Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus a răspuns deci și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El”.
Ioan 5.19,20

Sabatul era semnul relației lui Dumnezeu cu poporul Său, Israel. Iudeii s-au poticnit văzându-l pe un om purtându-și patul în acea zi, fiindcă așa ceva era contrar rânduielii religioase pe care ei se bazau (versetele 9 și 10). În ciuda împotrivirii lor, Domnul Isus le face cunoscut un secret minunat: „Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez” (versetul 17). Mânia lor se aprinde, însă nu din cauza ideii că Dumnezeu lucra în sabat, ca rezultat al păcatului omului, care făcuse ca odihna de sabat să dispară, ci din cauza faptului că Domnul Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind Tatăl Lui. Ei au înțeles – și pe drept, fiindcă astfel interpretează Duhul Sfânt reacția lor – că El Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu. Prin urmare, ei refuză mărturia că Dumnezeu Se afla acolo în Persoana Fiului, pentru a institui adevărata odihnă (Evrei 4.6-8).

Domnul nostru declară adevărul că El acționa în perfectă armonie cu Tatăl Său, căci Persoanele Dumnezeirii sunt una în ființă, în scopuri și în lucrări. Tot ceea ce Tatăl face, Fiul face întocmai.

Noi ne bucurăm nespus de ceea ce sărmanii iudei au respins – de odihna completă: odihna conștiinței, odihna în orice împrejurare și, în viitor, de odihna creației. Fiul și Tatăl, perfecți în orice atribut glorios al divinității, Își găsesc plăcerea Unul în Celălalt și împărtășesc această plăcere cu noi. Ce binecuvântați suntem noi, cei care trăim după lucrarea de la cruce, având Duhul Sfânt în inimile noastre și întreg Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre!

S Attwood


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
1 Corinteni 1.18

Vestea de la cruce

Isus Hristos – Salvatorul

Vestea de la cruce vorbește despre dragostea de necuprins a lui Dumnezeu. Isus Hristos a murit acolo pentru a salva pe oamenii păcătoși de la judecata veșnică. Cum putem să recurgem la această eliberare astăzi? „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1.15). Cine admite că viața lui nu este în regulă înaintea lui Dumnezeu și recunoaște în fața Lui păcatele sale, poate crede că Isus Hristos a plătit această vină la cruce. Apoi el devine liber de povara păcatelor și primește o viață nouă. Această ofertă este valabilă și pentru dumneavoastră. Domnul Isus a murit pentru dumneavoastră la cruce și vă invită să credeți în El și în lucrarea Lui de salvare.

Isus Hristos – Judecătorul

Vestea de la cruce ne arată de asemenea dreptatea lui Dumnezeu, care pretinde o pedeapsă pentru păcate. Astfel, Domnul Isus a trebuit să suporte judecata dumnezeiască luând locul tuturor celor care cred. Cine se îndepărtează de Isus  Hristos  și  disprețuiește  lucrarea  Sa  de  mântuire,  rămâne împovărat cu povara păcatelor sale. După moarte îl așteaptă judecata lui Dumnezeu pentru toate nedreptățile ce le-a făcut. „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat…” (Ioan 3.18). Vestea despre cruce vă pune astăzi în fața deciziei: acceptați-L pe Isus Hristos ca Salvatorul  dumneavoastră –  sau  Îl  veți  întâlni  odată  ca Judecător!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURILE MĂRUNTE CONTEAZĂ

„Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4.10)

     Când Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon biruință asupra madianiților, El S-a folosit de o armată de numai trei sute de oameni, pentru a învinge dușmanul care număra sute de mii (vezi Judecători 7). Asta nu s-a întâmplat pentru că nu existau mai mulți ostași disponibili, ci pentru că Dumnezeu a dorit să-și arate puterea în „ziua începuturilor slabe”… Și pentru că El poate repurta biruința și printr-un mic număr, ca și printr-un mare număr de oameni!

Domnul Isus ar fi putut alege oricâți urmași ar fi dorit, însă El a ales cu grijă doisprezece care să ducă Evanghelia în lume. Într-o zi, Mântuitorul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi peștișori din pachetul de prânz al unui copil. Domnul Isus a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu un bob de muștar – cel mai mic bob care există, din care crește, însă, cel mai mare copac care există. El și-a asemănat Împărăția și cu aluatul care abia se vede, dar prin care dospește toată plămădeala. Apoi El a continuat spunând: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10).

Așa că, dacă te rogi lui Dumnezeu să te facă mai mare și nu mai bun, vei fi, poate, dezamăgit. Toate rugăciunile din lume nu-L vor forța să-ți dăruiască ceva ce tu nu poți gestiona. Henry Wadsworth Longfellow a spus: „Majoritatea oamenilor ar reuși în lucrurile mici, dacă nu ar fi preocupați de ambiții oarbe.” Pornirea ta de a fi mai mare îți poate da ulcer, te ține treaz noaptea și te împiedică să te bucuri de binecuvântările pe care Dumnezeu ți le-a dat deja. ‘Mai bun’ poate fi mai greu de măsurat și nu este la fel de strălucitor, însă stabilitatea lăuntrică ce vine în urma succesului treptat este mai valoroasă și durează mai mult.

Așadar, azi – „în ziua începuturilor slabe” poate – bucură-te și fii încrezător că Dumnezeu S-a gândit la lucruri mai mari și mai bune pentru tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Tesaloniceni 3.1-18

Pavel invocă sprijinul sfinţilor prin rugăciunile lor (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.25); la rândul său, el însuşi nu înceta să se roage pentru ei (cap. 1.11). Conta pe Domnul cel credincios pentru a-i întări şi a-i păzi de cel Rău. De asemenea, conta pe ascultarea lor, iar aceasta cuprindea împlinirea în toată simplitatea a îndatoririlor lor zilnice. Unii din Tesalonic încetaseră orice muncă. „Pentru că vine Domnul”, estimaseră ei, „atunci la ce bun cultivarea pământului şi preocuparea cu treburile acestei vieţi?” Şi, ca o tristă consecinţă, ei se amestecau în toate (v. 11; vezi 1 Timotei 5.13). Pavel protestează cu vehemenţă. Nimic din învăţătura lui nu putea fi luat ca pretext pentru o asemenea neorânduială (v. 6, 7, 11; comp. cu 1 Tesaloniceni 4.11). Dimpotrivă, el însuşi dăduse exemplu, muncind cu mâna lui pentru a nu fi povară nimănui. Iar exemplul suprem este „răbdarea lui Hristos” în aşteptarea momentului să Se înfăţişeze iubitei Sale adunări (v. 5).

Odată cu scrisorile către Tesaloniceni ajungem la sfârşitul epistolelor pe care Pavel le-a scris celor şapte adunări atât de diferite. În acestea sunt tratate multiple aspecte ale vieţii şi învăţăturii creştine, de la căpătarea mântuirii, în Epistola către Romani, până la gloria viitoare. Toate aceste învăţături sunt de o valoare inestimabilă pentru noi. Domnul să ne ajute să le reţinem, pentru a rămâne tari (cap. 2.15)!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: