10 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și ei cântau o cântare nouă, spunând: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune și i-ai făcut împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru, și vor împărăți pe pământ!”.
Apocalipsa 5.9,10

Vrednicia Mielului se datorează atât Persoanei Sale, cât și lucrării pe care El a împlinit-o. Vrednicia lucrării Sale, așa cum este ea menționată în Apocalipsa 5.9, este în mod direct legată de răscumpărarea împlinită de Mielul înjunghiat. Lucrarea Sa de răscumpărare Îl face vrednic de închinare. Totuși, această lucrare este în mod intim legată de ceea ce El este, fiind dependentă de Persoana Sa. Mielul a fost capabil să răscumpere datorită a ceea ce El este – Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om.

Vrednicia Mielului stă în perfecțiunea Persoanei Sale. Mielul este vrednic, pentru că este divin. El este Dumnezeu; El este Fiul lui Dumnezeu (Apocalipsa 2.18). Dumnezeirea Sa este scoasă în relief de titlurile care Îi sunt acordate în Apocalipsa. El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel dintâi și Cel de pe urmă. El este „Cel viu” (Apocalipsa 1.18) sau „Cel care este, Cel care era și Cel care vine, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 1.8). Aceste titlu atribuie Mielului natura lui Iahve Însuși: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3.14; Ioan 8.58). Mielul are aceeași natură cu Iahve. El este Iahve, la fel ca Tatăl și ca Duhul Sfânt. Acest adevăr este confirmat de titlul de „Cel dintâi și Cel de pe urmă”, în Vechiul Testament. „Eu, Domnul, sunt Cel dintâi; și Eu sunt Același cu cei din urmă” (Isaia 41.4). „Eu sunt Cel dintâi și Eu sunt Cel din urmă și în afară de Mine nu este Dumnezeu” (Isaia 44.6). Mielul are această natură divină și primește închinare de la îngeri și de la oameni, acea închinare care Îi aparține doar lui Iahve.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, …s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu națiunile și cu popoarele lui Israel.”
Fapte 4.27

Unirea în împotrivire

Cercetând cu atenție Biblia, găsim tabloul unei coaliții formate din popoarele lumii care se împotrivesc lui Dumnezeu și Fiului Său. Conducătorul acestei uniri în împotrivire față de Dumnezeu și Domnul Isus Hristos este vechiul vrăjmaș: diavolul. Există un duh al răutății, al fărădelegii care se împotrivește lui Dumnezeu, un spirit în care oamenii fac tot ce voiesc fără să țină seama de voința supremă a Dumnezeirii. În toată lumea vedem națiuni răzvrătite împotriva lui Dumnezeu și a planului Său de salvare a omenirii din păcat și moarte. Tot mai mult sunt date la o parte valorile biblice, valorile morale. Există o adevărată unire în lupta împotrivirii față de Mântuitorul și lucrarea Sa.

Când Domnul Isus Hristos va veni în glorie, va nimici națiunile și pe cei care s-au ridicat împotriva Lui. Judecata lui Dumnezeu este pregătită pentru toți împotrivitorii lui Hristos.

Chemarea noastră este să observăm, de pe acum, această mare împotrivire față de Fiul lui Dumnezeu și să luăm poziția corectă cerută de Scriptură. Mântuitorul merită toată ascultarea noastră. El a suportat marea împotrivire; El a purtat păcatele noastre la crucea de pe  Golgota; El a adus o mare mântuire tuturor care o primesc; El a biruit păcatul, moartea și pe cel ce are puterea morții – diavolul. Să ne supunem Domnului Isus, care ne-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viața pe cruce pentru mântuirea noastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, UNDE EȘTI?” (1)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi…” (Iov 30:20)

     Te găsești cumva în situația în care Dumnezeu nu-ți răspunde la rugăciuni? Patriarhul Iov a trecut și el prin aceasta: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:20, 26). Cu toții trecem prin perioade în care avem impresia că Dumnezeu S-a mutat și nu ne-a lăsat adresa unde să-L găsim! Oare ce pune la cale? De ce nu ne răspunde?

Însă anumite lecții se învață numai când Dumnezeu tace:

1) Tăcerea nu înseamnă absență. Un proverb spune: „Cuvintele-s de argint, dar tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu îți spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Ca să stai tăcut lângă cineva, trebuie să cunoști foarte bine acea persoană. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și clădește un grad de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să ai liniște în prezența lui Dumnezeu, învață să intri în meditație și să taci înaintea Lui.

2) Tăcerea îți pune credința la încercare. De câtă credință este nevoie de fapt, atunci când cineva îți veghează fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul său care învață să meargă pe bicicletă. La-nceput, mai ales dacă-i micuț, copilul este lipsit de încredere, dar va părea ciudat dacă și la vârsta de douăzeci de ani părintele va mai alerga pe lângă el! La un moment dat, Dumnezeu Își ia mâinile de pe volan ca să vadă cât ai progresat. O vreme, drumul poate fi nesigur, dar acesta e momentul în care dovedești cât de departe ai ajuns și în ce (ori în CINE) ți-ai pus încrederea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 5.14-27

Binele se identifică cu Dumnezeu (Psalmul 4.6): „Căutaţi binele, ca să trăiţi” (v. 14) are drept corespondent: „Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” (v. 6). Pentru a căuta binele însă trebuie să-l iubim, tot aşa cum de rău fugim în măsura în care ne este groază de el (v. 15; Romani 12.9). Dar, am putea spune, nu întotdeauna este uşor să distingi binele de rău. Fără îndoială, nici morala omenească nu ne va ajuta câtuşi de puţin la aceasta, ea neputând face nimic altceva decât să compare pe om cu om. Singurul ghid sigur este Cuvântul Dumnezeului nostru.

Asemeni acestei mulţimi creştine care repetă: „Vină împărăţia Ta”, apelând astfel ziua propriei judecăţi, unii ar dori ziua Domnului, fără să ţină cont că ea semnifică nenorocirea lor. Şi îşi înmulţesc formele religioase „sărbători, jertfe, adunări solemne” închipuindu-şi că pot să-I ascundă lui Dumnezeu adevărata stare! „Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale” (v. 23), răspunde Domnul cu asprime

Şi câte cântări şi rugăciuni nu sunt pentru Dumnezeu altceva decât un zgomot fără sens! Ceea ce aşteaptă El, să nu uităm, este adevărul în inimă (Psalmul 51.6).

Ştefan le va cita mai-marilor iudeilor versetele 25-27, pentru a-i face conştienţi de cât de vechi şi totodată de grav este păcatul lor (Fapte 7.42,43). 

9 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Aducându-ne aminte neîncetat de lucrarea credinței voastre și de osteneala dragostei și de răbdarea speranței în Domnul nostru Isus Hristos, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru.
1 Tesaloniceni 1.3

Domnul Isus Hristos constituia izvorul și obiectul credinței, al dragostei și al nădejdii tesalonicenilor. „Lucrarea credinței”, „osteneala dragostei” și „răbdarea speranței” se aflau acolo; mărturia divină era lucrătoare în orice fel. De fapt, fără această energie vie, creștinismul nu poate exista. El este compus din adevărurile sale obiective și din puterea care conferă acestor adevăruri expresia lor vie. Aceste adevăruri și această putere rămân și astăzi, deși multe lucruri caracteristice Bisericii primare au dispărut; însă credința, nădejdea și dragostea rămân, iar fără ele creștinismul nu poate exista.

N-ar trebui deci ca o prezentare corectă a adevărului și o primire la fel de corectă a lui să producă și astăzi aceleași efecte? Iar dacă ele nu sunt produse, nu înseamnă oare că evanghelia predicată este una nepotrivită? Bineînțeles că nu trebuie să limităm harul lui Dumnezeu, care lucrează chiar și în astfel de circumstanțe, însă vorbesc aici despre responsabilitatea pe care adevărul o așază asupra sufletului. În cazul tesalonicenilor, efectul evangheliei nu a fost limitat, așa cum adesea se întâmplă astăzi, doar la a căpăta pacea cu Dumnezeu și la a cunoaște că avem viața veșnică. Dacă inima se sprijină cu credință pe adevărurile divine care constituie temelia creștinismului, puterea lucrătoare și transformatoare a acestor adevăruri nu va întârzia să se facă simțită.

Fără să minimalizez în vreun fel lucrarea pe care Dumnezeu o face, cred că în așa-numitele „treziri” vedem două lucruri distincte: pe de o parte, acțiunea lui Dumnezeu: suflete trezite într-o manieră remarcabilă și multe dintre ele aduse la Hristos; de cealaltă parte, lucrarea omului, care caută să acționeze asupra cărnii, prezentând adesea o evanghelie trunchiată, făcând astfel ca mințile oamenilor să se concentreze prea mult asupra propriilor simțăminte. Rezultatul este, în cele mai multe cazuri, chiar și acolo unde lucrarea este reală, asemănător cu ceea ce se întâmplă plantelor de seră, care se usucă imediat ce căldura și celelalte condiții create în mod artificial încetează. Convertirea nu înseamnă totul. Înflăcărarea nu va putea niciodată înlocui adevărul sădit în suflet, iar activitatea nu este singurul semn al vieții și al puterii spirituale.

A H Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»”
Matei 25.11

Prea târziu!

În fiecare an este la fel. Docentul le explică studenților că trebuie să înceapă din timp cu lucrarea lor de diplomă. Dar nu toți îl cred. Unii gândesc că ar putea cu un efort final să compenseze timpul pierdut. La data predării îi trimit docentului un e-mail disperat și îi explică de ce nu au putut preda la timp lucrarea pretinsă. Răspunsul sună totdeauna la fel: „Lucrările predate prea târziu nu au putut fi luate în considerare.”

Este neplăcut dacă trebuie să repeți un an de studii din cauza neglijenței. Mult mai grav și definitiv este însă, dacă noi nu aducem în ordine la timp cu Dumnezeu problema păcatelor noastre . Cine nu și-a pus în timpul vieții sale încrederea în Isus Hristos ca Mântuitorul său, trebuie să petreacă întreaga veșnicie fără El. Acestui om îi merge apoi ca celor cinci fecioare, despre care relatează Biblia. Pentru că nu au avut ulei în lămpile lor, au venit prea târziu la nuntă. Ele au stat în fața ușii închise și Domnul le-a spus:

„Nu vă cunosc!” (Matei 25.12).

Ce îngrozitor când cineva va sta în lumea cealaltă în fața lui Isus Hristos și va trebui să audă cuvintele Sale: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7.23).

Astăzi nu este prea târziu să recunoaștem păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu și să credem în Mântuitorul, pentru a fi mântuiți pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Fundația SEER

RELAȚIE ȘI PĂRTĂȘIE

„Dacă zicem că avem părtăşie cu El… avem părtășie unii cu alții.” (1 Ioan 1:6-7)

     Dumnezeu este responsabil pentru relația noastră cu El. În clipa în care îți pui nădejdea în Isus Hristos, Fiul Său, devii un membru al familiei cu drepturi depline. Însă tu ești responsabil pentru părtășia ta cu Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” Oprește-te și gândește-te când ai experimentat ultima dată tensiune în relația ta cu cineva din familie. Încă făceați parte din aceeași familie, însă conversațiile voastre au devenit superficiale și ați descoperit că vă simțiți mai bine dacă nu vă întâlniți. Când intervine ceva între două persoane apropiate, primul lucru care dispare este dovada părtășiei. La fel este și în umblarea cu Dumnezeu. Dintr-odată rugăciunile noastre devin superficiale, lipsite de consistență și sterile, rezumându-se la: „Doamne, te rog să binecuvântezi această mâncare!” Și evităm să mai petrecem timp cu Dumnezeu!

Pur și simplu nu mai ai timp pentru părtășia cu El! Principala condiție pentru a experimenta părtășia cu Domnul Isus este să-L urmezi în fiecare zi și să asculți poruncile Sale. Când Petru și ceilalți ucenici se aflau la pescuit, Domnul le-a spus să arunce năvoadele în partea dreaptă a bărcii. Când L-au ascultat, năvoadele li s-au umplut de pește. În acea zi, însă, ceva mult mai măreț s-a întâmplat. Când s-a apropiat Isus de ei, Ioan a spus: „Este Domnul” (vezi Ioan 21:7). Ceea ce a urmat a fost o masă binecuvântată și un timp extraordinar de părtășie cu Isus. Așadar, dacă simți azi că nu te trage inima spre Domnul, înseamnă că ai încetat să mai ai părtășie cu El, sau ai început să nu-L mai asculți. Dacă e așa, fă tot ce poți și întoarce-te la părtășia cu Isus!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 5.1-13

„Veniţi la Betel şi lucraţi fărădelege!“ – invita ironic capitolul 4.4 – „La Ghilgal, înmulţiţi fărădelegea!…“. Acum însă Dumnezeu îndeamnă cu stăruinţă: „Nu căutaţi Betelul şi nu mergeţi la Ghilgal…“; „căutaţi-Mă şi veţi trăi…, căutaţi pe Domnul şi veţi trăi“ (v. 4-6).

Pentru a trăi, omul n-are ce face cu o religie; îi trebuie un Mântuitor. Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El (Ioan 14.6). Să recunoaştem măreţia Celui care a creat şi care susţine lumile (Evrei 1.2,3): Pleiadele, Orionul, aceste constelaţii, când le descoperim în clar de noapte, copleşesc inteligenţa noastră; zadarnic ne străduim să estimăm fantastica distanţă până la ele. Fiul lui Dumnezeu însă a înfăptuit o lucrare nespus mai minunată. Umbra ameninţătoare a morţii veşnice, care ne învăluia deja, a transformat-o în dimineaţă, înghiţind-o în victoria învierii Lui (v. 8). Negreşit, întunericul domneşte încă în lume; asuprirea şi nedreptatea sunt lucruri obişnuite. Creştinul însă nu este copleşit; chiar şi „într-un timp rău“, el ştie unde să-L găsească pe Mântuitorul său.

„Căutaţi-L“ (v. 8)! Acesta trebuie să fie cuvântul nostru de ordine de fiecare dată când ne deschidem Biblia (Psalmul 27.8).

8 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele! Pentru că Numele Tău este chemat peste mine, Doamne Dumnezeul oștirilor! N-am stat în adunarea celor batjocoritori, nici nu m-am veselit. Am stat singur, din cauza mâinii Tale.
Ieremia 15.16,17

Ieremia fusese chemat de Dumnezeu ca profet al națiunilor, pentru a le proclama cuvântul Domnului către ele. Dar, dacă trebuie să ofere hrană prin cuvânt altora, cât de vital era ca el însuși să se hrănească cu cuvintele lui Dumnezeu. Când simțea durerea provocată de respingerea mesajului său, cât de prețioase deveneau cuvintele lui Dumnezeu! El nu precizează care erau aceste cuvinte, însă, la fel cum slujitorii lui Iosia au găsit Cartea Legii în templu, la fel au fost găsite de Ieremia cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă alții le refuzau, Ieremia le primea. El le-a mâncat cu bucurie. Aceasta înseamnă că el le-a digerat, astfel încât au devenit parte din ființa sa.

Cât de mulți, la fel ca Ieremia, au descoperit, în mijlocul experiențelor lor, că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu au devenit bucuria inimii lor! Această bucurie interioară este cu totul străină celor care refuză sau ignoră ceea ce Dumnezeu dorește să le spună. Mulți sunt batjocoritori, care disprețuiesc ceea ce nu înțeleg. Ieremia spune că el nu s-a așezat în adunarea celor batjocoritori. Un credincios înțelege ușor că o astfel de asociere este o insultă la adresa lui Dumnezeu. Ieremia nu a împrumutat nimic din obiceiul celor necredincioși, care se mândresc cu necredința lor și cu refuzul de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia spune: „Am stat singur, din cauza mâinii Tale”. Era mâna lui Dumnezeu, care intervenea pentru a-i dărui putere, încredere și mângâiere; de aceea Ieremia a ales un loc al singurătății, în contrast cu alegerea naturală a necredinței. Nu trebuie să-l compătimim pe Ieremia, ci mai degrabă trebuie să ne bucurăm pentru el, fiindcă a găsit adevărata fericire în prezența Domnului său, într-un loc al separării de rău.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo», și s-ar muta…”
Matei 17.20

Binecuvântare pentru China

În 25 iunie 1865, un tânăr englez mergea agale încoace și încolo de-a lungul țărmului de la Brighton. Era adâncit în gânduri. La final s-a rugat: „Doamne, dă-mi 24 de lucrători binevoitori, iscusiți…” Era preocupat tânărul englez cu întemeierea unei firme proprii sau de ce L-a rugat pe Dumnezeu pentru lucrători?

Hudson Taylor – așa se numea tânărul – se gândea în timpul plimbării sale la milioanele de chinezi, care nu auziseră niciodată de Vestea Bună despre Isus Hristos. De aceea L-a rugat pe Dumnezeu pentru lucrători pentru misiune.

Poziția sa în această rugăminte se oglindea în următoarele cuvinte: „Nu m-ar neliniști dacă aș avea misionari și niciun ban; căci este lucrarea Domnului să aibă grijă de ai Săi. El nu pretinde de la mine să preiau eu responsabilitatea Lui. Dar să am bani și niciun misionar, ar fi într-adevăr critic.”

Prin curajul credinței și încrederea în Dumnezeu a lui Hudson a luat ființă o lucrare mare și binecuvântată în China, prin care mulți oameni L-au cunoscut personal pe Mântuitorul Isus Hristos.

Poate te gândești că Hudson Taylor a avut o credință extraordinară. Dar știi ce a spus el? „Dumnezeu nu a așteptat credință mare, ci credință într-un Dumnezeu mare.”

De aceea începe în credința ta nu cu milioanele din China, ci începe simplu în împrejurimea ta să spui despre acest Dumnezeu mare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Fundația SEER

ALEGE BINELE!

„Căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine” (1 Tesaloniceni 5:15)

    „Când singura unealtă pe care o folosești este ciocanul, ai tendința să vezi toate problemele ca pe niște cuie” a zis odată cineva. Să recunoaștem, din cauza personalității noastre puternice, unii dintre noi sunt înclinați să folosească mai mereu ciocanul, chiar și când abordări mai blânde ar da rezultate mai bune. Dacă și tu ai această problemă, ia aminte la următoarele trei recomandări:

1) Fii temperat! Când ești supărat, este foarte posibil să faci din țânțar armăsar. Deci, atunci când vine vorba de reacția ta și de nivelul decibelilor, folosește această regulă sigură: Atunci când reacția este mai mică decât fapta, întotdeauna problema se micșorează.

2) Nu tărăgăna lucrurile! Dacă nu duci la spital o persoană rănită, suficient de repede, acea persoană și-ar putea pierde viața. Și dacă nu-ți ceri iertare când ai greșit față de cineva, relația se poate pierde. A ști când să acționezi – și când să nu acționezi – este la fel de important ca a acționa în mod potrivit. Doamna Dorothy Neville a spus: „Adevărata artă a conversației nu este numai a spune lucrul potrivit în locul potrivit, ci și să lași lucrul greșit nespus, atunci când ești ispitit s-o faci.”

3) Nu trage concluzii pripite! Un om a intrat într-un restaurant și l-a întrebat pe chelner: „Aveți ceva pentru sughiț?” La care chelnerul îi trage o palmă peste față! „Hei, ce te-a apucat?” a exclamat omul. Chelnerul a zâmbit: „Nu mai sughiți, nu-i așa?” Omul a zis: „Dar nici nu am sughițat! Îmi trebuia ceva pentru soția mea, ea sughite… E în mașină!” Ești și tu înclinat să tragi concluzii pripite? Temperează-te, și vei reuși să reacționezi în mod adecvat, „căutând să faci ce este bine”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 4.1-13

Altădată, când Domnul trimitea urgii asupra Egiptului, îl punea la adăpost pe Israel (Exod 8.22; 9.6,7,26; 10.23; 12.12,13). Acum asistăm la o „răsturnare“ şi în sens moral (v. 11): iată-L pe Dumnezeu constrâns să-Şi lovească propriul popor „asemeni Egiptului“ (v. 10)! Foamete, secetă, dăunători, epidemii, cutremur de pământ: cinci calamităţi se abat una după alta, cu rostul de a vorbi conştiinţei acestei naţiuni rebele. Vai, tristul refren se întâlneşte de cinci ori: „totuşi nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul“ (v. 6, 8, 9, 10, 11)! Să nu aruncăm însă cu piatra! Nu arată Domnul aceeaşi răbdare şi faţă de noi? Dacă foloseşte adesea mijloace apăsătoare, o face întotdeauna cruţându-ne ca pe „un tăciune smuls din foc“ (comp. cu Zaharia 3.2). Ne-am întors noi la El? Mai devreme sau mai târziu va trebui să-L întâlnim pe Dumnezeu. Dacă nu acum, în har, venind la Domnul cu o inimă pocăită, atunci El îl va vizita pe păcătos în judecată (Luca 12.58,59). „Pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Dumnezeul tău“ (v. 12).

Care este pentru orice om astăzi singurul mod de a se putea pregăti pentru această solemnă întâlnire? Să-şi mărturisească păcatele şi să accepte iertarea pe care Isus o acordă gratuit. A făcut fiecare dintre noi aceasta?

7 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Filip, coborând într-o cetate a Samariei, le-a predicat pe Hristos … Și a fost mare bucurie în cetatea aceea … Și apostolii care erau în Ierusalim, auzind că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt. Pentru că El nu coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci erau numai botezați pentru Numele Domnului Isus. Atunci au pus mâinile peste ei, și ei au primit Duh Sfânt.
Fapte 8.5,8,14-17

Samaritenii – Bucurie în cetate

După ce Ștefan fusese omorât cu pietre, o mare persecuție s-a pornit împotriva credincioșilor și mulți dintre ei s-au răspândit prin Iudeea și prin Samaria. Filip, unul dintre cei șapte diaconi, s-a dus în Samaria și L-a predicat pe Hristos acolo. Mulți oameni l-au auzit și au luat seama la lucrurile spuse de el, impresionați fiind de multele minuni pe care le făcea. Acest lucru a produs multă bucurie în cetate. Chiar și un vrăjitor, pe nume Simon, care mai înainte îi uimise pe locuitorii cetății cu vrăjitoriile lui, a mărturisit că a primit credința. El a fost botezat și nu se mai despărțea de Filip, privind la minunile și la semnele pe care acesta le făcea.

Dumnezeu nu le-a dat imediat Duhul Sfânt acestor samariteni care crezuseră, așa cum El procedează astăzi. Fără îndoială că, prin aceasta, El a dorit să elimine tendința de a forma o adunare samariteană, rivală celei iudaice. Apostolii i-au trimis pe Petru și pe Ioan la Samaria, iar ei s-au rugat pentru acești noi credincioși, care deja fuseseră botezați. De asemenea, ei și-au pus mâinile peste ei, exprimând astfel comuniunea cu ei, și astfel samaritenii au primit Duhul Sfânt. În felul acesta, orice gând de independență a fost înlăturat și unitatea Adunării a fost păstrată.

Ipocrizia lui Simon a fost dată pe față atunci când le-a oferit bani lui Petru și lui Ioan pentru a primi puterea de a dărui Duhul Sfânt. Apostolii i-au spus să se pocăiască de această ticăloșie. Pe drumul de întoarcere la Ierusalim, Petru și Ioan au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.”
Romani 3.23,24

De ce depinde?

Un predicator intră într-o discuție cu un bărbat într-o călătorie cu trenul. El i-a spus acestuia despre Isus Hristos, care a murit pentru oamenii păcătoși, pentru ca ei să poată primi iertarea păcatelor și viața veșnică. Celălalt susținea ideea că Dumnezeu îi va da un loc în cer din cauza caracterului său ireproșabil și a vieții sale exemplare. Degeaba încerca creștinul să-l convingă că toți oamenii au păcătuit și astfel au închis calea spre Dumnezeu.

La scurt timp, controlorul de bilete intră în compartiment și spuse: „Biletele, vă rog!” Călătorii au luat biletele din buzunar și le-au înmânat controlorului. Acesta le-a verificat, le-a dat înapoi și a mers la alți călători.

Predicatorul se folosi de situație: „Biletul dumneavoastră a fost singurul obiect pe care l-a interesat pe controlor. El nu s-a interesat de caracterul dumneavoastră sau de stilul dumneavoastră  de  viață.  A  depins  dacă  aveți  un  bilet valabil.

Așa este și cu mântuirea. Avem nevoie de un bilet valabil pentru cer. Pe acesta nu-l putem dobândi prin mijloace proprii. Noi îl primim ca dar de la Isus Hristos, dacă Îi deschidem Lui inima noastră și credem că El a murit la cruce pentru ștergerea vinei noastre. Numai când suntem răscumpărați cu sângele Său prețios, suntem îndreptățiți de Dumnezeu și acceptați pentru totdeauna.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE SĂ AI TRECERE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

„Ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!” (Psalm 119: 58)

     O singură clipă în care ai trecere înaintea lui Dumnezeu valorează mai mult decât o viață întreagă de năzuințe. Prin faptul că a căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu, dintr-o văduvă săracă Rut a ajuns să fie soția lui Boaz, care era un om bogat. Este ceea ce a făcut-o regină pe Estera, și a adus-o în poziția de a salva poporul iudeu. Pe măsură ce capeți trecere înaintea lui Dumnezeu, ți se vor deschide noi orizonturi, oamenii potriviți îți vor veni în ajutor și vei descoperi idei, strategii și resurse în locurile cele mai neașteptate. Să însemne asta că nu vei experimenta împotrivire? Nicidecum! De fapt, când faci ceva de valoare, trebuie să te aștepți la reacții ostile de la cei care nu sunt preocupați de planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Este inevitabil!

Dar Biblia spune chiar că „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21:1). La fel ca schimbarea direcției unui râu ce curge, Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor și îți poate da trecere înaintea celor care altfel ar putea să te respingă, ori să nu te ia în calcul sau în considerare. Solomon a mai scris (Proverbe 16:7): „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui”. Deci, când oamenii ți se opun sau nu sunt de acord cu tine, trebuie doar să te concentrezi să fii pe placul lui Dumnezeu – și lasă-L pe El să se ocupe de restul. Nu uita: Dumnezeu intervine în clipa în care tu nu mai poți. El îți poate da binecuvântări pe care, din punct de vedere omenesc, nu le meriți și pentru care nu îndeplinești condițiile. Așa cum Duhul Sfânt L-a ajutat pe Domnul Isus să-Și îndeplinească misiunea vieții, El te va echipa și te va ajuta și pe tine să împlinești planul Său pentru viața ta (vezi Luca 4:18-19). Așadar, nu te mai strădui atât de mult să faci ca lucrurile să se întâmple în termenii tăi, și începe să te rogi să ai trecere înaintea lui Dumnezeu. El ți-a promis-o, și El Își ține promisiunile!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 3.1-15

Israel era o familie pe care Dumnezeu Şi-o alesese dintre toate familiile de pe pământ. De aceea…, spune Domnul, adăugând încă o zală la acest lanţ, pentru a arăta că din această alegere decurg cele mai stricte obligaţii. O spunem încă o dată: cu cât mai strânsă relaţia, cu atât mai mare responsabilitatea (citiţi Matei 11.20-24). O aceeaşi greşeală va fi resimţită în mod diferit, după cum ea a fost comisă de către un străin, de către un rob sau de către un fiu.

Dumnezeu este gata să-Şi cerceteze poporul prin judecată. Cu toate acestea, nimic nu se va face fără avertisment. Pentru o turmă, răgetul unui leu este cel mai eficient semnal de alarmă. Amos, păstorul din Tecoa, ştia bine aceasta, de aceea caută să smulgă poporul din inconştienţă. „Faceţi să se aud㠅 Ascultaţi…“, strigă el (v. 9, 13). Dumnezeu însă va mai folosi încă o voce pentru a-l scutura pe Israel din somnolenţă şi din împietrire. Întreaga profeţie a lui Amos este încărcată de aluzii cu privire la un cutremur de pământ ce urma să aibă loc doi ani mai târziu (cap. 1.1b; 2.13-16; 3.14,15; 6.1; 9.1,11 etc.).

Noi, cei care prin har facem parte din familia cerească a lui Dumnezeu, să ne plecăm urechea la toate felurile în care Tatăl nostru găseşte cu cale să ne avertizeze.

6 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Eu una știu: că, orb fiind, acum văd.
Ioan 9.25

În această relatare din Ioan 9 citim despre un om care era orb din naștere. Ucenicii L-au întrebat pe Isus: „Rabi, cine a păcătuit: acesta, sau părinții lui, că s-a născut orb?”. Domnul a răspuns: „Nici acesta n-a păcătuit, nici părinții lui, ci aceasta este pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Prin neascultarea unui singur om, păcatul a intrat în lume și, prin urmare, toți sunt păcătoși și orbi față de starea lor pierdută. „Pentru că toți au păcătuit și n-au ajuns la gloria lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

După ce a răspuns la această întrebare, Isus a făcut tină și a uns ochii orbului, iar apoi l-a trimis să se spele la scăldătoarea Siloam, de unde acesta s-a întors văzând. N-a durat mult ca vecinii și cunoscuții lui să-l observe și să se mire cum de se putuse întâmpla așa ceva. Fariseii l-au întrebat despre cum ajunsese să vadă și s-au poticnit de faptul că Domnul făcuse această minune într-o zi de sabat. De aceea, ei au tras concluzia că acest Om, Isus, trebuia să fi fost un păcătos. Apoi însă vine răspunsul de neclintit al omului care fusese orb: „Eu una știu: că, orb fiind, acum văd … Dacă Omul acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic”. Această afirmație a fost făcută fără nicio ezitare. De unde avea cel care fusese orb o asemenea siguranță? El Îl întâlnise pe Cel smerit și plin de dragoste care umbla printre oameni – pe Cel care a putut spune: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12).

Ei l-au dat afară din sinagogă pe cel care fusese orb, însă Isus l-a găsit și l-a întrebat: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”. El a răspuns: „Cred, Doamne!”, după care I s-a închinat (versetele 35 și 38). Ce răspuns frumos din partea unei inimi atinse de bunătatea Domnului!

Ai tu aceeași siguranță pe care a avut-o acest om? Poți spune și tu că ai fost orb, dar că acum vezi, fiindcă Domnul Isus ți-a deschis ochii?

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.”
Psalmul 37.8

Mânia sau dragostea?

Am citit despre un bărbat că, în timp ce își schimba roata la noua lui mașină, băiețelul lui a luat o piatră ascuțită și a început să zgârie aripa mașinii. Mânios, bărbatul a luat mâna copilului și l-a lovit peste ea de mai multe ori, fără să își dea seama că avea în mână o cheie de fier. Din cauza multiplelor fracturi, copilul și-a pierdut toate degetele de la acea mână. Când l-a văzut pe tatăl lui pentru prima dată după operație, l-a întrebat cu ochii plini de lacrimi: „Tati, îmi vor crește degetele la loc?” Tatăl a rămas împietrit de durere. S-a întors la mașină și a lovit-o de mai multe ori, de parcă mașina ar fi fost de vină. Devastat de propriile-i fapte, stând în fața mașinii, s-a uitat la zgârieturile făcute de băiețelul lui și a simțit cum inima i se rupe în bucăți când a văzut doar niște mici zgârieturi.

Mânia și dragostea nu au limite. Firea pământească este capabilă de orice rău. Alege dragostea și răbdarea față de copii! Adeseori, și soțiile sunt victime ale agresiunii mâniei soțului, și în unele cazuri și invers. Uneori, colegii de muncă sau participanții la traficul rutier pot fi victimele unei comportări nepotrivite. Natura noastră veche în care locuiește mânia trebuie înfrânată. Prin puterile noastre nu putem. Avem nevoie de o natură nouă, dăruită de Dumnezeu, prin pocăința și credința în Mântuitorul. Această natură nouă poate frâna acțiunile greșite ale firii vechi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (6)

„Fă-ţi o corabie… să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime” (Genesa 6:14-15)

     Mai îngăduiți-ne două argumente și ne vom opri, pentru că subiectul este inepuizabil:

8) Biblia a prezentat în detaliu planul de construcție a unei corăbii. În Genesa, Dumnezeu i-a spus lui Noe să construiască o corabie, care avea o capacitate de aproximativ 50.000 metri cubi, și s-o umple cu atâtea persoane și animale, câte erau necesare repopulării pământului. Dimensiunile corabiei, pe care i le-a comunicat Dumnezeu lui Noe, s-au dovedit a fi semnificative. În 1609, în localitatea Hoorn din Olanda, s-a construit o navă cu aceleași dimensiuni, fapt care a revoluționat construcția navală. Conform Registrului Naval al lui Lloyd (după cum scrie în Almanahul World), până în 1900, toate vapoarele mari de pe oceane se apropiau ca proporții de arca lui Noe. Și dacă ți se pare că nu dovedești că ești versat sau educat, crezând că lumea a fost cândva distrusă de potop, mai gândește-te o dată. Aproximativ 85% din suprafețele stâncoase din lume se compun din roci sedimentare, ceea ce indică faptul că la un moment dat, în trecut, globul pământesc a fost acoperit de apă.

9) Apoi, ia în considerare ce spune Biblia în domeniul meteorologiei. Solomon a scris: „Vântul suflă spre miazăzi, şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.” (Eclesiastul 1:6). Aerul din jurul pământului se învârtește în cercuri uriașe, în sens invers acelor de ceasornic în emisfera nordică, și în sensul acelor ceasornicului în cea sudică. Drept rezultat, meteorologii ne pot spune cu destulă precizie cum va fi vremea, așa încât să ne putem îmbrăca adecvat. Deci, când vorbim despre Biblie – pur și simplu nu există nicio altă carte la fel! Când crezi mesajul ei central, de mântuire prin Hristos, ai parte de pace și bucurie pe pământ și vei trăi în ceruri cu Dumnezeu pentru vecie după ce vei muri. Mai bine de-atât nu se poate!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 2.1-16

Odată cu Moab, lista nelegiuiţilor nu este nicidecum închisă. Iuda şi Israel îşi au locul printre popoarele vinovate! Şi încă păcatul lui Israel îl întrece pe cel al tuturor vecinilor săi. Aceştia din urmă îşi exercitaseră răutatea numai împotriva vrăjmaşilor lor, pe când în Israel cei puternici îi zdrobiseră pe slabi, îi întinaseră pe nazirei, închiseseră gurile profeţilor (v. 12).

„Au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel nevoiaş pentru o pereche de încălţăminte“ (v. 6 şi 8.6); au călcat în picioare pe sărac, au asuprit pe cel drept şi au abătut dreptul celor nevoiaşi (cap. 5.11,12). Ne gândim la Domnul Isus, atât de des numit „Cel Drept“ (de exemplu în Fapte 22.14) sau „Cel Sărac“ (Psalmul 40.17; 41.1). El n-a încetat să fie asuprit, lovit, înainte de a fi trădat, vândut şi, în cele din urmă, dat la moarte (Iacov 2.6 şi 5.6). Ca pentru a sublinia din nou crimele poporului Său, Domnul le aminteşte de minunile Sale de odinioară făcute pentru Israel. I-a nimicit pe vrăjmaşii lor gigantici (v. 9); l-a eliberat din Egipt şi l-a călăuzit în traversarea pustiei (v. 10). Ce fapte de putere şi de dragoste sunt acestea şi cum evocă ele lucrarea mântuitoare făcută pentru toţi oamenii! Această lucrare însă întâmpină din partea lor aceeaşi ingrată nerecunoştinţă. Tu ce răspuns ai dat dragostei Mântuitorului?

La 97 de ani pastorul Orest Hapenciuc s-a ”mutat”

via La 97 de ani pastorul Orest Hapenciuc s-a ”mutat”

5 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase.
Eclesiastul 3.1,7

Eclesiastul și creștinul

Întâlnim des în Biblie persoane care și-au rupt hainele. Voi menționa doar pe câteva dintre ele: Iacov („Și Iacov și-a sfâșiat hainele și și-a pus un sac peste coapse și l-a jelit pe fiul său multe zile” – Geneza 37.34); Iosua și Caleb („Și Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și-au sfâșiat hainele” – Numeri 14.6); Ezra („Și, când am auzit acest lucru, mi-am sfâșiat haina și mantaua și mi-am smuls perii capului și barba și am stat jos uimit” – Ezra 9.3). Ruperea hainelor era un semn al jalei și al umilinței. În viața celui credincios există „un timp pentru a rupe”, un timp în care trebuie să plângem și să ne smerim înaintea Domnului. Motivul poate fi falimentul personal sau un simțământ adânc al stării joase a poporului lui Dumnezeu, în aceste zile din urmă.

Există însă și „un timp pentru a coase”, un timp pentru a vindeca ceea ce este zdrobit sau pentru a-i încuraja pe cei care sunt întristați. Când Domnul i-a chemat pe cei dintâi ucenici, aceștia „aruncau un năvod în mare” (Marcu 1.16) – o lucrare care ne duce cu gândul la slujba de evanghelist. Mai târziu, unii „își reparau plasele” (Marcu 1.19) – o lucrare care necesită îndemânare, comparabilă cu cea a unui păstor: „Cine vorbește cu ușurătate este asemenea străpungerilor unei săbii, dar limba înțeleptului este sănătate” (Proverbe 12.18). Ce ușor putem rosti cuvinte pripite și astfel să rănim pe un frate sau pe o soră! Poate noi nici nu luăm seama la astfel de greșeli, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că există în poporul Său unii care pot rosti cuvinte de natură să aducă vindecare. Să ne rugăm ca toți să avem o limbă care să aducă vindecare, atunci când este „un timp pentru a coase”.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea.”
Efeseni 2.14

Garduri sau poduri?

Tocmai în acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui și, copleșit de ceea ce a văzut, și-a îmbrățișat fratele mai mare spunând:

Ești un om deosebit, încât te-ai gândit, ca tu să construiești un pod așa de frumos după tot ce ți-am spus și ți-am făcut! Iartă-mă, frate!

Şi s-au iertat unul pe altul. Tâmplarul, văzându-și treaba terminată, începu să-și adune uneltele, ca să plece în alte locuri.

Așteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata.

Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit.

Istorioara aceasta este plină de învățăminte. Suntem înclinați din firea noastră veche și păcătoasă să facem mai degrabă garduri decât poduri. Acest lucru se petrece între indivizi, între colectivități de oameni și chiar în familii. Suntem atenționați în Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, despre această tactică a diavolului, care dorește să strice orice înțelegere între oameni. Însă Mântuitorul a murit pe cruce, ca să ne dăruiască un sens nou în viață. Prin înțelepciunea venită de sus vom putea construi poduri și nu garduri.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (5)

„Pământul se va preface în zdrenţe ca o haină…” (Isaia 51:6)

7) Biblia pomenește de prima lege a termodinamicii. Cunoscută drept Legea conservării energiei, ea afirmă că diversele forme de energie ale unui sistem se pot transforma reciproc, dar suma cantităților tuturor formelor de energie rămâne constantă, ea nu poate fi creată sau distrusă. Această lege desființează teoria „stării staționare” sau a „creației continue” a lui Sir Fred Hoyle, teorie care a fost negată de către oamenii de știință. Hoyle a susținut că în anumite perioade, în universul denumit „irtrons”, materia (sau energia) era creată în mod continuu. Dar prima lege a termodinamicii susține opusul: astăzi nu mai are loc „creația.”

Biblia spune: „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.” (Genesa 2:1). Expresia „au fost sfârșite” în originalul din limba ebraică indică o acțiune încheiată în trecut și care nu se va mai întâmpla niciodată!

Cea de-a doua lege a termodinamicii spune că toate procesele fizice, fiecare sistem ordonat, cu timpul tinde să devină dezordonat. Cu alte cuvinte, totul se strică și se deteriorează pe măsură ce energia devine din ce în ce mai puțin disponibilă utilizării.

Psalmistul a scris: „Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină… Dar Tu rămâi Același, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Psalmul 102:25-27).

Cu cât mai mult descoperă oamenii de știință despre viața pe pământ, cu atât mai mult află ceea ce Biblia ne-a învățat atât de clar de secole. Indiferent cât ești de sincer sau cât de mult încerci, pentru a deschide o ușă închisă, trebuie să folosești cheia care se potrivește. Biblia este cheia care-ți deschide ușa înțelegerii tuturor lucrurilor din viață și a planurilor lui Dumnezeu pentru tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 1.1-15

Pentru a nega inspiraţia Bibliei, necredincioşii fac mare caz de numărul şi de diversitatea oamenilor care au scris-o. Tocmai aceasta însă este ceea ce i-o confirmă. Perfecta concordanţă a mărturiilor a patruzeci de scriitori, întinzându-se pe o perioadă de o mie cinci sute de ani, este un miracol incontestabil. Pentru a pregăti execuţia unei lucrări de artă, un constructor se va folosi de o mulţime de ingineri, de desenatori, de tehnicieni…, fiecare unindu-şi aptitudinile şi dezvăluind meticulozităţi proprii. Aceasta însă nu va împiedica lucrarea să fie concepută de el, condusă după planul său; va purta numele lui. Slujitorii de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-Şi redacta Cuvântul sunt diferiţi. Daniel era mai-mare peste căpetenii, Ieremia şi Ezechiel, preoţi, Amos, el este un simplu păstor (v. 1). Chemarea divină însă l-a situat printre acei „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu“ care „au vorbit sub puterea Duhului Sfânt“ (cap. 7.14,15; 2 Petru 1.21). Cartea lui nu poate decât să confirme armonia perfectă dintre toate părţile Scripturilor. Amos începe acolo unde ne lasă sfârşitul profeţiei lui Ioel (comp. v. 2 cu Ioel 3.16). Ioel a vorbit despre naţiuni în ansamblul lor. Amos le aminteşte pe rând, Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon (de asemenea Moab, în cap. 2), afirmând astfel că fiecare dintre aceste popoare a întrecut cu mult măsura prin păcatele sale.

4 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și un tânăr Îl urma, cu o învelitoare de in aruncată pe trupul gol; și ei l-au apucat; dar el, lăsând învelitoarea de in în urmă, a fugit gol.
Marcu 14.51,52

Tineri din Scriptură – Ioan Marcu

Mulți s-au întrebat de ce este inclusă această întâmplare în Evanghelia după Marcu. Mulți cercetători ai Scripturii cred că această scurtă istorioară este de fapt autobiografică. Autorul Evangheliei după Marcu a inserat-o ca pe o imagine a desfășurării propriului său drum de slujire, așa cum îl găsim în cartea Fapte. Reputația sa în Adunare avea să fie cea a unuia care a făcut cale-ntoarsă atunci când lucrurile s-au complicat. Prin harul lui Dumnezeu, peste ceva timp această reputație avea să se schimbe. Totuși, după aproape patruzeci de ani de la evenimentul din Ghetsimani, Marcu îl introduce în Evanghelia sa, ca pe o ilustrare onestă a caracterului său natural.

Ioan Marcu provenea dintr-o familie evlavioasă și înstărită. Știm aceasta, fiindcă mama lui, Maria, a putut pune la dispoziția adunării o casă suficient de mare pentru o strângere de rugăciune (Fapte 12.12). Ioan Marcu avea o rudă apropiată, pe nume Barnaba, un levit (Coloseni 4.10). Putem deci deduce că Marcu a crescut în condiții privilegiate, atât din punct de vedere spiritual, cât și material.

Însă astfel de condiții nu sunt garanția succesului spiritual, nici nu te pot face gata să-L slujești pe Domnul Isus. Judecata de sine este necesară pentru orice slujitor al lui Dumnezeu și ea întotdeauna merge mână în mână cu maturitatea spirituală. Citim totuși că Barnaba și Pavel l-au luat cu ei pe Ioan, înainte de prima lor călătorie misionară (Fapte 12.25). Nu este clar de unde a venit această inițiativă, însă probabil că Barnaba a fost cel care a văzut că ruda lui mai tânără promitea din punct de vedere spiritual. Este important ca în slujba creștină să nu o luăm înaintea Domnului și să nu alergăm atunci când încă nu suntem trimiși. Marcu urma să învețe această lecție într-un fel foarte dureros.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

Garduri sau poduri?

Doi frați, care ar fi trebuit să aibă relații de bună vecinătate, trăind în gospodării alăturate, au avut un conflict. Totul a început cu o mică neînțelegere, apoi aceasta a luat amploare, până când s-a produs o dezbinare între cei doi frați. S-au auzit schimburi de cuvinte dure, necugetate, spuse cu mânie și apoi urmate de săptămâni de liniște. Într-o dimineață, cineva a bătut la ușa fratelui mai mare. Când a deschis ușa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. „Caut de lucru pentru câteva zile”, a zis  străinul.

„Poate aveți nevoie de mici reparații aici, în gospodărie; eu v-aș putea ajuta.”

„Da”, a zis fratele mai mare. „Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuiește vecinul meu. De fapt, este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard înalt; nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aș vrea ca până mă întorc deseară, dacă se poate, să fie gata.” Bucuros, tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfințit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vedea, țăranul a făcut ochii mari șia rămas tare nedumerit. Nu era deloc un gard înalt. În locul gardului era un pod care lega cele două gospodării peste râu. Ce să mai facă? Podul era terminat, dar de gard nici vorbă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (4)

„Râurile… aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo” (Eclesiastul 1:7)

     6) Biblia vorbește despre circuitul apei. „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.” În fiecare zi, fluviul Mississippi varsă o mie șase sute miliarde de litri de apă în Golful Mexic. Și dacă ne gândim și la Tamisa, Nil, Amazon, sau la alte fluvii, ne dăm seama că în fiecare zi același lucru se întâmplă pe tot globul. Așadar, unde merge toată această apă? Răspunsul se găsește în circuitul hidrologic, pe care Biblia l-a prezentat cu aproape trei milenii în urmă.

Înțeleptul Solomon a scris: „Când se umple norii de ploaie, o varsă pe pământ…” (Eclesiastul 11:3).

Profetul Amos a spus: „Cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pământului.” (Amos 9:6).

Elihu, prietenul lui Iov, a spus: „Iată ce mare e Dumnezeu!… El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.” (Iov 36:26-28).

Ideea unui circuit complet al apei nu a fost înțeleasă pe deplin decât în secolul al șaptesprezecelea. Cu toate acestea, cu peste două mii de ani înainte de descoperirile făcute de minți luminate precum Pierre Perrault, Edme Mariotte, Edmond Halley și alții, Biblia a explicat circuitul apei în natură. Biblia este inspirată, fără greșeală, adevărată și mai actuală și exactă decât ziarul de știri de mâine. Toate ziarele au o coloană în care se consemnează greșelile (de tipar, de cele mai multe ori). Nu și Biblia!

Poți avea încredere că ea te călăuzește corect în toate domeniile vieții tale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 3.1-21

Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: Împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de Însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?“ este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, Îl persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).

Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata“ lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). În totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca chiar la locul dezastrului lor (v. 9-12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!“ (v. 14). Acest sinistru „cules de vie“ va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18-20). De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi, pentru că va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu Însuşi Îşi va face locuinţa în mijlocul lor.

3 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au prosternat înaintea Mielului, având fiecare o harfă și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
Apocalipsa 5.8

Vrednic este Mielul! Acest nume este menționat în Scriptură de la Geneza până la Apocalipsa. Doar în Apocalipsa apare de cel puțin douăzeci și opt de ori! Aici însă vedem că Mielul este vrednic de închinarea noastră, datorită valorii Persoanei și lucrării Sale – datorită a ceea ce El este și datorită a ceea ce El a făcut.

Una dintre temele cărții Apocalipsa este că doar Dumnezeu poate primi închinare. Idolatria, închinarea la demoni și la obiecte de piatră, de aur sau de argint, este condamnată (capitolul 9.20). Războiul descris în Apocalipsa este o luptă între Miel și fiară, care ceruse ca fiecare locuitor al pământului să i se închine (capitolele 13.4,12,15; 14.9,11; 16.2). Este un conflict care va stabili cine trebuie să primească închinarea: Dumnezeu și Mielul Său, sau balaurul și fiara sa? Mielul merită închinarea care este interzisă fiarei. Doar o Persoană Divină poate primi închinare.

Această temă este scoasă în evidență de două ori în cartea Apocalipsa, prin mesajul clar că nici măcar îngerii nu trebuie să primească închinare (capitolul 19.9,10; 22.8,9). În două ocazii diferite, Ioan s-a aruncat la pământ pentru a se închina înaintea unui înger. În ambele ocazii, îngerul respectiv s-a opus și a spus că el era doar un simplu slujitor al lui Dumnezeu. Atunci a fost dată porunca ce răsună de-a lungul întregii cărți Apocalipsa: „Lui Dumnezeu să I te închini!”. Învățătura este clară: doar Dumnezeu trebuie să primească închinare; doar Persoanele Divine sunt vrednice de ea. Mielul este socotit a fi vrednic de închinare, închinare care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Dumnezeu și Mielul primesc închinare împreună (capitolul 5.13).

Acum, prin credință, putem privi gloria lui Dumnezeu strălucind pe fața Domnului Isus și așteptăm timpul când credința va lăsa loc vederii.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Atunci am zis: «Iată-mă că vin!» – în sulul cărții este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!…”
Psalmul 40.7,8

Ca să se împlinească Scriptura

Cine este Omul care spune aceste cuvinte? Nimeni altul decât Mântuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care venise din cer pe pământ pentru a împlini Scripturile! Fiecare clipă din cei treizeci și trei de ani petrecuți aici, fiecare cuvânt pe care l-a rostit, fiecare pas pe care l-a făcut au fost în totalitate și din toată inima devotate împlinirii voii Tatălui Său ceresc. Nicio opoziție din partea păcătoșilor, nicio ispită din partea lui satan nu au fost capabile să-L abată câtuși de puțin de pe calea ascultării absolute. În grădina Ghetsimani a înfruntat forțele unite ale iadului.

Înaintea Sinedriului, Domnul S-a confruntat cu ura de nestăpânit a oamenilor, a acelora cărora le-a slujit cu o dragoste plină de îndurare. În toate încercările Sale, în toate împrejurările neplăcute prin care a trecut, în răstignirea pe cruce unde a purtat păcatele noastre, Domnul știa că așa trebuie să se întâmple pentru a se împlini tot ce era scris despre El în Scripturi. Cine se poate îndoi de faptul că o asemenea lepădare de sine, chiar până la moarte, a fost o mireasmă plăcută lui Dumnezeu, o împlinire a ceea ce era scris despre El? Niciodată vreuna din oștile cerești n-a văzut și n-a auzit ceva atât de minunat pe pământ! Dumnezeu Tatăl, singurul care poate judeca drept valoarea devotamentului Fiului Său față de El, dorește ca și noi acum să împărtășim cu Dumnezeu aprecierea valorii Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (3)

„Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: ‘Iată-ne’?” (Iov 38:35)

     Un alt argument că veridicitatea Bibliei este atestată științific:

5) Biblia a prezis telecomunicațiile moderne. Ți se pare un lucru de necrezut? Gândește-te la acest verset: „Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: ‘Iată-ne’?” Cu o mie cinci sute de ani înainte de Hristos, în cartea Iov, Dumnezeu a afirmat că fulgerul poate fi trimis și că el se poate manifesta prin vorbire. Știai că toată radiația electromagnetică – de la undele radio la razele X – călătorește cu viteza luminii (aproximativ 300.000 km/s)? Aceasta ne facilitează comunicarea cu cineva aflat la celălalt capăt al pământului. Faptul că lumina poate fi trimisă și translatată în vorbire nu a fost descoperit de știință decât cu 3.300 de ani mai târziu – în 1864 – când omul de știință britanic James Clerk Maxwell a sugerat că electricitatea și razele luminii sunt două forme ale aceluiași lucru (vezi Enciclopedia ilustrată a lumii moderne).

Samuel Morse, care a inventat telegraful și care a schimbat pentru totdeauna lumea comunicației, a fost un creștin care credea Biblia. Cu câțiva ani înainte de a muri, el a spus: „Cu cât mă apropii mai tare de sfârșitul pelerinajului meu, cu atât mai clară îmi este originea divină a Bibliei. Grandoarea și sublimul remediului lui Dumnezeu pentru omenirea decăzută sunt mai valoroase, iar viitorul îmi este luminat de speranță și bucurie.”

În viață vei întâlni mulți asemenea lui Toma necredinciosul, dar Dumnezeu îi iubește și pe ei. De fapt, Domnul Isus i S-a arătat în mod special, după înviere, lui Toma pentru a-i spulbera îndoielile. El mai face lucrul acesta și astăzi! Așadar, studiază Biblia! Apoi spune fiecărui suflet sincer și căutător după adevăr că știința dovedește că Biblia este adevărată!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 2.1-17

Ioel 2.18-32

„Întoarceţi-vă la Domnul! – invita versetul 14 – Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi … va lăsa după El o binecuvântare?“ Cine ştie? În ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El Îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui“ este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28). Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s-a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).

„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“, afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. În mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva – şi salvează acum – pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi-v㠅 şi veţi primi darul Sfântului Duh“ (Fapte 2.38). Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!

2 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și eu am zis: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil!”. Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: «Sunt un copil», pentru că vei merge la toți aceia la care te voi trimite și vei vorbi orice îți voi porunci. Nu te teme de ei; pentru că Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.
Ieremia 1.6-8

La fel ca mulți alți slujitori cărora Domnul le-a cerut să vorbească pentru El, Ieremia se simțea cu totul incapabil de a vesti cuvântul lui Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Ieremia, că înainte de nașterea sa, îl rânduise ca profet, nu numai pentru Israel, ci și pentru neamuri. Putem înțelege neliniștea lui Ieremia înaintea unei responsabilități atât de mari.

Să ne aducem aminte cum Moise, atunci când Domnul l-a chemat la lucrarea solemnă de a elibera pe poporul Său din Egipt, a folosit patru obiecții bazate pe slăbiciunea lui. Dumnezeu însă îi alege pe cei slabi, și care recunosc acest lucru, pentru a face lucrarea Sa. Simțindu-și neajutorarea, ei realizează cu atât mai mult că este esențial să depindă doar de Dumnezeu.

Dumnezeu îi spune lui Ieremia: „Eu sunt cu tine ca să te scap”. Dacă Ieremia înțelegea semnificația faptului că Dumnezeu îl rânduise ca profet înainte de nașterea sa, atunci era ușor să ajungă la concluzia că Dumnezeu știa prea bine ce făcea atunci când îl chemase. Dumnezeu cunoștea mai dinainte orice detaliu al vieții lui Ieremia, orice cuvânt pe care avea să-l rostească și toate împrejurările prin care avea să treacă în mărturia lui față de națiuni. Dacă Dumnezeu cunoștea toate acestea, atunci Ieremia putea cu siguranță să se încreadă în promisiunea Lui că va fi cu el. Dumnezeu avea să-i ofere orice ajutor necesar, pentru a-l susține și întări pe slujitorul Său supus.

Ieremia a fost numit „profetul lacrimilor”, iar cartea Plângeri confirmă acest lucru. Însă lacrimile sale sunt înscrise în cartea lui Dumnezeu și păstrate în burduful Lui (Psalmul 56.8) și, de-a lungul întregii veșnicii, Ieremia nu va regreta niciodată calea și slujba de mărturie la care Dumnezeu l-a chemat.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.”
Efeseni 2.13

Salvarea lui Morris

Deși era cel mai bun sportiv din statul său, viața lui Harold Morris a luat o întorsătură îngrozitoare pe data de 25 septembrie 1896, când a acceptat să transporte cu mașina doi prieteni care tocmai jefuiseră un magazin de băuturi alcoolice și apoi împușcaseră un om. Un an mai târziu, Harold a fost arestat de poliție, fiind acuzat de jaf armat și crimă. Oricât de mult a încercat să dovedească faptul că nu el a fost autorul celor două delicte, judecătorii l-au condamnat la muncă silnică pe viață în Penitenciarul de Stat pentru prima infracțiune și din nou la muncă silnică pe viață pentru a doua. În închisoare însă, Harold Morris a început să citească Biblia și a ajuns să-și predea Domnului Isus Hristos viața. Devenind creștin, el a ajuns un deținut exemplar cu o dorință imensă de a-i ajuta pe semenii lui, în special pe cei tineri, să înțeleagă că anturajele proaste le pot distruge viața pentru totdeauna.

Harold Morris a relatat cum l-a salvat Dumnezeu și cum l-a schimbat pentru totdeauna.

Da, puterea păcatului este foarte mare, dar puterea lui Dumnezeu este infinit mai mare! Dumnezeu poate salva și schimba orice om. El poate ierta orice păcat. Într-adevăr, nu există groapă prea adâncă în care să te fi aruncat păcatul și de unde Dumnezeu să nu te poată scoate, dar trebuie acceptul personal.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (2)

„El şade deasupra cercului pământului” (Isaia 40:22)

3) Biblia ne spune că pământul este rotund. „El şade deasupra cercului pământului.” Cuvântul „cerc” provine dintr-un cuvânt ebraic care poate fi tradus prin „circuit.” Cartea Isaia a fost scrisă cu șapte sute de ani înainte de a Se naște Hristos. Asta înseamnă că s-a întâmplat cu cel puțin trei sute de ani înainte ca Aristotel, în cartea sa „Despre cer”, să sugereze că pământul este sferic. Peste alte două mii de ani, pe vremea când se credea că pământul este plat, Scriptura l-a inspirat pe Cristofor Columb să navigheze în jurul lumii. El a scris: „Domnul a fost cel care mi-a pus acest gând în minte, i-am simțit mâna peste mine. Nu este nicio îndoială că inspirația a venit de la Duhul Sfânt, deoarece m-a sprijinit cu razele unei uimitoare iluminări din Sfintele Scripturi” (am citat din jurnalul lui Cristofor Columb, cu referire la descoperirea Lumii noi).

4) Biblia ne învață despre oceanografie. În secolul al nouăsprezecelea, Matthew Fontaine Maury, cel care este numit „părintele oceanografiei și meteorologiei navale moderne” a citit cuvintele lui David care descriau „cărările mărilor” (Psalmul 8:8). El a spus: „Dacă Dumnezeu a spus că pe mare sunt cărări, eu le voi găsi.” Noi îi suntem recunoscători astăzi pentru descoperirea curenților oceanici calzi și reci. Cartea sa despre oceanografie rămâne un text fundamental în acest domeniu, fiind încă utilizată în universități. Așadar, data viitoare când te întâlnești cu cineva care pune la îndoială acuratețea Scripturii, zâmbește-i blând și spune-i ferm: „Știința dovedește că Biblia este adevărată!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 2.1-17

Acest nor de asediatori feroce, avându-l în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1, 25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei“ Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus-o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident … vin de la Domnul. Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodat㓠(v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte“ (Isaia 28.15). Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa? „Chiar şi acum“ este timp pentru el – este timp pentru toţi – pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale, … pentru că El este milos şi plin de îndurare“ (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion“, repetă profetul (v. 1, 15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul Îşi va aminti de ai Săi.