Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 21, 2018”

21 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri.
Evrei 4.12

Nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, în afară de păcat.
Evrei 4.15

Dumnezeu folosește cuvântul Său pentru a judeca în inimile noastre tot ceea ce ar putea să ne depărteze de drumul credinței și care ar putea să ne determine să ne căutăm un loc de odihnă în această pustie. De aceea apostolul spune: „Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după același exemplu de neascultare. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunzând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Și nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4.11-13).

Toată această lucrare a Cuvântului ar putea să ne facă să dăm înapoi – și așa am face, dacă am fi lăsați la latitudinea noastră. Mai este însă un sprijin, de natură diferită, care vine în ajutorul nostru în pustia acestei lumi. Acesta este preoția. Avem un Mare Preot care a străbătut cerurile, așa cum Aaron străbătea părțile succesive ale cortului – Îl avem pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, cu excepția păcatului; astfel că El poate să simpatizeze cu slăbiciunile noastre. Cuvântul aduce la lumină intențiile inimii, judecă voința și tot ceea ce nu are pe Dumnezeu ca obiect și sursă. Apoi, în ce privește slăbiciunea, avem simpatia Lui. Bineînțeles că Hristos nu a avut dorințe rele. A fost ispitit în toate felurile, cu deosebirea că în El nu era păcat. Păcatul nu a avut niciun rol în ispitirea Sa. Iar eu nu doresc simpatie cu păcatul care este în mine, ci îl detest și îl vreau mortificat – judecat fără cruțare. Acest lucru îl face Cuvântul. Simpatia o caut pentru slăbiciunea și pentru dificultățile mele, și o găsesc în preoția lui Isus. Având deci un astfel de Mare Preot – Unul care a suferit El Însuși, fiind ispitit, și care simte astfel cu slăbiciunile noastre, suntem încurajați să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a căpăta îndurare și har pentru vreme de nevoie.

E Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”
Eclesiastul 3.11

După ce alergăm?

Astăzi trăim într-o lume, care de asemenea aleargă după aur, în diferite părți ale pământului. Asistăm la familii destrămate, copii pe drumuri și multe alte necazuri cu urmări care nu pot fi prevăzute de nimeni. Trebuie ca fiecare să stabilim cu seriozitate în fața lui Dumnezeu prioritățile noastre. Este important să știm ce lucruri au o valoare durabilă. Să urmărim acele ținte folositoare cu înflăcărarea minerilor de la râul Klondike. Aurul creștinului este credința; și nu orice fel de credință. Apostolul Iuda a scris: „Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.” Credința adevărată nu este doar o credință în faptul că Biblia este o carte sfântă, nici doar o acceptare intelectuală a adevărurilor biblice, ci este o ÎNCREDERE sfântă, implantată de Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului. Credința adevărată îndreaptă privirile spre Dumnezeu și harul Său arătat prin Domnul și Mântuitorul nostru. O astfel de credință are o valoare veșnică. Credința ne dă curaj să înfruntăm prezentul cu încredere și să așteptăm viitorul cu speranță. Credința nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. Marea întrebare, care așteaptă un răspuns personal, este: Au toți cititorii noștri această credință?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGEM VOIA LUI DUMNEZEU (3)

„Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.” (Faptele Apostolilor 20:23)

     Aproximativ 75 la sută dintre credincioși trăiesc în prezent în țări dezvoltate, deseori în medii ostile creștinismului. Xu Yonghai este unul dintre ei. El s-a implicat în demersul privind legalizarea bisericilor de casă, în China. Guvernul i-a răspuns închizându-l timp de doi ani într-o celulă de 2,5/2,5 metri, dintr-o închisoare din Beijing. Nu exista toaletă, ci numai o țeavă, într-un colț, din care curgea apă pe podeaua de beton. „Celula mea era ultima oprire pentru deținuții condamnați la moarte,” a spus el. „Uneori mai erau alți trei deținuți în mica încăpere umedă, așteptându-și ziua execuției.” Yonghai a supraviețuit prin rugăciune, meditație și scris. Folosind o bucată de săpun pentru a scrie pe pereții celulei, el a schițat ideile principale ale unei cărți despre Dumnezeu. Când a terminat, el și-a memorat gândurile, iar când a fost eliberat, și-a transformat notițele din închisoare într-o carte de cincizeci de mii de cuvinte, intitulată „Dumnezeu Creatorul”! De cele mai multe ori, necazurile și încercările tale confirmă faptul că ești în voia lui Dumnezeu, și nu în afara ei! Pavel spunea presbiterilor bisericii din Efes (Fapte 20:23-24): „Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.”  Să nu trecem ușor peste cuvântul „har”! Indiferent cât de grea ar părea voia lui Dumnezeu, o poți împlini atunci când apelezi la harul nemăsurat al lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 1.1-16

Contemporan cu Isaia, cu Osea şi cu Amos, Mica profeţeşte, asemeni acestora, sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia. Istoria de plâns a lui Ahaz, relatată în 2 Împăraţi 16, şi cea a împăraţilor răi ai lui Israel justifică din plin cuvintele grele pe care Domnul le rosteşte aici, luând ca martor întregul pământ. El Îşi revendică sfinţenia, proclamând prin judecăţile Sale că este străin de nelegiuirile din Samaria şi din Ierusalim.

Începând cu versetul 8 putem vedea cum Mica pune la inimă suferinţa poporului său. „Nu spuneţi aceasta în Gat”, îndeamnă el stăruitor (v. 10; 2 Samuel 1.18,20). Acest vers citat din „cântarea arcului” ne aminteşte că vrăjmaşii Domnului, aici filistenii, sunt întotdeauna gata să se bucure de eşecurile poporului lui Dumnezeu, găsind în acestea o scuză lesnicioasă pentru propriile lor păcate. De aceea nici noi, când am aflat ceva neplăcut cu privire la un alt credincios, să nu răspândim cu uşurătate vestea, pentru că aceasta ar duce la dezonoarea Adunării şi astfel a Numelui Domnului.

Până la versetul 16 asistăm la marşul triumfător al Asirianului, judecător de la Domnul. Numele fiecăreia dintre cetăţile invadate capătă, cu această ocazie, o semnificaţie tragică.


20 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî.
Eclesiastul 3.1,8

Eclesiastul și creștinul

Este ușor de înțeles că, pentru creștin, există „un timp pentru a iubi”. Dragostea este dovada vieții noi în cel credincios, așa cum Ioan spune: „Știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați” (1 Ioan 3.14). Domnul Isus, înainte de a suferi, le-a dat ucenicilor o poruncă nouă: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13.34). Porunca de a-l iubi pe aproapele nu era nouă, ci se găsea deja în Vechiul Testament. Însă măsura după care cel credincios trebuia să iubească era nouă și mult mai înaltă: „Cum v-am iubit Eu”. Dragostea Domnului pentru ai Săi este măsura pentru dragostea noastră. Când Ioan a scris epistolele sale, porunca nu mai era nouă, așa că a scris: „Pentru că acesta este mesajul pe care l-ați auzit de la început, să ne iubim unii pe alții” (1 Ioan 3.11). „De la început” înseamnă, în epistola lui Ioan, de la timpul în care Domnul a fost aici pe pământ și dăduse această poruncă celor ai Săi.

Există însă cu adevărat un „un timp pentru a urî” pentru cel credincios? Să privim la următoarele pasaje din Noul Testament: „Dar ai aceasta, că urăști faptele nicolaiților, pe care și Eu le urăsc” (Apocalipsa 2.6); „iar pe alții salvați-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar cămașa pătată de carne” (Iuda 23). Dacă citim aceste pasaje cu atenție, descoperim că nu suntem chemați să urâm persoanele (aceasta este diferența față de Vechiul Testament – vedeți Psalmul 139.21,22), ci că trebuie să urâm ceea ce Dumnezeu urăște: păcatul. Nu suntem noi în pericolul de a ne obișnui în societate cu lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le numește păcate? Să-i iubim pe păcătoși, dar să urâm păcatul!

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt! Ce este strâmb nu se poate îndrepta…”
Eclesiastul 1.14,15

După ce alergăm?

La 16 iunie 1897, un vapor cu aburi din Alaska intra în portul San Francisco. De îndată ce vasul a acostat, a coborât o grupă pestriță de bărbați bărboși, clătinându-se sub încărcăturile lor de aur. Metalul prețios era în buzunarele și bagajele lor. Se spune că din acel vapor a fost coborât aur în valoare de 750.000 de dolari. Aceasta a fost prima dată când lumea din afară a aflat despre cel mai bogat zăcământ de aur din istorie. Auzind știrea, 100.000 de oameni au plecat de la slujbele lor, departe de căminul lor, îndreptându-se spre Alaska și râul Klondike. Cei mai mulți erau nepregătiți pentru greutățile drumurilor nordice, care trebuiau parcurse peste trecători muntoase nesigure, prin viscole sălbatice și peste râuri. Era nevoie de aproximativ șaisprezece săptămâni de mers pentru a ajunge la orașul Dawson. Numai unul din patru reușea să-l parcurgă. Înflăcărați de dorința de a se îmbogăți, oamenii păreau dispuși să îndure orice greutăți, în speranța că vor găsi o comoară. În căutarea lor înfrigurată, mulți au pierdut ceea ce era de o valoare mult mai mare decât aurul. Unii și-au pierdut viața, iar alții sănătatea. În aspra viață a orașului minier, mulți au uitat de Dumnezeu. Ei au renunțat la principiile lor morale în lupta lor pentru aur. Ce nu face omul pentru a se îmbogăți în această viață trecătoare?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGEM VOIA LUI DUMNEZEU (2)

„Învaţă-mă să fac voia Ta…” (Psalmul 143:10)

     Când privești în urmă la viața ta, ceea ce îți va aduce bucuria cea mai mare va fi să știi că ai fost în acord cu voia lui Dumnezeu. Însă ca să se întâmple lucrul acesta, trebuie să-ți dorești cu adevărat să faci voia lui Dumnezeu! Domnul Isus a zis: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17). Să remarcăm cuvintele: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui…” Mai presus decât terminarea studiilor, căsătoria, cumpărarea unei case, sau decât orice alt lucru din viață, tu trebuie să-ți dorești să faci voia lui Dumnezeu. Chuck Swindoll scrie: „Au existat momente în care spuneam că vreau să fac voia lui Dumnezeu, dar de fapt nu doream. E un lucru dur pe care l-ar putea mărturisi cineva, însă privind în urmă ca om matur, îmi dau seama că uneori mai degrabă m-am împotrivit voii Sale. Și am învățat că împotrivirea cu încăpățânare atrage după sine consecințe grave.” Pavel scria: „Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:6-8). Să remarcăm și expresia: „fac din inimă voia lui Dumnezeu…” Mai profund de-atât, nu se poate! Mai mult decât să le fii pe plac oamenilor, mai mult decât să dobândești confort și statut, mai mult decât să-ți păstrezi siguranța, dorința ta cea mai profundă trebuie să fie împlinirea voii lui Dumnezeu. David s-a rugat: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” (Psalmul 40:8). Rugăciunea ta ar trebui să fie aceasta: „În tot ce voi face astăzi, Doamne, dorința mea este să-ți fiu pe plac și să fac voia Ta!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iona 4.111

Iertarea acordată cetăţii Ninive părea să contrazică şi să dezaprobe proclamaţia lui Iona. El va trece drept un mincinos, un falsprofet. Ce trist că soarta cetăţii cântăreşte mai puţin în ochii lui decât propria reputaţie! Uitând că tocmai fusese el însuşi obiect al harului, nu găseşte nicio bucurie în acest har, ci numai în bunăstarea lui (sf. v. 6).

Iona ne aminteşte de Ilie, stând şi el descurajat, sub ienupărul său (comp. v. 3 şi 8 cu 1 Împăraţi 19.4). Asemeni lui, şi noi suntem capabili să ne mâniem pentru lucruri dintre cele mai mărunte. Pentru cel mai neînsemnat „curcubete”, adăpost precar pe care Dumnezeu nil ridică, ce furtună în sufletul nostru! Şi aceasta în timp ce viaţa veşnică a mulţimilor de fiinţe omeneşti este în discuţie în jurul nostru!

În loc să stea acolo să murmure din postul său de observaţie (v. 5), nu avea profetul de împlinit o slujbă nespus mai măreaţă? Nu trebuia el să se întoarcă la Ninive cea cruţată, de astă dată cu un mesaj cu totul diferit, proclamând acolo numele acestui Dumnezeu pe care Îl cunoştea ca fiind „milos, îndurător, de o mare bunătate” (v. 2) şi care tocmai confirmase aceste trăsături întrun mod atât de strălucit? Ocazie excepţională, ocazie pierdută! În ce ne priveşte, să nui scăpăm, din egoism şi din împietrirea inimii, pe aceia pe care Domnul îi aşază poate astăzi înaintea noastră (2 Împăraţi 7.9)!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: