Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și ei cântau o cântare nouă, spunând: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune și i-ai făcut împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru, și vor împărăți pe pământ!”.
Apocalipsa 5.9,10

Vrednicia Mielului se datorează atât Persoanei Sale, cât și lucrării pe care El a împlinit-o. Vrednicia lucrării Sale, așa cum este ea menționată în Apocalipsa 5.9, este în mod direct legată de răscumpărarea împlinită de Mielul înjunghiat. Lucrarea Sa de răscumpărare Îl face vrednic de închinare. Totuși, această lucrare este în mod intim legată de ceea ce El este, fiind dependentă de Persoana Sa. Mielul a fost capabil să răscumpere datorită a ceea ce El este – Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om.

Vrednicia Mielului stă în perfecțiunea Persoanei Sale. Mielul este vrednic, pentru că este divin. El este Dumnezeu; El este Fiul lui Dumnezeu (Apocalipsa 2.18). Dumnezeirea Sa este scoasă în relief de titlurile care Îi sunt acordate în Apocalipsa. El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel dintâi și Cel de pe urmă. El este „Cel viu” (Apocalipsa 1.18) sau „Cel care este, Cel care era și Cel care vine, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 1.8). Aceste titlu atribuie Mielului natura lui Iahve Însuși: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3.14; Ioan 8.58). Mielul are aceeași natură cu Iahve. El este Iahve, la fel ca Tatăl și ca Duhul Sfânt. Acest adevăr este confirmat de titlul de „Cel dintâi și Cel de pe urmă”, în Vechiul Testament. „Eu, Domnul, sunt Cel dintâi; și Eu sunt Același cu cei din urmă” (Isaia 41.4). „Eu sunt Cel dintâi și Eu sunt Cel din urmă și în afară de Mine nu este Dumnezeu” (Isaia 44.6). Mielul are această natură divină și primește închinare de la îngeri și de la oameni, acea închinare care Îi aparține doar lui Iahve.

T Hadley, Sr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, …s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu națiunile și cu popoarele lui Israel.”
Fapte 4.27

Unirea în împotrivire

Cercetând cu atenție Biblia, găsim tabloul unei coaliții formate din popoarele lumii care se împotrivesc lui Dumnezeu și Fiului Său. Conducătorul acestei uniri în împotrivire față de Dumnezeu și Domnul Isus Hristos este vechiul vrăjmaș: diavolul. Există un duh al răutății, al fărădelegii care se împotrivește lui Dumnezeu, un spirit în care oamenii fac tot ce voiesc fără să țină seama de voința supremă a Dumnezeirii. În toată lumea vedem națiuni răzvrătite împotriva lui Dumnezeu și a planului Său de salvare a omenirii din păcat și moarte. Tot mai mult sunt date la o parte valorile biblice, valorile morale. Există o adevărată unire în lupta împotrivirii față de Mântuitorul și lucrarea Sa.

Când Domnul Isus Hristos va veni în glorie, va nimici națiunile și pe cei care s-au ridicat împotriva Lui. Judecata lui Dumnezeu este pregătită pentru toți împotrivitorii lui Hristos.

Chemarea noastră este să observăm, de pe acum, această mare împotrivire față de Fiul lui Dumnezeu și să luăm poziția corectă cerută de Scriptură. Mântuitorul merită toată ascultarea noastră. El a suportat marea împotrivire; El a purtat păcatele noastre la crucea de pe  Golgota; El a adus o mare mântuire tuturor care o primesc; El a biruit păcatul, moartea și pe cel ce are puterea morții – diavolul. Să ne supunem Domnului Isus, care ne-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viața pe cruce pentru mântuirea noastră!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, UNDE EȘTI?” (1)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi…” (Iov 30:20)

     Te găsești cumva în situația în care Dumnezeu nu-ți răspunde la rugăciuni? Patriarhul Iov a trecut și el prin aceasta: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:20, 26). Cu toții trecem prin perioade în care avem impresia că Dumnezeu S-a mutat și nu ne-a lăsat adresa unde să-L găsim! Oare ce pune la cale? De ce nu ne răspunde?

Însă anumite lecții se învață numai când Dumnezeu tace:

1) Tăcerea nu înseamnă absență. Un proverb spune: „Cuvintele-s de argint, dar tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu îți spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Ca să stai tăcut lângă cineva, trebuie să cunoști foarte bine acea persoană. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și clădește un grad de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să ai liniște în prezența lui Dumnezeu, învață să intri în meditație și să taci înaintea Lui.

2) Tăcerea îți pune credința la încercare. De câtă credință este nevoie de fapt, atunci când cineva îți veghează fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul său care învață să meargă pe bicicletă. La-nceput, mai ales dacă-i micuț, copilul este lipsit de încredere, dar va părea ciudat dacă și la vârsta de douăzeci de ani părintele va mai alerga pe lângă el! La un moment dat, Dumnezeu Își ia mâinile de pe volan ca să vadă cât ai progresat. O vreme, drumul poate fi nesigur, dar acesta e momentul în care dovedești cât de departe ai ajuns și în ce (ori în CINE) ți-ai pus încrederea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 5.14-27

Binele se identifică cu Dumnezeu (Psalmul 4.6): „Căutaţi binele, ca să trăiţi” (v. 14) are drept corespondent: „Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” (v. 6). Pentru a căuta binele însă trebuie să-l iubim, tot aşa cum de rău fugim în măsura în care ne este groază de el (v. 15; Romani 12.9). Dar, am putea spune, nu întotdeauna este uşor să distingi binele de rău. Fără îndoială, nici morala omenească nu ne va ajuta câtuşi de puţin la aceasta, ea neputând face nimic altceva decât să compare pe om cu om. Singurul ghid sigur este Cuvântul Dumnezeului nostru.

Asemeni acestei mulţimi creştine care repetă: „Vină împărăţia Ta”, apelând astfel ziua propriei judecăţi, unii ar dori ziua Domnului, fără să ţină cont că ea semnifică nenorocirea lor. Şi îşi înmulţesc formele religioase „sărbători, jertfe, adunări solemne” închipuindu-şi că pot să-I ascundă lui Dumnezeu adevărata stare! „Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale” (v. 23), răspunde Domnul cu asprime

Şi câte cântări şi rugăciuni nu sunt pentru Dumnezeu altceva decât un zgomot fără sens! Ceea ce aşteaptă El, să nu uităm, este adevărul în inimă (Psalmul 51.6).

Ştefan le va cita mai-marilor iudeilor versetele 25-27, pentru a-i face conştienţi de cât de vechi şi totodată de grav este păcatul lor (Fapte 7.42,43). 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: