Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Despre sfinții care sunt pe pământ și despre cei aleși ai spus: „Toată plăcerea Mea este în ei”.
Psalmul 16.3

În ce privește judecarea stării celor din jur (a creștinilor lumești), trebuie spus că starea lor este deja judecată în Scriptură. Dacă ne apropiem de Domnul, dacă suntem în comuniune cu Dumnezeu în Locul Preasfânt, atunci îi vedem pe toți sfinții cu ochii Lui. Vedem că Îi sunt dragi Lui, că sunt spălați în sângele lui Hristos, că Îi aparțin Lui prin puterea Duhului Sfânt, că sunt plăcerea lui Hristos și rod al suferinței sufletului Său. Când îi vedem în felul acesta, este ușor să mijlocim pentru ei.

De asemenea, doar așa ne vom putea purta față de ei cu credincioșie și, în egală măsură, cu har. Însă nu vom putea judeca lucrurile corect dacă nu suntem acolo, în Locul Preasfânt. Dacă nu suntem acolo, felul cum judecăm unele lucruri poate este corect, la fel cum este corect și faptul că excludem astfel de lucruri din căile noastre, însă le judecăm din poziția de afară, ca pe niște lucruri interzise, ceea ce poate fi corect într-o anumită măsură; însă, atunci când suntem înăuntru, pe lângă faptul că această judecată este cu mult mai profundă, alte gânduri și simțăminte se alătură ei, gânduri și simțăminte pe care nu le putem avea decât acolo, în Locul Preasfânt. Paguba pe care o suferă unii dintre sfinți, din pricina sărmanei lor căi lumești, dezonoarea adusă Domnului în felul acesta, distrugerea mărturiei lor – toate acestea sunt simțite cu mult mai adânc, și sunt simțite așa fiindcă sfinții sunt văzuți în Hristos, nu numai fiindcă sunt văzuți a fi greșiți. Ne vom teme pentru starea lor, însă inima noastră îi va purta înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos, fiindcă sunt ai Lui. Moise, aflat pe munte, în prezența lui Dumnezeu, n-a acceptat ca poporul să fie nimicit, însă, după ce a coborât în tabără, i-a chemat pe cei credincioși Domnului să facă judecată în mijlocul poporului, și aceasta pentru exact același motiv pentru care nu acceptase nimicirea lor când era sus pe munte. El a legat slava lui Dumnezeu de soarta poporului, iar de aici vedem că dragostea noastră pentru poporul lui Dumnezeu, dragoste divină pusă de El în inimile noastre atunci când suntem sus, în Locul Preasfânt, este izvorul severității drepte față de ei, aici jos, pe pământ. În cazul lui Moise, gloria lui Dumnezeu a fost motivul pentru care el a pledat pentru popor și, totodată, motivul pentru care el a acționat împotriva poporului, în judecată, prin intermediul leviților.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul zice: « …poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are… nu este decât o învățătură de datină omenească.»”
Isaia 29.13

Întoarceţi-vă

În vechime exista proverbul: „Cine vreasă evite Charibda, cade victimă Scyllei.” În strâmtoarea Messina exista o vâltoare periculoasă pentru corăbiile mici, Charibda. Vasele, care voiau să ocolească această vâltoare, ajungeau în primejdie, în mod deosebit când vântul bătea dinspre sud și astfel erau mânate spre un vârf ascuțit de stâncă, care se numea Scylla.

Așa este și cu puterea păcatului, de care nu poate să fugă omul născut în păcat. Mulți scapă de primejdia alcoolului, dar zac în lanțurile imoralității; alții sunt feriți și de aceasta, dar cad în patima zgârceniei, iar câte unul, care evită și aceasta, este legat de ambiție, egoism sau mândrie. Iar cine se bate mândru în piept și se laudă că el este liber de toate acestea, este totuși un vrăjmaș al marelui Dumnezeu bogat în har, prin caracterul pământesc, pofta lumii, indiferența și desconsiderarea dragostei Mântuitorului. Şi un asemenea om este, în ciuda tuturor pretinselor sale virtuți, legat cu funiile lui satan.

Recent a fost vorba despre un bărbat plin de speranțe, care a fost lăudat pentru că a rezistat bărbătește la toate ispitele de a mai bea. A fost lăudat și s-a spus încet: dar… Acest „dar” însemna că el mai zăcea în lanțurile imoralității, care îi devorau puterea.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEM PRIN ÎNCERCĂRILE VIEȚII

„…Ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4)

     Pasajul mai amplu din Iacov 1 de unde am citat, conține sfaturi de mare valoare: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:2-8).

Putem remarca trei lucruri în aceste versete:

1) Credința ta crește atunci când este încercată. N-ai cum să știi cât de tare este ancora dacă nu treci prin furtună.

2) Dumnezeu îți va da înțelepciune ca să poți trece prin încercare. El nu va răspunde la toate „de ce”-urile tale, așa că în loc să-L iei la întrebări, tu ar trebui să te rogi: „Doamne, cum dorești să folosești această încercare pentru a mă dezvolta spiritual? În ce fel aș putea coopera cu Tine pentru a culege cele mai mari beneficii? Ce schimbări dorești să aduci în viața mea?” Acestor întrebări le va răspunde Dumnezeu!

3) Trebuie să fii dispus să asculți. E posibil să-i ceri lui Dumnezeu înțelepciune, apoi să comentezi, să te eschivezi sau să-ți faci de cap, încercând să te hotărăști dacă să-L asculți sau nu. Dacă ești o astfel de persoană, nu te aștepta să primești ceva de la Dumnezeu!

Când Dumnezeu îți dă înțelepciunea Sa, primul tău răspuns trebuie să fie (1 Samuel 3:10): „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Mica 5.1-15

Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum Îl numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi Instrumentul eliberării. În Hristos, Dumnezeu Îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt din zilele eternităţii” trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3-6). Şi El, „Judecătorul lui Israel”, va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Îi anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „acum El va fi mare şi Acesta va fi pacea” (v. 4, 5). Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!

În acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:

1. pe Israel, eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;

2. pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a-Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi-o apăra.

La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10-15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3-7).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: