Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui.

Exod 12.9



În Egipt, atunci când israeliții au jertfit mielul de Paști, au pus sângele acestuia pe pragul de sus și pe ușorii ușii casei lor. Au stat înăuntrul caselor în acea noapte și s-au hrănit cu mielul fript la foc. Mielul nu era doar jertfa care îi punea la adăpost de judecată, ci și hrana pentru susținerea lor, fiindcă mielul era o imagine a Domnului Isus. Jertfa Lui perfectă îndepărtează vina tuturor celor care au credință în sângele Lui. El este de asemenea hrana care susține viața noastră spirituală.

Faptul că mielul trebuia fript la foc vorbește despre focul cumplit al judecății lui Dumnezeu la care Domnul a fost expus pe cruce. Pare ciudat că israeliților li s-a cerut să mănânce „capul, picioarele și măruntaiele lui„. Care este explicația? Capul este un simbol al cunoștinței, lucru care ne amintește că Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi pe Cel care n-a cunoscut păcat (2 Corinteni 5.21). Păcatul a fost străin de natura Lui – un total contrast cu noi înșine. Era imposibil ca păcatul să intre în gândurile Lui. Acesta este un adevăr minunat, cu care sufletele noastre se pot hrăni.

Picioarele vorbesc despre umblare și despre acțiuni. Despre Domnul Isus citim că „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui” (2 Petru 2.22). El niciodată nu S-a făcut vinovat de comiterea vreunui păcat, oricât de mic.

Măruntaiele simbolizează natura interioară și motivațiile Domnului Isus. „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5). Fiind contaminați de nenumărate motivații josnice, noi nu ne putem imagina ce înseamnă puritatea absolută a ființei Lui interioare. Să ne hrănim cu toții cu acest lucru, fiindcă el constituie o parte importantă a hranei noastre spirituale. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.

Evrei 1.1,2



Pe urmele Mântuitorului

Scopul Epistolei către Evrei – ca de altfel al întregii Scripturi – este să ne îndrepte gândurile spre Fiul lui Dumnezeu, să ni-L descopere și să ne pună în legătură cu El. Cercetând viața Domnului Isus Hristos, așa cum o prezintă Scriptura, aflăm adevărul că El a fost singurul Om desăvârșit, care a mers întotdeauna în dependență de Dumnezeu pe un drum de biruință. Domnul Isus Hristos ne-a lăsat un exemplu, ca noi să călcăm pe urmele Lui. Dacă ne-am pus încrederea în El și Îl iubim, Îl vom urma cu bucurie și vom experimenta că jugul Său este bun și sarcina Sa este ușoară.

Evanghelia după Luca ni-L prezintă pe Domnul Isus în acest caracter, de Om dependent de Dumnezeu. În această Evanghelie citim cum diavolul s-a prezentat în fața Domnului Isus Hristos cu trei rânduri de ispitiri. Sunt ispitirile care au adus atâta dezastru în omenire:

1. pofta cărnii – transformarea pietrelor în pâine;

2. pofta ochilor – toate împărățiile pământului;

3. lăudăroșia vieții – aruncarea de pe streașina Templului.

Încă de la primul atac, Domnul a dat un răspuns desăvârșit; dar și la celelalte a răspuns în același mod: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Luca 4.4). Desigur, Domnul Isus avea putere să transforme pietrele în pâini, însă El Se afla pe pământ ca să facă numai voia lui Dumnezeu și niciodată nu Și-a folosit propria putere pentru scopuri personale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TRECI PESTE EȘEC – Fundația SEER

„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele” (Psalmul 73:26)


 În alergarea spre destinul tău, e firesc să dai de gropi, să te rătăcești sau să uiți să verifici rezervorul de combustibil și să rămâi în pană. Adevărul este că singura modalitate de a evita eșecul este să nu-ți părăsești drumul!

Scriitorul William Saroyan aprecia: „Oamenii buni sunt buni pentru că au ajuns la înțelepciune prin eșec.” Adevărata problemă în viață nu este dacă vei avea parte de eșec sau nu, ci dacă vei învăța din experiență și dacă o vei transforma în înțelepciunea necesară pentru a avea succes. Într-un studiu realizat pe un eșantion de oameni de succes, nici măcar unul dintre ei nu și-a văzut greșelile drept eșecuri. Le-au considerat drept „experiențe de învățare”, „prețul plătit” sau „oportunități de creștere”. Aceasta e atitudinea învingătorului!

Henry Ward Beecher a spus: „Înfrângerea e ceea ce transformă osul în piatră, slăbiciunea în mușchi și îi face pe oameni invincibili. Nu te teme deci de înfrângere! Nu ești niciodată mai aproape de victorie ca atunci când ești învins într-o cauză bună.” Așadar, data viitoare când ai parte de un eșec, oprește-te și întreabă-te: „Ce am învățat? Sunt eu mulțumitor pentru această experiență? Cum o pot eu transforma în succes? Încotro o voi lua, de aici încolo? Cine a mai avut un eșec asemănător și cum mă poate ajuta? Cum îi pot ajuta pe alții prin experiența mea? Chiar am greșit, sau am ratat un ideal prea înalt? Unde am avut parte și de succes și de eșec?” Apoi, mergi un pas mai departe și cere-I lui Dumnezeu o înțelegere mai profundă. Astfel (după cum scrie și-n Iacov 1:5), vei crește în putere și în înțelepciune, datorită experienței prin care ai trecut.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:28-40


Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.

Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare nelinişte sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.

După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. Dar, iată! Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-l dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdător cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: