Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și un tânăr Îl urma, cu o învelitoare de in aruncată pe trupul gol; și ei l-au apucat; dar el, lăsând învelitoarea de in în urmă, a fugit gol.
Marcu 14.51,52

Tineri din Scriptură – Ioan Marcu

Mulți s-au întrebat de ce este inclusă această întâmplare în Evanghelia după Marcu. Mulți cercetători ai Scripturii cred că această scurtă istorioară este de fapt autobiografică. Autorul Evangheliei după Marcu a inserat-o ca pe o imagine a desfășurării propriului său drum de slujire, așa cum îl găsim în cartea Fapte. Reputația sa în Adunare avea să fie cea a unuia care a făcut cale-ntoarsă atunci când lucrurile s-au complicat. Prin harul lui Dumnezeu, peste ceva timp această reputație avea să se schimbe. Totuși, după aproape patruzeci de ani de la evenimentul din Ghetsimani, Marcu îl introduce în Evanghelia sa, ca pe o ilustrare onestă a caracterului său natural.

Ioan Marcu provenea dintr-o familie evlavioasă și înstărită. Știm aceasta, fiindcă mama lui, Maria, a putut pune la dispoziția adunării o casă suficient de mare pentru o strângere de rugăciune (Fapte 12.12). Ioan Marcu avea o rudă apropiată, pe nume Barnaba, un levit (Coloseni 4.10). Putem deci deduce că Marcu a crescut în condiții privilegiate, atât din punct de vedere spiritual, cât și material.

Însă astfel de condiții nu sunt garanția succesului spiritual, nici nu te pot face gata să-L slujești pe Domnul Isus. Judecata de sine este necesară pentru orice slujitor al lui Dumnezeu și ea întotdeauna merge mână în mână cu maturitatea spirituală. Citim totuși că Barnaba și Pavel l-au luat cu ei pe Ioan, înainte de prima lor călătorie misionară (Fapte 12.25). Nu este clar de unde a venit această inițiativă, însă probabil că Barnaba a fost cel care a văzut că ruda lui mai tânără promitea din punct de vedere spiritual. Este important ca în slujba creștină să nu o luăm înaintea Domnului și să nu alergăm atunci când încă nu suntem trimiși. Marcu urma să învețe această lecție într-un fel foarte dureros.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

Garduri sau poduri?

Doi frați, care ar fi trebuit să aibă relații de bună vecinătate, trăind în gospodării alăturate, au avut un conflict. Totul a început cu o mică neînțelegere, apoi aceasta a luat amploare, până când s-a produs o dezbinare între cei doi frați. S-au auzit schimburi de cuvinte dure, necugetate, spuse cu mânie și apoi urmate de săptămâni de liniște. Într-o dimineață, cineva a bătut la ușa fratelui mai mare. Când a deschis ușa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. „Caut de lucru pentru câteva zile”, a zis  străinul.

„Poate aveți nevoie de mici reparații aici, în gospodărie; eu v-aș putea ajuta.”

„Da”, a zis fratele mai mare. „Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuiește vecinul meu. De fapt, este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard înalt; nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aș vrea ca până mă întorc deseară, dacă se poate, să fie gata.” Bucuros, tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfințit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vedea, țăranul a făcut ochii mari șia rămas tare nedumerit. Nu era deloc un gard înalt. În locul gardului era un pod care lega cele două gospodării peste râu. Ce să mai facă? Podul era terminat, dar de gard nici vorbă.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘTIINȚA DOVEDEȘTE CĂ BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ (4)

„Râurile… aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo” (Eclesiastul 1:7)

     6) Biblia vorbește despre circuitul apei. „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.” În fiecare zi, fluviul Mississippi varsă o mie șase sute miliarde de litri de apă în Golful Mexic. Și dacă ne gândim și la Tamisa, Nil, Amazon, sau la alte fluvii, ne dăm seama că în fiecare zi același lucru se întâmplă pe tot globul. Așadar, unde merge toată această apă? Răspunsul se găsește în circuitul hidrologic, pe care Biblia l-a prezentat cu aproape trei milenii în urmă.

Înțeleptul Solomon a scris: „Când se umple norii de ploaie, o varsă pe pământ…” (Eclesiastul 11:3).

Profetul Amos a spus: „Cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pământului.” (Amos 9:6).

Elihu, prietenul lui Iov, a spus: „Iată ce mare e Dumnezeu!… El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.” (Iov 36:26-28).

Ideea unui circuit complet al apei nu a fost înțeleasă pe deplin decât în secolul al șaptesprezecelea. Cu toate acestea, cu peste două mii de ani înainte de descoperirile făcute de minți luminate precum Pierre Perrault, Edme Mariotte, Edmond Halley și alții, Biblia a explicat circuitul apei în natură. Biblia este inspirată, fără greșeală, adevărată și mai actuală și exactă decât ziarul de știri de mâine. Toate ziarele au o coloană în care se consemnează greșelile (de tipar, de cele mai multe ori). Nu și Biblia!

Poți avea încredere că ea te călăuzește corect în toate domeniile vieții tale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ioel 3.1-21

Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: Împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de Însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?“ este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, Îl persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).

Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata“ lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). În totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca chiar la locul dezastrului lor (v. 9-12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!“ (v. 14). Acest sinistru „cules de vie“ va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18-20). De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi, pentru că va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu Însuşi Îşi va face locuinţa în mijlocul lor.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: