Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu. El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor.
2 Timotei 1.8,9

Pavel îl încurajează pe Timotei: „Nu te rușina de mărturia Domnului nostru”. Era un timp dificil pentru Timotei, fiindcă creștinii erau persecutați și întemnițați. Mulți erau dați la moarte, iar Pavel însuși era în închisoare, așteptând să fie executat. Timotei, un tânăr care cunoștea Scriptura, simțea profund declinul general al mărturiei Domnului și avea nevoie să fie îndemnat să-și folosească darul primit de la Dumnezeu.

Timotei știa că lui Pavel nu-i era rușine să ia poziție pentru Hristos, fiindcă Pavel Îl cunoștea pe Cel în care se încrezuse. Îl întâlnise pe drumul Damascului și Îl întrebase: „Cine ești, Doamne?”. Răspunsul a fost: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Noi, care Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitor, putem răspunde imediat că El este Cel care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său scump și care ne-a scăpat de pierzarea eternă. Acum suntem în siguranță, datorită răscumpărării pe care o avem în Hristos Isus. El a plătit datoria noastră și ne-a chemat ca popor pus deoparte pentru Sine, potrivit planului și harului Său.

Acum se ridică însă o întrebare: Vedem noi nevoile din poporul Domnului? Suntem gata să întărim lucrurile care rămân și care sunt aproape de dispariție? Lipsa învățăturii clare și a grijii pastorale este foarte mare. Ocaziile de a-i încuraja și de a-i întări pe cei ai Domnului se ivesc peste tot. Domnul Însuși aude geamătul poporului Său și așteaptă astăzi un răspuns din partea inimilor noastre.

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”
1 Petru 1.7

Taina încercărilor

La un moment dat, băștinașul se opri din alergare. Părinții copilului îl ajunseră.

Ce ne-ai făcut, prietene? ziseră ei cu respirația tăiată.

Uitați-vă, dragii mei, în urmă, zise băștinașul.

Părinții se uitară înapoi și rămaseră îngroziți. Satul lor era în flăcări.

Şi acum să vă spun taina acestei „răpiri”, le zise băștinașul. Localnicii noștri au făcut azi noapte un sfat secret să omoare pe toți europenii. Eu am voit să vă scap și am ales această cale sigură. Acum sunteți scăpați. Mergeți  în pace!

Întâmplarea aceasta ne amintește de încercările care vin de la Tatăl ceresc. Pentru omul credincios, încercarea este o binecuvântată solie cerească spre binele sufletului. Pentru omul care încă nu și-a pus încrederea în Mântuitorul, încercarea, doliul, suferința este un semnal clar că a venit vremea pocăinței. În toate împrejurările trebuie să vedem  acțiunea  nevăzută  a  Domnului  și  Mântuitorului care vrea să ne scape de focul răului. Chiar dacă momentan nu înțelegem ce vrea să ne spună Dumnezeu prin încercări, să rămânem liniștiți și mai târziu vom înțelege taina lor! Atunci, sufletele noastre Îl vor lăuda pe Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎI IUBEȘTE – IUBEȘTE-I ȘI TU!

„Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Faptele Apostolilor 10:28)

Din perspectiva iudeilor, Corneliu, care făcea parte dintre Neamuri, era un personaj negativ. Mânca ce nu era permis, își petrecea timpul cu persoanele nepotrivite și jura credincioșie unor lideri nepotriviți, în speță lui Cezar. Nu cunoștea Tora și nici nu se trăgea din Avraam. Era netăiat împrejur, și nu era kosher (era necurat). Cu toate acestea, el a făcut două lucruri care I-au atras atenția lui Dumnezeu: s-a rugat pentru iluminare spirituală, și a fost generos cu cei săraci și nevoiași. Biblia spune că era „cucernic şi temător de Dumnezeu… şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu” (versetul 2).

Până în acel moment, Evanghelia le fusese vestită numai iudeilor. Dar Dumnezeu avea să schimbe lucrul acesta. Și pentru asta, El l-a folosit pe Petru, unul dintre cei mai religioși oameni care-au existat vreodată. Într-o viziune, Dumnezeu i-a arătat lui Petru o față de masă care cobora din cer și era plină cu tot felul de mâncăruri de care iudeii n-aveau voie să se atingă… și i-a cerut să mănânce! „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (versetul 14). Și pentru că Petru nu pricepea, „lucrul acesta s-a făcut de trei ori”, iar un glas din cer a trebuit să-i spună: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (versetul 15). Prin urmare, Petru s-a dus la casa lui Corneliu și a predicat Evanghelia.

Și înainte de a face o invitație, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei prezenți, confirmând că aceasta era voia lui Dumnezeu. În acel moment, Petru a declarat: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (versetul 28). Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate și ție lucrul acesta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 1.12-20

Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu-l împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu-L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să-i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu-şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har.

„Mi s-a arătat îndurare”, strigă apostolul în două rânduri (v. 13, 16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat.

„Cel căruia i se iartă puţin, sau mai puţin decât gândeşte, iubeşte puţin” (Luca 7.47). Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s-a manifestat şi înspre tine, până acum. Nu-L mai lăsa să aştepte! Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: