţint㓠(Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi“, spune el în altă parte (2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă“!

14 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, … pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește.

Evrei 12.5,6

Disciplinarea (1)

Unul dintre cele mai importante pasaje din Scriptură care vorbesc despre disciplinarea divină se găsește în Evrei 12.5-11. De aici învățăm că Dumnezeu îi disciplinează pe cei ai Săi și că disciplinarea este o dovadă a faptului că ei Îi aparțin (Evrei 12.6,8).

Scriitorul Epistolei către Evrei pune în contrast disciplinarea aplicată nouă de părinții noștri după trup cu cea aplicată de Tatăl nostru ceresc (versetul 9). Părinții noștri ne corectau adesea „pentru puține zile” și „după cum li se părea bine” (versetul 10). Cu alte cuvinte, ei aveau în vedere un scop limitat, adesea el fiind acela ca noi să le dăm respectul cuvenit. Unii dintre noi poate că am avut părinți care nu s-au priceput la creșterea copiilor și care de multe ori ne-au disciplinat cu mânie, frustrare și lipsă de răbdare. Tatăl nostru ceresc însă nu procedează niciodată așa. Motivația Lui este întotdeauna în folosul nostru, iar disciplinarea Lui este întotdeauna corectivă și niciodată punitivă (ca pedeapsă), pentru că vrea ca noi „să fim făcuți părtași sfințeniei Lui”. Scopul este ca noi să devenim tot mai mult ca El.

Disciplinarea copiilor începe în general la o vârstă foarte fragedă, însă vedem că, în ce privește disciplinarea copiilor lui Dumnezeu, lucrurile stau diferit. Disciplinarea lui Dumnezeu pare să se întețească pe măsură ce ne maturizăm, în timp ce, în familiile pământești ea se diminuează odată cu creșterea în vârstă. Înmulțirea problemelor în viața de credință poate fi o dovadă că ne-am maturizat. Disciplinarea în sine este de asemenea o dovadă că suntem copii ai lui Dumnezeu, nu copii nelegitimi (versetul 8). Un tată îi va disciplina doar pe copiii săi, nu și pe ai altora. Există probleme în viața ta? Adu-ți aminte că Tatăl nostru nu provoacă celor ai Săi nicio lacrimă inutilă!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Matei 5.8

Inima curată

Așa cum fulgerul străbate cel mai mare întuneric și îl luminează, tot așa permite Dumnezeu ca o rază din lumina Lui să cadă în inima unui om, pentru a-i arăta ce se află în interiorul său.

Biblia ne spune foarte clar cum îl evaluează Dumnezeu pe om: „gândirea inimii omului este rea din tinerețea lui” (Geneza 8.21). „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17.9). Domnul nostru Însuși a spus: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Iată lucrurile care întinează pe om” (Matei 15.19,20). Dumnezeu, ai cărui ochi nu pot vedea răul, vede și știe totul și trebuie să judece tot ce este necurat conform sfințeniei și dreptății Sale.

Dar cum poate primi un om o inimă curată? Nimeni nu poate, prin puterea proprie, să-și schimbe inima; nimeni nu poate să-și șteargă vina. Acest lucru îl poate face numai Dumnezeu. El, în dragostea Sa mare, L-a dat pe Fiul Său pentru noi, ca noi să primim o „inimă curată”. Pe crucea de la Golgota a curs sângele prețios al lui Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”, pentru salvarea noastră – izvorul de curățire de orice păcat și de orice nedreptate! Primiți prin credință această ofertă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂZBUNAREA E A LUI DUMNEZEU, NU A TA – Fundația SEER

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)

Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea.

Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu.

Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția.

Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 7:9-25

O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. În timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează
cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmaşului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă, ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului: „pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi“, explică 2 Corinteni 4.6-7. Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.

La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.

Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11). Stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb vor aminti generaţiilor viitoare de scăparea pe care Domnul le-a dat-o.

13 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Matei 11.28,29

Ești trudit? Nu găsești nicio mângâiere? „Veniți la Mine toți cei trudiți … și Eu vă voi da odihnă.” Nu există nicio condiție pusă pentru a veni la El.

Harul nu-i lasă pe oameni să facă așa cum vor sau cum pot ei, ci dă putere inimii să primească și să dorească voia lui Dumnezeu. Astfel, după ce spune: „Eu vă voi da odihnă”, Domnul adaugă: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Observați diferența! În versetul 28, Domnul spune: „Eu vă voi da odihnă” – acesta este har pur față de sufletul aflat în nevoie. Însă cuvintele: „Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” vorbesc despre supunerea față de El, care are ca efect găsirea odihnei pentru suflet.

Când păcătosul merge la Isus, binecuvântatul Mântuitor îi dăruiește odihnă, „fără bani și fără plată”. Dar, dacă acel suflet nu umblă apoi pe calea lui Hristos, devine nefericit și pierde mângâierea pe care a avut-o la început. De ce? Fiindcă nu a luat jugul lui Hristos asupra lui. Baza pe care Domnul oferă odihnă păcătoșilor este: „Veniți la Mine”, exact așa cum sunteți. Baza pe care cei credincioși găsesc odihnă este: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima”.

Domnul aplică guvernarea Sa morală asupra celor ai Săi, iar ei, dacă nu se supun Lui, devin mai tulburați decât oricare alt om. Ei deci nu se pot bucura nici de El și nici de lume. Dacă am un așa binecuvântat Mântuitor și totuși nu port jugul Său, Dumnezeu nu dorește să fiu fericit într-o astfel de stare. Orice altceva nu este decât o fericire falsă.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul de nimic, omul nelegiuit umblă cu neadevărul în gură. Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri.

Proverbe 6.12,14

Greșise la numărătoarea cazmalelor

Chuck Colson, colaboratorul președintelui Nixon, a povestit următoarele: În timpul celui de-al doilea Război Mondial, un grup de prizonieri americani a fost pus la muncă grea într-un lagăr. Fiecare prizonier primea zilnic o cazma cu care urma să sape, iar seara trebuia s-o înapoieze. Într-o seară, cei douăzeci de prizonieri erau aliniați în fața gardianului, care număra cazmalele. Acesta a numărat nouăsprezece cazmale, după care s-a întors furios către cei douăzeci de prizonieri, întrebând care dintre ei nu și-a adus cazmaua. Niciunul nu a răspuns. Atunci gardianul și-a luat arma și a spus că va împușca cinci dintre ei, dacă vinovatul nu iese în față.

După un moment de tăcere, un tânăr de nouăsprezece ani a pășit cu capul plecat în față. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte și l-a împușcat în cap, după care s-a întors să-i avertizeze pe ceilalți să fie mai atenți decât acel soldat. Când au plecat, prizonierii au numărat din nou cazmalele și erau douăzeci. Gardianul greșise la numărătoare. Îngrozitor! Dar acel tânăr își dăduse deja viața pentru prietenii săi. Să reținem din această întâmplare două adevăruri:

Pe de o parte, că răutatea omului nu are limite. De aceea, Biblia spune că omul este mort în păcate și în fărădelegi, fără Hristos, fără speranță și fără Dumnezeu în lume – ce tablou sumbru!

Pe de altă parte, că motivația acelui tânăr face trimitere spre ceea ce s-a întâmplat la cruce cu Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI O PERSOANĂ SPECIALĂ – Fundația SEER

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)

Sarah Hupp a scris: „Știai că la început ai fost o singură celulă în interiorul căreia a existat suficient ADN încât să se păstreze în el 1.000 de volume de schițe codificate? Sau că ADN-ul din acea unică celulă ți-a determinat culoarea părului și a ochilor, forma nasului și lungimea degetului tău inelar? Știai că nimeni nu are amprentele tale, strălucirea ta din ochi, același râs, și nu privește lucrurile așa cum o faci tu? Ești o ființă cu totul originală, și lucrul acesta nu s-a întâmplat printr-un accident! Dumnezeu ți-a conceput ADN-ul. El te-a creat așa cum a dorit El să fii. El ți-a dăruit vocea, zâmbetul, pistruii, părul creț, toate acele lucruri care te fac ceea ce ești. Și pentru că Dumnezeu te-a creat, ești special pentru El și pentru ceilalți… de fapt, lumea nu ar fi completă fără tine!”

Nu e de mirare că psalmistul a declarat: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Poate te gândești: „Da, dar tu nu cunoști limitările mele! Și dacă vorbim de imaginea mea de sine, mă lupt în fiecare zi să simt că mă ridic la standardul dorit!”

Pastorul Jim Penner spunea: „Am discutat și m-am rugat pentru multe persoane care se confruntă cu probleme fizice: diabet, cancer, suferințe musculare sau boli autoimune, probleme cu greutatea. Limitările cu care se confruntă specia umană zi de zi sunt… nelimitate. Cu toate acestea, în Efeseni 2:10 citim: „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus.” Dumnezeu a știut cu precizie ce face, atunci când te-a creat. Tu ești unic în toată lumea. Și asta te face o persoană specială!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 7:1-8

Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului“. Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus:
„Poporul
…
este prea mult“     (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei.

Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei. Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă. Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea.

Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească!
„Dacă vrea cineva să vină după Mine“, avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine“ (Luca 9.23). Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El? De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale“ (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea – triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

12 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui.

Exod 12.9

În Egipt, atunci când israeliții au jertfit mielul de Paști, au pus sângele acestuia pe pragul de sus și pe ușorii ușii casei lor. Au stat înăuntrul caselor în acea noapte și s-au hrănit cu mielul fript la foc. Mielul nu era doar jertfa care îi punea la adăpost de judecată, ci și hrana pentru susținerea lor, fiindcă mielul era o imagine a Domnului Isus. Jertfa Lui perfectă îndepărtează vina tuturor celor care au credință în sângele Lui. El este de asemenea hrana care susține viața noastră spirituală.

Faptul că mielul trebuia fript la foc vorbește despre focul cumplit al judecății lui Dumnezeu la care Domnul a fost expus pe cruce. Pare ciudat că israeliților li s-a cerut să mănânce „capul, picioarele și măruntaiele lui„. Care este explicația? Capul este un simbol al cunoștinței, lucru care ne amintește că Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi pe Cel care n-a cunoscut păcat (2 Corinteni 5.21). Păcatul a fost străin de natura Lui – un total contrast cu noi înșine. Era imposibil ca păcatul să intre în gândurile Lui. Acesta este un adevăr minunat, cu care sufletele noastre se pot hrăni.

Picioarele vorbesc despre umblare și despre acțiuni. Despre Domnul Isus citim că „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui” (2 Petru 2.22). El niciodată nu S-a făcut vinovat de comiterea vreunui păcat, oricât de mic.

Măruntaiele simbolizează natura interioară și motivațiile Domnului Isus. „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5). Fiind contaminați de nenumărate motivații josnice, noi nu ne putem imagina ce înseamnă puritatea absolută a ființei Lui interioare. Să ne hrănim cu toții cu acest lucru, fiindcă el constituie o parte importantă a hranei noastre spirituale. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.

Evrei 1.1,2

Pe urmele Mântuitorului

Scopul Epistolei către Evrei – ca de altfel al întregii Scripturi – este să ne îndrepte gândurile spre Fiul lui Dumnezeu, să ni-L descopere și să ne pună în legătură cu El. Cercetând viața Domnului Isus Hristos, așa cum o prezintă Scriptura, aflăm adevărul că El a fost singurul Om desăvârșit, care a mers întotdeauna în dependență de Dumnezeu pe un drum de biruință. Domnul Isus Hristos ne-a lăsat un exemplu, ca noi să călcăm pe urmele Lui. Dacă ne-am pus încrederea în El și Îl iubim, Îl vom urma cu bucurie și vom experimenta că jugul Său este bun și sarcina Sa este ușoară.

Evanghelia după Luca ni-L prezintă pe Domnul Isus în acest caracter, de Om dependent de Dumnezeu. În această Evanghelie citim cum diavolul s-a prezentat în fața Domnului Isus Hristos cu trei rânduri de ispitiri. Sunt ispitirile care au adus atâta dezastru în omenire:

1. pofta cărnii – transformarea pietrelor în pâine;

2. pofta ochilor – toate împărățiile pământului;

3. lăudăroșia vieții – aruncarea de pe streașina Templului.

Încă de la primul atac, Domnul a dat un răspuns desăvârșit; dar și la celelalte a răspuns în același mod: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Luca 4.4). Desigur, Domnul Isus avea putere să transforme pietrele în pâini, însă El Se afla pe pământ ca să facă numai voia lui Dumnezeu și niciodată nu Și-a folosit propria putere pentru scopuri personale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TRECI PESTE EȘEC – Fundația SEER

„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele” (Psalmul 73:26)

 În alergarea spre destinul tău, e firesc să dai de gropi, să te rătăcești sau să uiți să verifici rezervorul de combustibil și să rămâi în pană. Adevărul este că singura modalitate de a evita eșecul este să nu-ți părăsești drumul!

Scriitorul William Saroyan aprecia: „Oamenii buni sunt buni pentru că au ajuns la înțelepciune prin eșec.” Adevărata problemă în viață nu este dacă vei avea parte de eșec sau nu, ci dacă vei învăța din experiență și dacă o vei transforma în înțelepciunea necesară pentru a avea succes. Într-un studiu realizat pe un eșantion de oameni de succes, nici măcar unul dintre ei nu și-a văzut greșelile drept eșecuri. Le-au considerat drept „experiențe de învățare”, „prețul plătit” sau „oportunități de creștere”. Aceasta e atitudinea învingătorului!

Henry Ward Beecher a spus: „Înfrângerea e ceea ce transformă osul în piatră, slăbiciunea în mușchi și îi face pe oameni invincibili. Nu te teme deci de înfrângere! Nu ești niciodată mai aproape de victorie ca atunci când ești învins într-o cauză bună.” Așadar, data viitoare când ai parte de un eșec, oprește-te și întreabă-te: „Ce am învățat? Sunt eu mulțumitor pentru această experiență? Cum o pot eu transforma în succes? Încotro o voi lua, de aici încolo? Cine a mai avut un eșec asemănător și cum mă poate ajuta? Cum îi pot ajuta pe alții prin experiența mea? Chiar am greșit, sau am ratat un ideal prea înalt? Unde am avut parte și de succes și de eșec?” Apoi, mergi un pas mai departe și cere-I lui Dumnezeu o înțelegere mai profundă. Astfel (după cum scrie și-n Iacov 1:5), vei crește în putere și în înțelepciune, datorită experienței prin care ai trecut.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:28-40

Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.

Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare nelinişte sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.

După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. Dar, iată! Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-l dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdător cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.

11 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3.17

În secolul cinci înainte de Hristos, perșii au folosit cea mai timpurie armă chimică. În timpul asedierii a două cetăți grecești, ei au folosit o combinație de bitum și de sulf, care, atunci când era aprinsă, degaja gaze toxice, care-i sufocau pe vrăjmașii lor. Când aerul curat este înlocuit de o atmosferă otrăvitoare, biruința atacatorului este practic asigurată.

În sfera spirituală există multe feluri în care vrăjmașul sufletelor noastre poate otrăvi atmosfera împrejurărilor în care ne aflăm. Gelozia și mânia l-au făcut pe Saul să încerce în repetate rânduri să-i ia viața lui David. Pofta combinată cu un anturaj rău l-au condus pe Amnon, fiul lui David, să comită o faptă imorală gravă. Lăcomia și voința proprie l-au făcut pe fiul risipitor nu numai să-și ceară partea de moștenire înainte de vreme, ci de asemenea să-l părăsească pe tatăl său și să caute o viață de plăceri într-o țară îndepărtată. În toate aceste cazuri, influențele puternice au devenit un mod de gândire obișnuit. Limpezimea minții și cea a inimii au fost înlocuite de cerințele insistente ale ideilor păcătoase, la fel cum aerul curat este înlocuit de gazele toxice în timpul unui asediu. Din punct de vedere spiritual, lucrurile stau încă și mai rău, fiindcă tendințele noastre naturale nu fug de aerul otrăvit, ci sunt mai degrabă atrase de el.

În timpul unui astfel de atac avem nevoie de o infuzie de înțelepciune cerească. Fără ea vom fi sufocați de gânduri egoiste, de invidie și de gelozie, de gânduri pământești, firești și chiar demonice (Iacov 3.14-16). Trebuie să respirăm atmosfera sănătoasă în care Dumnezeu Însuși trăiește. Înțelepciunea divină este curată, blândă și plină de bunătate. Pe măsură ce privim la blândețea și la bunătatea lui Hristos Însuși, Marele nostru Preot îndurător, suntem reînnoiți prin aerul curat al cerului.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum, așa vorbește Domnul, care te-a creat … Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu.

Isaia 43.1

Adăpostit în „ochiul ciclonului”

Ciclonul este o furtună în formă de vârtej, la care vântul atinge o viteză de peste 130 de kilometri pe oră și care poate măsura în diametru câteva sute de kilometri. Câteodată, vânturile pot ajunge chiar la viteza de 280 de kilometri pe oră. Cu toate acestea, în centrul ciclonului există o zonă de aproximativ 30 de kilometri în diametru, unde totul este calm. Înconjurat de vânturi care urlă înfiorător și de ploi torențiale care distrug totul în cale, „ochiul ciclonului” este un spațiu calm și liniștit.

Profetul Daniel într-un astfel de loc se găsea. Era aruncat într-o groapă cu lei și înconjurat de animale peste măsură de înfometate. Dar era închis în „ochiul ciclonului”, prin intervenția lui Dumnezeu. Daniel nu a avut niciun motiv de îngrijorare. În împrejurări foarte grele, el a experimentat pacea și o liniște desăvârșită, dăruite de Dumnezeu.

Dacă simți că vântul năprasnic al datoriilor sau al bolii sau al singurătății sau cel al pierderii locului de muncă lovesc viața ta, privește spre Dumnezeu, care poate să te țină în „ochiul ciclonului”! Nu te teme, încrede-te în Dumnezeu! Aruncă-ți îngrijorările asupra Lui, iar El va pregăti un loc de odihnă pentru sufletul tău! Furtunile vieții ne pot lovi pe fiecare dintre noi, într-un moment sau altul. Vânturile puternice ale necazurilor și ploile grele ale suferinței nu țin cont de vârstă. Totuși, în mijlocul acestor încercări, Dumnezeu oferă celor care și-au pus încrederea în Fiul Său un loc de siguranță și de pace deplină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂMÂI ÎN CAR! – Fundația SEER

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta” (Iosua 1:5)

Aflându-se la granița Țării Promise, Iosua și-a dat seama că avea de cucerit șapte popoare și patruzeci de regi, înainte s-o ia în stăpânire. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine… nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.”

Când duci o viață de ascultare față de Dumnezeu, forțele și resursele cerului se află în spatele tău, și asta înseamnă că vei câștiga! Asta nu înseamnă că nu va mai trebui să lupți, ci că vei ieși învingător! Filmul Ben Hur a fost unul dintre cele mai premiate și de succes filme din istoria cinematografiei. Charlton Heston, actorul care a interpretat rolul principal titular, trebuia să conducă un car de război. El trebuia să câștige cursa de care, în punctul culminant al filmului… dar exista o problemă: nu reușea să învețe să conducă carul! S-a dus la regizorul William Wyler și i-a zis: „Domnule Wyler, abia reușesc să stau în picioare în car. Nu pot câștiga cursa.” Wyler s-a uitat la Heston și i-a zis: „Fiule, datoria ta e să rămâi în car, iar treaba mea e să mă asigur că vei câștiga.”

De fiecare dată când te îndrepți spre serviciu, când participi la o ședință stresantă sau la un interviu pentru locul de muncă, încrede-te în Dumnezeu. Rămâi în car! Nu renunța la Dumnezeu și nu înceta să te încrezi în El. Datoria ta este să asculți; misiunea Sa este să Se asigure că vei câștiga. Și când îți faci partea, poți fi sigur că El și-o va face pe a Sa!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:14-27

Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic“ (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte“ (Filipeni 4.13). Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu“ (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea – departe de aşa ceva – ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

10 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi trecuseră; și marea nu mai era.
Cel din urmă vrăjmaș desființat va fi moartea.

Apocalipsa 21.1; 1 Corinteni 15.26

În starea eternă nu va mai exista teama apariției vreunui vrăjmaș, iar moartea nu-și va mai arunca umbra înfricoșătoare asupra acelei scene.

Cu privire la această stare eternă avem mărturia apostolului Ioan. El i-a văzut pe „toți vrăjmașii” așternuți sub picioarele lui Hristos; a văzut de asemenea soarta finală a lui Satan și a fost martor cum moartea, „cel din urmă vrăjmaș”, a fost aruncată în iazul de foc (Apocalipsa 20.14).

Orice vrăjmaș fiind nimicit, înaintea lui Ioan se ridică viziunea glorioasă a cerului și a pământului nou, acelea despre care Petru spune că noi le așteptăm (2 Petru 3.13) și pe care Ioan le-a văzut deja, însă, bineînțeles, într-o viziune.

El ne spune că „marea nu mai era”. Marea vorbește despre separare; însă, cât de des, separarea înseamnă dragoste rănită, speranțe năruite și inimi zdrobite! Pe pământ, păcatul separă, împrejurările separă, timpul separă și, mai presus de toate, moartea separă. Astfel se face că, aici, pe pământ, cei mai buni prieteni se despart, cele mai intime legături sunt rupte, familiile sunt scindate, iar credincioși ai lui Dumnezeu sunt împrăștiați. Marea este simbolul acestor separări. Nu este de mirare că Ieremia spune: „Este frământare pe mare” (Ieremia 49.23). Putem privi deci cu încredere către acea stare eternă, în care nu va mai exista nicio separare, fiindcă acolo „marea” nu va mai fi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un leopard petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele?

Ieremia 13.23

Auto-îmbunătățire?

Pietro Damiano a fost episcop de Asti. Era un ascet foarte sever: se îmbrăca în pânză de sac, postea, veghea și se ruga. Pentru a-și potoli patimile, se ridica noaptea din pat și stătea timp de mai multe ore într-un râu până ce picioarele îi înțepeneau de frig, după care petrecea restul nopții vizitând bisericile și recitând din Psaltire.

Ce spune Dumnezeu despre o astfel de metodă de auto-îmbunătățire? „Chiar dacă te-ai spăla cu leșie, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Stăpânul Domnul” (Ieremia 2.22). Nimic nu este mai potrivnic adevărului de temelie al evangheliei decât gândul unei îmbunătățiri treptate a păcătosului prin diferite metode născocite de mintea omului. Născut în starea de păcat, omul trebuie să se nască din nou. Doar așa poate intra într-o stare după voia lui Dumnezeu.

Omul poate încerca să se îmbunătățească, să ia hotărârea de a se face mai bun în viitor, să-și schimbe stilul de viață; dar, prin toate acestea, nu va fi scos din vechea stare de păcat. Păcătosul poate fi un așa-numit „om religios”, poate încerca să se roage chiar, poate urma toate rânduielile bisericești și poate îmbrăca haina unei evlavii; dar nimic din toate acestea nu va putea schimba ceva la poziția lui înaintea lui Dumnezeu, decât recunoașterea stării de păcătos și acceptarea iertării Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU DAȚI PRILEJ DIAVOLULUI! – Fundația SEER

„Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27)

Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, și să nu dați prilej diavolului.” (Efes. 4:26-27). Cuvântul tradus cu „prilej” este cuvântul „topos” din limba greacă, termen din care derivă și substantivul „topografie”. El înseamnă teritoriu sau teren, deci ideea e că mânia îi cedează teritoriu diavolului.

Amărăciunea îl invită să ocupe un loc în inima ta. Și atunci, el se va muta cu totul și va strica locul cu lucruri precum bârfa, defăimarea, izbucnirile de mânie… De fiecare dată când observi aceste lucruri în viața ta, i-ai dat prilej lui Satan.

Ce trebuie să faci? Dă-l afară! Nu-i da răgaz nici măcar o zi. În Numele Domnului Isus, spune-i să-și facă bagajele și s-o ia din loc. Inițiază procesul iertării. Nu ține evidența lucrurilor rele. Roagă-te pentru împotrivitorii tăi și nu complota împotriva lor. Urăște răul, fără să urăști făcătorii de rele! Întoarce-ți privirea de la ceea ce ți-au făcut și rămâi la ceea ce a făcut Domnul Isus pentru tine. Oricât de revoltător ar părea, El a murit și pentru ei. Și dacă El consideră că sunt vrednici să fie iertați, atunci așa este.

Asta înseamnă că e ușor să ierți? Nu! Iertarea vine treptat, și are zilele ei bune și zilele ei rele. Vor fi zile în care vei crede că vechea rană s-a vindecat și că ai trecut peste asta, dar vor fi și zile în care crusta va fi dată la o parte și durerea se va întoarce. Nu e nimic, continuă!

Când vorbim de iertare, toți suntem începători. Câtă vreme vei încerca și te vei strădui să ierți, vei ierta. Dar când nici nu mai încerci să ierți, nu faci altceva decât să-i dai prilej diavolului. Deci, nu-i da prilej!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:1-13

Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajung㠄foarte secătuit“? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte    (v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.