Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî.
Eclesiastul 3.1,8

Eclesiastul și creștinul

Este ușor de înțeles că, pentru creștin, există „un timp pentru a iubi”. Dragostea este dovada vieții noi în cel credincios, așa cum Ioan spune: „Știm că am trecut din moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați” (1 Ioan 3.14). Domnul Isus, înainte de a suferi, le-a dat ucenicilor o poruncă nouă: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13.34). Porunca de a-l iubi pe aproapele nu era nouă, ci se găsea deja în Vechiul Testament. Însă măsura după care cel credincios trebuia să iubească era nouă și mult mai înaltă: „Cum v-am iubit Eu”. Dragostea Domnului pentru ai Săi este măsura pentru dragostea noastră. Când Ioan a scris epistolele sale, porunca nu mai era nouă, așa că a scris: „Pentru că acesta este mesajul pe care l-ați auzit de la început, să ne iubim unii pe alții” (1 Ioan 3.11). „De la început” înseamnă, în epistola lui Ioan, de la timpul în care Domnul a fost aici pe pământ și dăduse această poruncă celor ai Săi.

Există însă cu adevărat un „un timp pentru a urî” pentru cel credincios? Să privim la următoarele pasaje din Noul Testament: „Dar ai aceasta, că urăști faptele nicolaiților, pe care și Eu le urăsc” (Apocalipsa 2.6); „iar pe alții salvați-i cu teamă, smulgându-i din foc, urând chiar cămașa pătată de carne” (Iuda 23). Dacă citim aceste pasaje cu atenție, descoperim că nu suntem chemați să urâm persoanele (aceasta este diferența față de Vechiul Testament – vedeți Psalmul 139.21,22), ci că trebuie să urâm ceea ce Dumnezeu urăște: păcatul. Nu suntem noi în pericolul de a ne obișnui în societate cu lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le numește păcate? Să-i iubim pe păcătoși, dar să urâm păcatul!

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt! Ce este strâmb nu se poate îndrepta…”
Eclesiastul 1.14,15

După ce alergăm?

La 16 iunie 1897, un vapor cu aburi din Alaska intra în portul San Francisco. De îndată ce vasul a acostat, a coborât o grupă pestriță de bărbați bărboși, clătinându-se sub încărcăturile lor de aur. Metalul prețios era în buzunarele și bagajele lor. Se spune că din acel vapor a fost coborât aur în valoare de 750.000 de dolari. Aceasta a fost prima dată când lumea din afară a aflat despre cel mai bogat zăcământ de aur din istorie. Auzind știrea, 100.000 de oameni au plecat de la slujbele lor, departe de căminul lor, îndreptându-se spre Alaska și râul Klondike. Cei mai mulți erau nepregătiți pentru greutățile drumurilor nordice, care trebuiau parcurse peste trecători muntoase nesigure, prin viscole sălbatice și peste râuri. Era nevoie de aproximativ șaisprezece săptămâni de mers pentru a ajunge la orașul Dawson. Numai unul din patru reușea să-l parcurgă. Înflăcărați de dorința de a se îmbogăți, oamenii păreau dispuși să îndure orice greutăți, în speranța că vor găsi o comoară. În căutarea lor înfrigurată, mulți au pierdut ceea ce era de o valoare mult mai mare decât aurul. Unii și-au pierdut viața, iar alții sănătatea. În aspra viață a orașului minier, mulți au uitat de Dumnezeu. Ei au renunțat la principiile lor morale în lupta lor pentru aur. Ce nu face omul pentru a se îmbogăți în această viață trecătoare?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNȚELEGEM VOIA LUI DUMNEZEU (2)

„Învaţă-mă să fac voia Ta…” (Psalmul 143:10)

     Când privești în urmă la viața ta, ceea ce îți va aduce bucuria cea mai mare va fi să știi că ai fost în acord cu voia lui Dumnezeu. Însă ca să se întâmple lucrul acesta, trebuie să-ți dorești cu adevărat să faci voia lui Dumnezeu! Domnul Isus a zis: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17). Să remarcăm cuvintele: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui…” Mai presus decât terminarea studiilor, căsătoria, cumpărarea unei case, sau decât orice alt lucru din viață, tu trebuie să-ți dorești să faci voia lui Dumnezeu. Chuck Swindoll scrie: „Au existat momente în care spuneam că vreau să fac voia lui Dumnezeu, dar de fapt nu doream. E un lucru dur pe care l-ar putea mărturisi cineva, însă privind în urmă ca om matur, îmi dau seama că uneori mai degrabă m-am împotrivit voii Sale. Și am învățat că împotrivirea cu încăpățânare atrage după sine consecințe grave.” Pavel scria: „Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:6-8). Să remarcăm și expresia: „fac din inimă voia lui Dumnezeu…” Mai profund de-atât, nu se poate! Mai mult decât să le fii pe plac oamenilor, mai mult decât să dobândești confort și statut, mai mult decât să-ți păstrezi siguranța, dorința ta cea mai profundă trebuie să fie împlinirea voii lui Dumnezeu. David s-a rugat: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” (Psalmul 40:8). Rugăciunea ta ar trebui să fie aceasta: „În tot ce voi face astăzi, Doamne, dorința mea este să-ți fiu pe plac și să fac voia Ta!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iona 4.111

Iertarea acordată cetăţii Ninive părea să contrazică şi să dezaprobe proclamaţia lui Iona. El va trece drept un mincinos, un falsprofet. Ce trist că soarta cetăţii cântăreşte mai puţin în ochii lui decât propria reputaţie! Uitând că tocmai fusese el însuşi obiect al harului, nu găseşte nicio bucurie în acest har, ci numai în bunăstarea lui (sf. v. 6).

Iona ne aminteşte de Ilie, stând şi el descurajat, sub ienupărul său (comp. v. 3 şi 8 cu 1 Împăraţi 19.4). Asemeni lui, şi noi suntem capabili să ne mâniem pentru lucruri dintre cele mai mărunte. Pentru cel mai neînsemnat „curcubete”, adăpost precar pe care Dumnezeu nil ridică, ce furtună în sufletul nostru! Şi aceasta în timp ce viaţa veşnică a mulţimilor de fiinţe omeneşti este în discuţie în jurul nostru!

În loc să stea acolo să murmure din postul său de observaţie (v. 5), nu avea profetul de împlinit o slujbă nespus mai măreaţă? Nu trebuia el să se întoarcă la Ninive cea cruţată, de astă dată cu un mesaj cu totul diferit, proclamând acolo numele acestui Dumnezeu pe care Îl cunoştea ca fiind „milos, îndurător, de o mare bunătate” (v. 2) şi care tocmai confirmase aceste trăsături întrun mod atât de strălucit? Ocazie excepţională, ocazie pierdută! În ce ne priveşte, să nui scăpăm, din egoism şi din împietrirea inimii, pe aceia pe care Domnul îi aşază poate astăzi înaintea noastră (2 Împăraţi 7.9)!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: