Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Onorează pe văduvele care sunt cu adevărat văduve. Dar, dacă vreo văduvă are copii sau urmași, ei să învețe întâi să fie evlavioși față de propria casă și să-i răsplătească pe părinți, pentru că aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu … Iar dacă cineva nu îngrijește de ai săi și mai ales de cei ai casei, a tăgăduit credința și este mai rău decât un necredincios. 1 Timotei 5.3,4,8


Dumnezeu Se îngrijește cu adevărat de văduve, lucru pe care-l vedem de-a lungul Scripturii. Aici, în 1 Timotei, El dă instrucțiuni cu privire la felul în care cei ai Săi trebuie să împărtășească aceeași grijă și să devină instrumente ale binecuvântării, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor văduvelor.

La fel ca în absolut toate celelalte aspecte, Domnul Isus este marele nostru Exemplu și în această privință. În Ioan 19.25-27 vedem că, atunci când suferea pe cruce, El a încredințat-o pe mama Sa în grija ucenicului Ioan. Ce privilegiu pentru acest ucenic care, în mod repetat, face referire la sine însuși ca la ucenicul pe care Isus îl iubea! Din chiar acel ceas, Ioan a luat-o pe Maria în casa lui. Mai devreme, în Ioan 7.1-9, el a arătat că frații Domnului nu credeau în El. Însă, în Fapte 1.14, după învierea și înălțarea Sa, ne bucurăm să-i vedem, împreună cu Maria, stăruind în rugăciuni și cereri împreună cu ucenicii.

Dorința lui Dumnezeu pentru credincioși astăzi este ca ei să-și asume responsabilitatea cu privire la nevoile văduvelor. Așa cum știm, guvernele multor țări sprijină într-un fel sau altul astfel de categorii defavorizate, precum văduvele sau orfanii, însă Dumnezeu dorește ca cei ai Săi să-și arate dragostea față de astfel de persoane.

E. P. Vedder, Jr.

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbe 22.6

Sfatul unei mame (2)


„Eu îmi dădeam mare importanță la pregătirea mesei de seară, sau cel puțin așa îmi închipuiam. În râvna mea de a face treabă, am luat lampa cu petrol pentru a aduce ceva din pivniță. Voiam s-o pun pe pervaz, dar, vai! Pe pervaz nu a fost suficient loc și lampa a căzut jos pe ciment. Nu voi uita niciodată șocul prin care am trecut. Am rămas ca paralizată. Îmi era teamă să ies din pivniță, dar și să rămân acolo. Și, spre marea mea spaimă, am auzit vocea tatălui din bucătărie. Mereu și mereu ne-a avertizat să fim atenți cu lampa, iar acum iat-o jos, spartă în zeci de cioburi. Vocea tatălui m-a chemat sus. Îmi dădeam seama că merit bătaia și nici nu așteptam altceva. Astfel, am urcat încet scara întunecoasă. La intrarea în bucătărie, am dat de tatăl meu, care avea o față atât de întunecată, încât m-am temut. Nu era nevoie să spun ce s-a petrecut. El a auzit când s-a spart lampa și de altfel putea să citească și pe fața mea această întâmplare nefericită. Frații și surorile mele așteptau să vadă ce va urma. Și ei stăteau înspăimântați, pentru că această lampă fusese obiectul multor avertizări. Eu însămi eram așa de speriată, încât nu am putut spune nici măcar un cuvânt. Când m-am uitat din nou la fața tatălui meu, am văzut dintr-o dată toată mânia dispărută din ochii lui. Dragostea părintească își spunea cuvântul. Cred că el a descoperit în ochii mei ceea ce eu am descoperit astăzi în privirile copilei mele.”

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PLIN DE COMPASIUNE CHIAR ACUM!

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele” (Matei 9:36)


     Noua Concordanță exhaustivă a lui Strong definește „compasiunea” drept „a fi mișcat  până în stomac” (stomacul era considerat lăcașul dragostei și al milei). Acest cuvânt are o  rădăcină comună cu splanchnologia, studiul părților viscerale ale corpului. Compasiunea,  deci, este reacția din lăuntrul nostru – o lovitură în măruntaie, dacă vreți. Poate de aceea  mutăm canalul televizorului când vedem știri despre copii care mor de foame în tabere de  refugiați și când auzim că 1,7 miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi și se  culcă flămânzi în fiecare seară. E prea mult pentru noi – mai ales când percepem nevoia ca  fiind atât de copleșitoare încât nu am putea s-o împlinim. Dar dacă am putea totuși? Dacă am  putea face ca viața să fie mai bună pentru o persoană care suferă?

„Atunci Petru i-a zis:  „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi  umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi  gleznele” (Faptele Apostolilor 3:6-7). Dacă Petru ar fi zis: „Argint și aur n-am, așa că îmi văd  de treabă și merg mai departe?” Dar el nu a făcut așa și prin urmare, un olog care stătea la  cerșit de treizeci și opt de ani s-a ridicat și a pășit într-o viață nouă. Tu spui: „Dar eu nu am o  astfel de putere!” Nu, dar Dumnezeu are! Și când vezi nevoia cuiva și îți întinzi mână ca s-o  împlinești – Dumnezeu Își va elibera puterea! Compasiunea ta e cea care declanșează totul.  

Așadar, astăzi dă dovadă de compasiune.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 9:1-19


Pământul a fost măturat de consecinţele păcatului. Însă rădăcina răului este mereu acolo, în inima omului, pe care toate apele potopului nu o pot curăţi.
Dumnezeu îl binecuvântează pe patriarh şi familia lui şi le încredinţează guvernarea pământului. Cum vor răspunde descendenţii lui Noe la această bunătate divină? În acelaşi fel în care a făcut Cain în cap. 4: vărsând sânge! Dumnezeu o spune: violenţa va reapărea. Da, sângele Fiului lui Dumnezeu Însuşi va fi vărsat şi doar acesta va putea spăla inima omenească.

Pământul este încredinţat omului, care de atunci îl stăpâneşte cu asprime. Sub jugul său „toată creaţia suspină împreună şi este în dureri de naştere până acum” (Romani 8.22).

Ca semn al legământului Său, Dumnezeu dă curcubeul în nor. Apariţia sa la momentul unei averse este şi astăzi un semn al harului, o amintire a promisiunii din v. 15. În sens spiritual, tot aşa este şi pentru creştin. În toate furtunile de aici, de jos, el are privilegiul să-şi înalţe ochii credinţei spre un Dumnezeu credincios promisiunilor Sale. Prezenţa lui Hristos la dreapta Sa (Evrei 9.12; 10.12) vorbeşte mai bine decât curcubeul, ea fiind o necurmată aducere-aminte că orice copil al lui Dumnezeu a scăpat de o judecată mult mai grozavă decât potopul.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: