Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Lucrați cu teamă și tremur mântuirea voastră.
Filipeni 2.12

Acest pasaj este considerat adesea a fi un îndemn de a lucra pentru mântuire, însă cei care îl interpretează așa nu cunosc ce înseamnă harul lui Dumnezeu, nici suprema excelență a lucrării lui Hristos (Efeseni 2.8,9). Aceste cuvinte au fost scrise unora care erau deja mântuiți, care aveau o viață nouă și puterea Duhului Sfânt, și care, prin exercitarea acestei puteri, trebuiau să se păstreze pe calea plăcută lui Dumnezeu, în ascultare de voia Sa. Și cine poate asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, decât cei care, prin har, sunt copii ai Săi?

Când am vizitat o mină de aur am văzut cum minereul era scos din adâncul pământului, apoi am privit la lingourile de aur care erau pregătite pentru a fi trimise la trezorerie. Aurul care fusese scos trebuise prelucrat, pentru ca astfel să poată fi vândut și folosit. La fel stau lucrurile cu noi, cei credincioși: trebuie efort și sârguință pentru ca ceea ce Dumnezeu a așezat în noi să fie prelucrat și astfel să fie pentru lauda și gloria Sa, precum și pentru binecuvântarea celor din jurul nostru.

Există însă un alt principiu foarte important în acest pasaj, pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea: „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (versetul 13). Noi nu avem nicio putere din punct de vedere natural, și mulți creștini ajung să fie foarte dezamăgiți, din cauză că nu țin cont de acest adevăr. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința și puterea. El lucrează în noi, prin puterea Duhului Sfânt, voia și căile Lui, pentru ca noi să-L urmăm pe Domnul din toată inima și să umblăm într-un fel plăcut Lui, care ne-a răscumpărat cu un preț atât de mare. Este nevoie să lucrăm mântuirea noastră pentru o mărturie bună atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor (versetul 15).

J T Mawson


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății.”
2 Petru 2.9

Taina încercărilor

Când europenii au ocupat teritoriul Americii, au avut multe greutăți cu locuitorii de acolo. Băștinașii îi urau pe străinii veniți acolo să le ocupe țara. Pe unele locuri au trecut și la atacuri contra „albilor”. Din aceste frământări ale unor vremuri de mult apuse, istoria păstrează și următoarea întâmplare cu mult înțeles spiritual.

Într-un sat unde europenii trăiau amestecați cu băștinașii, un european se împrietenise cu un localnic. Trăiau în bune relații ca doi frați adevărați. Într-o zi de dimineață, când încă lumea dormea, europeanul se trezește cu prietenul său intrând năvalnic în casă. Fără să zică nimic, băștinașul se repede și ia pruncul din leagăn în brațe și aleargă pe ușă afară. Părinții rămân o clipă uluiți. Nu-și dădeau seama ce poate însemna acest lucru din partea unui prieten. Se reped afară după băștinaș. Acesta o luase la fugă cu pruncul în brațe. Părinții alergau după el. Băștinașul a început să alerge și mai tare, dar din când în când se oprea așteptând parcă să fie ajuns. Când părinții se apropiau, o lua din nou la fugă. Şi când se apropiau, băștinașul iar fugea. „Vai de noi, vai de pruncul nostru! De ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva?” își ziceau mereu părinții în alergarea lor. Ei nu aveau de unde să știe că întreaga întâmplare era pentru salvarea vieților lor. Dumnezeu era Acela care îi izbăvea din încercare pe acești oameni cucernici.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERCIȚIUL SMERENIEI

„Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” (1 Petru 5:5)

Biblia spune: „Toți în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5: 5-7).

Haideți să împărțim acest pasaj în patru părți:

1) „Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” În acest context, cuvântul „a se împodobi” se referă la un batic alb sau la un șorț care era purtat de obicei de către servitori. Asta înseamnă oare că trebuie să te conformezi dorințelor celorlalți? Nu! Dacă faci lucrul acesta, poate vei atrage simpatia celorlalți, dar nu și pe a ta. Fii pur și simplu ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii, și fii gata să-i slujești pe alții atunci când se ivește ocazia.

2) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smerenia nu înseamnă să ai o părere mai proastă despre tine însuți, ci să te gândești mai puțin la tine însuți și să-i pui pe ceilalți pe primul plan.

3) „Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” În Scriptură, „mâna tare a lui Dumnezeu” simbolizează două lucruri: mâna lui Dumnezeu care disciplinează, și mâna Lui care eliberează – iar noi avem nevoie de ambele. Așa că, supune-te disciplinei Lui și vei avea parte de scăpare cu ajutorul Său.

4) „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Aici, Petru se referă la una din preocupările esențiale ale omului: dacă nu avem grijă de noi înșine, nimeni nu o va face. Însă dacă credem cu adevărat că Dumnezeu Se îngrijește de noi, nu trebuie să ne îngrijorăm că propriul nostru interes nu va fi satisfăcut. Suntem liberi să ne concentrăm asupra nevoilor altora, încrezători că Dumnezeu nu va avea mâna prea scurtă ca să împlinească nevoile noastre – reale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 1.1-11

Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul” său „copil în credinţă” erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i-o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea. După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne „străbate” şi a ţâşni spre folosul altora, nicio „conductă” nu trebuie să fie înfundată. Dragostea vine dintr-o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr-o conştiinţă bună: care n-are nimic să-şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr-o credinţă neprefăcută: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă”, v. 6). Ce puternic contrast între legea care-l blestemă pe păcătos şi harul care-l transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: