Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 15, 2018”

15 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și toți erau uimiți, încât se întrebau între ei, spunând: „Ce este aceasta?, ce învățătură nouă este aceasta?, pentru că El poruncește cu autoritate și duhurilor necurate și ele Îl ascultă!”.
Marcu 1.27

Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Slujitorul perfect, pe Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Câteva profeții din Vechiul Testament au anunțat venirea Lui. La timpul hotărât de Dumnezeu, El a venit în lume, dând împlinire tuturor acestor profeții într-un fel care nu putea fi contrazis. În timpul vieții Sale, oamenii au fost adesea uimiți de lucrările și de cuvintele Lui. Una dintre caracteristicile Evangheliei după Marcu este că arată de multe ori cum oamenii au fost cu totul uimiți de prezența, de acțiunile și de cuvintele lui Mesia.

Marcu prezintă relatări scurte ale diferitelor evenimente. Prima oară când menționează despre uimirea oamenilor este în împrejurarea cu vindecarea omului posedat de demoni. Această vindecare a avut loc într-o zi de sabat. Conducătorii religioși dezvoltaseră de-a lungul timpului un sistem complex de reguli inventate de ei, pentru a asigura păzirea acestei zile. Totuși, lor le păsa mai mult de poziția lor decât de Dumnezeu. Drept rezultat, Dumnezeu fusese scos afară din acest sistem și se făcuse loc deplin omului. Dar care era starea omului? Avem o imagine a acestei stări în omul aflat sub controlul total al unui duh necurat. Lumea religioasă – atunci, acum și în viitor – este o locuință a duhurilor rele. Dezvoltarea ei viitoare este descrisă în Apocalipsa 17 și 18 și prezentată pe scurt în capitolul 18.2-5. Doar Domnul poate trata o astfel de situație.

Marcu ne spune că toți erau uimiți, după care ne descrie detaliile intervenției Domnului și felul în care El a mustrat duhul necurat și i-a poruncit să iasă afară. Acest lucru i-a făcut pe toți în sinagogă să se întrebe ce fel de învățătură nouă era aceasta și să se minuneze de manifestarea puterii Domnului.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.”
Matei 7.18

Cireșul

Ați tăiat complet pomul meu, acum nu va mai fi nicio speranță, ca să facă cireșe…, am spus eu.

Așteaptă, băiete, vei vedea curând; pomul tău va face curând cireșe frumoase, grase și dulci, m-a asigurat omul cu cuțitul.

Apoi a despicat de trei ori scoarța la capătul de sus al tulpinii, a așezat trei mlădițe pentru altoi, pe care le tăiase de la un cireș bun, a legat locul cu cânepă și a uns altoiul. Pomul a făcut ramuri noi și după câțiva ani am putut culege cireșe mari, de un roșu închis.

Dragi cititori, Mântuitorul dorește să facă în mod asemănător cu fiecare om! Așa cum sunt din natura veche, nu pot aduce niciodată roadă pentru Dumnezeu. În natura mea veche, Dumnezeu nu mă poate folosi. Atât timp cât sunt un păcătos pierdut, atât timp cât nu am venit cu păcatele mele la Domnul Isus și nu am primit iertarea, aduc doar roade

„sălbatice”. Viața și preocupările de până acum trebuie să înceteze, căci în mine nu locuiește nimic bun, nimic ce ar putea folosi lui Dumnezeu. Prin credința în Domnul Isus, care a suferit la Golgota pentru păcatele mele, primesc viața veșnică. Dumnezeu vrea ca adevărul Său să strălucească în inimile noastre. Ceea ce trebuie să facem este să primim de la Dumnezeu ceea ce noi nu putem face pentru noi înșine. Astfel, devenim creaturi noi în Isus Hristos. Primim o natură nouă, care este darul lui Dumnezeu, este chiar natura Domnului Isus Hristos în viețile noastre.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MISIUNEA VIEȚII TALE

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24)

     A nu împlini misiunea vieții tale înseamnă a nu împlini motivul pentru care te-a pus Dumnezeu pe pământ. Tu ai fost înzestrat și chemat de Dumnezeu, și trebuie să iei lucrul acesta în serios. Întrebarea nu este: care sunt lucrurile de care fugi?, ci: care sunt lucrurile înspre care te îndrepți? Pentru a reuși, trebuie să cunoști voia lui Dumnezeu și să te concentrezi asupra împlinirii ei. Dacă ai un „de ce” puternic, vei avea și un „cum” necesar.

Scopul, nu banii și talentul, reprezintă cea mai mare avuție. Pentru a reuși să-ți descoperi misiunea vieții, răspunde la aceste întrebări:

1) Ce temperament și ce talent ai? Psihologul Charles Garfield a spus: „Cei care au ajuns cel mai sus sunt aceia care sunt dedicați unei misiuni captivante. Este foarte clar că le pasă enorm de ceea ce fac, iar eforturile, energia și entuziasmul lor sunt legate de acea misiune specială.”

2) De ce faci ceea ce faci? Există o mare diferență între a face un lucru pentru că ai convingerea că Dumnezeu te-a chemat să-l faci, și a face ceea ce doresc părinții, prietenii sau eul tău să faci.

3) Care este lucrul pe care nu-l faci bine? Ca să știi ce ai de făcut, trebuie să știi la ce nu ai fost chemat. Când îți poți accepta limitele, ești pe drumul înțelegerii misiunii pe care o ai în viață. Când pretinzi că ești ceva ce nu ești, trăiești cu un sentiment cronic de inadecvare, și ajungi să fii frustrat. Nu îngădui asta! Fii deschis adevărului despre tine însuți. Descoperă misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și dăruiește-te ei întru totul.



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Obadia 111

Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată. Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit săi vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunândui că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).

În vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nul egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul” (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto („Mă opun”) al Celui Atotputernic, întro prăbuşire vertiginoasă (2 Corinteni 10.4,5). Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babel: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)! În forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru aşi face „cuibul printre stele”. „Şi de acolo te voi coborî”, răspunde Domnul.

Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I la oferit Domnului Isus: pe o cruce.


14 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și să pui în pieptarul judecății Urim și Tumim.
Exod 28.30

În pieptar, alături de numele fiilor lui Israel, se afla ceea ce Scriptura numește Urim și Tumim. Aceste două cuvinte înseamnă: „Luminile și perfecțiunile”. Nimeni nu poate spune cu exactitate ce era acest lucru, care este menționat de șapte ori în Scriptură; în două dintre pasaje este menționat doar Urim, iar într-altul (Deuteronom 33.8), ordinea cuvintelor este inversată. Poate că era vorba de o piatră prețioasă, care, într-un anume fel, oferea răspunsul Domnului la întrebări care Îi erau puse de către preot.

Astfel, Eleazar trebuia să ceară sfat pentru Iosua „prin judecata lui Urim, înaintea Domnului” (Numeri 27.21); Saul, în disperarea sa, a apelat la Dumnezeu prin intermediul lui Urim (1 Samuel 28.6). Fiindcă pieptarul conținea acest instrument prin care se obțineau răspunsurile divine, el era numit „pieptarul judecății”. Dumnezeu Își găsea plăcerea în a Se face cunoscut și în a-Și revela voia celor care doreau aceasta. Urim și Tumim în pieptarul marelui preot reprezenta garanția că Israel nu avea să fie niciodată în întuneric cu privire la vreo chestiune.

Este creștinul mai puțin favorizat astăzi? Având Duhul Sfânt locuind în noi, deținând Cuvântul complet al lui Dumnezeu și având un Hristos glorificat deplin interesat de noi, n-ar trebui să ducem lipsă de lumină în niciun detaliu al vieții noastre. Totuși nu este un lucru neobișnuit să găsim copii ai lui Dumnezeu care bâjbâie în fiecare zi, făcând o sumedenie de greșeli, spre durerea sufletelor lor și spre dezonoarea Numelui vrednic prin care au fost chemați. Aflați într-o astfel de stare, ei se întreabă cum reușesc alții să cunoască gândul Domnului. Când ochiul este curat și când inima este neîmpărțită, drumul devine clar ca lumina zilei.

W W Fereday


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui.”
Matei 12.33

Cireșul

Totdeauna este o mare bucurie când vezi vara un pom cu cireșe coapte. Direct din pom, cireșele sunt mai bune. Când eram băiat, mi-am dorit un cireș mic în grădină, care să fie al meu personal și să pot mânca cireșe pe săturate și când am eu poftă. Într-o zi am văzut un pomuleț pe un câmp nelucrat. L-am scos cu grijă din pământ cu rădăcină, pentru a-l planta acasă în grădina noastră. A doua zi am văzut că frunzele erau încă verzi; deci, pomul creștea mai departe. Ce bucurie! Adesea îl udam. – După câțiva ani a devenit un pom mare.

În fiecare an vara așteptam cu încordare să văd dacă pomul va face roade. În sfârșit a avut primele flori! Dar ce dezamăgit am fost, pentru că cireșele au rămas mici de tot! „La anul va fi mai bine”, m-am gândit eu. Pomul creștea mai departe și după ce a înflorit din nou, a făcut multe cireșe, dar iarăși foarte mici. În problema mea aveam nevoie de ajutorul tatălui meu. „Acestea sunt cireșe sălbatice, pomul trebuie altoit”, a spus tatăl meu. Cuvintele acestea m-au cam dezamăgit, dar am așteptat până primăvara.

Înainte ca primăvara să urce seva în pom, a fost adus un om, ca să altoiască pomul. Dar spre groaza mea, omul a tăiat cu un cuțit ascuțit toate crengile, astfel că numai tulpina de aproximativ un metru înălțime a mai rămas! M-am supărat în sinea mea și m-am revoltat în tăcere.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI CONDAMNA SINGUR!

„Toţi greşim în multe feluri.” (Iacov 3:2)

Când păcătuim, Duhul lui Dumnezeu ne conștientizează că avem nevoie de pocăință și de schimbarea felului de a trăi. Însă până când nu primim trupul de slavă în ceruri, aici mereu ne vom confrunta cu păcatul.

Apostolul Iacov a scris: „Toţi greşim în multe feluri.”

Totuși, nu „slăbiciunile” ne înving – ci faptul că rămânem căzuți! Ridică-te, scutură-te de murdărie, primește harul lui Dumnezeu, trage învățămintele necesare din această experiență… și mergi mai departe!

Biblia spune: „Acum, deci, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…” (Romani 8:1). Dumnezeu nu te condamnă, așa că nu te mai condamna singur.

În urmă cu niște zeci de ani, unii creștini purtau insigne sau brățări cu literele inițiale ale cuvintelor care înseamnă în traducere: „Dumnezeu nu Și-a încheiat încă lucrarea în viața mea”. El nu a terminat nici lucrarea din viața ta!

Uneori te faci vinovat de un lucru rău, dar făcut poate cu o motivație corectă. De exemplu, în 1975, Ford Motors a descris noul model Edsel ca fiind „mașina deceniului.” Încearcă să spui asta șoferilor de mașini ale căror uși nu se închid, ale căror claxoane s-au blocat și ale căror transmisii s-au stricat! Amintește-ți apoi de Turnul din Pisa, Italia, al cărui arhitect a proiectat o fundație de 3 m adâncime pentru o construcție de 55 m înălțime! Ți-ar plăcea să ai așa ceva în CV? În realitate, cei mai talentați oameni fac deseori cele mai mari greșeli.

Solomon a scris: „pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Iar Pavel a adăugat: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc…” (Filipeni 3:12). Așadar, nu te mai condamna singur!



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 9.1-15

„Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne-au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n-ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. Îl zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi. Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. În urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s-a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi-a păstrat aleşii. Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Îi vor fi supuse lui Hristos.

Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu Îl vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! Îl vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja Îl contemplăm în felul acesta.


13 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deci Adunarea, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu-se și umblând în frica Domnului; și creștea prin mângâierea Duhului Sfânt … Ei deci, trimiși de adunare, străbăteau Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea națiunilor; și făceau mare bucurie tuturor fraților.
Fapte 9.31; 15.3

Samaritenii – Primiți pe deplin în binecuvântare

În aceste versete, Samaria și samaritenii sunt menționați pentru ultima oară în Cuvântul lui Dumnezeu. Când am privit la Fapte 8, am văzut că iudeii credincioși persecutați au mers în Samaria și au predicat Cuvântul acolo. Predicarea lui Hristos de către Filip a adus o mare mulțime de oameni la Domnul. Vizita lui Petru și a lui Ioan a confirmat părtășia lor cu acești noi convertiți, iar Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt prin intermediul celor doi apostoli. Pe drumul de întoarcere la Ierusalim, Petru și Ioan au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Domnul, Capul Adunării, care este Trupul Său, a binecuvântat predicarea Cuvântului, întorcând pe mulți la El. Trupul este unul singur, la fel cum Capul este unul singur. Rivalitatea și ura din vechime dintre iudei și samariteni – ca și cea dintre iudei și națiuni – a dispărut dintre urmașii Domnului Isus Hristos, care i-a făcut pe cei credincioși să fie un singur om nou, în Sine Însuși (Efeseni 2.15).

Prin urmare, citim că adunările din toată Iudeea, Galileea și Samaria erau în pace, se zideau și se înmulțeau. Regiunile geografice pot fi menționate în Scriptură, însă frații nu mai sunt numiți iudei, samariteni sau dintre națiuni, fiindcă 1 Corinteni 12.13 ne spune: „Printr-un singur Duh noi toți am fost botezați într-un singur trup”. Să ne bucurăm de această unitate minunată în care am fost aduși în Hristos!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.”
Evrei 12.1

Dresorul şi tigrul

Un dresor de la circ, în vârstă de 35 de ani, și-a început numărul fără probleme. Cei doi tigri pe care îi avea în arenă l-au ascultat multe minute, până când unul dintre animale s-a repezit la el, l-a apucat de picioare și apoi nu i-a mai dat drumul. Colegii dresorului au sărit în ajutorul bărbatului, dar nu l-au putut scoate din ghearele tigrului. Şocați, oamenii din public s-au grăbit să iasă din arena circului. În cele din urmă, tigrul s-a retras, iar dresorul a fost dus la spital. Medicii însă nu l-au mai putut salva; era prea târziu. Tigrul, care l-a sfâșiat pe dresor, a fost împușcat.

Așa este și cu păcatul, care este o realitate începând de la primii oameni, Adam și Eva, până când Dumnezeu îl va judeca definitiv. Păcatul nu este o simplă dogmă teologică, ci o realitate îngrozitoare, care distruge viața oamenilor. Păcatul nu este doar un termen urât din Biblie sau pe buzele preotului sau ale predicatorului, ci este o forță universală întunecată, care vatămă lumea cu prezența lui. Problema păcatelor a trebuit să fie tratată conform cu sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, iar dragostea Sa a găsit o cale pentru aceasta, singura cale care exista – să Îl trimită pe Fiul Său. Mântuitorul a fost judecat în locul celor care se încred în El, astfel ca ei să nu mai fie judecați. Numai Mântuitorul ne poate salva din ghearele păcatului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERCIȚIUL SMERENIEI

„…Se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.” (Marcu 9:34)

     Când Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”… ei au tăcut, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus… le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” (Marcu 9:33-35). După ce au stat cu Domnul Isus zi și noapte, timp de trei ani, ucenicii au avut de învățat și lecția smereniei.

Asta înseamnă că niciunul dintre noi nu este scutit! Iar Domnul Isus i-a învățat o lecție pe care nu au uitat-o niciodată, și ar fi bine să n-o uităm nici noi. „Isus, fiindcă ştia că… de la Dumnezeu vine și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” (Ioan 13:3-5). Apoi i-a șocat spunându-le: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15).

Chuck Swindoll scrie: „A-ți pleca genunchiul pentru a-i ajuta pe alții sau pentru a-ți recunoaște slăbiciunea este considerat un semn al vulnerabilității față de cei care ar putea profita de tine. Prea mulți lideri ajunși în acele poziții cred că merită să fie slujiți, excepție făcând scurtele perioade de timp în care e avantajos să fie văzuți slujindu-i pe alții – dar nu pentru mult timp și nu prea des! Dar nu trebuie să fie la fel pentru urmașii lui Hristos. Pentru ei, smerenia nu reprezintă un concept religios, ci este un fel de a trăi!”

Așadar, de astăzi practică smerenia!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 8.1-14

Prin viziunea coşului cu fructe (v. 1), Amos trebuie să înţeleagă faptul că Israel este copt pentru judecată. Spre deosebire de noaptea Paştelui, nimicitorul nu va mai trece nicidecum pe deasupra poporului, cruţându-l (v. 2), ci va fi „ca jalea pentru singurul fiu” (v. 10). „Zgomotul” zadarnic al cântărilor (cap. 5.23) se va schimba în urlete, iar cântecele, în bocete (v. 3, 10). „Tăcere!” concluzionează versetul 3, ca pentru a pune capăt acestui vacarm inutil. Orice gură este de acum închisă înaintea Domnului.

Sfârşitul capitolului ne vorbeşte însă despre o altă tăcere, cea a lui Dumnezeu, care este cea mai gravă pedeapsă!

Puţine pasaje sunt atât de cutremurătoare ca versetele 11 şi 12. Cuvântului divin, mult timp dispreţuit, oamenii îi vor înţelege valoarea abia după ce nu-l vor mai auzi. Atunci „vor rătăci de la o mare la alta, vor cutreiera încoace şi încolo”, într-o disperare de nedescris. Şi nu-l vor găsi! (comp. cu 1 Samuel 28.6,15). Dragi prieteni, să evaluăm privilegiul pe care-l avem: Cuvântul lui Dumnezeu este astăzi încă la îndemâna noastră, „aproape de tine” spune apostolul, „în gura şi în inima ta” (Romani 10.8).

În nicio altă vreme nu a fost Biblia atât de larg răspândită. Lipsesc însă mai degrabă foamea şi setea sufletului pentru a-şi însuşi promisiunile şi învăţăturile ei. Fie ca Dumnezeu să le trezească în fiecare dintre noi!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: