Mana Zilnica

10 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 38.1-23

    În capitolele 38 şi 39 intră în scenă un personaj înspăimântător, cunoscut deja din profeţie sub numele de Asirianul. El poartă aici numele de Gog, iar stăpânirea lui se întinde asupra Magogului, vechea ţară a sciţilor, la nord de Marea Neagră, un popor considerat altădată deosebit de barbar (comp. cu Coloseni 3.11). Gog este prinţul Roşului, al Meşecului şi al Tubalului (vezi Geneza 10.2), nume după care putem recunoaşte, respectiv, Rusia, Moscova şi Tobolsk, capitala Siberiei. In fruntea unei formidabile coaliţii de popoare asiatice, acest comandant mai înspăimântător decât Attila sau decât oricare alt cuceritor din istorie, se va năpusti ca o furtună asupra ţării lui Israel, ca s-o ia în stăpânire. Dar Dumnezeu va interveni direct din ceruri pentru a-i nimici (v. 22), şi multe dintre aceste naţiuni şi rase diferite se vor distruge una pe alta (v. 21). Este nevoie adesea de foarte puţin pentru ca prietenii de ieri să se transforme în duşmani înverşunaţi. In acelaşi fel au fost odinioară salvaţi şi Iosafat şi poporul său, Iuda (2 Cronici 20.23). Dragi prieteni, Cel care împlineşte asemenea izbăviri va putea fi oare prins sau depăşit de pericolele care ne ameninţă? Să-L lăsăm întotdeauna pe El să lucreze de flecare dată când ne temem de atacul vrăjmaşului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca mai înainte!
Plângeri 5.21

Un strigăt pentru restabilire

Tânjește și sufletul tău după aceasta? Ești într-o situație disperată sau ai căzut într-o stare deplorabilă? „Întoarce-ne la Tine, Doamne, … înnoiește-ne zilele ca mai înainte!” – nu pentru că zilele de mai înainte erau mai bune, cum oamenii gândesc în general, ci pentru că simțim că bucuria mântuirii și comuniunea cu Dumnezeu nu mai sunt așa cum obișnuiau să fie.

Erau zile când inimile noastre debordau de dragoste față de Domnul Isus; zile când ne bucuram de o părtășie binecuvântată cu El, când priveam la fața Sa; zile când poate ne aflam în împrejurări dificile și în lipsuri de tot felul, dar când nimic nu avea importanță, fiindcă Îl aveam pe El, iar aceasta era suficient pentru sufletul nostru.

Dar de ce oare inima mea scoate un astfel de strigăt? De ce sunt aceste zile de domeniul trecutului? Ce anume am neglijat de am ajuns într-o astfel de stare? Dumnezeu nu S-a schimbat, cu siguranță; înseamnă că schimbarea a avut loc în mine.

Cu siguranță, m-am preocupat cu lucruri deșarte; nu am fost veghetor, iar vrăjmașul, diavolul, s-a folosit de acest lucru (1 Petru 5.8). Și atunci ce e de făcut? O, ce mare este îndurarea Dumnezeului și Tatălui nostru, care nu-Și întoarce niciodată fața de la copiii Săi! Dacă strigăm la El, „El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui pe Sine Însuși” (2 Timotei 2.13). El ne aude și va înnoi zilele noastre prin lucrarea Duhului Sfânt în noi, prin Cuvântul Său, așa încât să ne îndrepte din nou ochii doar către Domnul Isus.

A Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Vă îndemn … pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți, în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire.
1 Corinteni 1.10

Familia – o echipă

Se relata cândva despre un concurs cu doi cai de tracțiune din Canada. Unul a avut puterea să tragă 3.800 kg, iar al doilea 4.200 kg. Apoi au fost puși să tragă împreună o încărcătură mult mai mare. Reacția spectatorilor a fost foarte mare, pentru că se așteptau ca cei doi cai să tragă în jur de 8.000 kg, dar ei au tras 13.000 kg. Concluzia a fost că doi împreună pot mai mult decât doi separați.

Lucrarea în echipă, în unitate este nespus de puternică și eficientă atât în familie, în societate, cât și în biserică. O căsnicie bună nu poate fi obținută cu motive egoiste. Ea trebuie să rezulte din abnegație, din lucrarea împreună, căci „dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseși, casa aceea nu poate dăinui” (Marcu 3.25). Marea fericire, pe care Dumnezeu a prevăzut-o în căsnicie pentru soț și soție, nu poate fi obținută, dacă ambii parteneri încearcă să ajungă cât mai mult posibil la drepturile lor. Acolo unde se consideră că normele lui Dumnezeu sunt învechite și ar putea fi date la o parte, căsnicia și viața de familie vor eșua și fiecare va avea mult de suferit. De aceea să căutăm aplicarea normelor lui Dumnezeu și astfel vom fi o echipă în adevăratul sens al cuvântului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII UN PRIETEN CREDINCIOS!

„Nu părăsi pe prietenul tău…” (Proverbe 27:10)

     Charles Colson, omul de încredere al președintelui Richard Nixon, a făcut închisoare pentru implicarea sa în mușamalizarea acțiunii Watergate. În cartea sa „Născut din nou”, Colson povestește că a fost invitat să vorbească la o universitate, la scurt timp după eliberarea sa din închisoare. În vremea aceea, exista încă multă ostilitate față de întreaga poveste Watergate, și mai ales față de Richard Nixon. Întrebările veneau asupra lui Colson „la foc automat”, iar studenții deveneau din ce în ce mai ostili. Unul dintre ei s-a ridicat în picioare și a făcut referire la o critică pe care Henry Kissinger i-o adusese lui Richard Nixon. „Domnule Colson, a întrebat el, sunteți de acord cu această critică?” Colson a spus că în acel moment s-a uitat prin încăpere și și-a dat seama că toate urechile erau ciulite la ce avea el să spună. Iată cum a răspuns el: „Cu toții cunoaștem defectele domnului Nixon. A fost analizat de presă ca nimeni altul în istorie. V-aș putea spune părțile lui bune, însă nu cred că vă voi convinge să le acceptați. Însă referitor la comentariile lui Henry Kissinger, nu, nu sunt de acord cu ele. D-l Nixon este prietenul meu și eu nu le întorc spatele prietenilor mei!”

Colson a spus că pentru o clipă a crezut că tavanul se va prăbuși – și într-un fel, așa a fost; dar nu așa cum s-a așteptat el. A existat un moment de tăcere, urmat de ropotul aplauzelor mulțimii ridicate în picioare. Motivul? Chiar și acei studenți ostili au fost în stare să aprecieze loialitatea față de un prieten.

Dacă dorești să descoperi cine sunt adevărații tăi prieteni, e suficient să faci o greșeală! Mulți dintre cei pe care îi considerai prieteni vor fugi de tine, la fel cum fug șobolanii de pe un vas care se scufundă. De aceea spune Biblia: „Nu părăsi pe prietenul tău”.

9 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 38.1-23

    În capitolele 38 şi 39 intră în scenă un personaj înspăimântător, cunoscut deja din profeţie sub numele de Asirianul. El poartă aici numele de Gog, iar stăpânirea lui se întinde asupra Magogului, vechea ţară a sciţilor, la nord de Marea Neagră, un popor considerat altădată deosebit de barbar (comp. cu Coloseni 3.11). Gog este prinţul Roşului, al Meşecului şi al Tubalului (vezi Geneza 10.2), nume după care putem recunoaşte, respectiv, Rusia, Moscova şi Tobolsk, capitala Siberiei. In fruntea unei formidabile coaliţii de popoare asiatice, acest comandant mai înspăimântător decât Attila sau decât oricare alt cuceritor din istorie, se va năpusti ca o furtună asupra ţării lui Israel, ca s-o ia în stăpânire. Dar Dumnezeu va interveni direct din ceruri pentru a-i nimici (v. 22), şi multe dintre aceste naţiuni şi rase diferite se vor distruge una pe alta (v. 21). Este nevoie adesea de foarte puţin pentru ca prietenii de ieri să se transforme în duşmani înverşunaţi. In acelaşi fel au fost odinioară salvaţi şi Iosafat şi poporul său, Iuda (2 Cronici 20.23). Dragi prieteni, Cel care împlineşte asemenea izbăviri va putea fi oare prins sau depăşit de pericolele care ne ameninţă? Să-L lăsăm întotdeauna pe El să lucreze de flecare dată când ne temem de atacul vrăjmaşului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare și celor care stăteau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumină.
Matei 4.16

Măreția lui Hristos – O mare lumină

După ce a fost ispitit în pustie, Domnul Isus a părăsit Nazaretul și a mers la Capernaum, o cetate din Galileea. Capernaum avea să devină centrul lucrărilor Domnului în timpul slujirii Sale. Matei remarcă sosirea Lui acolo folosind un citat din profetul Isaia (Isaia 9.1,2). Galileea se afla între granițele vechiului Israel, însă populația (în timpul Domnului Isus) era compusă din națiuni și iudei. Din cauza populației amestecate și a sărăciei din acea regiune, iudeii de acolo erau foarte disprețuiți de elita religioasă din Ierusalim și din Iudeea. Galileea însă a fost cea în care s-a concentrat lucrarea lui Hristos.

Este interesant că Isaia îi descrie pe locuitorii din Galileea ca „umblând” în întuneric, însă în citatul din Matei citim că ei „stăteau” în întuneric (Isaia 9.2; Matei 4.16). Cu siguranță, lucrurile se deterioraseră din zilele lui Isaia, așa că galileenii se resemnaseră cu această stare. Însă chiar asupra acestor oameni a strălucit o mare lumină. Cel care este „strălucirea gloriei lui Dumnezeu” (Evrei 1.3) a venit într-un ținut întunecat, i-a vindecat pe cei bolnavi, a scos demoni, i-a hrănit pe cei săraci și a vestit evanghelia (Matei 4.23). El este Adevărata Lumină și Lumina lumii (Ioan 1.9; 8.12).

Doar Matei Îl descrie pe Hristos ca fiind o „Lumină mare” și este semnificativ că numai în această Evanghelie citim că „fața Lui a strălucit ca soarele” (Matei 17.2). Am lăsat și noi această Lumină să strălucească în fiecare colț al inimii noastre? Mai sunt locuri acolo pe care nu dorim să le expunem acestei Lumini? Cât de trist este că „lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3.19)!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El a purtat păcate noastre în trupul Său, pe lemn …
1 Petru 2.24

Hristos a purtat păcatele noastre

Domnul Isus a săvârșit lucrarea de mântuire. Despre acest adevăr citim mereu în Biblie: „… care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”; „El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre …”. Nimeni altul nu a fost în stare să îndeplinească cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, în afară de Isus Însuși. El a făcut lucrarea în ascultare deplină și în dragoste desăvârșită. Mărit să-i fie Numele pentru aceasta! Dar cum s-a putut face această lucrare? Domnul a trebuit să accepte să i se pregătească un trup, a trebuit să devină Om adevărat. Cât de mult a coborât Mântuitorul, pentru ca noi să fim spălați de murdăria păcatului și să putem fi ridicați la libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu! La crucea de pe Golgota, Hristos a suferit din partea lui Dumnezeu judecata din cauza păcatelor noastre: „Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiți” (1 Petru 3.18). Dacă lăsăm să treacă aceste adevăruri prin fața ochilor noștri, atunci inimile noastre vor fi mereu umplute de admirație și vor fi atrase spre Persoana Sa slăvită. Din inimile noastre se vor revărsa laudă și adorare spre El și spre Tatăl, care L-a dat pe preaiubitul Său pentru noi în moarte și în judecată. Pe cruce, în acele trei ore de întuneric, a purtat păcatele noastre în trupul Său și a luat asupra Lui pedeapsa pentru pacea noastră. Lăudat să fie veșnic Numele Domnului pentru lucrarea Sa!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ROAGĂ-TE ÎN FIECARE ZI!

„Cereţi… căutaţi… bateţi…” (Matei 7:7)

     Celebrul evanghelist R. A. Torrey a spus că două din cele mai mari secrete ale rugăciunii eficiente constau în:

1) Studierea Cuvântului lui Dumnezeu și descoperirea voii Sale așa cum este revelată în promisiuni.

2) Invocarea acestor promisiuni prin rugăciune înaintea lui Dumnezeu, în așteptarea neclintită că El va face ceea ce a promis. Nu tolera lipsa rugăciunii în viața ta! Nu îngădui ca stresul așa-numitului progres să-ți dicteze cât de mult timp vei sta la picioarele Mântuitorului! Tânjește după acest timp! Programează-l! Protejează-l!

Grace L. Naessens o spune astfel în poemul său „Diferența”: „M-am trezit devreme într-o dimineață și mi-am început activitățile direct; aveam atâtea de făcut, că nu am avut timp să mă rog. Problemele m-au năpădit și fiecare sarcină mai grea a devenit. „De ce nu vrea Dumnezeu să mă ajute”, m-am întrebat eu; El a răspuns: „Nu m-ai rugat”. Am vrut să văd bucurie și frumusețe, dar ziua și-a continuat anevoiosul drum, sumbru și întunecos. M-am întrebat de ce Dumnezeu nu mi le arată; El a răspuns: „Dar nu le-ai căutat”. Am încercat să vin în prezența lui Dumnezeu; folosindu-mi toate metodele pentru a deschide ușa. Dumnezeu, blând și iubitor m-a dojenit: „Copilul meu, nu ai bătut”. Așa că, astăzi m-am trezit devreme și m-am oprit înainte de a-mi începe ziua. Aveam atâtea de făcut, că a trebuit să stau un timp în rugă!”

Dacă ești înțelept, vei sta în rugăciune și te vei pregăti pentru crizele inevitabile ale vieții. E o nebunie să aștepți până când apar necazurile la ușă, și abia atunci să începi această disciplină spirituală esențială!

Dacă n-ai făcut-o încă, roagă-te chiar acum – și regulat de azi!

8 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 37.15-28

    Sub domnia lui Roboam, cele zece seminţii, avându-l în frunte pe Efraim, se despărţiseră de Iuda şi de Beniamin, ca urmare a necredincioşiei lui Solomon. Şi niciodată de atunci nu a mai fost reparată această ruptură. Totuşi, acest lucru se va întâmpla când va apărea domnia lui Hristos, iar Ezechiel o anunţă prin cele două toiege care, în mâna lui, nu au mai format decât unul singur (comp. cu Ieremia 3.18). Domnul arată că, fără să aştepte acest moment, unitatea poporului Său nu încetează să fie în gândurile Sale. Şi la fel profeţii, apoi apostolii, nici ei n-au pierdut niciodată din vedere unitatea celor douăsprezece seminţii (1 Împăraţi 18.31; Fapte 26.7; Iacov 1.1).

    La fel este şi cu Biserica Domnului Isus. Din vina oamenilor, unitatea ei nu este vizibilă, dar ea există în ochii Lui şi noi nu trebuie să uităm niciodată aceasta. In mijlocul întregii confuzii şi a diviziunilor din creştinătate, ce mângâietor este să ne gândim că nu există decât o singură Biserică adevărată, alcătuită din toţi credincioşii! „Este un singur trup”, după cum este şi „un singur Domn”: Hristos, Căruia David îi este aici o imagine (Efeseni 4.4,5; 1 Corinteni 12.5,12).

    „Un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi … şi nu vor mai fi despărţiţi” (v. 22). „David, robul Meu, va fi împărat peste ei. Şi toţi vor avea un singur păstor” (v. 24; comp. cu loan 10.16).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.
Exod 13.22

Pentru călătoria prin pustie, necesitatea vitală a poporului era prezența Domnului Însuși. Acest lucru este la fel de adevărat pentru sfinții lui Dumnezeu de astăzi. Prezența Domnului, după traversarea Mării Roșii, era întotdeauna înaintea ochilor lor, substantivată printr-un semn vizibil. Pentru noi astăzi nu este necesar niciun semn vizibil, fiindcă realitatea prezenței lui Dumnezeu este cunoscută în interior prin locuirea Duhului lui Dumnezeu în fiecare credincios.

Stâlpul de nor din timpul zilei este o prețioasă imagine a călăuzirii clare a lui Dumnezeu. Israel nu avea nevoie să vadă înainte la o anumită distanță, pentru a putea merge în direcția potrivită. De fapt, norul implica o anumită măsură de obscuritate. S-ar putea să nu vedem departe pe calea pe care mergem, însă putem avea o încredere deplină că Domnul este în nor. El cunoaște fiecare pas și fiecare detaliu care ne așteaptă pe cale. Duhul lui Dumnezeu din noi ne va îndrepta întotdeauna ochii către Persoana Domnului Isus, Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței.

În timpul nopții, Domnul era într-un stâlp de foc. Oricât de adânc este întunericul, focul oferă lumină pentru calea noastră, însă nu putem vedea dincolo de el. Există atâta lumină cât să putem face pas după pas. Nici nu avem nevoie de mai multă. Să nu ne plângem de faptul că viitorul este nesigur. Viitorul nostru veșnic este absolut sigur! De fapt, nici nu avem nevoie să cunoaștem viitorul nostru aici pe pământ. Să ne mulțumim să înaintăm atât cât avem lumină și să ne încredem în Domnul pentru ce va urma! El nu ne va lăsa niciodată!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… fuseseră încredințați în grija harului lui Dumnezeu …
Faptele Apostolilor 14.26

„Aici este totul okay!”

Într-o seară, după ce vestise Evanghelia, evanghelistul Spurgeon se afla în drum spre Londra. În tren a constatat deodată, că și-a pierdut biletul. Îngrozit, a început să caute, dar biletul nu era de găsit. Domnul, care ședea față în față cu el în compartiment, s-a uitat la el și l-a întrebat: „Ați pierdut ceva?” — „Da, biletul”, spuse Spurgeon puțin încurcat, „și în plus n-am nici bani, nici ceasul la mine…” — „Și vă faceți griji din cauza controlorului?” — „Îmi este puțin penibil, da – dar de fapt nu îmi fac griji. Vin de la slujba pentru Domnul meu și sunt sigur că El mă va ajuta. Am văzut grija Lui așa de adesea în lucruri mari și mici, încât mă pot încrede și acum în El.” — „Aveți desigur dreptate!”, spuse celălalt călător.

Când controlorul intră în compartiment pentru a controla biletele, îl salută foarte politicos pe domnul care discutase cu Spurgeon și părăsi compartimentul după ce acesta îi dădu de înțeles printr-un semn din cap că „aici este totul okay”. Spurgeon se miră. Când au fost iarăși singuri, întrebă: „Ciudat, de ce nu a cerut să-mi vadă biletul…?” — „Nu este deloc ciudat, domnule Spurgeon”, răspunse celălalt călător, în timp ce i se adresă evanghelistului cu numele. „Aceasta este doar o nouă dovadă a credincioșiei de Tată a Dumnezeului nostru. Eu sunt directorul general al acestei societăți de trenuri și recunosc că Dumnezeu m-a condus astăzi să fiu cu dumneavoastră, pentru a vă fi de ajutor.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ REZOLVĂM PROBLEMELE DINTR-O RELATIE

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate… nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:4-5)

     Iată câteva indicii care să te ajute să rezolvi problemele dintr-o relație:

1) Când problema apare din cauza banilor. Modul în care îți administrezi banii într-o relație depinde de calitățile pe care le-ai dezvoltat și de cât de multă disciplină ai practicat. Poate unul dintre voi este genul de persoană economă, iar celălalt este un cheltuitor. Așadar, trebuie să ajungeți la o înțelegere, pentru a lua o hotărâre care să vă ajute pe amândoi, și să acționați împreună în interiorul limitelor realității voastre. Gândiți-vă la ce datorii aveți, ce venit aveți, cât trebuie să puneți deoparte… Găsiți o cale de a ajunge la libertate financiară. Biblia spune: „Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” (Proverbe 22:7).

2) Când problema este timpul. Dacă nu petreceți timp împreună – unuia îi este dor de celălalt. La modul ideal, amândoi vă doriți să petreceți timp împreună, nu-i așa? Dacă, însă, partenerul tău continuă să aibă nemulțumiri pe această temă, ia-o ca pe un compliment, în sensul că încă agreează compania ta. Stabiliți întâlniri în agendele amândurora – și nu admiteți amânări sau anulări! Nu există substitut pentru timpul petrecut cu partenerul tău.

3) Când problema este gelozia. Nu vorbim aici despre un partener posesiv, care și dacă te uiți la un chelner te acuză că l-ai înșelat. În general, însă, când apare gelozia într-o relație, e semnul unei nesiguranțe. Va trebui, probabil, să aveți o discuție despre dedicarea unul față de celălalt. Discutați despre micile obiceiuri și comportamente pe care celălalt le interpretează ca fiind flirt. Comunicați și nu lăsați ca gelozia să ducă la amărăciune, lipsă de încredere sau dezgust.

Vă dorim o relație fără probleme!

7 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 37.1-14

    Acest capitol extraordinar îl completează pe cel precedent, arătându-ne de astă dată cum Domnul dă o viaţă nouă întregului Său popor restaurat. Aşa cum arată versetele 11-14, această viziune deosebit de emoţionantă se aplică la învierea naţională a lui Israel (după răpirea Bisericii). In prezent, întoarcerea evreilor în Palestina pare să fie un preludiu al acesteia. La cuvântul profetului, oasele s-au apropiat unele de altele, tendoanele, carnea şi pielea le-au acoperit, însă starea lor de a fi moarte nu s-a schimbat. Este o trezire naţională care nu poate fi comparată cu trezirea spirituală pe care o va cunoaşte ulterior poporul, în zorii împărăţiei lui Hristos. Într-adevăr, pentru a da viaţă, Duhul lui Dumnezeu trebuie să intervină; şi El o va face atunci, trezind conştiinţa şi afecţiunile acestui popor (Psalmul 104.30).

    Completa neputinţă a omului a fost pusă în evidenţă prin întrebarea adresată profetului în versetul 3. În aceste oase nu era nici putere, nici viaţă. Dar toate acestea fac să se arate tocmai puterea lui Dumnezeu „care dă viaţă celor morţi şi care cheamă cele care nu sunt ca şi cum ar fi” (Romani 4.17).

    Cu cât mai minunată este de aceea lucrarea pe care El a făcut-o în noi! Odinioară morţi în păcatele noastre, noi am fost înviaţi împreună cu Hristos (Efeseni 2.5; Coloseni 2.13; Ioan 5.21).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
1 Timotei 1.15

Ce lucru uimitor: cel care I se împotrivea lui Dumnezeu mai mult decât oricine, crezând că-I slujește, a fost chemat de Dumnezeu și mântuit! Cum a făcut Dumnezeu aceasta? Atrăgându-l pe Saul la Sine prin Hristos Isus, Mântuitorul! Dumnezeu era preocupat să mântuiască păcătoși atunci, și așa este El și astăzi. Vechiul Testament ne prezintă istoria lui Rahav, prostituata canaanită, care trăia în păcat și în idolatrie. Într-un fel sau altul, Rahav a auzit cum Dumnezeu Își eliberase poporul din Egipt și acest lucru a atras-o către Dumnezeu și către poporul Său. Ea trebuie să-și fi simțit propria robie, pe măsură ce Dumnezeu lucra în sufletul ei, așa că i-a primit pe spionii israeliți în casa ei, pentru a-i proteja (Iosua 2; Iacov 2.25). În cele din urmă, ea a intrat în genealogia Domnului Isus (Matei 1.5), fiind una dintre cele patru femei menționate acolo.

În mod similar, Dumnezeu l-a eliberat pe Saul din Tars de jugul păcatului de a-i persecuta pe conaționalii săi care crezuseră în Isus, Mesia. Cel mai mare miracol din viața lui a avut loc atunci când Hristos Isus i S-a arătat din cer și l-a chemat (Fapte 26.9-18). Harul i-a fost dat lui Saul potrivit cu planul lui Dumnezeu de dinainte de întemeierea lumii – aceasta este latura lui Dumnezeu. Saul a ascultat de glasul ceresc care l-a chemat – aceasta este latura lui Saul: ascultarea.

Cuvântul lui Dumnezeu descrie acest caz extrem, pentru a arăta că oricine poate fi mântuit, astfel că Pavel se numește pe sine cel dintâi dintre toți păcătoșii, chiar dacă fusese un om foarte religios. Dacă cel dintâi dintre păcătoși a putut fi mântuit, atunci oricare alt păcătos poate fi mântuit! Suveranitatea lui Dumnezeu nu poate înlătura responsabilitatea omului. Dacă cineva primește mântuirea lui Dumnezeu, aceasta dovedește că Dumnezeu a lucrat în sufletul lui. Dacă o respinge, vina este în totalitate a lui.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina, va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.
Daniel 3.11

Cuvinte amenințătoare

Probabil, în timp ce crainicul rostea acele cuvinte amenințătoare, privirea tuturor s-a îndreptat pentru o clipă în direcția unui cuptor aprins care era încins, dogorind. Dar cu sau fără acel cuptor, cine ar fi putut sfida pe față un împărat așa puternic cum era Nebucadnețar? Care ar fi putut fi așa de naiv, ca să nu înțeleagă că viața, existența și poziția sa în acel imperiu se datora bunăvoinței acelui împărat? Cuptorul era acolo în preajma tuturor, pentru ca să le aducă mai degrabă aminte celor adunați într-un mod cât se poate de evident că totul era o chestiune foarte serioasă. Poate că și ideea cu cuptorul era opera înțelepților Babilonului de a asigura închinarea tuturor și a ridica în slăvi supremația omului, supremația Babilonului. Poate, acele căpetenii știau că dintre toți cei mai înalți demnitari ai regatului, acei tineri evrei nu se vor pleca înaintea chipului și nu i se vor închina. Respectul lor pentru unicul Dumnezeu care merită închinarea era cunoscut. Întreaga urzeală fusese pregătită cu multă dibăcie de la început până la sfârșit. Acum nu rămânea decât ca ei să țină ochiul ațintit asupra lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Nu se știe din ce motive, Daniel nu era prezent la acea festivitate, însă înțelepții Babilonului se consolau cu gândul că umilirea lor de ani de zile va lua sfârșit în acea zi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SĂ DĂRÂMĂM ZIDURILE!

„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos” (Romani 15:7)

     Dragostea lui Dumnezeu transcende orice clasă socială, gen, politică, geografie ori cultură. În Hristos, Dumnezeu „a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” (Efeseni 2:14-16).

Crucea creează oameni noi: un popor nestingherit de culoarea pielii, de clase sociale sau de situația geo-politică. O nouă cetățenie, care are la bază nu moștenirea comună sau geografia, ci un Mântuitor comun. „Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” Deci, confruntă-ți prejudecățile și desființează preferințele.

Roagă-te: „Doamne, Te rog descoperă-mi-le! Cât de des îi judec pe alții ca fiind nedemni de Tine, prin felul în care îi tratez? Mustră-mă în dragostea Ta. Unde pot dărâma un zid sau pot da la o parte o barieră care îi ține pe copiii Tăi departe unul de altul? Ce pot face eu în sfera mea de influență pentru a aduce dragostea lui Hristos cuiva care poate se simte izolat, nedreptățit sau străin de Tine? Dă-mi o viziune divină și binecuvântează-mă cu hotărârea de a fi mâini și picioare pentru Tine! Fă-mă o punte de legătură, nu un zid de despărțire!”

Îți aduci aminte de președintele Ronald Reagan stând lângă zidul Berlinului în 1987, spunând: „Domnule Gorbaciov, dărâmă acest zid!”?! Mulți dintre noi i-am izolat, i-am pus în carantină, i-am exclus și i-am judecat prea mult pe oameni.

Să dărâmăm zidurile și să arătăm dragostea lui Dumnezeu!

6 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 36.16-38

    Domnul vorbeşte acum despre lucrarea pe care doreşte s-o împlinească prin Duhul Său în inima fiilor lui Israel… şi în a tuturor oamenilor. Să comparăm versetul 26 cu cuvintele rostite de Domnul Isus lui Nicodim cu privire la naşterea din nou. „Dacă cineva nu este născut din apă (v. 25) şi din Duh (v. 27), nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu” (loan 3.5). Apa care curăţă este întotdeauna Cuvântul pe care Duhul Sfânt îl aplică conştiinţei şi inimii, pentru a fi primit şi crezut spre mântuire (comp. cu loan 4.14).

    Viaţa nouă dată fără plată tuturor celor care cred este condiţia pentru a intra în împărăţia şi în familia lui Dumnezeu. După cum nu este de ajuns pentru un copil doar să vină pe lume, ci va trebui apoi să înveţe să meargă, iar mai târziu să se ducă la şcoală, tot aşa este şi cu copilul lui Dumnezeu (v. 27); iar mai devreme sau mai târziu, el va trebui să treacă în plus şi prin marea experienţă din versetul 31: „vă va fi scârbă de voi înşivă …” (vezi cap. 6.9; 20.43). Spre această cunoaştere de sine conduce Duhul lui Dumnezeu sufletul regenerat (comp. cu Iov 42.6).

    Nicodim, învăţătorul lui Israel, ar fi trebuit să cunoască aceste lucruri (loan 3.10). Ele fuseseră anunţate răspicat în profeţi (vezi şi cap. 11.19; Ieremia 24.7…). Cât despre voi, dragi prieteni care poate aţi fost învăţaţi acestea încă din copilărie, n-ar trebui oare să le cunoaşteţi chiar mai bine?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Împăratul a făcut un ospăț întregului popor care se afla în capitala Susa … Și dădeau de băut în vase de aur (și vasele erau deosebite unele de altele) și vin împărătesc era din belșug, după cum îi dădea mâna împăratului. Și băutura era după poruncă: nimeni nu era obligat; pentru că așa rânduise împăratul tuturor administratorilor casei sale, să facă după plăcerea fiecăruia.” Estera 1.5,7,8

După captivitatea babiloniană – Un ospăț împărătesc

Din punct de vedere istoric, cartea Estera se încadrează în cei aproximativ patruzeci de ani dintre Ezra 6 și 7. Evenimentele descrise în această carte au avut loc printre iudeii care nu s-au întors la Ierusalim. Unii prosperaseră în captivitate, fiind o imagine a multor creștini din ziua de astăzi care trăiesc în ignoranță sau în indiferență față de instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la felul de strângere al celor ai Săi.

În Estera găsim credincioși aflați în lume, dar nu făcând parte din ea, dintr-o lume a plăcerilor și a puterii, în care Dumnezeu și rugăciunea nu sunt nici măcar menționate. Ea este, de asemenea, o lume a pericolului, unde credinciosul care face ceea ce este drept își are viața în pericol. Dumnezeu este însă în spatele scenei, nevăzut, dar deținând tot controlul. El îi protejează pe ai Săi și Îl va așeza în cel mai înalt loc de demnitate și de autoritate pe Omul pentru care Își găsește plăcerea să-L onoreze, spre bucuria și binecuvântarea poporului Său.

Lumea noastră de azi se aseamănă în multe privințe cu lumea imperiului medo-persan. În nicio altă carte a Bibliei, băutura nu ocupă un loc atât de proeminent. Împăratul Ahașveroș (Xerxes, așa cum îl cunoaște istoria seculară) a petrecut șase luni cu ofițerii și cu prinții săi, pe când invada Grecia, cu o armată foarte numeroasă. În capitolul nostru vedem cum această petrecere s-a prelungit cu o sărbătoare luxoasă de o săptămână, pentru toți locuitorii din capitala Susa. Sunt descrise decorațiunile minunate; vinul era din belșug și totul era menit să manifeste bogățiile împăratului, splendoarea și gloria sa, precum și să servească plăcerilor celor invitați. Cât de departe sunt toate acestea de căile lui Dumnezeu!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Luptă-te lupta cea bună a credinței …; păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecăriile lumești …”
1 Timotei 6.12, 20

Tragedie și triumf

Prin ceea ce a trecut Robert Robinson putem să trecem și noi. Vrăjmașul sufletelor noastre dă târcoale, ca să ne descurajeze și să strice mărturia credinței noastre în fața celorlalți oameni. Când cineva trece prin situații dificile, inima va fi îndurerată. Dar tocmai în astfel de situații trebuie să facem ceea ce spune psalmistul în Psalmul 42.6: „Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc …”. Cu toate că psalmistul se afla în groapa întunecată a disperării, a găsit soluția cea mai bună pentru ieșirea din situația dificilă care îl apăsa. Cum? Ridicându-și privirea către Domnul și spunând: „Nădăjduiește în Dumnezeu!”.

Psalmistul știa că rezolvarea problemelor lui, respectiv ajutorul adevărat, se găsește doar la Dumnezeu. Cazul psalmistului a fost unul fericit, fiindcă a găsit soluția apelării la Dumnezeu. Se poate întâmpla însă ca cineva, asemenea cazului lui Robinson, să fie într-o asemenea descurajare, încât Dumnezeu să fie nevoit să folosească pe altcineva pentru încurajarea lui. Așa Se poartă Dumnezeu și Tatăl nostru cu credincioșii Săi. Mântuitorul a spus că nu ne va lăsa cu niciun chip. Ce măreață este lucrarea Domnului, încât El poate schimba tragedia în triumf! Și ce minunat este că Domnul Se folosește de cei mai neînsemnați frați ai Săi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE LIPSURI (3)

„A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20)

     Iată câteva strategii biblice prin care putem învinge teama de lipsuri:

1) Dăruiește-i lui Dumnezeu a zecea parte din venitul tău (Maleahi 3:8-12; Matei 23:23). Nu purta dezbateri pe tema: este o lege a Vechiului Testament sau o cerință a Noului Testament? N-ar fi oare înțelept să faci mai mult decât este necesar – acum, ca să nu te trezești mai târziu că nu te-ai ridicat la așteptările lui Dumnezeu?

2) Trăiește după regula 10-10-80. După ce îi dăruiești lui Dumnezeu 10% din venitul tău, pune încă 10% deoparte și trăiește cu restul de 80%.

3) Identifică domeniile din viața ta în care teama de lipsuri este cea mai mare. Mâncarea? Locuința? Transportul? Asigurarea de sănătate? Pensia? Alungă aceste gânduri și înlocuiește-le cu această promisiune: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8).

4) Refuză să te bazezi numai pe reușitele tale, pe calitățile tale remarcabile sau pe relațiile tale influente pentru asigurarea nevoilor tale financiare. De ce? Deoarece Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. Mărește-ți puterea proprie, dar mai presus de toate încrede-te numai în puterea lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Și nu se referea numai la viața spirituală, ci la toate aspectele vieții!

Astăzi, crede în promisiunea Domnului Isus, primește-o prin credință și începe să trăiești „din belșug”.

5 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 36.1-15

    Capitolul 35 este rezervat în întregime unei profeţii împotriva descendenţilor lui Esau, iar aceasta deoarece, între vecinii lui Israel, Edom fusese unul deosebit de vinovat (v. 5). În toată bucuria răutăcioasă a inimii lor, ei gândeau să profite de pustiirea Israelului, pentru a-i lua teritoriul în stăpânire (cap. 35.10). Dar Domnul era acolo şi veghea. Nu afirmase El chiar înainte de naşterea lui Esau: „Un popor va fi mai tare decât celălalt popor şi cel mai mare va sluji celui mai mic” (Geneza 25.23)? Şi El nu Se răzgândeşte niciodată.

    Edomul batjocorise „înălţimile – sau dealurile – eterne”, numite astfel de însuşi Dumnezeu în cele două binecuvântări ale lui Iosif (v. 2; Geneza 49.26; Deuteronom 33.15). Aceşti munţi şi aceste dealuri purtaseră „batjocura naţiunilor” (v. 6), pentru că, potrivit obiceiului păgân, popoarele necredincioase aşezaseră acolo înălţimi încă din zilele lui Solomon (1 Împăraţi 11.7). Acum, Domnul găseşte plăcere să umple de roade aceşti munţi (comp. cu Psalmul 72.16). Asemeni celor necredincioşi altădată, şi vrăjmaşii spuseseră despre această ţară că îşi mănâncă locuitorii (v. 13; Numeri 13.33). Dumnezeu însă nu va mai permite niciunei naţiuni să insulte şi să acopere cu batjocuri moştenirea poporului Său; nu vor mai fi „luaţi pe buza limbii vorbăreţilor şi de batjocura poporului” (v. 3).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul, istorisind despre Ghedeon, și Barac, și Samson, și Iefta, și David și Samuel.” Evrei 11.32

Acestea sunt ultimele nume menționate în Evrei 11, în această listă a celor care au dobândit o bună mărturie prin credință. Totuși, chiar și aceștia au avut greșelile lor. Ghedeon și Barac au fost amândoi fricoși. Domnul a trebuit să-l încurajeze pe Ghedeon nu doar atunci când l-a chemat, ci chiar și înaintea biruinței sale împotriva lui Madian (Judecători 6.23; 7.10). Barac a ascultat de porunca lui Dumnezeu de a lupta împotriva canaaniților doar după ce Debora a acceptat să-l însoțească (Judecători 4.6-8).

Samson și Iefta s-au comportat cu nechibzuință. Samson a trăit mereu contrar directivelor clare ale Domnului pentru viața sa. Deși, fiind nazireu, nu avea voie să mănânce struguri, totuși n-a avut nicio problemă să treacă printr-o vie. Luând în derâdere chestiunile spirituale, a ajuns în cele din urmă să-și piardă puterea (Judecători 14.15-18; 16.13-21). Nechibzuința lui Iefta s-a manifestat prin felul în care și-a deschis gura. Jurământul său pripit a cauzat moartea singurei sale fiice (Judecători 11.30-35).

Chiar și David și Samuel au manifestat tendințe ale cărnii. David a comis adulter și l-a ucis pe unul dintre cei mai fideli ostași ai lui (2 Samuel 11). Samuel, la bătrânețe, a dat dovadă de dependență față de înfățișarea omului și a avut nevoie de corectare din partea lui Dumnezeu (1 Samuel 16.6,7).

Evrei 11 așază aceste perechi de nume în ordine cronologică inversă. Barac a trăit înaintea lui Ghedeon, Iefta înaintea lui Samson și așa mai departe. Această ordine morală poate ilustra un avertisment: erorile noastre adesea îi afectează pe alții mai mult decât credem noi. Însă, în ciuda falimentului din viețile noastre, există speranță. Dumnezeu nu i-a lăsat pe acești oameni în afara listei credinței și înțelegem de aici că El ne poate folosi și pe noi pentru lucrarea lui. „Cel drept cade de șapte ori și se ridică” (Proverbe 24.16).

S J Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dumnezeu este puternic … Îi înștiințează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
Iov 36.5, 10

Tragedie și triumf

Robinson s-a uitat la pagina respectivă și a fost pus față în față cu propriile-i cuvinte!… Gura i s-a închis și nu a mai putut să rostească niciun cuvânt! A încercat să-i dea cartea înapoi, dar tânăra a insistat, presupunând că versurile vor avea asupra lui același efect pe care îl avuseseră și asupra ei. Bănuia că acesta era motivul pentru care lacrimi amare începuseră să-i curgă pe obraji. Încetul cu încetul, tânăra a înțeles că privea la un suflet chinuit, care stătea în fața ei… Robinson, la rândul lui, și-a dat seama că tânăra înțelesese starea lui. Oftând, a dat din cap afirmativ și a spus: „Eu sunt cel care a scris această cântare. Însă asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă… Aș da orice să mai simt acea bucurie din nou… orice!”.

Tânăra a rămas șocată. S-a uitat la pagină și a văzut numele poetului care stătea chiar în fața ei: Robert Robinson. Acele rânduri cuprindeau povestea vieții lui și lacrimile lui arătau adevărata lui stare. Tânăra i-a arătat versurile pe care el le știa atât de bine. A început să-i spună cu blândețe despre „izvorul îndurării care curge neîncetat” și care este îndeajuns de puternic să-i alunge lacrimile. I-a arătat că nu există timp prea lung și distanțe prea mari, pentru ca dragostea lui Dumnezeu să nu-l găsească, să nu-l încurajeze și să nu-l aducă înapoi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE LIPSURI (2)

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)

     De ce ne compară Biblia cu o turmă de oi? Trebuie să ne simțim jigniți?! Nicidecum! Oile sunt dintre cele mai dependente creaturi de pe fața pământului; ele au nevoie și trebuie să se încreadă în păstor pentru toate nevoile lor. Tot așa dorește Dumnezeu să trăiești și tu: în dependență totală de El! Când trăiești mereu cu teama că vei duce lipsă, nu te încrezi suficient în Dumnezeu. Această teamă fundamentală determină multe alte frici – inclusiv teama de a deveni o persoană cu dizabilități, teama de bătrânețe sau teama de a fi un pensionar sărac.

În forma ei extremă, teama de lipsuri poate duce la anxietate și la dependența de antidepresive sau alte medicamente. De asemenea, frica aceasta este cauza principală a lăcomiei. Devii atât de obsedat să faci tot ce poți pentru a avea destul, încât strângi mai mult decât ai nevoie. Poți ajunge dependent de muncă, pentru ca nici tu, nici copiii tăi să nu experimentați disconfort, dificultăți și neajunsuri materiale.

Și, ca toate fricile, teama de sărăcie are la bază o convingere eronată cu privire la Dumnezeu – și anume, abilitatea și dorința Sa de a avea grijă de tine. Dar „Domnul este Păstorul meu! (ca să mă hrănească, să mă călăuzească și să mă ocrotească), deci nu voi duce lipsă de nimic”. Nu mai trăi ca și cum nu crezi ceea ce Dumnezeu ți-a promis! O bună strategie este să înveți promisiunile, să le înțelegi pe cele condiționate, să respecți condițiile și să te odihnești în dragostea și credincioșia Sa.

Asta nu înseamnă că tu trebuie să stai degeaba, și să aștepți ca Dumnezeu să facă El treaba ta! Tu trebuie să faci lucrurile normale, și să te încrezi în El pentru cele supranaturale!

4 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 34.17-31

    Domnul denunţă cu severitate egoismul oilor puternice şi grase, promiţând că va remedia pagubele făcute celor mici şi slabe. Apoi Îl desemnează – şi înţelegem cu câtă satisfacţie şi cu câtă dragoste – pe Păstorul pe care-L va ridica: pe Robul Său, David. Prin acest păstor credincios al turmei tatălui său şi apoi al turmei lui Israel (1 Samuel 17.34,35; 2 Samuel 5.2), Dumnezeu vrea să ne vorbească despre Preaiubitul Lui. „Eu sunt Păstorul cel bun”, va spune Domnul Isus, în contrast cu toţi păstorii cei răi despre care vorbeşte începutul acestui capitol. El a fost plin de compasiune faţă de mulţimile „necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor”, ale lui Israel (Matei 9.36). Ceea ce-L caracterizează pe Păstorul cel bun este că-Şi dă viaţa pentru oile Sale (loan 10.11). Aceasta este dovada supremă a bunătăţii Sale, care întrece toate îngrijirile enumerate în acest capitol. „Eu le cunosc pe ale Mele şi sunt cunoscut de ale Mele” (loan 10.14) adaugă Domnul, cuvânt pe care îl putem asemăna cu cel din versetul 30 şi din versetul 31! Să ascultăm încă o dată această expresie mişcătoare: „oile Mele, turma păşunii Mele” (comp. cu Psalmul 100.3). In capitolul 36.38 vom întâlni şi alte expresii: „turme de oameni, … turma cea sfântă,… turma Ierusalimului”.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El îmi dă odihnă în pășuni verzi, mă duce la ape liniștite. El îmi înviorează sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său.” Psalmul 23.1-3

Domnul Isus este Marele Păstor și noi suntem oile pășunii Lui. El are o grijă deosebită față de fiecare oaie în parte. Păstorul meu îmi cunoaște perfect împrejurările și mă pot abandona în brațele Lui, încrezându-mă în El pentru orice lucru. Dacă pot spune: „Domnul este Păstorul meu”, pot întotdeauna adăuga: „Nu voi duce lipsă de nimic”.

Dorința Păstorului nostru este să ne ducă în pășuni verzi. O oaie nu se poate odihni cu adevărat, decât dacă nu mai are nicio frică de vrăjmașii din afară și de alte oi dinăuntru. Putem avea temeri cu privire la locul nostru de muncă, cu privire la sănătatea copiilor noștri sau cu privire la alte aspecte ce țin de viața aceasta. Oricare ar fi însă aceste temeri, îngrijorări și poveri, ele sunt înlăturate dacă Îl credem pe Domnul nostru, care ne promite: „Nicidecum nu te voi lăsa; cu niciun chip nu te voi părăsi”. De aceea, putem spune cu îndrăzneală: „Domnul este ajutorul meu; nu mă voi teme. Ce-mi poate face omul?” (Evrei 13.5,6).

Păstorul nostru dorește, de asemenea, să ne conducă. Precum niște oi, noi avem tendința să ne rătăcim. Dacă ne rătăcim, viețile noastre devin sterpe, lipsite de un scop spiritual și marcate de durere și de regret. Când urmăm călăuzirea Sa, găsim pace, liniște și odihnă la ape liniștite.

Din momentul în care ne-am rătăcit, Păstorul lucrează pentru a ne restabili și pentru a ne aduce înapoi la Sine Însuși. El folosește Scriptura sau slujirea vreunui alt credincios sau chiar vreo împrejurare în viața noastră, prin care să ne oprească și să ne facă să ascultăm glasul Lui. El Își va duce la capăt lucrarea de restabilire, fiindcă ne iubește prea mult ca să ne lase să continuăm pe propria noastră cale. El ne va atrage înapoi la Sine, prin dragostea și prin harul Său.

J D McNeil

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul … Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui.” Iov 33.14, 16

Tragedie și triumf

Starea lui Robert Robinson a început să se înrăutățească și simțea că distanța dintre el și Dumnezeu era deja de netrecut. Păcatul și compromisul puseseră stăpânire peste viața lui. Cum mai putea el acum să stea în fața Domnului Isus? Robert Robinson era un om măcinat de propria-i vină. Întruchipându-i pe Iona, pe fiul risipitor și pe orice om ros de vină, el a început să bată drumurile. Poate că soluția era acolo, undeva departe… Dar Dumnezeu era prezent și-l urmărea cu dragoste pe Robinson. Într-una din zile, în mijlocul călătoriilor lui, o tânără care stătea în fața lui într-o diligență și care era plină de toată bucuria lui Hristos, nu putea vorbi despre nimic altceva, numai de ceea ce simțea. Robinson ar fi vrut să vorbească despre orice altceva, în afară de acel subiect. Însă, nu putea face nimic în această privință, pentru că nu avea cum să sară din diligență în timp ce aceasta mergea destul de repede. Așa că a trebuit să se resemneze și să aibă acea discuție despre credință. În acele vremuri, cărțile de cântări erau mai rare, dar tânăra aceasta avea tocmai o astfel de carte pe genunchii ei. „Domnule, aș dori să vă cer părerea asupra uneia dintre aceste cântări! Este o cântare care a avut o mare influență asupra mea!”, i-a zis ea, înmânându-i cartea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE LIPSURI (1)

„Puii de leu duc lipsă şi le e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (Psalmul 34:10)

     Nu e nimic rău să fii crescut în sărăcie, câtă vreme sărăcia nu crește în tine și nu-ți controlează gândirea. Un om celebru a fost întrebat odată ce părere are despre faptul că a crescut într-o familie săracă. În mod surprinzător, a mărturisit că încă suferă de teama că nu va avea destul în viitor. Așa că avea tendința să fie exagerat de econom, considera banii drept ceva suprarealist, și nu reușea să se bucure de binecuvântările ce veneau odată cu succesul. Cu toate acestea, soția sa a adus echilibru în relație, având mintea orientată spre dăruire, cheltuire și economisire.

Cine crezi că este responsabil de succesul tău? Tu sau Dumnezeu?

Câtă vreme tu ești, rămâi vulnerabil față de oameni, împrejurări și condiții economice. Când știi însă că Dumnezeu este responsabil de succesul tău, ceea ce câștigi este o binecuvântare. Așa că, variantele tale sunt următoarele: încrede-te în tine însuți, sau încrede-te în Dumnezeu! Psalmistul ne asigură că „de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă, şi le e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (v. 9-10).

Tu spui: „Dar aceasta este o promisiune din Vechiul Testament!”

Atunci iată una din Noul Testament (2 Corinteni 9:8): „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.”

3 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 34.1-16

Acest capitol îi condamnă în modul cel mai sever pe păstorii cei răi (regi, căpetenii şi mai-mari ai poporului). Aceştia nu numai că nu au îngrijit de oile slabe, bolnave, rănite sau rătăcite, ci ei înşişi s-au îngrăşat pe socoteala turmei lui Israel. Fără teamă de Dumnezeu şi fără dragoste pentru popor, ei S-au comportat ca şi cum le-ar fi aparţinut, „domnind peste cei care le-au căzut la sorţi”, în loc să fie „modele pentru turmă” (citiţi 1 Petru 5.2-4). În faţa acestei slăbiciuni totale, Domnul a decis să Se ocupe El însuşi de oile Sale: „Iată, Eu Însumi, chiar Eu voi căuta oile Mele” (v. 11). Şi recunoaştem dragostea minunată a păstorului lui Israel” (Psalmul 80.1), accentuată prin contrast cu răutatea păstorilor celor răi. El promite că rămâne în mijlocul oilor Sale, că le va „scăpa” că le va „aduna”, că le va duce „lângă râuri”, „într-o păşune grasă”, şi unde le va face „să se odihnească în staul bun” (v. 13,14; comp. Cu Psalmul 23). Cea pierdută va fi căutată, cea rătăcită va fi adusă înapoi în staul, cea rănită va fi îngrijită, iar cea bolnavă va fi întărită. Este vorba despre strângerea finală şi despre binecuvântarea lui Israel. Dar totodată, ce preţioasă imagine avem aici cu privire la grija plină de tandreţe a Domnului faţă de fiecare dintre răscumpăraţii Săi (citiţi 1 Petru 5.7)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru mine, a trăi este Hristos, și a muri, câștig.”
Filipeni 1.21

Pavel a putut scrie: „Pentru mine, a trăi este Hristos”. Alții au rezerve să afirme public așa ceva, deși aceasta poate fi cu adevărat dorința inimii lor. Omul din lume trăiește pentru bani, sau pentru plăcere sau pentru faimă, iar pierderea acestor lucruri îl lasă fără niciun scop în viață. Pavel trăia doar pentru Hristos, iar dacă ar fi fost posibil ca cineva să i-L ia, n-ar mai fi avut nimic pentru care să trăiască. Orice lucru din viața lui era privit prin prisma lui Hristos și a intereselor Lui.

Omul natural trăiește pentru sine și privește orice lucru prin prisma eului său. Este privilegiul celui credincios să știe că, la crucea lui Hristos, Dumnezeu a înlăturat eul, așa încât nu trebuie să se mai preocupe cu el. Omul nostru cel vechi a fost răstignit cu Hristos, iar acum avem dreptul să ne socotim morți față de păcat. Această socotire este temelia creștinismului practic și implică înlăturarea omului vechi, prin judecata făcută asupra lui la cruce, și introducerea unui om nou, într-o creație nouă – om nou al cărui model este Hristos în glorie.

A privi orice lucru prin prisma lui Hristos produce adevărata experiență creștină. Astfel, în Filipeni 1, apostolul își exprimă recunoștința cu privire la sfinți, bucuria de a se ruga pentru ei, încrederea în ce privește viitorul lor, interesul în bunăstarea lor și bucuria continuă că Hristos este predicat. Pavel nu are nicio umbră de teamă în prezența vieții, a morții, a împotrivitorilor sau a suferințelor. El este plin de liniște și de pace în prezența adversarilor. Este plin de bucurie la gândul că pleacă pentru a fi cu Hristos. Aceasta este adevărata și fericita experiență creștină a unui om care Îl are pe Hristos ca viață a sa. Nu putem decât să admirăm această viață, așa cum s-a manifestat ea în Pavel, deși trebuie să mărturisim cu umilință că nu ne ridicăm mai deloc la înălțimea ei.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5.8

Tragedie și triumf

Povestea vieții lui Robert Robinson este una dintre cele mai emoționante. Ne ajută să înțelegem puterea lui Dumnezeu de a transforma tragedia în triumf. Robinson ne amintește de atâția oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Poate că și tu vei regăsi ceva din tine în povestea lui. Robinson a scris versurile de neuitat ale cântării „M-a aflat pe căi străine”. El a devenit creștin la vârsta de 17 ani, prin intermediul mesajului predicatorului G. Whitefield. Mai târziu a început să-L slujească pe Dumnezeu cu dragoste și devotament.

Deși Robinson era un om sincer, a ajuns să se confrunte curând cu un adevăr crud despre sine însuși. Dragostea lui pentru Mântuitorul era profundă, dar el nu depindea în totalitate de Dumnezeu. Din când în când, credința lui față de Dumnezeu seca. Avea momente când nu mai simțea nimic pentru Domnul său. Inima lui era mereu indispusă. Pe măsură ce timpul trecea și Robinson îmbătrânea, se îndepărta tot mai mult de Dumnezeu. Acest adevăr crud nu-i dădea pace. S-a luptat cu el, a început să își scrie gândurile și sentimentele; și rezultatul a fost o cântare care a rămas peste veacuri.

Cântarea este o povestire autobiografică a unui om atât de nedemn, de necredincios, și cu toate acestea atât de ușor iertat și primit înapoi în brațele pline de dragoste ale lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DRAGOSTEA: STRATEGIA CÂSTIGĂTOARE (3)

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta” (Matei 22:37)

     Într-o zi, împotrivitorii lui Hristos l-au întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Răspunsul Său este valabil și astăzi atât pentru lideri, cât și pentru enoriași; îi include pe cei ce stau în bănci și pe cei de la amvon deopotrivă. „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.” (v. 37-38).

Ca lider, trebuie să nu lași niciodată loc de neînțelegeri sau întrebări în mintea nimănui cu privire la cine este Dumnezeu – și la cine nu este. Adică: tu nu ești Dumnezeu! El a spus: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!” (Exod 20:3). Lucrul acesta este important, pentru că niciodată nu te vei găsi într-un pericol mai mare ca atunci când lumea începe să te laude și aplaude. Da, noi trebuie să-i învățăm pe oameni să-i respecte, să-i onoreze și să-i răsplătească pe liderii buni… însă liderii care seamănă cu Hristos descurajează adulația și se retrag din lumina reflectoarelor.

Ioan Botezătorul a avut atâta succes ca predicator, că în momentul în care a terminat de vorbit, audiența sa a dat năvală la Isus. Vorbind despre el, Hristos a remarcat esențialul: „Ioan, ai făcut o lucrare bună!” Ioan a fost de acord, căci a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:30).

Isaia a scris (Isaia 6:1): „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” Mai întâi a trebuit să moară regele, pentru ca Isaia să-l vadă pe Domnul.

Numai când un lider devine insensibil la aplauze și la aprobare, și când moare față de sine, este Dumnezeu glorificat în exercitarea funcției de conducere. Firește, când Hristos este Singurul înălțat, liderul chemat de Dumnezeu zâmbește și spune liniștit: „Mulțumesc, Doamne – așa ai vrut Tu!”

2 Aprilie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Ezechiel 33.21-33

    Ezechiel primeşte ştirea luării Ierusalimului.
Domnul îi precizase încă din prima zi a captivităţii în ce fel va fi el avertizat cu privire la aceasta (comp. v. 21,22 cu cap. 24.25-27). Acum Domnul va face ţara pustie din pricina mândriei celor rămaşi în Iudeea.

Sfârşitul capitolului (v. 30-33) este deosebit de solemn. Ne arată care a fost aprecierea pusă în dreptul cuvintelor lui Ezechiel: ele au fost considerate „o cântare foarte plăcută, un glas plăcut”. Din nefericire, nimeni nu le-a împlinit; şi fără-ndoială că acesta este motivul pentru care profetul a rămas mut pentru un timp (v. 22); era o judecată asupra poporului, nu asupra lui, pentru că trâmbiţa unei santinele nu răsună pentru a te bucura de melodia ei: ea este un semnal de alarmă. Vai de cei care n-au ţinut seama de ea!

    Nu este şi astăzi la fel? Mulţi aşa-zişi creştini par să asculte cu plăcere predicile,… dar nu sunt deloc dispuşi să pună în practică ceea ce sunt învăţaţi. De unde provine aceasta? Din lipsă de sinceritate! Manifestarea exterioară nu corespunde cu adevărata stare a inimii (v. 31b). Domnul va spune despre Israel: „Pentru că poporul acesta se apropie cu gura lor şi Mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de Mine” (Isaia 29.13; Marcu 7.6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„El va fi mare și Se va chema Fiu al Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, tatăl Său; și va împărăți peste casa lui Iacov pentru totdeauna și împărăția Lui nu va avea sfârșit.”
Luca 1.32,33

Măreția lui Hristos – Un mare Împărat

Îngerul Gabriel a fost trimis la Nazaret cu un mesaj pentru o tânără fecioară; ea avea să nască un fiu, al cărui nume va fi Isus. Apoi Gabriel îi descoperă Mariei că Cel care urma să fie născut avea să fie mare: Fiu al Celui Preaînalt. Avea să fie mare pentru că avea să fie deopotrivă Fiul lui Dumnezeu și Fiul lui David.

Nu trebuie să neglijăm importanța faptului că Domnul Isus este Împărat. El nu este Împărat al creștinilor, nici al Adunării (El este Domnul nostru și Capul Adunării), ci este Împărat în relație cu iudeii, cu „casa lui Iacov”. Cu cinci sute de ani înainte de vestirea făcută Mariei de Gabriel, acesta a fost trimis la profetul Daniel. Gabriel i-a spus lui Daniel că Mesia, Prințul, avea să vină și să pecetluiască viziunea și profeția, ceea ce înseamnă că El avea să împlinească tot ceea ce profeții spuseseră cu privire la Împărăție. Însă, înainte de aceasta, El avea să fie stârpit (Daniel 9.24-26). Da, Împăratul avea să fie omorât!

Când romanii îi răstigneau pe condamnați, puneau o inscripție pe cruce, pe care se putea citi fărădelegea de care se făcuseră vinovați. Înscrisul de pe crucea lui Hristos a fost: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Liderii religioși i-au cerut lui Pilat să schimbe înscrisul și să scrie că El a spus: „Sunt Împărat al iudeilor”. Răspunsul lui Pilat a fost: „Ce-am scris am scris” (Ioan 19.19-22). Cu adevărat, El a fost Împăratul iudeilor, Leul din seminția lui Iuda, și pentru aceasta a fost răstignit. Într-o zi viitoare, El va fi „Împărat peste tot pământul” (Zaharia 14.9). În această zi întâi a săptămânii, să ne aducem aminte că acest mare Împărat este Domnul și Mântuitorul care ne-a iubit și care a murit pentru noi!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Iată-mă că vin! … vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Psalmul 40.7-8

Calea Domnului

Domnul Isus a fost condus în această lume de dragostea Sa față de Tatăl Său și față de noi, oamenii pierduți. După planul Lui, Tatăl a dorit să ne salveze și să ne aducă la slavă. Deoarece nu s-a găsit nimeni care să poată îndeplini marea lucrare de mântuire, Domnul a spus: „Iată-mă că vin! … vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”. În această lume în care omul L-a necinstit pe Dumnezeu prin neascultarea sa, Domnul Isus a vrut să-L cinstească și să-L proslăvească pe Dumnezeu și Tatăl Său printr-o lucrare de ascultare desăvârșită. El a făcut aceasta până la moarte pe cruce. Nimic nu L-a putut abate de la calea ascultării, nici ispitele dușmanului, nici răutatea și dușmănia oamenilor.

Câtă suferință și durere a întâmpinat Domnul pe calea Sa, încât profetul a trebuit să spună despre El: „Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă” (Isaia 53.3)! Calea Domnului a dus la Golgota. Acolo a suferit El, Cel drept, pentru noi, cei nedrepți. Acolo a fost împlinită lucrarea minunată de mântuire. Dumnezeu Și-a exprimat de mai multe ori mulțumirea Sa față de lucrarea Fiului. Prin lucrarea de la cruce, Dumnezeu a fost glorificat în cel mai deosebit mod.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DRAGOSTEA: STRATEGIA CÂSTIGĂTOARE (2)

„Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine?” (Luca 6:32)

     Dragostea despre care vorbește Scriptura nu este o emoție sentimentală care îți dă fiori, ci este compasiune, preocupare și grijă pentru starea de bine a celuilalt. Se bazează pe dedicare, nu pe interes. E un act de voință, nu un reflex al emoțiilor. Domnul Isus ridică întrebări și chestiuni care te fac să te oprești din căile tale: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine?” (Luca 6.32-33). Să iubești este cel mai dificil lucru pe care îl vei face vreodată, și ai nevoie de tot harul pe care ți-l poate da Dumnezeu. Domnul Isus continuă (v. 35-38): „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi, deci, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

Tu spui: „E un standard înalt”.

Da, de aceea e strategia câștigătoare!

1 Aprilie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și Sara a murit în Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaanului. Și Avraam a venit s-o jelească și s-o plângă pe Sara.” Geneza 23.2

Una dintre cele mai dureroase experiențe este moartea cuiva drag. Plânsul este un lucru normal în astfel de momente, fiindcă el este o manifestare a durerii. Domnul Isus, Omul perfect, atunci când a văzut-o pe Maria plângând, a plâns El Însuși, lăsându-ne astfel un exemplu pentru a plânge cu cei care plâng (Romani 12.15). Mângâierea lui Dumnezeu este simțită în astfel de clipe, fiindcă El este într-adevăr Tatăl îndurării și Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Corinteni 1.3). El ne mângâie prin faptul că Își face simțită prezența și, de asemenea, folosindu-i pe cei ai Săi pentru un cuvânt de mângâiere și de încurajare din Scriptură. Mângâierea Lui nu se oprește aici, căci, după ce înmormântarea se termină și toți ceilalți pleacă, El nu ne părăsește, ci continuă, prin felurite mijloace, să ne aducă mângâiere și speranță. Ce mare binecuvântare este să experimentezi mângâierea lui Dumnezeu pentru prezent!

Există însă și promisiunea lui Dumnezeu pentru viitor, căci vrăjmașul din urmă care va fi nimicit este moartea (1 Corinteni 15.26). Moartea și Locuința morților vor fi aruncate în iazul de foc (Apocalipsa 20.14). Lunga noapte a suferinței se va sfârși atunci când Domnul, care este Luceafărul strălucitor, va veni (Apocalipsa 22.16); astfel, „seara rămâne plânsul și dimineața este un cântec de bucurie” (Psalmul 30.5). Scriptura ne spune, de asemenea: „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21.4). Prin urmare, „să nu vă întristați ca și ceilalți care nu au speranță, … pentru că Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. Astfel încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.13,16-18).

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miază-noapte, în locul unde cade, acolo rămâne.”
Eclesiastul 11.3

„Ceasul” oprit

Vizitatorii unui castel german au remarcat un lucru neobișnuit – în toate camerele, ceasurile erau oprite la aceeași oră: nouă și patru minute. Ghidul a spus vizitatorilor că ducesa domeniului murise cu ani de zile în urmă, fiind încă tânără. Ducele, soțul ei, a dat ordin ca toate ceasurile din castel să fie oprite la ora morții soției și niciodată să nu mai măsoare trecerea vremii. În supărarea lui, ducele a folosit acest mijloc pentru a arăta că pentru el timpul a încetat să mai existe din momentul morții soției lui.

Să ne gândim că într-o zi „ceasul” vieții noastre se va opri. Și atunci se va împlini adevărul din versetul de azi: încotro cade copacul, acolo rămâne. Cu alte cuvinte spus: partea care și-a ales-o omul când trăia, aceea o va avea în veșnicie. Dacă ne-am ales să ne încredem în Mântuitorul sufletelor noastre, vom fi veșnic cu El. Dacă am rămas indiferenți față de o mântuire așa de mare, vom fi pierduți pentru veșnicie. Nimic nu se va mai putea schimba. „Ceasul” nostru va fi oprit. Nu mai putem da timpul înapoi. De aceea Scriptura spune că vremea potrivită este acum pentru a ne pune încrederea în Isus Hristos. Să ne folosim de această vreme potrivită, dăruită de Dumnezeu pentru mântuirea noastră! Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DRAGOSTEA: STRATEGIA CÂSTIGĂTOARE (1)

„Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8)

     Biblia ne asigură că: „Dragostea nu va pieri niciodată.” Gândește-te puțin: banii nu aduc fericirea, faima nu aduce valoare, iar răzbunarea nu aduce satisfacție… iar dragostea – nu dispare niciodată! Când s-a adresat conducătorilor Națiunilor Unite, maica Tereza a fost întrebată: „Cum putem avea pace în lume?” Ea răspuns: „Mergeți acasă și iubiți-vă familiile”. Dacă am face cu toții asta, „paradisul pierdut” ar deveni cu siguranță „paradisul regăsit”!

Măreția intelectuală a lui Napoleon Bonaparte și egotismul său intens fac ca tributul pe care l-a adus el supremației conducătorului prin iubire să fie cu atât mai izbitor. El a spus: „Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu însumi am pus temeliile unor mari imperii: dar de ce a depins crearea geniului nostru? De forță! Isus singur Și-a creat Împărăția prin dragoste, și până în zilele noastre milioane de oameni și-au dat și-și dau viața pentru El.”

Uneori conducătorii sunt numai niște deținători ai puterii. Întrucât nu-i putem iubi pe ceilalți fără să ne facem vulnerabili, ei consideră exprimarea dragostei ca pe o slăbiciune. De fapt nu putem iubi și în același timp „să lăsăm toate ușile deschise”. Pentru a iubi cu adevărat – soț sau soție, copii sau cei pe care îi conduci – trebuie să te dăruiești ireversibil în așa măsură încât să poți suferi și chiar să fii respins. Principiul fundamental după care operează deținătorii puterii este de a se proteja pe ei înșiși și tot ce au, în timp ce principiul fundamental al conducerii adevărate este dăruirea de sine fără rezerve.

Dragostea ca trăsătură intrinsecă a conducerii pare demodată, însă cu toate acestea, potrivit Scripturii, ea rămâne strategia câștigătoare. Biblia ne mai spune (2 Timotei 1:7): „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” De aceea dragostea este strategia câștigătoare.