Mana Zilnica

19 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” … Și Isus, scoțând un strigăt tare, Și-a dat duhul. Și perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos.

Marcu 15.33,34,37,38

Niciodată înainte și niciodată după aceea n-a mai fost o scenă ca aceasta. Supus urii și persecuției din partea acelora pe care chiar El îi crease, Domnul slavei a fost condamnat de un judecător care n-a găsit nicio vină în El, apoi a fost luat și țintuit pe o cruce. Acolo a devenit ținta disprețului și a batjocurii cruzilor Săi persecutori.

La ceasul al șaselea, Dumnezeu a trimis întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. În timpul acestor trei ore, nimeni nu a putut vedea cum Hristosul binecuvântat al lui Dumnezeu suferea mai mult decât și-ar putea cineva imagina – nu suferințe din partea cruzimii oamenilor, ci suferințe ale agoniei inexprimabile în urma părăsirii de către Dumnezeu. În timpul acestor trei ceasuri, Domnul Isus a purtat de bunăvoie judecata lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, iar o astfel de suferință trece infinit dincolo de posibilitățile noastre de înțelegere.

La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Apoi a strigat din nou cu glas tare și Și-a dat duhul. Se știe că răstignirea era atât de cumplită și de istovitoare, încât niciun răstignit nu putea striga cu glas tare, însă astfel Domnul Isus a dovedit încă o dată că El era mai mult decât un simplu om. El n-a murit de istovire, ci Și-a dat de bunăvoie viața pentru noi. Minunat Mântuitor!

La moartea Sa, perdeaua templului a fost ruptă în două de sus până jos. Dumnezeu a arătat că jertfa preaiubitului Său Fiu a deschis calea pentru ca cei credincioși să poată intra în prezența Sa (Evrei 10.19).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6

Hristos – Adevărul

În ce constă diferența între credința creștină și toate celelalte religii ale lumii? Răspunsul este simplu: Isus Hristos. El este Adevărul. Cei care Îl au pe Hristos au Adevărul, care nu poate fi găsit nicăieri altundeva. Dacă adevărul ar fi orice altceva și nu Dumnezeu întrupat, adevărul ar fi neîndestulător. Adevărul nu este un concept, nu este o putere logică, nici un om, nici o religie, nici lumea cu știința ei; adevărul este ceva neasemuit și nemăsurat: Isus Hristos. Numai Mântuitorul a avut dreptul să spună: „Eu sunt Adevărul”.

Sărmanul dregător Pilat, aflându-se în fața Adevărului, a întrebat: „Ce este adevărul?”. Ca Pilat au fost și sunt încă mulți oameni, chiar cu numele de creștini, care întreabă: Ce este adevărul? Într-o lume plină de informație este regretabil să nu afli despre Cel ce este Adevărul. Fundamentele credinței creștine ne arată că Fiul lui Dumnezeu, prin venirea Sa pe pământ și prin moartea Sa la cruce, a pus temelia împăcării cu Dumnezeu. Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. Și încă un adevăr pe care nu trebuie să-l uităm: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, spune Mântuitorul. Caută-L pe Mântuitorul Isus Hristos – Adevărul – pe paginile Bibliei și vei găsi Calea spre Dumnezeu! El ne-a deschis poarta păcii, nouă, oamenilor sărmani, înstrăinați de Dumnezeu, deznădăjduiți, care locuiesc în valea umbrei morții, pentru ca o nădejde veșnică să lumineze în această lume întunecoasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CEDA ÎN FAȚA FRICII! – Fundația SEER

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic” (Psalmul 118:6)

Frica trebuie confruntată întotdeauna, într-un fel sau altul. Fricile tale vor fi diferite în funcție de etapele vieții tale. Odată ce accepți lucrul acesta, poți face progrese. De exemplu, Iulius Cezar a cucerit lumea, dar era îngrozit de tunet. Petru cel Mare al Rusiei plângea ca un copil când trebuia să treacă peste un pod. Faimosul scriitor britanic Dr. Samuel Johnson nu intra într-o cameră cu piciorul stâng în față. Dacă-și dădea seama că din greșeală a făcut asta, se întorcea și intra iarăși, cu dreptul… Vorbim aici și despre a începe toate lucrurile cu dreptul, nu-i așa? Dacă o lași să te controleze, frica te va împiedica să-ți trăiești viața din belșug. Frica aduce lipsa de acțiune, lipsa de acțiune aduce lipsa experienței, lipsa experienței aduce neștiință și neștiința aduce teamă. E un ciclu, iar dacă te-ai pomenit prins în el, iată câteva versete care te vor ajuta:

1) „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

2) „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

3) „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

4) „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” (Psalmul 56:4).

5) „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7).

Personalizează aceste versete în rugăciune, bazează-te pe ele și nu ceda în fața fricii!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 10:1-18

Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt „zdrobite“
în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit …!“ (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere“ pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?