Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri.
Evrei 4.12

Nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, în afară de păcat.
Evrei 4.15

Dumnezeu folosește cuvântul Său pentru a judeca în inimile noastre tot ceea ce ar putea să ne depărteze de drumul credinței și care ar putea să ne determine să ne căutăm un loc de odihnă în această pustie. De aceea apostolul spune: „Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după același exemplu de neascultare. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunzând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Și nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4.11-13).

Toată această lucrare a Cuvântului ar putea să ne facă să dăm înapoi – și așa am face, dacă am fi lăsați la latitudinea noastră. Mai este însă un sprijin, de natură diferită, care vine în ajutorul nostru în pustia acestei lumi. Acesta este preoția. Avem un Mare Preot care a străbătut cerurile, așa cum Aaron străbătea părțile succesive ale cortului – Îl avem pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, cu excepția păcatului; astfel că El poate să simpatizeze cu slăbiciunile noastre. Cuvântul aduce la lumină intențiile inimii, judecă voința și tot ceea ce nu are pe Dumnezeu ca obiect și sursă. Apoi, în ce privește slăbiciunea, avem simpatia Lui. Bineînțeles că Hristos nu a avut dorințe rele. A fost ispitit în toate felurile, cu deosebirea că în El nu era păcat. Păcatul nu a avut niciun rol în ispitirea Sa. Iar eu nu doresc simpatie cu păcatul care este în mine, ci îl detest și îl vreau mortificat – judecat fără cruțare. Acest lucru îl face Cuvântul. Simpatia o caut pentru slăbiciunea și pentru dificultățile mele, și o găsesc în preoția lui Isus. Având deci un astfel de Mare Preot – Unul care a suferit El Însuși, fiind ispitit, și care simte astfel cu slăbiciunile noastre, suntem încurajați să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, pentru a căpăta îndurare și har pentru vreme de nevoie.

E Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”
Eclesiastul 3.11

După ce alergăm?

Astăzi trăim într-o lume, care de asemenea aleargă după aur, în diferite părți ale pământului. Asistăm la familii destrămate, copii pe drumuri și multe alte necazuri cu urmări care nu pot fi prevăzute de nimeni. Trebuie ca fiecare să stabilim cu seriozitate în fața lui Dumnezeu prioritățile noastre. Este important să știm ce lucruri au o valoare durabilă. Să urmărim acele ținte folositoare cu înflăcărarea minerilor de la râul Klondike. Aurul creștinului este credința; și nu orice fel de credință. Apostolul Iuda a scris: „Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.” Credința adevărată nu este doar o credință în faptul că Biblia este o carte sfântă, nici doar o acceptare intelectuală a adevărurilor biblice, ci este o ÎNCREDERE sfântă, implantată de Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului. Credința adevărată îndreaptă privirile spre Dumnezeu și harul Său arătat prin Domnul și Mântuitorul nostru. O astfel de credință are o valoare veșnică. Credința ne dă curaj să înfruntăm prezentul cu încredere și să așteptăm viitorul cu speranță. Credința nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. Marea întrebare, care așteaptă un răspuns personal, este: Au toți cititorii noștri această credință?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGEM VOIA LUI DUMNEZEU (3)

„Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.” (Faptele Apostolilor 20:23)

     Aproximativ 75 la sută dintre credincioși trăiesc în prezent în țări dezvoltate, deseori în medii ostile creștinismului. Xu Yonghai este unul dintre ei. El s-a implicat în demersul privind legalizarea bisericilor de casă, în China. Guvernul i-a răspuns închizându-l timp de doi ani într-o celulă de 2,5/2,5 metri, dintr-o închisoare din Beijing. Nu exista toaletă, ci numai o țeavă, într-un colț, din care curgea apă pe podeaua de beton. „Celula mea era ultima oprire pentru deținuții condamnați la moarte,” a spus el. „Uneori mai erau alți trei deținuți în mica încăpere umedă, așteptându-și ziua execuției.” Yonghai a supraviețuit prin rugăciune, meditație și scris. Folosind o bucată de săpun pentru a scrie pe pereții celulei, el a schițat ideile principale ale unei cărți despre Dumnezeu. Când a terminat, el și-a memorat gândurile, iar când a fost eliberat, și-a transformat notițele din închisoare într-o carte de cincizeci de mii de cuvinte, intitulată „Dumnezeu Creatorul”! De cele mai multe ori, necazurile și încercările tale confirmă faptul că ești în voia lui Dumnezeu, și nu în afara ei! Pavel spunea presbiterilor bisericii din Efes (Fapte 20:23-24): „Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.”  Să nu trecem ușor peste cuvântul „har”! Indiferent cât de grea ar părea voia lui Dumnezeu, o poți împlini atunci când apelezi la harul nemăsurat al lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 1.1-16

Contemporan cu Isaia, cu Osea şi cu Amos, Mica profeţeşte, asemeni acestora, sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia. Istoria de plâns a lui Ahaz, relatată în 2 Împăraţi 16, şi cea a împăraţilor răi ai lui Israel justifică din plin cuvintele grele pe care Domnul le rosteşte aici, luând ca martor întregul pământ. El Îşi revendică sfinţenia, proclamând prin judecăţile Sale că este străin de nelegiuirile din Samaria şi din Ierusalim.

Începând cu versetul 8 putem vedea cum Mica pune la inimă suferinţa poporului său. „Nu spuneţi aceasta în Gat”, îndeamnă el stăruitor (v. 10; 2 Samuel 1.18,20). Acest vers citat din „cântarea arcului” ne aminteşte că vrăjmaşii Domnului, aici filistenii, sunt întotdeauna gata să se bucure de eşecurile poporului lui Dumnezeu, găsind în acestea o scuză lesnicioasă pentru propriile lor păcate. De aceea nici noi, când am aflat ceva neplăcut cu privire la un alt credincios, să nu răspândim cu uşurătate vestea, pentru că aceasta ar duce la dezonoarea Adunării şi astfel a Numelui Domnului.

Până la versetul 16 asistăm la marşul triumfător al Asirianului, judecător de la Domnul. Numele fiecăreia dintre cetăţile invadate capătă, cu această ocazie, o semnificaţie tragică.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: