Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 26 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul a vorbit lui Moise … zicând: „Poruncește fiilor lui Israel ca din moștenirea stăpânirii lor să dea leviților cetăți de locuit; și să dați leviților terenuri pentru cetăți, de jur-împrejurul lor. Și cetățile să fie ale lor spre locuire și terenurile lor să fie pentru animalele lor și pentru bunurile lor și pentru toate vietățile lor … Și, din cetățile pe care le veți da leviților, șase să fie cetăți de scăpare, pe care să le rânduiți pentru ucigaș, ca să scape în ele”.

    Numeri 35.1-3,6


    Leviții (12) – Cetățile de locuit

    Pe patul de moarte, atunci când le-a dat binecuvântarea fiilor săi, Iacov a blestemat mânia lui Simeon și a lui Levi, spunând: „Îi voi împărți în Iacov și îi voi împrăștia în Israel” (Geneza 49.5-7). Vedem însă aici, în Numeri 35, cum Dumnezeu a schimbat aceste cuvinte în binecuvântare pentru leviți, după ce ei au stat de partea Lui. Simeon, un lider în necredincioșia idolatră față de Dumnezeu, nu a avut parte în această binecuvântare.

    Porunca lui Dumnezeu a fost ca leviților să li se dea patruzeci și opt de cetăți dintre toate cetățile celorlalte seminții ale lui Israel. Aceste cetăți au fost date proporțional cu măsura moștenirii fiecărei seminții. Dumnezeu a poruncit ca, împreună cu cetățile, să le fie dată leviților o parte măsurată de ogor în jurul fiecărei cetăți, ca pășune pentru vitele lor. În felul acesta, Dumnezeu îngrijea de nevoile materiale ale slujitorilor Săi, în timp ce îi așeza să locuiască printre frații lor, aceasta fiind o potențială binecuvântare pentru toate celelalte seminții.

    Printre cetățile leviților erau șase cetăți de scăpare, câte trei de fiecare parte a Iordanului. Crima trebuia pedepsită cu moartea, însă cel care omora pe cineva fără intenție, în mod accidental, putea fugi într-una dintre aceste cetăți și, dacă era judecat și găsit nevinovat, putea locui în siguranță acolo, ferit de mânia răzbunătorului sângelui.

    Prin faptul că S-a rugat: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac” (Luca 23.34), Domnul Isus l-a tratat pe Israel (și nu numai pe el, ci întreaga lume) ca ucigaș fără voie. Orice păcătos care vine cu pocăință și cu credință la El poate fi astfel pe deplin iertat.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi.

    Exod 16.4



    Putere pentru fiecare zi

    Vizita medicului-șef la spital l-a determinat pe pacientul care avusese un grav accident să întrebe: „Domnule doctor, cât timp voi rămâne aici?”. Zâmbind, medicul a răspuns: „Deocamdată doar azi!”.

    Odinioară, în călătoria prin pustie, Dumnezeu i-a dat poporului Israel un răspuns asemănător: „Va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi”. Mana a căzut zi de zi, suficientă pentru ziua respectivă.

    Același răspuns ni-l dă Dumnezeu nouă astăzi. El nu ne dă putere în avans pentru o săptămână sau pentru o lună, ci El ne-o dă așa cum avem nevoie de ea zi de zi. El ne dă har luni pentru ziua de luni, iar marți pentru ziua de marți și așa mai departe. De ce să ne îngrijorăm cu privire la ce va fi mâine? Domnul Isus ne cere: „Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine”. Harul lui Dumnezeu este suficient pentru fiecare zi! Avem la dispoziția noastră ajutorul și conducerea Sa pentru ziua de azi.

    Farurile unei mașini luminează pe o stradă întunecoasă doar un segment de drum. Mergând mai departe, farurile luminează următoarea bucată de stradă. Așa ajungem la țintă chiar și prin noapte, fără să fi fost deloc în întuneric, pentru că întreg drumul a fost luminos, cu toate că întotdeauna a fost luminată doar o scurtă porțiune de drum. Așa ne conduce Dumnezeu: porțiune cu porțiune, zi de zi.

    Povara, oricât de apăsătoare ar fi, o purtăm până la lăsarea întunericului. Ne facem munca, oricât de grea ar fi, doar pe cea de astăzi. Prin puterea lui Dumnezeu putem să înaintăm, în credință și în dragoste, până când soarele apune. Este suficientă puterea asigurată pentru o zi!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 32.34-52 · Efeseni 2.11-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

    „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!”(Psalmul 27:13)


    Când alegi să vezi lucrurile și problemele din perspectiva lui Dumnezeu, ceea ce simți se schimbă. Singurul lucru care te face să-ți păstrezi acele sentimente negative este gândirea ta.

    „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine” (Proverbele 23:7).

    Când începi să deprinzi gândirea corectă, viața ta o va lua în direcția corectă. Dar nu uita: nu ai devenit un negativist peste noapte, și la fel nu vei deveni o persoană pozitivă peste noapte. Așadar, ce ai de făcut?

    1) Înlocuiește-ți gândirea negativă cu gânduri „vrednice de cinste” (Filipeni 4:8). Ocupă-te de gândurile distrugătoare la fel cum te ocupi de muștele care te bâzâie când mergi la picnic – alungă-le! Prin exercițiu și perseverență, vei reuși. Poți lua această hotărâre!

    2) Adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu față de tine din trecut, înainte de a te pregăti pentru viitor. Shakespeare a spus: „Ar fi bine să nu lași nici ziua, nici noaptea să treacă nebinecuvântate, și întotdeauna să-ți aduci aminte de ceea ce ți-a făcut Dumnezeu.”

    Împăratul David a exclamat (Psalmul 27:13-14): „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” Noi nu avem mai multe probleme decât alții, doar că ne gândim la ele mai des.

    Oprește-te și repetă acest enunț! Ceea ce gândești produce ceea ce simți! Dacă nu crezi asta, încearcă să fii furios fără să ai gânduri pline de mânie, sau să fii trist fără să ai vreo supărare. Pentru a experimenta un sentiment, trebuie să întreții gândul care-l produce.

    Această informație schimbă vieți – și ți-o va schimba și pe a ta, dac-o iei în seamă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 1:18-31


    Iată aici întreg harul divin strălucind asupra mizerabilului popor (ca, de altfel, asupra oricărui păcătos care se recunoaşte pierdut). Ieri l-am lăsat acoperit de plăgi şi de răni deschise, asemeni omului din parabolă căzut în mâinile tâlharilor (Luca 10.30). Astăzi, Domnul invită poporul săşi apere cauza în instanţă în faţa Lui. Să şi-o apere?! La ce bun? Ce-ar putea spune în apărarea sa? Vinovatul are gura închisă, nu poate vorbi; însă, în loc să-şi audă condamnarea, el poate auzi, pronunţată de Însuşi Judecătorul Său, promisiunea fără seamăn din v. 18. Este făgăduinţa care a adus pace în inimi fără număr: „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada…„ Curăţirea aceasta se poate face numai prin sângele lui Isus Hristos (1 Ioan 1.7)! Dar peste toţi cei care refuză graţierea oferită se va abate pedeapsa executorie.

    Versetul 21 şi următoarele descriu ce a devenit Ierusalimul, <cetatea credincioasă>: un bârlog de ucigaşi. Domnul va trebui să-l cureţe. Dar aceasta nu se va face, din nefericire, prin sângele răscumpărător, pentru că Ierusalimul nu l-a dorit, ci prin judecata care se va abate asupra călcătorilor de lege, după toată îndelunga-răbdare de care Dumnezeu a dat dovadă faţă de un popor răzvrătit.

  • 25 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vor frânge pâine pentru ei în jale, ca să-i mângâie pentru cel mort; nici nu-i vor adăpa cu paharul mângâierilor pentru tatăl lor sau pentru mama lor.

    Ieremia 16.7


    În zilele lui Ieremia, iudeii aveau obiceiul de a-i vizita pe cei din familia îndoliată a celui care murise și de a frânge pâine și a bea din pahar împreună cu ei. Ei aduceau un elogiu celui mort și mângâiau familia îndurerată, în timp ce participau la acea masă comună. Lui Ieremia i s-a interzis să ia parte la această masă funerară, ca semn al faptul că, atunci când babilonienii aveau să invadeze, n-avea să mai fie lăsat niciun om care să-i plângă pe cei morți.

    Poate că această practică a frângerii pâinii în casa de jale a fost ceea ce Domnul Isus le-a prezentat ucenicilor, însă oferindu-i o formă nouă. Acest obicei trebuie să le fi fost cunoscut ucenicilor, însă Domnul i-a conferit o semnificație nouă și mult mai adâncă, în timpul mesei de Paște. A fost astfel arătată trecerea de la sărbătoarea principală a lui Israel la ritualul central al creștinismului. În Luca 22.15-18, Domnul ia parte la masa de Paște, iar în versetele 19 și 20, El schimbă această sărbătoare, mulțumind pentru pâine și pentru vin. El a introdus astfel Cina Domnului.

    Știm că cei care au murit sunt vorbiți de bine la înmormântare, sunt elogiați și lăudați, chiar dacă nu merită în realitate acest lucru. Hristos însă este vrednic de toată lauda și recunoștința noastră, atunci când contemplăm moartea Lui pentru noi, în timp ce mâncăm din pâine și bem din pahar.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În El nu era păcat.
    El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit viclenie.

    1 Ioan 3.5; 1 Petru 2.22



    Isus Hristos, Omul fără păcat

    Biblia afirmă, în multe rânduri, că Domnul Isus nu a făcut niciun păcat și că El este curat și sfânt. El nu putea păcătui și nici nu putea fi ispitit de păcat. Aceasta este o glorie a Domnului, care umple inimile noastre cu admirație și cu adorare.

    Îngerul Gabriel i-a vestit Mariei nașterea Sa prin cuvintele: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Pentru că Domnul Isus a fost conceput de Duhul Sfânt, El a venit pe pământ ca Om sfânt, fără păcat. Toți ceilalți au fost născuți în păcat, El însă nu.

    În Evrei 4.15 citim că Domnul Isus a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat„. În viața Sa, El a suferit de foame, de sete și de oboseală; dar a fost fără păcat. Când diavolul a vrut să-L conducă la neascultare, în pustie, nu L-a putut ispiti pe Domnul Isus cu nimic.

    În slujba Sa, Mântuitorul a venit în contact cu oameni păcătoși. El a vindecat bolnavi, a eliberat oameni posedați de demoni și a mâncat la o masă cu vameșii. Totuși, El a rămas curat și neatins de păcat. Aceasta ne este confirmat în Evrei 7.26: Marele nostru Preot este „sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri”.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 32.15-33 · Efeseni 2.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STRIGĂ-L PE ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga…” (Marcu 10:48).


    Încearcă să-ți imaginezi că ai fost orb toată viața, până acum, și că apoi dintr-o dată îți capeți vederea în mod miraculos. Și prima față pe care o vezi este… a Domnului Isus! Asta s-a întâmplat cu Bartimeu. Domnul Isus trecea pe lângă locul în care cerșea el, în fiecare zi. Dându-și seama că era o ocazie care se ivește o dată în viață, Bartimeu a strigat după ajutor, din toți plămânii…

    Uneori parcă rugăciunile respectabile, cuminți n-au efect. Situațiile disperate necesită măsuri disperate. Uneori trebuie să strigi către Dumnezeu din adâncul sufletului tău! „Isus S-a oprit” (vers. 49) când a strigat Bartimeu. Strigătul tău va atrage atenția Lui Dumnezeu. David a spus: „am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2).

    Nu fi reticent, fii încrezător! „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16). Biblia ne mai spune că „Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus” (Marcu 10:50). Cred că a făcut asta din două motive: întâi, o haină lungă l-ar fi putut încurca; al doilea, hainele îl dădeau de gol că era cerșetor.

    Pentru a ajunge la Domnul Isus, trebuie să fii dispus să arunci tot ce îți stă în cale: rușinea și eșecul trecutului, lipsurile și limitările, etichetele pe care ți le-au pus ceilalți. Când Dumnezeu te restaurează și te vindecă, nu mai trebuie să porți aceleași haine vechi. Și iată încă un gând: când Bartimeu și-a recăpătat vederea, el s-a hotărât să-L urmeze pe Isus (vezi vers. 52). Și tu trebuie să faci la fel!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 1:1-17


    După cum putem învăţa din înseşi cuvintele Domnului Isus (prezentate în Luca 24.44 şi 24.27), Vechiul Testament poate fi împărţit în trei părţi importante: legea lui Moise (Pentateuhul), profeţiile (care includ şi cărţile istorice) şi psalmii (cuprinzând şi cărţile poetice). Odată cu cartea lui Isaia începem una dintre aceste părţi importante ale Bibliei, profeţiile, parte adesea neglijată, din cauza dificultăţilor pe care le prezintă. Să-I cerem Domnului să ne ajute să putem descoperi şi aici „cele despre El„ (Luca 24.27).

    Profetul este pentru poporul său un purtător de cuvânt al Domnului, un trimis cu misiunea de a mustra, de a avertiza, de a îndrepta sau de a mângâia. Ca o introducere a acestei noi materii, în cap. 1 îl vedem pe Isaia în cea dintâi misiune a sa, aceea a unui medic ce trebuie să se prezinte în faţa unui bolnav fără speranţă. Versetele 5 şi 6 prezintă diagnosticul îngrozitor pe care trebuie să-l anunţe, valabil în aceeaşi măsură pentru omul zilelor noastre, ca şi pentru israelitul din acea vreme: „tot capul este bolnav şi toată inima slăbită”. Inteligenţa (simbolizată de cap) a fost total pervertită prin abaterea de la Dumnezeu (Romani 1.21). Afecţiunea faţă de El (simbolizată de inimă) a dispărut cu desăvârşire; totul, din cap până-n tălpi (ilustrând umblarea), este rău. Nimic nu este sănătos! Într-o astfel de condiţie, participarea la ceremoniile religioase exterioare nu este decât ipocrizie şi „o urâciune” (v. 13; comp. cu Proverbe 21.27).

  • 24 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adevărat, adevărat îți spun: dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh. Nu te mira că ți-am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou”.

    Ioan 3.5-7


    Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus către Nicodim, un conducător al fariseilor. El știa că Isus era un învățător venit de la Dumnezeu, fiindcă semnele pe care le făcea dădeau mărturie că Dumnezeu era cu El. Nicodim își dădea seama că avea nevoie de învățătura pe care Domnul o putea da, însă cuvintele Domnului arată clar că el avea nevoie de mai mult decât de învățătură – avea nevoie să fie născut din nou.

    Astfel de cuvinte au sunat ciudat în urechile lui Nicodim, așa cum sună și astăzi în urechile multora. Tot ceea ce Nicodim a înțeles a fost o repetare a nașterii naturale, însă nașterea din nou este în total contrast cu nașterea naturală. Domnul vorbește despre a fi născut din apă și din Duh, în contrast cu a fi născut din carne. În Scriptură, apa este folosită ca un simbol pentru Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum găsim în Efeseni 5.26: „spălarea cu apă prin Cuvânt”. Duhul este ca vântul, care nu este vizibil, însă care este grozav de puternic, așa cum se spune în Ioan 3.8: „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce: așa este oricine este născut din Duhul”.

    Domnul Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață eternă și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Cuvintele Lui sunt întotdeauna sigure. Toți cei care au crezut au primit viața eternă și vor fi pentru totdeauna cu Domnul, în casa Tatălui.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată ce bine și ce plăcut este pentru frați să locuiască împreună în unitate!

    Psalmul 133.1



    Cărbunele scos din vatră

    Un creștin a încetat să mai frecventeze strângerile laolaltă ale credincioșilor. Nu-i aduceau nimic – cel puțin așa considera el.

    Într-o zi stătea în fața șemineului împreună cu un slujitor al Domnului care venise să-l viziteze. După un timp, oaspetele a apucat cleștele pentru cărbuni, a scos din mijlocul focului un cărbune înroșit și l-a așezat pe marginea rece, exterioară, a șemineului.

    Predicatorul a rugat gazda să privească ce se va întâmpla în continuare cu cărbunele. După ce bucata de cărbune a stat deoparte circa douăzeci de minute, oaspetele a luat-o în mână și i-a spus bărbatului:

    — Acum puteți vedea ce mult s-a schimbat cărbunele! Cum arată acum?

    — Aproape negru, a fost răspunsul.

    — Cum se simte acum?

    — Aproape rece, a răspuns gazda.

    — Dar cum ar fi fost acum, dacă ar fi rămas împreună cu ceilalți cărbuni? a continuat predicatorul.

    Zâmbind, bărbatul a răspuns:

    — M-ați prins!

    De atunci încolo, acest creștin a început să meargă din nou la întâlnirile credincioșilor.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 31.30-32.14 · Efeseni 1.15-23

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎN SALA DE AȘTEPTARE A LUI DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)


    Dumnezeu a dat poporului Său o poruncă importantă. „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfăţişezi înaintea Domnului” (Exodul 34:23-24). Imaginează-ți! De trei ori pe an trebuiau să se oprească din munca lor și să petreacă timp cu Dumnezeu – rugându-se, închinându-se, căutând călăuzirea Sa, și primind îndrumare pentru viitor. Îți poți imagina ce s-ar întâmpla dacă și tu ai face lucrul acesta, măcar de trei ori pe an?

    Să ne bizuim pe promisiunea: „îți voi întinde hotarele.” În timp ce te închini lui Dumnezeu și taci înaintea Sa, El va lupta în locul tău. Și diferența dintre tine și Dumnezeu este că dacă tu ai putea să pierzi, El nu a pierdut niciodată vreo luptă!

    Să reținem și cuvintele: „nimeni nu-ți va pofti țara.” Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la competiția ori luptele care te așteaptă. Dumnezeu a poruncit acest pelerinaj de trei ori pe an ca să-și învețe poporul următorul principiu: „cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Așadar, iată ce opțiuni ai astăzi: Să continui să te stresezi; sau, să primești puterea și strategia de care ai nevoie de la Dumnezeu.

    Așadar, fă-ți timp pentru Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 15:16-33


    Din v. 16 şi 17 învăţăm care sunt valorile autentice aici, jos: teama de Dumnezeu, însoţită de dragostea care vine de la El. „Evlavia cu mulţumire este mare câştig„ confirmă apostolul „…având hrană
    şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi” (1 Timotei 6.68).

    Subliniem într-un mod cu totul deosebit v. 23: „Ce bun este un cuvânt la timpul său!” De câte ori nu rămânem tăcuţi când ar trebui să spunem un cuvânt… şi aceasta, în general, pentru că ne lipseşte curajul sau dependenţa de Duhul Sfânt (Matei 10.19,20)! Când însă, cu ajutorul Domnului, nu lăsăm să ne scape ocaziile de a vorbi despre El, experimentăm şi cea dintâi parte a acestui verset: bucuria ne umple inimile.

    Capitolul 15 se încheie cu proverbul atât de des exemplificat de Domnul Isus: „Înaintea onoarei merge smerenia” (Matei 18.4; 19.30; 20.27-28; 23.11,12…), proverb pe care nu l-a prezentat numai în cuvinte. Căci cine oare s-a smerit vreodată ca El? Tot astfel, nimeni niciodată nu va fi înălţat mai mult ca Domnul nostru

    Capitolele 1631, ca şi Eclesiastul şi Cântarea Cântărilor ne vor sta în atenţie în volumul 5.

  • 23 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar acum, la sfârșitul veacurilor, El S-a arătat o singură dată, înlăturând păcatul prin jertfa Sa.

    Evrei 9.26


    A ști că suntem înviați împreună cu Hristos este mai mult decât a ști că suntem iertați. Iertarea înseamnă curățirea de orice păcat (și acesta este cel dintâi lucru de care avem nevoie). Vina este în întregime înlăturată prin lucrarea lui Hristos de pe cruce; iar noi n-am contribuit cu nimic la această lucrare, decât cu păcatele și cu nelegiuirile noastre. „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22). Dacă n-am fi desăvârșiți în conștiințele noastre înaintea lui Dumnezeu, Hristos ar trebui să sufere de mai multe ori. Și ce ar putea acum să înlăture păcatul, dacă el n-ar fi deja înlăturat? Niciodată nu putem urî și judeca îndeajuns păcatul (aceasta ține de lucrarea Duhului în noi), dar aici vorbim despre înlăturarea lui o dată pentru totdeauna.

    El a venit întâia dată ca să poarte păcatul; când va veni a doua oară, El nu va mai avea nimic de-a face cu păcatul, ci va veni ca să ne ia la Sine. Noi ne aflăm între cea dintâi venire a lui Hristos, când El a săvârșit răscumpărarea pe cruce și S-a dat pe Sine Însuși ca să înlăture păcatul, și cea de-a doua venire a Lui, când, pe baza lucrării Sale, va veni să ne ia la Sine. Iar între aceste două evenimente, Duhul Sfânt Se află aici pe pământ, ca să ne dea conștiența deplină a eficacității lucrării pe care Hristos a făcut-o la cruce, precum și nădejdea slavei strălucite și binecuvântate în care vom intra la a doua Lui venire. Nu deținem nimic între aceste două evenimente, în afară, desigur, de Duhul Sfânt și de lucrarea Lui. Dar în ce privește lucrarea lui Hristos, El este acum în prezența lui Dumnezeu, deoarece totul s-a încheiat. Nu există progres al valorii sângelui lui Hristos, nici al măsurii îndreptățirii din partea lui Dumnezeu, pe care o avem în Hristos.

    Creștinul este deci o persoană aflată între cea dintâi venire a lui Hristos și cea de-a doua venire a Lui. El privește înapoi, la lucrarea desăvârșită pe care Hristos a înfăptuit-o, și privește înainte, știind că va fi cu El și asemenea Lui.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere primește; cine caută găsește; și celui ce bate i se va deschide.

    Matei 7.7,8



    Cum L-am găsit pe Dumnezeu

    O tânără povestește:

    „Am crescut într-o familie religioasă, dar eu nu eram credincioasă. La 20 de ani am început să-L caut pe Dumnezeu. Atunci m-am atașat de «martorii lui Iehova». Patru ani am studiat cu ei Biblia, memorând multe versete biblice, dar în viața mea nu apărea nicio schimbare în bine. Până la urmă am pus Biblia deoparte și nu m-am mai interesat de Dumnezeu.

    Mai târziu m-am căsătorit, dar curând s-au ivit probleme în familia noastră. În această situație am auzit câțiva creștini vorbind despre Dumnezeu, dar vestea mi se părea prea frumoasă pentru a fi adevărată. Într-o zi am luat iarăși Biblia să o studiez. Cine însă vestea adevărul? Cine avea dreptate? Martorii lui Iehova sau prietenii mei creștini?

    Cum să-L găsesc pe Dumnezeu? Eram disperată. Atunci m-am rugat din toată inima ca Dumnezeu, dacă există cu adevărat, să-mi arate unde Îl pot găsi. În următoarele ore am găsit în căsuța poștală o invitație la o conferință creștină. M-am dus acolo și în ziua aceea am înțeles că Isus murise pentru mine. M-am recunoscut păcătoasă înaintea Lui și L-am rugat să mă ierte de toate păcatele mele.

    După aceea, viața mea s-a schimbat în întregime. Pacea și dragostea au intrat în căminul meu. Dumnezeu a umplut inima mea cu o pace adâncă. Și soțul meu și-a predat Domnului Isus viața și până la urmă și alți membri din familia mea. Da, Dumnezeu a fost bun cu noi!”

    Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎN SALA DE AȘTEPTARE A LUI DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:7)


    Când te afli în sala de așteptare a unui cabinet medical, există câteva lucruri pe care nu ai voie sau nu ar trebui să le faci; de exemplu: să încerci să tratezi alți pacienți sau să-i lași să te trateze ei pe tine; să ceri personalului de la recepție un stetoscop sau un aparat de măsurat tensiunea… așa cum n-ar fi deloc înțelept din partea ta să întrebi persoana de lângă tine: „Ce medicamente luați? Mă gândesc să le încerc și eu!” Se numește sală de așteptare deoarece asta ai de făcut: să aștepți.

    Însă nouă nu ne place să așteptăm. Ne croim drum în trafic, căutând o bandă mai rapidă; în timp ce cuptorul cu microunde ne încălzește mâncarea, batem cu degetul în masă: „hai odată, hai odată.” Nu ne place să așteptăm nimic, nici măcar pe Dumnezeu. În Scriptură, când se vorbește despre relația noastră cu Dumnezeu, cuvântul „așteaptă” apare în mod constant. Și iată ce nu reușim noi să înțelegem: că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Domnul Isus a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum” (Ioan 5:17). Anunțul ce tronează în sala de așteptare a lui Dumnezeu este (Psalmul 46:10): „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!”. Te poți opri – pentru că El este activ, și te poți odihni – pentru că El este ocupat.

    A aștepta, biblic vorbind, nu înseamnă să-ți asumi ce e mai rău sau să te îngrijorezi, să te mânii, să ai pretenții sau să preiei controlul. Așteptarea nu este inactivitate. Așteptarea este efortul susținut de a rămâne concentrat pe Dumnezeu, prin rugăciune și credință. A aștepta înseamnă „să taci înaintea Domnului, să nădăjduiești în El și să nu te mânii.” Dumnezeu este Medicul Suprem. Te afli în sala Lui de așteptare. El știe mai bine decât tine ce te doare, și are leacul prin care să te vindece.

    Așadar, încrede-te în El – și așteaptă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 15:1-15


    Despre mijloacele de a ne înfrâna propria mânie am învăţat: acestea sunt răbdarea şi rugăciunea. Acum ne stă în atenţie un remediu pentru a stăvili mânia altora şi acest balsam incomparabil se numeşte „un răspuns blând„ (v. 1). Răspunsul umil şi paşnic al lui Ghedeon dat oamenilor din Efraim (Judecători 8.13) a fost cel mai în măsură să înăbuşe mânia lor; iar biruinţa câştigată atunci de acel om al credinţei nu a fost nicidecum una neînsemnată, câtă vreme Ghedeon era numit ofensativ „IerubBaal„ (Apere-se Baal), deoarece el însuşi dăduse prilej la aceasta. La polul opus, „un cuvânt aspru” (ofensator) provoacă răni (ofense) greu de vindecat.

    Să ne oprim şi asupra v. 5, 10 şi 12 (precum şi v. 31,32): tema lor centrală este mustrarea şi corectarea, ca mijloace de avertizare, puse în calea noastră tocmai pentru ca, ţinând cont de ele, să evităm să începem din nou să facem răul. Chiar dacă aparenţele nu sprijină aceeaşi idee, cap. 13.24 afirmă că părinţii îşi manifestă dragostea faţă de copiii lor prin chiar faptul că îşi disciplinează copiii. Acelaşi adevăr îl prezintă şi Evrei 12.6, în care rolul de părinte Îl are Însuşi Dumnezeu. Secretul pentru a accepta mustrarea constă în a înţelege că ea izvorăşte dintro dragoste autentică şi că are în vedere „binele nostru”. Să nu fim ca batjocoritorul căruia „nu-i place să fie mustrat”(v. 12).

    În v. 8 citim: „rugăciunea celor drepţi este desfătarea Sa”. Cine sunt aceşti drepţi, a căror rugăciune primeşte şi garanţia că va fi ascultată (1 Ioan 5.14,15)? Cei în care nu-şi găseşte loc voinţa proprie, ci doar voia lui Dumnezeu, căreia ei i se supun în întregime.

  • 22 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, privind la Isus, care umbla, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”. Și cei doi ucenici l-au auzit vorbind și L-au urmat pe Isus.

    Ioan 1.36,37


    Este bine pentru noi, în graba și în alergătura vieții, să stăm puțin liniștiți și, ca să spunem așa, să ne facem timp să privim „la Isus, care umbla”; să sorbim în sufletele noastre din harurile și perfecțiunile, din blândețea și bunătatea, din frumusețea, sfințenia și iubirea Domnului Isus, care au caracterizat fiecare pas al vieții Sale prin această lume întunecată de păcat și de durere. Apoi, cu inimile pline de El, să îndreptăm și altora atenția spre frumusețea Aceluia care este „plin de farmec” (Cântarea Cântărilor 5.16) – să spunem la fel ca Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”.

    Rezultatul unei astfel de slujiri se vede în cei doi ucenici care l-au auzit pe Ioan vorbind. Ei l-au auzit pe Ioan, dar L-au urmat pe Isus. S-ar părea că ascultaseră fără să fi fost mișcați la cea dintâi mărturisire a lui Ioan din primele două zile, însă slujirea din a treia zi, care izvora dintr-o inimă plină de Hristos, a atins inimile celor care aveau nevoie de El.

    Rezultatul privirii la Isus pe când umbla trebuie să fie înțelegerea faptului că El ne iubește. Apoi dragostea Lui, trezind dragostea noastră, ne atrage la El în așa fel încât devenim oameni care Îl urmăm pe Hristos. Nu suntem noi deseori mulțumiți să știm că suntem la adăpostul lucrării lui Hristos și pecetluiți cu Duhul, fără a-L urma cu hotărâre pe Hristos? A-L urma pe Hristos trebuie să însemne mai mult decât a crede în El. Desigur, aceasta include și credința, pentru că unul care Îl urmează trebuie să fie un credincios, și, cu toate acestea, un credincios nu este întotdeauna unul care Îl și urmează. A-L urma înseamnă că El a devenit marele Obiect înaintea sufletului – Cel care conduce și controlează viața. Oare nu este lipsa acestei umblări hotărâte după El motivul real al lipsei de progres în viața noastră spirituală? Nu face această lipsă deosebirea dintre devotament și o inimă împărțită?

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În credință au murit toți aceștia … doar le-au văzut și le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.

    Evrei 11.13



    „De trei ori străin”

    Gustav Mahler, compozitor și dirijor, s-a născut pe 7 iulie 1860 în localitatea Kaliste din Boemia, care făcea parte din Imperiul austro-ungar (astăzi aflat în sud-estul Republicii Cehia). Fiu al unui hangiu „evreu-austriac”, Mahler și-a petrecut copilăria într-un mediu puternic rasist, ceea ce i-a afectat personalitatea pentru tot restul vieții.

    Populația indigenă (cehă) îl considera un străin, pentru că făcea parte din minoritatea austriacă, iar minoritatea austriacă îl considera tot un străin, fiind un evreu. Mai târziu, în Germania, el a fost considerat tot un străin, atât ca austriac din Boemia, cât și ca evreu. Mahler a rostit faimoasele cuvinte: „Sunt de trei ori străin: în Austria, ca venind din Boemia, în Germania, ca fiind austriac, în lume, ca evreu. Pretutindeni un nepoftit, nicăieri un binevenit”.

    Avem în această istorisire o profundă lecție creștină. Viața noastră pe acest pământ este asemenea unei călătorii, care într-o zi se va sfârși. Toți credincioșii din toate timpurile, mai vechi sau mai noi, au înțeles că lumea aceasta nu este casa lor veșnică. Ei au fost mulțumiți să fie străini și călători, împotrivindu-se ispitei de a-și face un „cuib” confortabil aici pe pământ. Dorința lor a fost de a trece frumos prin lume și de a lăsa lucrări bune în urma lor, fără să împrumute însă vreo trăsătură de caracter specifică acestei lumi, care este împotrivitoare Mântuitorului. Ei au privit spre Acela care este Ținta credinței lor – Isus Hristos – care cu mult înainte a experimentat acest caracter de Străin și Călător prin lume. Ce privilegiu să umblăm în această lume ca niște străini și călători, pe urmele Mântuitorului!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 31.7-18 · Efeseni 1.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Bătrânii voştri vor visa visuri…” (Ioel 2:28)


    Campionul mondial de box la categoria grea George Foreman a crescut într-o familie de creștini și în cele din urmă s-a întors la învățăturile primite în casă – dar nu înainte de a gusta din plăcerile acestei lumi și de a testa pe pielea sa lumea găștilor, a drogurilor și a violenței. Văzând nu doar curajul, ci și potențialul lui George, un prieten i-a sugerat să frecventeze o sală de sport pentru a-și consuma agresivitatea într-un mod mai organizat, și poate constructiv. Lucrul acesta l-a ajutat să devină boxerul numărul 1 al lumii și să câștige milioane de dolari. Dar cariera unui campion mondial la box este relativ scurtă, și în cele din urmă Foreman, îmbătrânit și supraponderal, a ajuns în punctul în care singurele lupte pe care le mai putea susține erau plătite cu numai câteva mii de dolari. Trebuia neapărat să slăbească și să ajungă din nou în formă. Un prieten i-a prezentat o dietă sănătoasă și o parte din noul regim alimentar presupunea utilizarea unui grătar.

    Într-o zi, soția lui Foreman i-a sugerat că ar fi o idee bună să-și inscripționeze numele pe grill și să-l vândă, ca și alții să se bucure de el. Și așa a făcut! S-au vândut peste 100 de milioane de asemenea grătare George Foreman, și încă se mai vând! Vă puteți imagina? George Foreman a câștigat mai mulți bani din vânzarea micuțului grill, decât ca boxer.

    Biblia ne învață că atunci când Duhul Sfânt îi împuternicește, „bătrânii voştri vor visa visuri.” Deci, indiferent ce vârstă ai, nu e prea târziu pentru tine! Trebuie doar să te pleci pe genunchi astăzi și să te rogi: „Doamne, tot ce am și tot ce sunt îți dăruiesc ție. Folosește-mă așa cum consideri Tu că e mai bine!” El îți va răspunde, așa că… fii pregătit – e posibil ca El să te conducă într-o direcție total diferită!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 14:17-35


    „Cel iute la mânie se poartă cu nebunie„ (v. 17; comp. cu Eclesiastul 7.9), dar „(în cel) încet la mânie este mare pricepere…” (v. 29; vezi şi Iacov 1.19). „Încet la mânie„ este o trăsătură pe care o găsim deseori pe paginile Scripturii, însă atribuită lui Dumnezeu (Exod 34.6; Numeri 14.18 etc.). În ce ne priveşte, câte fapte nu facem la mânie şi câte cuvinte nu rostim în astfel de momente, pe care apoi le regretăm amarnic…! În loc să dăm la iveală „un duh nerăbdător”, mai bine această „mare pricepere„, ca, înainte de a permite mâniei să explodeze din fiinţa noastră, să facem loc unei clipe de cugetare sau, şi mai bine, de rugăciune. Vom constata o dată în plus că nu avem niciun motiv întemeiat să ne mâniem; iar când suntem în acord cu voia lui Dumnezeu, vom fi în stare să aşteptăm cu răbdare intervenţia Lui (comp. 1 Împăraţi 22.24,25).

    „Ferice de cine se îndură de cei întristaţi„ (v. 21). Sub pretext că faptele bune nu au nicio valoare în împlinirea mântuirii noastre, tindem să neglijăm aspectul lucrărilor, însă nu trebuie să pierdem din vedere că invitaţi „să fie cei dintâi în fapte bune„ (Tit 3.14) sunt chiar copiii lui Dumnezeu şi toate acestea fără a ignora faptul că problema sufletului contează mai mult decât cele materiale.

    Versetul 25 ne reaminteşte de Martorul desăvârşit şi totodată de ceea ce trebuie să caracterizeze orice mărturie autentică: să le arate sufletelor calea eliberării: „un martor adevărat scapă suflete„.

  • 21 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin încurajarea Scripturilor, să avem speranță.

    Romani 15.4


    S-a spus că Biblia este medicamentul folosit de Duhul Sfânt pentru a vindeca inimile zdrobite. Doar Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a ne înviora și de a ne încuraja să mergem înainte. Atunci când citim Biblia, când medităm la ea și când ne bizuim pe ea, căpătăm lumină, putere, răbdare și încurajare.

    Oamenii din ziua de azi caută ceva care să le ofere speranță și să-i ajute să-și continue drumul în viață. Este ușor să cădem în cursa de a le spune ceea ce credem că vor să audă. Este la fel de ușor să le spunem istorioare sau experiențe personale, care par să ajute pentru moment. Însă doar Cuvântul lui Dumnezeu, care este „viu și lucrător” (Evrei 4.12), are putere să schimbe viețile. Chiar și apostolul Pavel, când a fost invitat să vorbească pentru încurajarea și îndemnarea poporului, le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 13.15).

    Este important pentru noi să știm că, oricât de sinceri am fi sau oricât de pline de iubire ar fi cuvintele noastre, noi nu avem puterea de a pătrunde inima, așa cum o au cuvintele „inspirate de Dumnezeu” (2 Timotei 3.16). Dacă dorim să fim o încurajare pentru cei ai Domnului, trebuie să fim noi înșine mai întâi plini de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să putem folosi acele versete potrivite, care să fie un ajutor la timp de nevoie. Pavel le-a spus celor din adunarea din Tesalonic: „Încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.18). De aceasta avem nevoie, dacă dorim să-i încurajăm și noi astăzi pe cei ai Domnului.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că ai preț în ochii Mei, … dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine!

    Isaia 43.4,5



    Ori plini de încredere, ori lipsiți de încredere

    Un credincios, când și-a simțit sfârșitul, a mai avut o singură dorință, pe care și-a exprimat-o în versurile de mai jos:

    Fii cu mine, acum, când se înserează,

    Se-ntunecă, Doamne, ia-mă-n brațe,

    Alt scut n-am afară de Tine,

    Sprijinul tuturor, fii cu mine!

    Nu același lucru l-a putut spune unul dintre pasagerii de pe „Titanic”. În scrisoarea sa, el își arată tristețea sufletului în fața morții:

    … Stau pe punte ca un copil. Ultima barcă a plecat. Orchestra cântă un marș. Câțiva oameni lângă mine se roagă. Ne scufundăm. Sfârșitul se apropie! …

    În fața noastră stau doar aceste alternative: ori să fim plini de încredere, ori să fim lipsiți de încredere. Totul depinde de atitudinea noastră față de Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre. Dacă atitudinea noastră înseamnă credință și încredere în Hristos, sufletele noastre vor putea auzi cuvintele Domnului: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptății Mele” (Isaia 41.10). Dacă nu avem credință, ne rămân doar cuvintele disperate: „Sfârșitul se apropie!”.

    Iar aceste adevăruri sunt valabile nu numai înaintea plecării noastre de pe pământ, ci, prin toate greutățile vieții, încrederea în Mântuitorul este cel mai puternic suport.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 30.15-31.6 · Galateni 6.11-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18)


    Visul faimosului inventator Samuel Morse era să ajungă, într-o bună zi, pictor. A mers chiar la Paris în urmărirea visului său. Cu ani în urmă, Jedidiah Morse, tatăl său (care era pastor) îl sfătuise folosindu-se de cuvintele Ducelui de Chesterfield: „Dedică-te unui singur lucru odată. Atenția constantă și concentrată asupra unui singur subiect este semnul cert al unui geniu!” Prin urmare, Morse s-a dedicat picturii. Însă după o serie de eșecuri, în cele din urmă a abandonat-o. Momentul de ruptură a apărut când a pierdut dreptul de-a realiza o pictură murală istorică a Capitoliului din Washington, D.C.; atunci a renunțat definitiv la pictură.

    Scriind despre Samuel Morse în cartea sa „O călătorie mai măreață”, istoricul David McCullough menționează: „El trebuia să se dedice unui singur lucru odată, așa cum îl învățase tatăl său. Astfel, acest „singur lucru” urma să fie telegraful. Dacă nu ar fi renunțat la pictură în momentul acela, nu ar fi apărut niciun telegraf electromagnetic Morse.” Relativ târziu în cariera sa, Samuel Morse a renunțat la pictură pentru a se concentra asupra inventării telegrafului, iar mai apoi inventând limbajul intitulat codul (sau alfabetul) Morse, care a transformat modul în care comunică lumea.

    Biblia ne asigură, prin Moise, că „Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi.” Iar vestea bună este că la Dumnezeu nu există limită de vârstă! El îți poate da succes la începutul, la mijlocul sau chiar la sfârșitul vieții. Dar pentru a reuși într-un alt domeniu, tu trebuie să fii dispus să renunți la domeniul în care ai eșuat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 14:1-16


    „Înţelepciunea femeilor„ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

    Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care sa plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

    Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere„ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

  • 20 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnia va fi pe umărul Lui.

    Isaia 9.6


    Ce eliberare va fi pentru această lume atunci când Dumnezeu va îndepărta domnia omului căzut și va aduna împreună toate lucrurile din cer și de pe pământ în Hristos, Omul ales de El! Dreptatea și judecata vor caracteriza scaunul Său de domnie, iar lumea va experimenta o perioadă de pace și de prosperitate cum n-a mai fost niciodată.

    Umărul exprimă puterea și siguranța; și, de vreme ce este capabil să poarte greutatea cârmuirii întregii lumi pe umărul Său, El poate cu siguranță să poarte și cârmuirea vieților noastre. Știm că atunci când El, Păstorul, a găsit oaia pierdută, a pus-o „pe umerii Săi, bucurându-Se” (Luca 15.5). Aceasta este o imagine frumoasă a ceea ce Domnul a făcut pentru noi, atunci când ne-a mântuit. Osteneala a fost a Lui, iar mântuirea este a noastră; și, punându-ne pe umerii Săi, El arată ce Mântuitor puternic este și cât de în siguranță sunt cei ai Săi. Ești îngrijorat cu privire la viitor? Cu privire la bătrânețe, la boală și la lipsa de resurse? El poate purta toate poverile noastre. De aceea psalmistul David a scris: „Aruncă asupra Domnului povara ta și El te va susține” (Psalmul 55.22).

    Ceea ce Domnul a promis să facă pentru casa lui Iacov va face cu siguranță și pentru noi: „Ascultați-Mă, casă a lui Iacov și toată rămășița casei lui Israel, pe care v-am dus din pântece, pe care v-am purtat de la naștere: până la bătrânețe, Eu sunt Același, și până veți încărunți, Eu vă voi purta. Eu v-am făcut și Eu vă voi duce; da, vă voi purta și vă voi scăpa” (Isaia 46.3,4). Ce mângâietoare sunt aceste cuvinte! El nu va înceta niciodată să ne poarte, atât pe umerii Săi, cât și pe inima Sa!

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a răspuns și i-a zis: Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

    Ioan 3.3



    Nașterea din nou

    În plină noapte, un fruntaș al iudeilor, pe nume Nicodim, a venit la Isus. Atunci Domnul i-a spus că, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, este necesară nașterea din nou. Altfel spus: Pentru a avea legătură cu Dumnezeu și cu Domnul Isus, omul trebuie să se nască din nou.

    Acest adevăr a rămas valabil și în zilele noastre. Unii oameni cred în Dumnezeu și nu contestă că Domnul Isus ar fi trăit pe pământ. Totuși, credința în Dumnezeu este un lucru care îi interesează prea puțin pe oameni.

    Nicodim Îl cunoștea pe Dumnezeu și știa și conținutul Cuvântului Său, dar îi lipsea relația personală cu El. O astfel de relație se formează atunci când Îl acceptăm pe Dumnezeu în viața noastră. Dar pot sta oare împreună minciunile și egoismul nostru cu sfințenia lui Dumnezeu? Aici este problema.

    Dumnezeu are însă cheia de rezolvare și a acestei probleme. Este crucea de pe Golgota, unde Fiul Său a luat locul oamenilor păcătoși și unde judecata care trebuia să cadă asupra lor a venit asupra Lui. Domnul Isus trebuia să fie înălțat pe cruce, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

    Cine se apropie de Dumnezeu așa cum este și își recunoaște starea de vinovăție și crede în Mântuitorul va fi născut din nou. Astfel, primește viața veșnică și devine un copil în familia lui Dumnezeu: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 30.1-14 · Galateni 6.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IA AMINTE ȘI ÎNVAȚĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.” (Deuteronomul 8:5)


    Când asculți experiențele oamenilor aflați pe patul de moarte, ar trebui să fii atent și să înveți! Ei îți vor împărtăși lucruri care trebuie ținute minte: „Viața este fragilă și prețioasă. M-am hotărât să petrec mai puțin timp la locul de muncă și mai mult timp cu soția și familia. Simt o compasiune profundă pentru oameni, și am mai multă înțelegere și simpatie. Am ajuns să-L cunosc pe Domnul într-un mod personal și profund, pe care nu-l credeam posibil.” În loc să întrebe: „De ce, Doamne?!” ei au întrebat: „Ce vrei Tu să învăț din această experiență?” Iar asta nu înseamnă că învățăm încet, ci că uităm repede!

    De aceea Dumnezeu i-a spus poporului Său: „Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins.” (Deuteronomul 11:2) Așadar, în loc să-L rogi pe Dumnezeu să-ți îmbunătățească situația, mai bine cere-I s-o folosească pentru a te face o persoană mai bună. Viața este o cursă obligatorie, așa că ai face bine să te străduiești s-o termini onorabil. Dumnezeu lucrează în viața ta, fie că știi, fie că nu! „El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.” (Plângerile lui Ieremia 3:33). Dumnezeu nu Se bucură de suferința ta, dar se bucură de creșterea ta.

    „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6). El nu va da greș! De ce? Pentru că El nu poate să greșească! El lucrează în noi „ce-I este plăcut” (Evrei 13:21). Fiecare provocare, mică sau mare, te echipează pentru viitorul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine – este gândul menit să te îmbogățească astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 13:7-25


    „Lumina celor drepţi se bucură” („arde voioasă” v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s-o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s-o redea cel credincios.

    „Dar lampa celor răi se va stinge„ (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s-a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.

    „Din mândrie vine numai ceartă„ (v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m-ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9)

    „Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă” (v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

  • 19 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și El mi-a spus: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”.

    2 Corinteni 12.9


    Resursa zilnică pentru nevoile noastre (3)

    Am privit la înțelepciunea, puterea și pacea pe care Dumnezeul și Tatăl nostru ni le dă din belșug, ca resurse zilnice pentru nevoile noastre. Astăzi vom privi la o ultimă binecuvântare pe care El ne-o oferă zilnic, ca răspuns la rugăciunile noastre.

    Har – În 2 Corinteni 12, apostolul Pavel povestește cum a fost răpit în al treilea cer. După aceea i-a fost dat un țepuș în carne, pentru a fi astfel ferit de mândrie, din cauza viziunilor pe care le avusese. Aceasta a fost o disciplinare preventivă, pentru a fi păzit de păcatul mândriei. El a cerut de trei ori ca țepușul să-i fie îndepărtat, însă răspunsul Domnului a fost nu îndepărtarea țepușului, ci cuvintele: „Harul Meu îți este de ajuns”.

    Într-un fel, harul acesta cuprinde toate celelalte caracteristici la care am privit. El este o resursă din partea Domnului Isus Însuși pentru tot ceea ce Pavel avea nevoie ca să poată îndura țepușul. Este de o asemenea bogăție, încât atitudinea lui Pavel s-a schimbat complet: el nu a mai dorit îndepărtarea țepușului, ci s-a putut bucura de el, fiindcă îl adusese aproape de Domnul. Țepușul îi dăduse simțământul purtării de grijă personale a Domnului față de el, clipă de clipă. Unii care citesc aceste rânduri trec poate prin încercări adânci. Să vă gândiți la aceste cuvinte, că harul Său vă este de ajuns, iar El Însuși vă va susține și vă va trece prin toate!

    K. Quartell

    De nu ar fi marele har

    Ca să mă țină în umblare,

    Aș fi un mal mutat de val,

    Aș fi o stea rătăcitoare.

    De n-ar fi fost jertfa iubirii,

    Adusă ca prinos pe-altar,

    Eram un fiu al rătăcirii,

    Pierdut eram, dar Tu-ai dat har!

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!

    Apocalipsa 22.17



    Asigurare de viață

    În Germania, conform unei statistici, aproape fiecare cetățean și-a încheiat o asigurare de viață. Motivele pentru aceasta sunt evitarea unui risc financiar în caz de moarte subită a celui care se îngrijește de familie și asigurarea unei stări financiare stabile la bătrânețe pentru cel asigurat. Omul dorește siguranță și nu lasă nimic în seama hazardului. Pentru aceste asigurări se plătesc anual miliarde de euro.

    În timpul activității mele profesionale i-am oferit unui client o asigurare de viață.

    „Am nevoie de o asigurare de viață care să nu coste nimic”, a fost reacția lui, spusă cu puțin umor.

    „Dragă domnule, o asemenea asigurare există. Isus Hristos este «asigurarea» de viață care nu vă costă nimic. Prețul a fost plătit la cruce; și această «asigurare» este valabilă până în veșnicie, nu expiră niciodată. Este viața veșnică pe care Dumnezeu dorește să v-o dea în dar!

    Dar cine dorește să se bucure de o astfel de asigurare de viață trebuie să accepte condițiile impuse, să semneze cererea. Trebuie să spuneți da la Cuvântul lui Dumnezeu, să acceptați cerințele scrise în Sfânta Scriptură și să vă întoarceți la Isus Hristos.”

    Ce fel de asigurări ai încheiat tu până acum? Doar pentru viața prezentă? Vino cu apăsarea vinei păcatelor tale la Domnul Isus și crede că El îți poate șterge vina prin sângele Său vărsat la cruce. Astfel vei fi asigurat pentru totdeauna.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 29.18-28 · Galateni 5.16-26

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN CÂȘTIGĂTOR! – Fundația S.E.E.R. România

    „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat!” (Osea 14:4)


    Pauza din timpul unui joc sportiv este pentru odihnă și evaluare. E timpul pentru a se regrupa – pentru a evalua cum au decurs lucrurile și pentru a hotărî ce schimbări trebuie făcute pentru timpul de joc care a mai rămas. Deseori, o echipă poate lăsa impresia că va pierde, după prima repriză, pentru ca până la sfârșitul jocului, să răstoarne scorul și să câștige. Meciul se joacă până la fluierul final! Și același principiu este valabil și în viață.

    Dacă te afli încă aici, jocul vieții nu s-a terminat pentru tine. Ceasul tău încă bate. Încă mai ai zile de trăit. Nu numai atât, dar prima repriză nu trebuie să determine rezultatul final al jocului. Poate că ai făcut greșeli, și ai experimentat dezamăgiri și eșecuri. Poate că viața ți-a rezervat câte o lovitură dură din când în când, dar te afli încă aici – fluierul încă nu s-a auzit, iar pentru Dumnezeu nu e niciodată prea târziu ca să te ducă direct spre planul pe care îl are pentru tine. Vezi tu, Dumnezeu privește la viitorul tău, în timp ce dușmanul încearcă să te țină concentrat asupra trecutului. Dumnezeu spune: „Tu poți, în ciuda a ceea ce ai pățit.”

    Dumnezeu nu te va defini niciodată prin prisma trecutului tău, pe câtă vreme vrăjmașul va încerca să te controleze și să te îngrădească folosind tocmai trecutul împotriva ta. Fie că prima repriză a fost dominată de lucruri bune, fie de lucruri rele sau urâte, scopul lui Satan este să te țină legat acolo…

    Dumnezeu, pe de altă parte, dorește să înveți din trecut – nu să trăiești în el. Așadar, azi întărește-te în acest adevăr: viața se „joacă” până la fluierul final! Cu Dumnezeu, poți fi un câștigător!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 12:17-28; 13:1-6


    „Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul…„ (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l-ar costa (Efeseni 4.25). „Buza adevărului„ (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt „o urâciune pentru Domnul” (v. 22).

    Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr-un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să-i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).

    A arăta calea înseamnă a-L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).

    Îl regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să-şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană. Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le-am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc.). Să nu fim leneşi („greoi”) la auzire (Evrei 5.11)!

  • 18 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi.

    1 Petru 1.20


    Toate planurile și scopurile lui Dumnezeu Îl au în vedere pe Hristos și niciun efort al vrăjmașului nu le poate zădărnici; ba mai mult, eforturile sale nu fac decât să arate înțelepciunea nepătrunsă și stabilitatea perfectă a acestor scopuri. Dacă Mielul fără cusur și fără pată a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, înseamnă că răscumpărarea însăși a fost în gândurile lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.

    Cel Binecuvântat n-a trebuit să Se oprească pentru întocmirea unui plan de remediere a răului pe care vrăjmașul l-a introdus în creația Sa. Nu, ci doar a trebuit să prezinte, din vistieria nepătrunsă a planurilor Sale prețioase, adevărul cu privire la Mielul fără pată, care a fost cunoscut mai dinainte, din veșnicie, dar care a fost arătat în aceste timpuri din urmă pentru noi.

    În creația pură, așa cum ieșise ea din mâna Creatorului, creație care manifesta în orice detaliu „eterna Sa putere și divinitate” (Romani 1.20), nu era nevoie de sângele Mielului. Dar când, „printr-un singur om”, păcatul a intrat în lume (Romani 5.12), atunci s-a manifestat gândul înalt, bogat și deplin al răscumpărării prin sângele Mielului. Acest adevăr glorios a strălucit pentru prima dată printre norii groși care îi înconjurau pe primii noștri părinți, atunci când părăseau grădina Eden; au apărut apoi sclipiri ale lui în simbolurile și umbrele economiei mozaice; după aceasta a strălucit în toată puterea lui în Persoana Domnului Isus, „Dumnezeu arătat în trup”; rezultatele lui bogate și scumpe vor fi însă în întregime împlinite atunci când mulțimea îmbrăcată în haine albe va sta în jurul scaunului de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Zilele mele sunt în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii mei și de cei care mă urmăresc!

    Psalmul 31.15



    Totul era în mâinile lui Dumnezeu

    Isus Hristos S-a născut, ca și noi, dintr-o mamă. Dar El a fost fără păcat. Maria L-a ținut în brațele ei pe Însuși Fiul lui Dumnezeu! Deoarece în casa de poposire nu era loc, ea L-a pus într-o iesle. După treizeci și trei de zile, bătrânul Simeon L-a luat în brațe și a spus: „Ochii mei au văzut mântuirea Ta” (Luca 2.30).

    Dar nu toți s-au bucurat de nașterea acestui Copil. Împăratul Irod a încercat să-L omoare. Atunci părinții Lui au fost nevoiți să se refugieze în Egipt. Mai târziu, în timpul slujirii Sale binecuvântate, El a trebuit de multe ori să Se retragă din fața atacurilor răutăcioase ale oamenilor. Când L-au dus pe un munte înalt, pentru a-L arunca de acolo, El S-a întors, a trecut suveran prin mijlocul lor și i-a părăsit.

    Cu altă ocazie, prigonitorii Săi au fost atât de impresionați de El, încât au plecat fără să-și împlinească misiunea. Aceștia le-au spus celor care i-au trimis: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta” (Ioan 6.46). Un astfel de Om nu putea fi arestat ca infractor! Nu, ei n-au putut face aceasta, pentru că încă nu sosise ceasul. Dar acel ceas a venit în Ghetsimani, când Isus le-a spus: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53).

    Totul s-a petrecut așa cum a vrut Dumnezeu. În mâinile Sale era întreaga viață a Mântuitorului. La scurt timp înainte de moartea Sa, Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul” (Luca 23.46).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-ȚI IROSI TINEREȚEA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12)


    Când a împlinit vârsta de optsprezece ani, Timotei era deja un slujitor. Și poate că unele persoane din biserică erau de părere că promovarea sa la o vârstă atât de fragedă nu era un lucru potrivit. Însă Pavel era de altă părere! De aceea i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi” (1 Timotei 4:11-15). Cine spune că ești prea tânăr ca să ai un impact? Sigur, NU Dumnezeu! Și nici istoria!

    Victor Hugo a scris prima sa dramă la vârsta de 15 ani. Rafael a lăsat în urmă numeroase tablouri celebre, deși a murit la vârsta de treizeci și șapte de ani. Lord Tennyson a scris primul său volum de poezii la optsprezece ani. Pascal a scris marile sale lucrări între șaisprezece și treizeci și șapte de ani. Ioana d’Arc și-a îndeplinit misiunea, și apoi a fost arsă pe rug la 19 ani. Romulus a pus bazele Romei la 20 de ani. Calvin s-a alăturat Reformei la vârsta de 21 de ani și a scris celebra sa lucrare „Învățătura religiei creștine” la vârsta de 27 de ani. Alexandru cel Mare a cucerit lumea cunoscută la acea vreme, înainte de a împlini 23 de ani. Isaac Newton avea 24 de ani când a formulat legea gravitației.

    Concluzie: crede în tine însuți, câtă vreme Dumnezeu este de partea ta! Dezvoltă-ți darurile și roagă-L pe Dumnezeu să le binecuvânteze. Profită la maximum de fiecare oportunitate – și poți face ca lumea să devină un loc ceva mai bun!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 12:1-16


    Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

    Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

    Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus” de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală”, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care La determinat pe Domnul să-l numească „Satan”.

    Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care-şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

  • 17 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume; și pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți în adevăr.

    Ioan 17.16-19


    Această prețioasă rugăciune a Domnului Isus este scrisă în Cuvântul lui Dumnezeu pentru binecuvântarea tuturor sfinților Săi. Deși frumusețea pură a cuvintelor Lui nu poate fi înțeleasă pe deplin decât de Cel căruia I-a fost adresată, totuși cei credincioși pot beneficia, cel puțin într-o mică măsură, de înțelegerea relației minunate dintre Tatăl și Fiul.

    Aici Domnul Isus declară că cei ai Săi „nu sunt din lume”. Acest lucru este adevărat pentru ei în exact aceeași măsură în care este adevărat pentru Hristos. Cunoașterea acestei realități trebuie să ne cerceteze, pentru a trăi zilnic în conformitate cu ea. Domnul spune: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. A sfinți înseamnă a pune deoparte pentru un scop sacru. De vreme ce noi nu suntem din lume, Domnul dorește ca Tatăl să lucreze, prin intermediul Cuvântului Său, în inimile și în conștiințele noastre, ca să fim cu adevărat puși deoparte pentru El, în viața noastră zilnică. Acest lucru ar trebui să ne cerceteze adânc. Ne facem noi timp să studiem Cuvântul lui Dumnezeu și să medităm asupra Lui?

    Apoi Domnul adaugă: „Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi pentru ei, ca și ei să fie sfințiți în adevăr”. El a fost total separat de lume prin înălțarea Sa în glorie, după înviere. Pe măsură ce medităm acum la El, aflat în strălucirea gloriei lui Dumnezeu, Îl vedem ca Reprezentant al nostru acolo și tânjim după ziua când El va veni să ne ia la Sine. Aceasta este și dorința aprinsă a inimii Lui: „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii” (versetul 24).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă.

    Ioan 6.40



    Care este sensul vieții mele?

    Tot mai mulți oameni se tem de viitor. Mass-media vuiește de știri despre conflicte și războaie, despre catastrofe naturale și probleme pe plan financiar. Indiferența față de semeni ia amploare. Mulți se întreabă: Care este sensul vieții? Pentru ce exist?

    Mulți încearcă să îndepărteze acest simțământ al lipsei de speranță și de sens al vieții. Industria de divertisment asigură suficientă distragere de la lucrurile serioase. Dar când se face iarăși liniște, apar la suprafață întrebările persistente referitoare la sensul vieții.

    La întrebarea: Pentru ce sunt pe acest pământ?, poate da răspuns numai Unul. Acesta este Însuși Dumnezeul care ne-a creat. Cu toate că, din fire, suntem cu toții păcătoși și ne-am îndepărtat de El, Dumnezeu Se interesează mult de noi. El vrea să devenim copiii Lui, pentru a ne înconjura cu dragostea Lui de Tată. Acesta este scopul lui Dumnezeu cu viața noastră.

    Pentru a face posibil acest lucru, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus, Fiul Său, pe acest pământ. El a suferit moartea pe cruce pentru noi, păcătoșii pierduți. Prin jertfa Sa, Domnul Isus a pus temelia pentru împăcarea noastră cu Dumnezeu. Cine Îl primește prin credință primește iertarea păcatelor și devine un copil al lui Dumnezeu. Pe această cale, el înțelege care este sensul vieții sale și perspectiva sigură pentru veșnicie: un loc în slava lui Dumnezeu, în Casa Tatălui.

    Are și viața ta sens? Ai și tu viitorul asigurat?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.33-69 · Galateni 5.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    APĂRĂ-ȚI CONVINGERILE ȘI DUMNEZEU TE VA ONORA – Fundația S.E.E.R. România

    „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” (Judecători 11:35)


    Eric Liddell s-a antrenat luni de zile, având ca țintă titlul olimpic în proba de 100 de metri la Jocurile olimpice din 1924. Și majoritatea comentatorilor sportivi pronosticau că Liddell va câștiga cursa. Cu toate acestea, în timpul Olimpiadei, Liddell a aflat că această cursă urma să se desfășoare duminica. Lucrul acesta a reprezentat o mare problemă pentru el, întrucât Liddell credea că-L va dezonora pe Dumnezeu dacă va alerga în ziua Domnului. S-a retras din această cursă, iar fanii săi au fost uluiți. Unii care îl lăudaseră în trecut, acum îl numeau nebun. El a fost supus unei presiuni intense pentru a-și schimba decizia, dar a rămas neclintit. Apoi, un alergător a renunțat la cursa de 400 m, care era programată într-o zi lucrătoare și lui Liddell i s-a oferit oportunitatea de a ocupa locul rămas liber. Aceasta nu era cursa pentru care se pregătise. Distanța era de patru ori mai mare decât cea pentru care se antrenase, cu atâta sârguință. Chiar și așa, el a trecut linia de sosire pe primul loc și a stabilit un nou record, cu 47,6 secunde.

    Liddell a câștigat o medalie olimpică de aur, și-a apărat credința în Dumnezeu fără compromisuri, iar povestea lui a fost relatată în filmul intitulat „Chariots of Fire” (Carele de foc), premiat cu patru premii Oscar. Însă Eric Liddell se bucură de o faimă și mai mare: el a plecat misionar în China, unde a murit într-un lagăr de război în 1945. Îl putem asemăna cu Iefta, care a spus: „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” Lecția ce răzbate din viața acestui om este următoarea: respectă-ți convingerile, și Dumnezeu te va onora!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 11:18-31


    Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune„.

    Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să-l căutăm şi să-l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a-l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea” (Matei 13.4446). Da, „cel înţelept câştigă suflete” (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41-43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptă în a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă să găsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne