Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deci Adunarea, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu-se și umblând în frica Domnului; și creștea prin mângâierea Duhului Sfânt … Ei deci, trimiși de adunare, străbăteau Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea națiunilor; și făceau mare bucurie tuturor fraților.
Fapte 9.31; 15.3

Samaritenii – Primiți pe deplin în binecuvântare

În aceste versete, Samaria și samaritenii sunt menționați pentru ultima oară în Cuvântul lui Dumnezeu. Când am privit la Fapte 8, am văzut că iudeii credincioși persecutați au mers în Samaria și au predicat Cuvântul acolo. Predicarea lui Hristos de către Filip a adus o mare mulțime de oameni la Domnul. Vizita lui Petru și a lui Ioan a confirmat părtășia lor cu acești noi convertiți, iar Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt prin intermediul celor doi apostoli. Pe drumul de întoarcere la Ierusalim, Petru și Ioan au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Domnul, Capul Adunării, care este Trupul Său, a binecuvântat predicarea Cuvântului, întorcând pe mulți la El. Trupul este unul singur, la fel cum Capul este unul singur. Rivalitatea și ura din vechime dintre iudei și samariteni – ca și cea dintre iudei și națiuni – a dispărut dintre urmașii Domnului Isus Hristos, care i-a făcut pe cei credincioși să fie un singur om nou, în Sine Însuși (Efeseni 2.15).

Prin urmare, citim că adunările din toată Iudeea, Galileea și Samaria erau în pace, se zideau și se înmulțeau. Regiunile geografice pot fi menționate în Scriptură, însă frații nu mai sunt numiți iudei, samariteni sau dintre națiuni, fiindcă 1 Corinteni 12.13 ne spune: „Printr-un singur Duh noi toți am fost botezați într-un singur trup”. Să ne bucurăm de această unitate minunată în care am fost aduși în Hristos!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.”
Evrei 12.1

Dresorul şi tigrul

Un dresor de la circ, în vârstă de 35 de ani, și-a început numărul fără probleme. Cei doi tigri pe care îi avea în arenă l-au ascultat multe minute, până când unul dintre animale s-a repezit la el, l-a apucat de picioare și apoi nu i-a mai dat drumul. Colegii dresorului au sărit în ajutorul bărbatului, dar nu l-au putut scoate din ghearele tigrului. Şocați, oamenii din public s-au grăbit să iasă din arena circului. În cele din urmă, tigrul s-a retras, iar dresorul a fost dus la spital. Medicii însă nu l-au mai putut salva; era prea târziu. Tigrul, care l-a sfâșiat pe dresor, a fost împușcat.

Așa este și cu păcatul, care este o realitate începând de la primii oameni, Adam și Eva, până când Dumnezeu îl va judeca definitiv. Păcatul nu este o simplă dogmă teologică, ci o realitate îngrozitoare, care distruge viața oamenilor. Păcatul nu este doar un termen urât din Biblie sau pe buzele preotului sau ale predicatorului, ci este o forță universală întunecată, care vatămă lumea cu prezența lui. Problema păcatelor a trebuit să fie tratată conform cu sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, iar dragostea Sa a găsit o cale pentru aceasta, singura cale care exista – să Îl trimită pe Fiul Său. Mântuitorul a fost judecat în locul celor care se încred în El, astfel ca ei să nu mai fie judecați. Numai Mântuitorul ne poate salva din ghearele păcatului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERCIȚIUL SMERENIEI

„…Se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.” (Marcu 9:34)

     Când Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”… ei au tăcut, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus… le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” (Marcu 9:33-35). După ce au stat cu Domnul Isus zi și noapte, timp de trei ani, ucenicii au avut de învățat și lecția smereniei.

Asta înseamnă că niciunul dintre noi nu este scutit! Iar Domnul Isus i-a învățat o lecție pe care nu au uitat-o niciodată, și ar fi bine să n-o uităm nici noi. „Isus, fiindcă ştia că… de la Dumnezeu vine și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” (Ioan 13:3-5). Apoi i-a șocat spunându-le: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15).

Chuck Swindoll scrie: „A-ți pleca genunchiul pentru a-i ajuta pe alții sau pentru a-ți recunoaște slăbiciunea este considerat un semn al vulnerabilității față de cei care ar putea profita de tine. Prea mulți lideri ajunși în acele poziții cred că merită să fie slujiți, excepție făcând scurtele perioade de timp în care e avantajos să fie văzuți slujindu-i pe alții – dar nu pentru mult timp și nu prea des! Dar nu trebuie să fie la fel pentru urmașii lui Hristos. Pentru ei, smerenia nu reprezintă un concept religios, ci este un fel de a trăi!”

Așadar, de astăzi practică smerenia!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 8.1-14

Prin viziunea coşului cu fructe (v. 1), Amos trebuie să înţeleagă faptul că Israel este copt pentru judecată. Spre deosebire de noaptea Paştelui, nimicitorul nu va mai trece nicidecum pe deasupra poporului, cruţându-l (v. 2), ci va fi „ca jalea pentru singurul fiu” (v. 10). „Zgomotul” zadarnic al cântărilor (cap. 5.23) se va schimba în urlete, iar cântecele, în bocete (v. 3, 10). „Tăcere!” concluzionează versetul 3, ca pentru a pune capăt acestui vacarm inutil. Orice gură este de acum închisă înaintea Domnului.

Sfârşitul capitolului ne vorbeşte însă despre o altă tăcere, cea a lui Dumnezeu, care este cea mai gravă pedeapsă!

Puţine pasaje sunt atât de cutremurătoare ca versetele 11 şi 12. Cuvântului divin, mult timp dispreţuit, oamenii îi vor înţelege valoarea abia după ce nu-l vor mai auzi. Atunci „vor rătăci de la o mare la alta, vor cutreiera încoace şi încolo”, într-o disperare de nedescris. Şi nu-l vor găsi! (comp. cu 1 Samuel 28.6,15). Dragi prieteni, să evaluăm privilegiul pe care-l avem: Cuvântul lui Dumnezeu este astăzi încă la îndemâna noastră, „aproape de tine” spune apostolul, „în gura şi în inima ta” (Romani 10.8).

În nicio altă vreme nu a fost Biblia atât de larg răspândită. Lipsesc însă mai degrabă foamea şi setea sufletului pentru a-şi însuşi promisiunile şi învăţăturile ei. Fie ca Dumnezeu să le trezească în fiecare dintre noi!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: