Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 6 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre.

    Evrei 12.3


    Câtă răbdare a arătat Domnul nostru! El a fost Adevărul perfect, în mijlocul minciunii; Dragostea perfectă, în mijlocul nerecunoștinței și a răcelii; Integritatea perfectă, în mijlocul înșelăciunii, a violenței și a fățărniciei; Credincioșia perfectă, în mijlocul trădării și a părăsirii; Sfințenia perfectă, în mijlocul unei lumi pline de depravare și de păcat; Răbdarea perfectă, în mijlocul provocărilor de tot felul.

    Cel mai mare test pentru curajul unui soldat este acela de a îndura cu răbdare. Să ne ferim întotdeauna de izbucnirile de mânie, de răzvrătire și de pierderea cumpătului! Mai degrabă să manifestăm un duh de răbdare și de blândețe în mijlocul insinuărilor, atunci când motivațiile noastre sunt răstălmăcite, când reputația ne este atacată, când faptele noastre bune sunt ridiculizate și când intențiile noastre bune sunt respinse cu răceală și cu repulsie. Ce biruință asupra tendințelor naturale este să poți manifesta un duh de blândețe și de răbdare în astfel de împrejurări! „Ferice de omul care rabdă” (Iacov 1.12).

    Poate suntem osteniți, expuși defăimărilor și disprețului din cauza credincioșiei față de Dumnezeu, poate ne confruntăm cu atitudinea rece și distantă a celor dragi, care nu apreciază deloc sfințenia căilor noastre, nici înălțimea scopurilor noastre. Să privim la Domnul! Să ne gândim bine la El! Ce înseamnă ostilitatea pe care o întâmpinăm noi, în comparație cu cea pe care a întâmpinat-o El? Să privim înainte către ziua arătării Domnului nostru, când motivațiile și scopurile, acum greșit înțelese, vor fi îndreptățite, iar toate calomniile și vorbirile de rău vor fi șterse definitiv. Până atunci să ne bucurăm că am fost găsiți vrednici să fim disprețuiți pentru Numele Lui (Fapte 5.41)!

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu, zice Domnul, te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.

    Psalmul 32.8



    Părerile omului și adevărurile Bibliei

    Omul spune: Eu sunt rezultatul evoluției; Biblia spune: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său” (Geneza 1.27).

    Omul spune: În ziua veseliei, bucură-te de toată bunăstarea ta; Biblia spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6.33).

    Omul spune: Banul deschide toate ușile; Biblia spune: „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10).

    Omul spune: Cei care își fac cele mai puține probleme de conștiință sunt cei care reușesc în viață; Biblia spune: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu” (Romani 14.12).

    Omul spune: Sănătatea este fericirea; Biblia spune: „Ferice de omul … care își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1.1,2).

    Omul spune: Prin fapte bune putem câștiga cerul; Biblia spune: „Omul nu este îndreptățit prin faptele legii, ci numai prin credința în Isus Hristos” (Galateni 2.16).

    Omul spune: Nu poți fi sigur de faptul că vei avea viața veșnică; Biblia spune: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 21.1-9 · Matei 28.11-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE CU ÎNCREDERE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Îndrăzneala pe care o avem la El…” (1 Ioan 5:14)


    Nu-i așa că uneori rostim rugăciuni care au la bază cuvântul „numai”? Spunem: „Te rugăm numai să ne ocrotești” sau „Numai, îngrijește de noi!” „O, dacă ne-ai ajuta numai în situația asta, am fi foarte mulțumitori!” „Numai scapă-ne, Doamne!” E ca și cum am spune: „Doamne, nu-mi place să te deranjez cu asta, numai că… n-am încotro!” Pare o rugăciune pioasă, plină de smerenie, dar în realitate demonstrează o lipsă de credință și de încredere în apropierea de Dumnezeu. În plus, nu este biblică! Biblia spune:

    „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16).

    „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22).

    „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne
    ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14-15).

    „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava…” (Efeseni 3:20-21).

    „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11).

    În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, te poți apropia de Tatăl tău ceresc plin de încredere, știind că indiferent de ce ai nevoie, El Se va îngriji de tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 4:1-19


    Copilul cu părinţi creştini începe să dobândească noţiunile elementare ale înţelepciunii lui Dumnezeu din familie. Negarea, dispreţuirea sau abandonarea (v. 2) „învăţăturii bune” primite în casa părintească sunt tot atâtea atitudini care nu pot fi binecuvântate şi prea adesea ele constituie punctul de lansare în pierderea mărturiei în viaţă (comp. v. 10 cu Exod 20.12).

    „Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău” (Isaia 38.19). Învăţătura creştină este în responsabilitatea capului de familie. Adesea tatăl le transmite copiilor săi ceea ce, la rândul său, el însuşi a primit de la părinţii săi (Psalmul 78.4-6). Solomon, scriitorul inspirat al Proverbelor, îşi amintea, cu siguranţă, de cele din urmă cuvinte ale tatălui său, David (v. 3; 1 Împăraţi 2.1-3).

    Versetele 11-13 ne instruiesc cu privire la umblare, în timp ce v. 14-19 cuprind amănunte cu privire la cale. Ne este descrisă cărarea celor răi tocmai pentru a şti să o evităm şi pentru a porni cu hotărâre pe cărarea celor drepţi. Aceasta este „ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină„ (v. 18). Înţelepciunea este un domeniu în care, în mod normal, se progresează puţin câte puţin (comp. Luca 2.52). Oprirea din această creştere, cauzată de o conştiinţă aflată într-o stare rea, este, în schimb, un lucru anormal.

    Fie ca v. 18 să poată rezuma viaţa fiecăruia dintre noi!

  • 5 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Întâi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, deoarece credința voastră este vestită în toată lumea.

    Romani 1.8


    Dragostea se ostenește neîncetat să scoată în relief ceea ce este bun în celălalt. Și în această privință, ca și în multe altele, Pavel era cu adevărat un imitator al Domnului. Poziția și importanța Romei, ca centru al puternicului imperiu roman din acele zile, face de la sine înțeles faptul că vestea despre credincioșia sfinților de acolo în mijlocul diferitelor persecuții din afară și încercări din interior se răspândise în întreaga lume – tot așa cum și cea despre credința tesalonicenilor era cunoscută în toate orașele din Ahaia și Macedonia – astfel că nu a mai fost nevoie ca apostolul să spună ceva despre ea. Pentru aceasta Îi mulțumea apostolul Dumnezeului său, iar cu cât o făcea mai mult și cu cât îi purta pe inima sa cu dragoste arzătoare și rugăciune necurmată pe credincioșii din Roma (împreună cu mulți alții), cu atât devenea mai profundă și mai puternică dorința sa de a-i vedea și de a le face parte de vreun dar spiritual de har pentru a-i întări în credință (versetele 9-11).

    Ce schimbare avusese loc în acest om! Odinioară un reprezentant fanatic al legii, disprețuitor și defăimător al Numelui lui Isus și un dușman înfocat al ucenicilor Săi – astăzi un vestitor al harului descoperit în Isus, neobosit, plin de dragoste, un om al credinței care lucrează prin dragoste, un rob al lui Isus Hristos, care în osteneli și lupte, în suferințe și necazuri se „cheltuia” cu totul pentru alții și care, cu cât iubea mai mult, cu atât era mai puțin iubit. Acesta era omul – și s-ar putea spune multe despre el – care dorea nespus de mult ca „măcar acum, în sfârșit, prin voia lui Dumnezeu să fie atât de fericit„, să poată veni la ei în Roma (versetul 10). Într-adevăr, dacă a existat vreodată un om care să se preocupe cu întreaga inimă de binele spiritual al turmei lui Hristos, atunci Pavel a fost acela. Parcă involuntar ne scapă de pe buze o rugăciune: «Doamne, ajută-ne să învățăm de la el! Ajută-ne să fim imitatori ai lui, așa cum el a fost imitator al Tău!».

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncile și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar, fără să le pese, ei au plecat.

    Matei 22.4,5



    Toate sunt gata, veniți!

    Aceasta este vestea cea bună de la Dumnezeu. Mulți oameni se străduiesc să devină potriviți pentru cer și încearcă să țină poruncile, să fie religioși, să facă fapte bune și să ducă o viață cinstită. Faceți parte din această categorie de oameni? Ascultați ce spune glasul harului: „Toate sunt gata”! Toate pregătirile noastre sunt „o haină mânjită”. Dumnezeu a făcut tot ce trebuia la Golgota. Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit, Fiul lui Dumnezeu a fost în focul judecății din cauza păcatului nostru și a împlinit ceea ce noi nu puteam face. El a satisfăcut pe deplin toate cerințele unui Dumnezeu sfânt și drept cu privire la păcat.

    De aceea, totul este pregătit. Prin acceptarea acestei lucrări, suntem primiți de Dumnezeu și obținem multe binecuvântări în Acela care a murit pentru noi. Așadar, să renunțăm la toate străduințele noastre, căci „toate sunt gata”. Să venim la Domnul Isus, pe care Dumnezeu L-a dat și prin care a pregătit calea mântuirii pentru a ne face fericiți!

    Ce cuvinte usturătoare: „Dar, fără să le pese, ei au plecat”! În ce ne privește, să nu facem așa! Dacă până astăzi nu am dat curs invitației lui Dumnezeu, să facem acest lucru acum, cu grăbire, fără să mai șovăim. Să nu lăsăm să treacă pe lângă noi harul măreț! Să dăm ascultare chemării Mântuitorului și să nu ne mai agățăm de lucrurile trecătoare ale acestei lumi, care se îndreaptă spre judecată. Apostolul Iacov spune în epistola lui: „Judecătorul este chiar la ușă”. Timpul harului va lua sfârșit. Soarele harului strălucește de două mii de ani, dar ziua mântuirii se apropie de sfârșit. De aceea omul trebuie să se grăbească să fie salvat, până nu vine noaptea, când îl învăluie întunericul.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 20.10-20 · Matei 28.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (4) – Fundația S.E.E.R. România

    „Părul capului lui a început iarăşi să crească.” (Judecători 16:22)


    Biblia surprinde și acest detaliu semnificativ din biografia lui Samson: „părul capului lui a început iarăşi să crească.” Procesul de înnoire, de refacere – începuse! Samson s-a pocăit, Dumnezeu i-a redat puterea, așa că și-a încheiat viața cu un act de eroism care ne inspiră. Poate ai impresia că ai greșit atât de tare, încât Dumnezeu nu te va mai iubi și nu te va mai folosi vreodată! Adu-ți aminte de Samson! Dumnezeu nu l-a abandonat niciodată, și El nu te-a abandonat nici pe tine. El îți vede potențialul și n-a uitat de ce te-a făcut: ai fost creat pentru lucruri mărețe. Numai când te muți în centrul voii lui Dumnezeu, descoperi motivul pentru care ai fost creat, menirea ta. În acel moment, lucrurile vor începe să se aranjeze.

    Samson face parte din galeria celebrităților lui Dumnezeu – pleiada oamenilor cu o credință mare, detaliată în Evrei 11 – iar acest lucru este încurajator pentru noi. De ce? Pentru că Dumnezeu poate lua o persoană care pare a fi un ratat total și o poate folosi pentru a săvârși lucruri mari. Dacă ar folosi numai persoane perfecte, nu s-ar face nimic niciodată. Din contră, El folosește oameni obișnuiți, plini de slăbiciuni și care eșuează uneori. Așadar, ce trebuie să faci tu, dacă ești un Samson? Predă-ți viața Domnului. Dă-i Lui toate cioburile și lasă-L pe El să le pună laolaltă. El îți poate da puterea să te eliberezi de lucrurile care te țin legat și care Îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze în viața ta.

    Numai Dumnezeu îți cunoaște potențialul și nu-l vei atinge de unul singur niciodată. Trebuie s-o faci prin puterea Sa – așa că permite-I să înceapă chiar de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 3:21-35


    Învăţăturile Înţelepciunii trebuie reţinute! Acest lucru va fi benefic în primul rând pentru viaţa sufletului meu. „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu„ (Luca 4.4). Ele îmi vor fi o adevărată podoabă a harului „pentru gâtul„ meu (v. 22; cap. 1.9; cap. 4.9); mersul îmi va fi întărit ziua, iar noaptea mă voi putea odihni în siguranţă. Somnul îmi va fi dulce (v. 24). De unde atunci şovăirile şi judecăţile greşite, care mă fac să mă poticnesc chiar şi ziua? De unde temerile şi frământările interioare, care mă asaltează uneori şi noaptea? Acestea apar pentru că am pierdut din vedere învăţăturile Domnului; am abandonat simpla încredere în El (v. 26), alegând să raţionez după mintea mea.

    În al doilea rând, Dumnezeu, care-mi cunoaşte inima egoistă, îmi aminteşte şi care-mi sunt îndatoririle faţă de aproapele meu (v. 27; Luca 6.30). Pentru că sunt copilul Lui, El aşteaptă de la mine o îndreptare totală, fără cel mai mic compromis în fapte, cuvinte sau intenţii. Blândeţea şi bunătatea sunt virtuţi de care lumea profită pentru a-l jefui pe creştinul care le manifestă, dar cel credincios nu va fi niciodată în pierdere, pentru că Dumnezeu dă un mai mare har, după cum anunţă Iacov, citând v. 34 (Iacov 4.6).

  • 4 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar în evreiește: „Gabata”.

    Ioan 19.13


    Trei cuvinte aramaice (2) – Gabata: Locul înălțat

    Gabata era locul unde Pilat judeca, în calitatea sa de guvernator. Cuvântul „Gabata” înseamnă „loc înălțat” sau „înălțime”. Ce scenă ne este prezentată aici! Unul dintre marii conducători ai pământului șade în locul său înălțat, pentru a-L judeca pe smeritul Fiu al Omului…! Ca reprezentant al Cezarului, Pilat era cel mai puternic om din Iudeea. Istoria seculară și Scriptura ne arată că el și-a exercitat autoritatea în cel mai brutal mod (Luca 13.1).

    Cazul pe care îl judeca acum era diferit de tot ceea ce întâlnise înainte. Pilat era în mod vădit tulburat de Persoana și de atitudinea lui Hristos și căuta o cale să-L scape (Ioan 19.8). Totuși – atunci, ca și acum – au primat considerentele de ordin politic, și nu dreptatea. Cuvintele lui Pilat încă răsună de-a lungul veacurilor: „Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?” (Ioan 19.10). Totuși Domnul îi spune lui Pilat că n-ar fi avut nicio autoritate asupra Lui, dacă nu i-ar fi fost dată de sus. Pilat nu știa că Cel care stătea atunci înaintea Lui avea – într-o zi viitoare – să judece morții, „mari și mici” (Apocalipsa 20.11,12). Pilat a fost un om important după socoteala lumii, însă autoritatea pe care o avea îi era dată de Dumnezeu (Romani 13.1).

    Iar conducătorii lumii acesteia, din numărul cărora este și Pilat, vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care și-au folosit autoritatea. Atunci vor cunoaște că Cel care S-a smerit pe Sine ca nimeni altul a fost înălțat cel mai sus; și vor trebui să mărturisească faptul că El este Domn, „spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2.6-11). Cei bogați și puternici pot încălca deseori dreptatea, însă, în ziua aceea, niciunul nu se va putea sustrage judecății prin poziția sau prin averea lui.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult, pentru ca, după cum păcatul a stăpânit prin moarte, tot așa și harul să stăpânească prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

    Romani 5.20



    Păcatul omului și dragostea lui Dumnezeu

    Crucea de pe Golgota răspunde o dată pentru totdeauna la orice întrebare cu privire la bine și la rău.

    • Acolo a avut loc lupta decisivă între Satan și Domnul Isus. Dușmanul a folosit toate mijloacele împotriva lui Isus Hristos, dar a avut parte de o înfrângere rușinoasă. Prin moartea Sa, Mântuitorul i-a luat morții întreaga putere de a stăpâni.

    • La cruce s-a arătat păcatul în toată răutatea sa. Dumnezeu a condamnat păcatul în Fiul Său.

    • Odată cu răstignirea Fiului lui Dumnezeu, oamenii s-au revoltat împotriva Creatorului lor. Totuși Dumnezeu, în dragostea Sa nemărginită, L-a dat la moarte pentru acești păcătoși pe singurul Său Fiu.

    În grădina Ghetsimani, Isus Hristos le-a spus celor care doreau să-L prindă: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53). Dumnezeu a permis oamenilor să pună mâna pe Fiul Său și să-L răstignească. În grădina Ghetsimani bătea atunci ceasul oamenilor. Sub conducerea lui Satan, ei și-au arătat acolo toată răutatea și stricăciunea lor.

    Pe Golgota bătea ceasul lui Dumnezeu. Acolo Domnul Isus a pus în lumină toate atributele divine. În moartea Sa, El a arătat cât de sfânt și de drept, dar și cât de îndurător și de milos este Dumnezeu. Lucrarea Sa de salvare arată deslușit că dragostea lui Dumnezeu întrece cu mult păcatul oamenilor.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 19.15-20.9 · Matei 27.55-66

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui, până în ziua morţii lui” (Judecători 13:7)


    Când refuzi să-L iei pe Dumnezeu în serios, nu faci decât să-ți creezi necazuri cu mâna ta. Îngerul care a anunțat nașterea lui Samson a spus că el va fi nazireu… adică Samson trebuia să fie consacrat voii și slujirii lui Dumnezeu. Samson însă a fost neglijent cu viața sa spirituală. S-a rugat numai când era la strâmtoare. Era o persoană impulsivă; făcea doar ce avea chef să facă. Cu alte cuvinte: „și-a luat nasul la purtare.” Adevărul este că ne-am scuti de multe probleme și de multă suferință, dacă ne-am opri și L-am ruga pe Dumnezeu să ne dea călăuzire. Samson s-a întors la Dumnezeu numai când s-a aflat în necaz. Iar acest lucru se numește „creștinism oportunist”.

    Noi ne rugăm: „Doamne, dacă mă scapi din această încercare, promit să-mi trăiesc viața în conformitate cu voia Ta de acum încolo.” Dar iată o întrebare: Este Dumnezeu pentru tine doar o oportunitate? Când situația se agravează și te afli la ananghie, te întorci la El cu disperare… dar când totul merge bine, Îl ignori?

    Numai când a fost prins de filisteni, când i s-au scos ochii și a fost pus să macine grâu la moară, ca o vită de povară, citim despre Samson că s-a întors la Dumnezeu și s-a rugat. Ce fel de viață ar fi avut Samson dacă ar fi fost ascultător, și s-ar fi rugat constant? De ce a așteptat până când totul s-a năruit, ca să se întoarcă la Dumnezeu? În viața ta nu trebuie să fie așa!

    Psalmistul a spus (Psalmul 128:1-2): „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.”

    Lecția de azi: condiția împlinirii, a fericirii, este temerea de Domnul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 3:1-20


    Pentru tine, tânăr credincios, răsună aceste cuvinte pline de dragoste ale Tatălui ceresc: „Fiul meu, nu uita…” (v. 1). Expresia „fiul meu„ se repetă de paisprezece ori în cap. 1-7. Citându-le evreilor Proverbe 3.11,12, apostolul va fi obligat să le spună: „Aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii…„ (Evrei 12.5,25). În ce ne priveşte, să luăm bine seama la avertismentele pe care le găsim în aceste capitole, gândindu-ne la Cel care ni le adresează.

    Bunătatea şi adevărul sunt de nedespărţit: ele corespund perfect naturii Dumnezeului dragostei şi al luminii. Şi, pentru că noi suntem copiii acestui Dumnezeu, se cuvine să gravăm bunătatea şi adevărul pe inimile noastre (v. 3)!

    Există o pricepere care se caută prin rugăciune (am învăţat aceasta din cap. 2): este priceperea prin care Duhul Sfânt ne ajută să pătrundem gândurile lui Dumnezeu: ferice de toţi cei care o găsesc (v. 13)! Însă există şi una în care nu am voie să-mi pun încrederea: este propria mea pricepere (v. 5). Nu pot în acelaşi timp să mă sprijin şi pe priceperea mea şi să mă încred şi în Dumnezeu din toată inima; să urmez şi raţionamentele mele… şi instrucţiunile de sus. „Nu fiţi înţelepţi în ochii voştri„, recomandă Romani 12.16, reluând v. 7 din capitolul nostru.

  • 3 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și hrana lui zilnică, întreținerea lui permanentă, îi era dată de către împărat în fiecare zi, în toate zilele vieții sale.

    2 Împărați 25.30


    Resursa zilnică pentru nevoile noastre (1)

    Acest verset ne spune că lui Ioiachin, fostului împărat al lui Iuda, luat captiv de către Nebucadnețar, hrana zilnică îi era dată. Într-un fel asemănător, și noi primim fiecare hrană zilnică de la Dumnezeul și Tatăl nostru, pentru nevoile spirituale pe care le avem. Am dori să privim la câteva versete din Noul Testament care vorbesc despre ceea ce El ne oferă din resursele Sale. Mai întâi însă este nevoie să înțelegem că Dumnezeu dorește să simțim nevoia după ceea ce El este gata să ne ofere. Acesta este unul dintre scopurile încercărilor, mari sau mici, fiindcă în astfel de momente recunoaștem că avem nevoie de ajutorul Lui și venim la El pentru a primi rezolvare. Apostolul Pavel le-a împărtășit filipenilor ceea ce el însuși învățase din experiență: „Iar Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus” (Filipeni 4.19). La fel ca în versetul din 2 Împărați, resursele pe care le primim de la Tatăl nostru sunt „permanente”, fiindcă nu se epuizează niciodată, și sunt pentru toate zilele vieții noastre (nu va exista nicio zi în care El să ne neglijeze).

    Înțelepciune – Iacov 1.5: „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie și nu reproșează, și i se va da”. Ne lipsește înțelepciunea? Avem o decizie de luat și nu știm ce să facem? Poate avem înainte două căi și nu știm care este cea după voia lui Dumnezeu. Niciuna dintre ele nu este păcătoasă sau egoistă, căci atunci nici n-ar fi nevoie să ne rugăm, ci amândouă par să fie pentru slava lui Dumnezeu. Ce facultate voi urma? Ce loc de muncă voi alege? Tatăl nostru poate să ne dea înțelepciunea necesară pentru a face alegerea potrivită.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Întăriți-vă deci mâinile obosite și genunchii slăbiți; croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

    Evrei 12.12,13



    De la competiție la solidaritate

    În finala probei de 400 de metri de la Jocurile Olimpice pentru sportivii cu handicap participau șase alergători pentru a obține medalia de aur. Fiecare participant avea câte un alt handicap. Implicare și voință existau, dar cu siguranță nu arăta totul la fel de elegant ca la olimpiadele „adevărate”.

    Deodată, alegătorul din frunte a căzut la pământ. Ce a făcut atunci atletul din spatele lui? El nu a alergat pe lângă cel căzut, ci s-a aplecat și l-a ajutat să se ridice. Cu greu au pornit mai departe împreună. Toți ceilalți alergători au făcut la fel. Niciunul nu a luat-o înainte. Braț la braț, toți cei șase sportivi au ajuns la linia de start!

    Într-o fracțiune de secundă, acești sportivi au trecut de la competiție la solidaritate, uitând de antrenamentul dur, de medalii, de onoare, de lupta pentru victorie. În schimb, au dat un frumos exemplu de profundă legătură prietenească.

    Creștinii sunt pe calea spre cer. Pe de o parte, ei aleargă concentrându-se asupra țintei. Pe de altă parte, nu vor să-i ignore pe ceilalți creștini care aleargă împreună cu ei. Mulți se luptă cu o povară sau cu un handicap. Unele probleme sunt vizibile, ca în cazul alergătorilor de la Jocurile Paralimpice. Alții sunt extenuați de necazuri ascunse, pe care le țin departe de privirile celorlalți, sub o fațadă radioasă.

    Porunca Domnului este clară: „Purtați-vă sarcinile unii altora și astfel veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6.2). Să ne ajutăm unii pe alții și să alergăm împreună spre ținta cerească!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 19.1-14 · Matei 27.39-54

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10)


    Când îți alegi prieteni nepotriviți, îți cauți necazul cu lumânarea. Un înțelept a spus: „Dacă vrei să te înalți cu vulturii, nu mai alerga alături de curcani!” În cele din urmă vei deveni ca aceia cu care îți petreci majoritatea timpului; de aceea este important să-ți alegi prietenii cu atenție. Psalmistul a exclamat: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi…” (Psalmul 1:1). Samson a dezvoltat relații nesănătoase și ele l-au condus pe o cale greșită.

    Așadar, iată o întrebare pentru tine: Te împiedică prietenii tăi să trăiești 100% pentru Dumnezeu? Te doboară sau te ridică? Când ești cu ei, îți dai seama că trebuie să te conformezi unor lucruri care îți lezează conștiința și convingerile, și care te vor face să te simți inconfortabil și vinovat, dacă le vei face? Cartea Proverbelor ne avertizează în mod repetat cu privire la tovărășiile nepotrivite: „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10) Expunerea constantă la atitudini și valori greșite va aduce consecințe nefaste în viața ta. Întotdeauna e mai ușor să tragi pe cineva în jos, decât să-l ridici. Așadar, ce fel de prieteni ar trebui să păstrezi? Categoric, pe aceia care scot tot ce e mai bun din tine, care te încurajează și fac din tine un om mai bun.

    „Dar nu ar trebui să iubim pe toată lumea?” poate vei întreba. Ba da, dar nu trebuie să ți-i faci prieteni, să te bizui pe ei, să-i asculți, să te deprinzi cu căile lor greșite și să devii ca ei. Când vorbim de alegerea prietenilor, iată porunca biblică după care trebuie să trăiești (Psalmul 119:63): „Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.” Așa să ne ajute Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 2:1-22


    Înainte de a „lua în mâini” educarea „fiului”, Înţelepciunea îi testează înclinaţiile: este „fiul” hotărât să se lase învăţat, pentru a găsi cunoştinţa lui Dumnezeu? (v. 5); se supune el de bunăvoie disciplinei din această „şcoală”?; pentru că, în adevăr, nicio învăţătură nu este profitabilă dacă nu este însoţită de dorinţa de a dobândi cunoştinţă şi nici dacă lipseşte conştientizarea importanţei ei. În felul acesta ne putem explica cum se poate întâmpla ca un şcolar rău să devină dintr-o dată un bun elev: se schimbă brusc din momentul când ajunge să înţeleagă că viitorul lui depinde de munca lui.

    Înţelepciunea şi priceperea ni se oferă ele însele. Dumnezeu nu limitează darurile Duhului Său (Ioan 3.34). În acelaşi timp însă, noi trebuie să le urmărim, să le căutăm activ prin rugăciune (v. 3; comp. cu 1 Corinteni 14.1). Versetele 1-4 îl invită pe cel credincios să facă un efort înşeptit: dacă vei primi cuvintele…, păstra poruncile…, pleca urechea…, îndrepta inima…, striga…, căuta…, cerceta… Într-adevăr, dacă inima noastră nu este angajată ferm şi personal, cea mai bună educaţie nu ne va putea păzi mult timp (v. 10,11; vezi Daniel 1.8). Tendinţa noastră va fi să ne adaptăm mediului în care ne vom afla: vom fi la discreţia influenţelor negative (v. 1222); şi, de asemeni, ziua plecării de acasă ar putea marca o întorsătură fatală pentru noi (citiţi 1 Corinteni 15.33).

  • 2 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.

    Cântarea Cântărilor 2.15


    Știm cu toții că vulpile mici nu rămân mici. Ele cresc, în timp ce strică viile, și devin vulpi mari. Există multe feluri de vulpi care doresc să strice via Domnului, atacându-i pe cei care lucrează în această vie. Imaginea viei ne este familiară din parabolele Domnului Isus. Ea face referire la lucrarea Domnului, pe care El ne-a încredințat-o.

    Una dintre aceste vulpi este ispita sexuală. Ea este extrem de periculoasă, fiindcă îl poate distruge pe lucrător și lucrarea lui. De aceea, atunci când apostolul Pavel i-a dat instrucțiuni lui Timotei și i-a spus să-i trateze pe bătrâni ca pe niște tați, pe femeile bătrâne ca pe niște mame, pe tineri ca pe niște frați, cu privire la femeile tinere, el spune: „ca pe niște surori, cu toată curăția” (1 Timotei 5.1,2). Împăratul Solomon a vorbit mult despre acest păcat în proverbele sale – „Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu rătăcești pe cărările ei. Pentru că ea a doborât pe mulți, rănindu-i, și toți cei uciși de ea au fost puternici” (Proverbe 7.25,26). El văzuse prea bine ce i se întâmplase tatălui său, precum și tragedia care a urmat pentru el și pentru familia sa.

    Deși credinciosul poate fi în final restabilit în părtășia cu Domnul, dacă își mărturisește păcatul și dacă se pocăiește și se smerește cu adevărat, totuși lucrarea lui poate suferi pentru tot restul vieții sale. Viața socială de azi și starea morală joasă din lume permit ca această vulpe să strice ușor via noastră. Însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că cel credincios are Duhul Sfânt locuind în el, iar prin Duhul Sfânt, el poate da morții faptele și dorințele cărnii. Pe măsură ce privim la Domnul Isus și suntem hrăniți din Cuvântul Său, Cel care este în noi Se va dovedi mai mare decât toată puterea lui Satan și a cărnii.

    A. M. Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Aveți credință în Dumnezeu!

    Marcu 11.22



    A crede în Dumnezeu și a-L crede pe Dumnezeu

    A crede în Dumnezeu înseamnă, mai întâi, să crezi că El există cu adevărat. În Biblie ni se cere să credem că Dumnezeu există, chiar dacă nu-L putem vedea. Dar această credință în Dumnezeu cuprinde mai mult: dacă credem în Dumnezeul cel viu, suntem dispuși să ne supunem autorității Sale. Atunci recunoaștem dreptul Său de a decide asupra vieților noastre. Noi suntem datori să-I dăm socoteală pentru tot ceea ce facem.

    A-L crede pe Dumnezeu înseamnă a considera adevărat ceea ce spune El. Dumnezeu ne-a comunicat gândurile Sale în Biblie. Dacă Îl credem pe Dumnezeu, recunoaștem această carte ca fiind Cuvântul Său scris și deci o autoritate divină. Dumnezeu i-a inspirat, prin Duhul Său, pe scriitorii cărților Bibliei și astfel putem fi siguri că avem în mână adevărul divin.

    Adevărul biblic nu este lingușitor pentru noi, oamenii: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și a oricărei nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul în nedreptate” (Romani 1.18). Dumnezeul cel sfânt trebuie să pedepsească păcatul și nedreptatea. Judecata va veni în curând asupra tuturor celor care nu și-au rezolvat problema cu Dumnezeu. Acum, Dumnezeu încă mai așteaptă și „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).

    Să privim realitatea în față și să ne întoarcem la Dumnezeu, mărturisindu-ne păcatele înaintea Sa! Dumnezeu așteaptă să venim la El, ca să ne poată elibera din lanțurile lui Satan. Numai brațul Lui o poate face!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 18.1-22 · Matei 27.27-38

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Samson…” (Evrei 11:32)


    Samson a avut un potențial incredibil, dar nu a știut să-l valorifice corect. Cum asta? Din mai multe motive. El nu a reușit să-și controleze pornirile. A fost puternic din punct de vedere fizic, dar slab din punct de vedere moral. Apoi, a trecut cu vederea principiile lui Dumnezeu în mod deliberat, iar viața sa a devenit un ciclu de eșecuri… din care n-a învățat nimic – și a continuat să facă aceleași greșeli la nesfârșit. Pentru el era un fel de joc: „Cât de tare mă pot apropia de foc, fără să mă ard?” Dalila, o prostituată filisteană care l-a prins în mreje, l-a presat continuu să-i spună care este sursa puterii sale, și de fiecare dată s-a apropiat și mai mult de adevăr. Samson s-a jucat cu ispita, jucându-se cu Dalila – și în cele din urmă „s-a ars”!

    Și noi facem la fel când spunem lucruri precum: „Ce rău poate să-mi facă?… doar de data asta!” Adevărul este că niciunul dintre noi nu-și plănuiește eșecul. Eșecul vine de la sine – și treptat. E un proces pas cu pas, pe măsură ce devenim tot mai slabi. Viața noastră nu se năruie într-o zi. Problemele se adună în timp, deoarece refuzăm să învățăm din greșeli. S-ar putea să spui: „Dar acesta este un domeniu din viața mea pe care nu-l pot controla! Așa sunt eu!” Răspuns greșit! Vrei să știi răspunsul corect? „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isaia 40:29).

    În cele din urmă, Samson s-a întors la Dumnezeu, iar Domnul a rupt ciclul eșecurilor, i-a dat puterea să facă ceea ce trebuie, și l-a făcut învingător.. chiar dacă a plătit cu viața! Dumnezeu va face și din tine un biruitor – când te vei întoarce la El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 1:20-33


    Înţelepciunea şi-a luat ca obligaţie educarea „fiilor„ ei (a ucenicilor ei), însă, în aceeaşi măsură, ea se îndreaptă şi spre cei din afară, pentru a-i invita şi pe alţii să devină ucenici. Dumnezeu nu a dat Cuvântul Său numai pentru îndrumarea (sau: instrucţia, corectarea, disciplinarea, atenţionarea) celor credincioşi. Biblia este în acelaşi timp Evanghelia harului, care le arată celor neconvertiţi calea mântuirii. Priviţi Înţelepciunea <şi prin ea pe Domnul Isus> cum caută cu stăruinţă sufletele, pretutindeni pe unde sunt ele rătăcite! Sunt cunoscute acele locuri zgomotoase, în care lumea petrece pentru a uita, mai cu seamă dacă le vom fi frecventat şi noi înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu. Pentru a-Şi face auzit glasul peste toată această gălăgie, Înţelepciunea strigă (comp. cu Ioan 7.37 şi 12.44); şi acest Cuvânt pe care Dumnezeu îl vesteşte pretutindeni are un dublu efect: mântuire pentru unii şi condamnare pentru alţii (comp. cu Fapte 17.3234).

    Pentru cei care refuză să asculte (şi, vai, sunt numeroşi aceştia), aceeaşi voce care astăzi face să răsune chemarea stăruitoare a harului va deveni într-o zi ironică şi cutremurătoare (v. 26). Atunci va fi prea târziu (comp. v. 28 cu Amos 8.12). Însă cei care ascultă vor locui în siguranţă, fără să se teamă de judecată (v. 33), şi vor fi beneficiarii promisiunii din v. 23: „Voi revărsa Duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…”

  • 1 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Stăruiți în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire, rugându-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă a Cuvântului, ca să vorbim taina lui Hristos, pentru care și sunt legat, ca s-o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc.

    Coloseni 4.2-4


    O ușă deschisă (2)

    Iată un subiect excelent pentru adunarea de rugăciune: să cerem ca Dumnezeu să deschidă o ușă celor care predică și dau învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu; și, de asemenea, să cerem ca acest Cuvânt să fie prezentat în cel mai clar mod cu putință.

    Pavel era obișnuit să caute uși care fuseseră deschise de Dumnezeu. El a văzut una în Efes, deși era însoțită de multă împotrivire (1 Corinteni 16.9). Într-o altă ocazie, el a amintit de sosirea sa în Troa, unde Domnul îi deschisese o ușă (2 Corinteni 2.12). Deși aceasta era o oportunitate, Pavel nu era liniștit în duhul său, fiindcă nu-l găsise acolo pe Tit, cu vești de la corinteni, și de aceea n-a rămas mult în acea cetate. Totuși, el știa că o ușă îi fusese deschisă. Acum Pavel le scrie colosenilor, din închisoarea de la Roma, și ne-am fi așteptat ca el să se roage ca Dumnezeu să-i deschidă o ușă pentru a ieși din închisoare, însă nu această ușă o căuta el mai întâi. El a căutat mereu un prilej de a vorbi despre Hristos. Cealaltă parte a cerinței lui Pavel era ca el să poată prezenta taina așa cum trebuia să vorbească. Când Dumnezeu ne deschide o ușă pentru lucrare, trebuie să fim pregătiți să o folosim. Dorința lui Pavel după îndrăzneală (Efeseni 6.18-20) se potrivește bine cu acest pasaj din Coloseni.

    Mai târziu, Domnul Isus S-a prezentat ca fiind „Cel care deschide și nimeni nu poate să închidă” și le-a spus credincioșilor fideli: „Ți-am pus înainte o ușă deschisă și nimeni nu poate să o închidă” (Apocalipsa 3.7,8). În slujirea noastră pentru Domnul trebuie să fim atenți să nu încercăm să ne deschidem singuri uși, ci mai degrabă să ne rugăm ca Domnul să le deschidă pentru noi și să ne conducă prin ele.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Poate cineva să stea într-un loc ascuns, încât să nu-l văd Eu? zice Domnul.
    Căci El vede până la marginile pământului, zărește totul sub ceruri.

    Ieremia 23.24; Iov 28.24



    Dumnezeu vede totul

    Deși mama i-a interzis să folosească foarfeca bună, Lena a luat-o din sertar fără să ceară voie. Dorea să taie o foaie de hârtie. Deodată, Lena a observat că a tăiat fața de masă. A pus repede foarfeca în sertar, a aruncat hârtia la coșul de gunoi, s-a retras în camera ei și s-a ascuns sub pătură. Când mama a observat fața de masă tăiată, a căutat-o pe fiica ei. A venit la ea în cameră, a ridicat pătura și a întrebat-o: „Lena, ce ai făcut?”.

    Biblia relatează cum Adam și Eva, primii oameni, au încălcat porunca lui Dumnezeu. Ei au mâncat din rodul pomului cunoștinței binelui și răului. Imediat au știut că sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu. Deoarece s-au temut de El, ei s-au ascuns. Dar Dumnezeu i-a găsit și l-a tras la răspundere mai întâi pe Adam. Apoi s-a adresat femeii: „Ce ai făcut?” (Geneza 3.1-13)

    Și astăzi, mulți oameni se ascund de Dumnezeu. Unii încearcă să-L ocolească, tăgăduindu-I existența. Alții se ascund în spatele toleranței omenești față de rău, considerând astfel că pot scăpa de pedeapsă.

    Dar Dumnezeu ne vede întotdeauna. Lui nu-I scapă absolut nimic din vedere. El cunoaște tot răul pe care îl fac oamenii și cât de curând îi va trage la răspundere pentru tot ceea ce au făcut. Să ieșim din ascunzătoarea noastră, să recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre și să primim din partea Lui harul iertării!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 17.8-20 · Matei 27.11-26

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AJUTĂ-I PE CEI NEVOIAȘI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)


    Biblia ne spune că, într-o zi, Dumnezeu ne va evalua pe fiecare dintre noi și ne va răsplăti potrivit inclusiv cu modul în care ne purtăm cu cei din jurul nostru aflați în suferință și în nevoi. De aceea, trebuie să ne gândim serios cum putem să-i ajutăm. Thomas Barnardo a fost un filantrop irlandez care a făcut din asta scopul prioritar al vieții sale, și a devenit unul dintre marii eroi creștini ai sec. al XIX-lea. În timpul slujirii sale printre cei săraci și lipsiți de adăpost din cartierul londonez East End, a construit o casă pentru copiii nevoiași, care adăpostea patru sute de băieți și fete. Apoi a transformat Edinburgh Castle, o clădire din zonă renumită pentru divertismentul dezmățat și consumul de alcool, și l-a transformat într-o cafeterie muncitorească, ce adăpostea și un centru de evanghelizare și activități creștine. A construit un sat pentru fete care a adăpostit peste nouă mii de tinere în timpul vieții sale. În total, peste șaizeci de mii de copii și tineri au beneficiat de cele peste 90 de centre de formare profesională și cămine pe care le-a fondat el. În cazurile extreme, când găsea copii aflați în mâna unor oameni plini de cruzime, el îi „răpea” – o tactică interzisă de lege, dacă erau implicați părinții. Dar Thomas Barnardo asculta de o lege superioară – legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-a făcut vulnerabil în fața acuzațiilor penale și a confruntărilor crunte pentru custodie. În cele din urmă, legea țării s-a schimbat, dar nu și Barnardo. Printre cei care-au beneficiat de slujirea sa transformatoare s-au numărat destui avocați, doctori, muzicieni, comandanți de nave, oameni de afaceri și miniștri de mai târziu, toți aceștia fiind scoși dintr-o viața promiscuă și nevoiașă.

    Te-ai gândit vreodată că și tu poți schimba lumea? Și-o poți face chiar de astăzi – implicându-te în viața cuiva care are nevoie de ajutor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 1:1-19


    Folosindu-Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 Împăraţi 4.29-34), Dumnezeu nea dăruit „Proverbele”, „Cartea Înţelepciunii”, carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4). Da, ţie, tânăr credincios ajuns la vârsta reflectării şi a judecăţii personale, îţi este dedicată cartea aceasta! A fost scrisă special pentru tine, pentru că a sosit momentul orientării tale, a alegerilor tale decisive. În şcoala lui Dumnezeu, unde se urmăreşte educarea ta în spirit creştin, sub autoritatea şi exemplul părinţilor tăi (v. 7-9), cartea Proverbe constituie unul dintre „manualele„ de bază. Ea conţine definiţii, reguli (şi aplicaţii ale lor), exerciţii, exemple de urmat şi altele care nu trebuie urmate. Înţelepciunea (Cuvântul cu care ea se identifică) este în acelaşi timp o Persoană care învaţă şi care îndrumă paşii acelora pe care ea îi numeşte fiii Săi.

    Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite „calea celor păcătoşi„, a celor care caută să-l ispitească spunându-i: „Vino cu noi” (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei” (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!

  • 31 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut … pe Isus.

    Fapte 7.55


    Creștinul, plin de Duhul Sfânt, privește țintă spre cer, la Hristos. El înțelege că toate resursele sale sunt în Hristos – în Omul aflat în glorie – și nu privește la sine, în încercarea zadarnică de a găsi ceva în el însuși, în care să se poată încrede. Nu privește nici în jur, pentru a căuta sprijin și călăuzire din partea altora, ci privește în sus, cu toată stăruința. El înțelege, de asemenea, că Hristos aflat în glorie este Capul celor ai Săi, că în El este toată înțelepciunea pentru călăuzire și că în inima Lui se află dragostea perfectă pentru a simpatiza cu ei în toate suferințele lor, având puterea de a-i susține în încercările prin care trec. Noi alergăm în alergarea care se sfârșește în cer și doar dacă, precum Ștefan, privim țintă la cer și ne fixăm privirea asupra lui Isus putem să rezistăm până la capăt. Vedem deci în Ștefan adevărul important că, dacă Duhul Sfânt a venit pe pământ de la Hristos, aceasta este pentru ca El să ne conducă inimile către Hristos, în cer.

    Să reținem însă că Ștefan, care a privit țintă spre cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și a Domnului Isus, era un credincios nu doar pecetluit cu Duhul Sfânt, ci „plin de Duhul Sfânt”. Cineva a spus: «A avea Duhul Sfânt este un lucru, iar a fi plin de Duhul Sfânt este un alt lucru. Când Duhul Sfânt este singura sursă a gândurile mele, atunci sunt plin de El. Când El are în stăpânire întreaga mea inimă, există putere de a anula ceea ce nu este de la Dumnezeu, de a-mi păzi sufletul de orice rău și de a fi călăuzit în fiecare faptă și umblare a mea» (J. N. Darby).

    Astfel, fiind plin de Duhul Sfânt, Ștefan a privit spre cer la Hristos, în glorie. Să ne aducem însă aminte că acest lucru nu a fost valabil doar pentru el, căci apostolul spune: „Noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip” (2 Corinteni 3.18).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Sunt bine încredințat că nici moarte, nici viață, … nici cele de acum, nici cele viitoare, … nici înălțime, nici adâncime, nicio altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

    Romani 8.38,39



    Încă te lupți cu îndoiala?

    Evanghelistul Donald Ross istorisea deseori o întâmplare marcantă din viața lui:

    „După mulți ani de la întoarcerea mea la Dumnezeu, cineva mi-a spus odată: «Domnule Ross, nu v-ați îndoit niciodată de mântuirea dumneavoastră? Nu v-ați temut niciodată că ați putea să vă înșelați câtă vreme credeți că sunteți mântuit pentru totdeauna?».

    Era ciudat că tocmai atunci îmi pusese și el aceeași întrebare. În seara precedentă, pe drum spre o adunare unde urma să predic evanghelia, am simțit ca și cum o voce îmi spunea: «Donald Ross, ce fățarnic ești! Tu nici măcar nu ești mântuit!». Foarte îngrozit m-am întrebat: «Poate să fie adevărat? După ce ani de zile li L-am vestit oamenilor pe Hristos, este posibil ca eu însumi să nu fiu mântuit?». Dar apoi am putut să spun: «Doamne, Îți mulțumesc! Da, este adevărat că am mântuirea, pentru că Tu ai murit la cruce și pentru fățarnici. Tu accepți pe oricine așa cum este».

    În aceeași clipă s-a îndepărtat norul întunecos al deznădejdii. Am recunoscut că întrebările lui veniseră de la diavolul care a vrut să mă facă nesigur. Astfel de îndoieli nu vin niciodată de la Dumnezeu.”

    Această relatare îi poate încuraja pe toți aceia care, deși au recunoscut sincer în fața lui Dumnezeu vinovăția vieții lor, încă se luptă cu îndoiala. Versetul de astăzi nu mai lasă loc interpretărilor. I-a ajutat pe mulți, dându-le siguranță, și te poate ajuta și pe tine, care ți-ai predat viața în mâinile Mântuitorului.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 16.18-17.7 · Matei 27.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REGULA IMPARȚIALITĂȚII – Fundația S.E.E.R. România

    „Isaac îl iubea pe Esau… Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.” (Geneza 25:28)


    Rivalitatea dintre frați reprezintă ceva normal într-o familie, și gestionarea ei necesită sensibilitate și înțelepciune.

    Din nefericire, Isaac și Rebeca duceau lipsă de aceste două calități. „Isaac îl iubea pe Esau pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.”

    Necazurile lui Iosif au pornit de la aceste cuvinte: „Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă” (Geneza 37:3).

    Dar nu așa trebuie să fie și în familia ta. Nu e nici necesar, nici sănătos să faci diferențe sau să ai preferințe între copii, ori să-ți lași copiii să se atace unii pe alții și să le facă viața nefericită și celor din jur. Probabil nu vei reuși să stabilești o armonie deplină în relațiile lor, dar practicând imparțialitatea, cel puțin poți evita înrăutățirea lucrurilor prin inflamarea geloziei dintre ei. Încă de la creație, frații au fost invidioși unii pe alții și s-au aflat în competiție pentru câștigarea atenției părinților. Așa că trebuie să ai grijă să eviți comentariile care ar putea să-l favorizeze pe unul dintre copii în detrimentul celuilalt, mai ales în următoarele trei domenii:

    1) Frumusețea fizică.

    2) Inteligența.

    3) Competențele și abilitățile atletice.

    Acestea sunt trei corzi sensibile de care atârnă stima de sine. Faptul că îți numești unul dintre copii „fiica mea cea drăguță” sau „fiul meu cel isteț” poate declanșa emoții pline de furie în ceilalți copii, care se percep drept urâți sau proști. Sensibilitatea în aceste domenii va reduce antagonismul dintre copii și va crea un cadru mai armonios pentru fiecare membru al familiei.

    Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.” (1 Timotei 5:21). Aceasta a fost și este o „regulă a bisericii”, dar trebuie să fie și „o regulă a casei” tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 41


    Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac”: sărăcie de bunăvoie, destinată
    îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care-L înţelege pe acest Sărac! Ferice şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr…! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi Învăţătorul său! (Matei 5.3).

    Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnavi. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă „omul din afară trece”, omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16). Ba, mai mult! „Orice pat” de boală va fi transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul lui are putere să-i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută companie, bună să-l facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi indiferenţa căreia i-a fost, poate, obiectul (v. 8)!

    Noi ştim în ce moment s-a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să-l citeze înainte de a-i da trădătorului Iuda „bucăţica” care avea să-l facă cunoscut… (Ioan 13.18,26)

    Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin-ul nostru!

  • 30 Martie 2021

    30 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit.

    Psalmul 46.1


    Pare că, odată cu trecerea timpului, grijile vieții acesteia nu se împuținează, ci, dimpotrivă, se înmulțesc și se complică tot mai mult. Știm că trebuie să le aducem înaintea Domnului, însă avem dificultăți în această privință. De ce? Fiindcă nu ne încredem în El, sau ne gândim că nu ne înțelege, ori credem că nu are suficientă putere. De aceea ne simțim deseori copleșiți, lipsiți de ajutor și de orice putere.

    Deci, când ne plecăm pe genunchi înaintea Domnului în rugăciune, putem avea deplină încredere că El Se va îngriji de toate lucrurile care ne privesc, că ne va conduce pe calea cea dreaptă. Apoi, cu recunoștință și cu bucurie, putem aștepta cu răbdare. Da, fiindcă Îl avem ca Tată pe Dumnezeul universului, care L-a dat pentru noi pe singurul Său Fiu, ca să ne răscumpere pentru Sine, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?

    Domnul Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11.29,30). Putem fi de acord că nimeni nu poate fi mai calificat decât El să ne ajute în toate problemele noastre. Și nu numai că poate, ci El dorește să facă aceasta. Ce bucurie să știm că, atunci când venim la El cu îngrijorările noastre, El ne va ajuta, ne va călăuzi, ne va da resursele și răspunsurile necesare! Să ne formăm obiceiul de a merge înaintea Lui cu tot ceea ce ne frământă, iar apoi, cu răbdare, cu bucurie și cu încredere, să găsim odihnă pentru sufletele noastre!

    D. L. Moody a spus: «Adu-ți cererile înaintea lui Dumnezeu și apoi spune: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta!”. Cea mai prețioasă lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe Domnul să aleagă pentru mine».

    B. Prigge

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui față de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa, … pentru ca, îndreptățiți prin harul Lui …

    Tit 3.4-7



    Nimic nu valorează

    Poate zici: „Ah! Eu cred în Dumnezeu; am fost botezat; am luat prima împărtășanie; m-am căsătorit religios; asist la slujbele religioase atunci când pot; sunt milos. Ce vreți mai mult?”.

    Tu crezi în existența lui Dumnezeu: este bine, dar aceasta nu este de ajuns pentru a fi mântuit. Un om nu ajunge un copil al lui Dumnezeu prin împlinirea unor ritualuri sau îndatoriri religioase, ci prin nașterea din nou.

    Isus a fost răstignit împreună cu doi tâlhari, unul la dreapta Lui și altul la stânga. Unul dintre ei s-a dus de pe Golgota direct în paradis, fără să fie botezat, fără să fi împlinit îndatoriri religioase, fără să fi făcut fapte bune; dimpotrivă, el fusese un răufăcător care își merita osânda. De altfel, el a avut dreptate când și-a recunoscut vina. Ce a făcut pentru a merita raiul? Absolut nimic! De ce a primit el făgăduința de a intra în paradis? Pentru că și-a pus toată încrederea în Isus și L-a recunoscut ca fiind Mântuitorul său. N-avea niciun merit personal, dar se bizuia pe meritele Mântuitorului.

    Iată ce este credința în Isus Hristos! Fără îndoială, pe tine nu te-au condamnat semenii tăi, cum s-a întâmplat cu tâlharii. Dar, ca fiecare om păcătos, tu meriți judecata lui Dumnezeu. Procedează ca acest om: Întoarce-te cu pocăință la Domnul Isus, Mântuitorul! El nu alungă pe nimeni, indiferent că suntem la fel de păcătoși ca tâlharul de pe cruce sau că doar am mințit uneori, din necesitate. Problema constă nu în mărimea păcatului, ci în faptul că toți am păcătuit – mai mult sau mai puțin – și că toți avem nevoie de iertare chiar și pentru cea mai mică greșeală.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 16.1-17 · Matei 26.59-75

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXERCIȚIUL FIZIC – Fundația S.E.E.R. România

    „Deprinderea trupească este de puţin folos” (1 Timotei 4:8)


    Pe măsură ce avansăm în vârstă și ajungem la patruzeci, cincizeci ori șaizeci de ani, avem tendința să devenim tot mai sedentari, și să facem glume pe acest subiect; de exemplu: o femeie și-a luat angajamentul de-a nu mai transpira. O alta a spus că singurul motiv pentru care ar accepta să facă jogging ar fi dac-ar fi obligată să arate mai bine la propria-i înmormântare. Un șofer și-a lipit următorul abțibild pe mașină: „Mă îndrept spre cincizeci și asta înseamnă destul exercițiu fizic.” Dar, de-ajuns cu gluma! Biblia ne spune că: „deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.” Înseamnă însă asta oare că nu este important să te îngrijești de trupul tău? Nu, ci înseamnă că trebuie să păstrezi un echilibru!

    Ce rost ar avea să te străduiești ca să-ți dezvolți virtuțile unui sfânt, dacă mori înainte de vreme cu arterele blocate? Tu spui: „Dar nu-mi place să alerg și să ridic greutăți!” Atunci primește următoarea veste bună: În urma unor studii medicale recente, s-a descoperit că o persoană care alocă patruzeci și cinci de minute pe zi făcând treburi casnice, cum ar fi tunsul gazonului, va fi mai longevivă decât cei care sunt inactivi. Ar fi chiar extraordinar dacă ai merge la piață pe jos sau cu bicicleta. Dacă nu reușești să-ți întreții mașina, nu ai niciun drept să dai vina pe fabricant. Și dacă nu reușești să-ți întreții trupul, care este templul Duhului Sfânt, nu ai niciun drept să dai vina pe Dumnezeu.

    Tu spui: „Dar eu cred în vindecare divină!” Și Dumnezeu promite lucrul acesta în Cuvântul Său (vezi Iacov 5:14-15). Însă El se așteaptă să-ți folosești credința – dar și înțelepciunea. Așadar, lasă telecomanda din mână, ridică-te de pe canapea și apucă-te de curățenie sau de plimbare sau de reparații. Nu numai locuința, ci și trupul tău vor arăta mai bine, și chiar e posibil să trăiești mai mult!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 40


    Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate„
    şi „gândurile„ lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.

    Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.59). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin…” „şi a venit…”, confirmă Efeseni 2.17.

    Următorul tablou ni-L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea” (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8-10.

    În cel de-al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M-au ajuns…” (v. 12). Nelegiuirile Mele…? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le-am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.

    Ultimul tablou ne readuce la v. 1-3, unde „groapa pieirii” şi „noroiul mocirlei” fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat-o cu răbdare, Îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a-L celebra în acelaşi fel (v. 3).

  • 29 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să nu muți semnul de hotar al aproapelui tău, pe care l-au pus cei de demult în moștenirea ta pe care o vei moșteni în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o stăpânești.

    Deuteronom 19.14


    Hotarul este folosit pentru a desemna limite. În cazul lui Israel, el delimita partea fiecăruia în țara promisă. A muta hotarul însemna să furi din moștenirea altuia și să-l privezi astfel de posesiunea sa și de savurarea ei.

    Găsim o expresie similară în Proverbe 22.28: „Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinții tăi”. Expresia „vechea piatră de hotar” este o imagine frumoasă a ceea ce Dumnezeu a stabilit, fiindcă „oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt” (1 Petru 1.21). Când omul încearcă să stabilească lucruri pe care nu le-a fixat Dumnezeu, nu face altceva decât să mute piatra de hotar.

    Există o aplicație practică pentru noi în acest îndemn din Vechiul Testament. Moștenirea și binecuvântările noastre sunt în Hristos (Efeseni 1.3). Aceste binecuvântări spirituale ne sunt făcute cunoscut prin Cuvântul lui Dumnezeu. Binecuvântările sunt multe, precum mântuirea prin har și prin credință, siguranța celui credincios și venirea lui Hristos, pentru a numi doar câteva dintre ele. Dar dacă cineva adaugă sau scoate din Cuvântul lui Dumnezeu, este ca și cum ar muta hotarul aproapelui său. Alterând Cuvântul lui Dumnezeu, alterez capacitatea altuia de a cunoaște cu exactitate posesiunea sa în Hristos. Ce mulți învățători falși predică astăzi o evanghelie coruptă și doctrine care nu sunt potrivite Cuvântului lui Dumnezeu, pentru profitul lor personal!

    Pe de altă parte, trebuie să fim atenți nu numai să nu mutăm hotarul, ci și să-i ajutăm pe toți cei credincioși să vadă cu exactitate unde sunt așezate hotarele, astfel încât să-și cunoască binecuvântările spirituale în locurile cerești, în Hristos, și moștenirea lor minunată, pentru ca împreună să putem spune: „Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute, da, am o moștenire frumoasă” (Psalmul 16.6).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

    Romani 5.8



    Dumnezeu mă iubește așa cum sunt

    Doroteea povestește:

    „Dintotdeauna mi-am dorit să fiu iubită necondiționat, să fiu acceptată așa cum sunt, dar mi s-a spus că trebuie să lupt și să muncesc pentru orice lucru în viață.

    Am avut părinți iubitori. Totuși, am simțit că trebuie să le câștig simpatia prin performanțele mele. Mai târziu am făcut tot posibilul să cuceresc inima unui bărbat simpatic. Ne-am căsătorit, dar căsătoria nu a funcționat așa cum mi-am dorit. Până la urmă ne-am despărțit. M-am îmbolnăvit de anorexie nervoasă, iar această stare m-a adus la marginea mormântului. Atunci am strigat către Dumnezeu: «Dacă exiști, ajută-mă. Am eșuat. Nu mai pot».

    La scurt timp după ce am rostit această rugăciune am scăpat de acea tulburare provocată de aversiunea față de mâncare. Dumnezeu mi-a arătat dragostea Sa, deși eu nu puteam face nimic pentru a o merita. Totuși, am simțit că între mine și Creatorul meu era ceva. M-am rugat din nou: «Te rog, ajută-mă să recunosc ce este acest ceva».

    Când m-au invitat câțiva prieteni la o adunare creștină, m-am dus cu ei. Acolo am înțeles ce anume mă despărțea de Dumnezeu: păcatul. Dar am aflat și că Dumnezeu iubește necondiționat: El L-a dat la moarte pe Fiul Său pentru mine, ca eu să fiu eliberată de vina mea. Cu adâncă mulțumire am primit darul lui Dumnezeu și am crezut că Isus Hristos a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele mele, din dragoste pentru mine.”

    Citirea Bibliei: Deuteronom 15.7-23 · Matei 26.47-58

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TOT CE AI NEVOIE CA SĂ TRĂIEȘTI – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3)


    Apostolul Petru scrie: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia.” Pentru a trăi o viață deplină, avem nevoie de câteva lucruri:

    1) Ceva în plus. Aici este vorba de principiul încă unei mile, propovăduit de Domnul Isus: „dacă cineva îți cere să mergi cu el o milă, mergi cu el două.” (vezi Matei 5:41) și acesta necesită două lucruri:

    a) Efort suplimentar. Îndrumătorul și autorul Art Williams a spus: „Vei învinge 50% din oameni muncind din răsputeri, 40% dacă ești o persoană onestă, integră și dacă lupți pentru o cauză, iar restul de 10% prin luptă.” Dacă vrei să ieși învingător, ia hotărârea de a face mereu „ceva în plus”!

    b) Timp suplimentar. „Dacă zăboveşte (proorocia), aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3). Gutzon Borglum, sculptorul care a creat monumentul național de pe Muntele Rushmore, dedicat președinților Americii, a fost întrebat dacă își consideră lucrarea ca fiind perfectă. El a răspuns: „Nu astăzi. Nasul președintelui Washington este cu doi centimetri și jumătate mai lung. Dar e bine și așa… pentru că se va eroda, și peste zece mii de ani va fi exact cum trebuie!”

    2) Un al doilea lucru de care avem nevoie pentru a trăi o viață deplină este să dăm tot ce avem mai bun. Andrew Carnegie a spus: „Nu are rost să ajuți oameni care nu vor să se ajute singuri. Nu poți împinge pe cineva în sus, pe o scară, dacă nu este dispus s-o urce.”

    3) Al treilea lucru de care ai nevoie pentru a trăi o viață deplină este: mentorul potrivit. Apostolul Pavel a scris: „Urmaţi-mă pe mine” (Filipeni 3:17). Mentorii de valoare conduc prin exemplu; ei știu că pentru a fi urmați de alții, mai întâi trebuie să fie respectați. Ei știu dacă ești o persoană care învață vizual sau verbal. Ei știu dacă ai nevoie de o bătaie pe umăr sau să fii împins de la spate. Dacă ai un astfel de mentor, ești binecuvântat. Dacă nu, cere-I lui Dumnezeu să-ți trimită unul în viața ta – chiar astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 39


    Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1).

    Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi-a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; 1 Petru 2.23).

    „Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână…„ (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâtea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21-23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr…„) exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare” (v. 5 şi 11) şi, în plus, „umblă ca o umbră…” (v. 6). De pe scena acestei lumi, curând, când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. „Chipul lumii acesteia trece„ (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Înţelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: „ce aştept eu, Doamne?” şi îşi dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine„ (v. 7).”

  • 28 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a spus ucenicilor: „Ședeți aici până voi merge să Mă rog acolo”. Și, luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc. Atunci El le-a spus: „Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine”.

    Matei 26.36-38


    Trei cuvinte aramaice (1) – Ghetsimani: Teascul de ulei

    Există puține scene în Scriptură atât de mișcătoare pentru inima celui credincios, precum cea care ne este prezentată în grădina Ghetsimani. Să medităm cu reverență asupra a ceea ce Duhul ne prezintă aici! Cuvântul „Ghetsimani” înseamnă „teascul de ulei”, ceea ce ilustrează în mod foarte sugestiv presiunea de nemăsurat la care a fost supus Domnul Isus și rezultatul ei plin de roade pentru noi. O adâncă mâhnire și o copleșitoare suferință au venit peste El în Ghetsimani. Mulți au experimentat faptul că suferința interioară poate fi cu mult mai profundă decât cea fizică. Domnul spune că întristarea care venise peste El era una care ducea la moarte. Dar de ce tocmai în acea noapte?

    Suferințele descrise aici au fost pricinuite de anticiparea crucii. Putem contempla – însă nu putem înțelege pe deplin – agonia sufletului Domnului la vederea a ceea ce urma să vină peste El: paharul mâniei, părăsirea de către Dumnezeu, purtarea păcatelor și moartea. El a simțit toate acestea în mod divin, cu afecțiunile unei umanități perfecte și sfinte. Cel care nu a cunoscut păcatul a fost făcut păcat pentru noi.

    Luca, „doctorul preaiubit”, arată chinul cumplit pe care Domnul l-a suferit, menționând că „sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge, căzând pe pământ” (Luca 22.44). Trebuie să accentuăm faptul că Domnul Isus n-a băut „paharul” în grădină, ci doar la cruce. Cât de scumpe au fost perfecta Lui dependență și completa Lui supunere! Crucea își arunca umbra asupra sufletului Său, iar El a mers înainte pentru a împlini voia Tatălui (Matei 26.39). Binecuvântat Mântuitor!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu a fost preamărit în El.

    Ioan 13.31



    Descoperirea deplină a lui Dumnezeu

    Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca noi să-L putem cunoaște prin El pe Dumnezeu. În timpul vieții Sale, El ne-a arătat, prin cuvintele și prin faptele Sale, cine este Dumnezeu. Dar descoperirea cea mai deplină a lui Dumnezeu a fost la cruce, unde Domnul Isus a suferit și a murit.

    • Acolo vedem sfințenia lui Dumnezeu. Când Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre și a purtat vina noastră pentru ele, Dumnezeu a trebuit să-Și întoarcă privirea de la El, pentru că Dumnezeu este prea sfânt ca să vadă păcatul.

    • Acolo recunoaștem dreptatea lui Dumnezeu care nu a diminuat judecata asupra păcatului. El nu L-a scutit de nimic pe Domnul Isus. Prețul deplin trebuia plătit în totalitate.

    • Acolo s-a descoperit adevărul lui Dumnezeu. Când Mântuitorul a murit în locul nostru, s-a adeverit ce scrie în Romani 6.23: „Plata păcatului este moartea”.

    • Acolo s-a arătat cât de mare este harul lui Dumnezeu. În moartea Fiului Său, El a făcut posibilă grațierea păcătoșilor care se întorc la El.

    • Acolo a strălucit cel mai puternic dragostea lui Dumnezeu. El L-a dat la moarte pe singurul Său Fiu preaiubit, pentru ca noi, prin credință, să putem deveni copiii Săi.

    La cruce, Domnul Isus L-a proslăvit în mod desăvârșit pe Dumnezeu. El a adus la lumină trăsăturile de caracter ale lui Dumnezeu și le-a prezentat în armonie una cu alta. Pe baza acestei descoperiri Îl putem admira și adora pe Dumnezeu în toată gloria Sa.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 14.22-15.6 · Matei 26.31-46

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI APROBAREA DE LA DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

    „Aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru” (Psalmul 123:2)


    Nu-i așa că ne place să fim apreciați pentru eforturile și rezultatele de la locurile noastre de muncă?! Iar când nu se întâmplă așa, stima noastră de sine poate fi afectată.

    De aceea, Biblia spune: „Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor… aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru.” Adevărata stimă de sine vine de la Dumnezeu, nu de la șef. Când uităm lucrul acesta, adunăm multă frustrare (și nu doar la locul de muncă!) Dusă la extrem, face ca eficiența noastră la serviciu să scadă, pentru că nu suntem dispuși să luăm decizii și să ne asumăm riscuri, în cazul în care lucrul acesta afectează negativ ceea ce cred ceilalți despre noi. În consecință, spunem mereu da, dăm din cap și suntem de acord cu toată lumea – doar pentru a le face pe plac și pentru a-i face să ne placă. Drept urmare, valoarea noastră pentru companie scade, pentru că nu ne folosim la maximum darurile primite de la Dumnezeu.

    Oricare ar fi funcția pe care o deținem, ea este doar o mică parte a ceea ce suntem. Noi avem calitatea de fiu sau de fiică a Regelui regilor. Noi nu suntem butucul care învârte roata. Să știi cine ești, pe lângă ceea ce faci, este un lucru la fel de esențial pentru succesul tău la locul de muncă, ca recomandările și setul de competențe pe care le ai.

    Când ceilalți știu că ai mereu nevoie de aprobare, își iau dreptul să te manipuleze, să-ți spună anumite lucruri și să-ți influențeze stima de sine. Dar nimeni nu ar trebuie să-și aroge un asemenea drept! Indiferent ce faci la locul tău de muncă, nu uita că Biblia spune (1 Corinteni 10:31): „să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” !


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 38


    Îndemnurile din Psalmul 37 par să fi fost înţelese. Credinciosul nu mai cere înlăturarea celor răi, care, de altfel, i-a fost promisă lămurit. În loc să se mânie din cauza celor care fac răul, este pătruns de propriul său păcat (v. 3-5). În acelaşi timp realizează că se află în mâna lui Dumnezeu care îl disciplinează şi-l pedepseşte (v. 1); şi pe El Îl aşteaptă (v. 15). Nu-i treaba lui să le răspundă personal celor care îl persecută; cu atât mai puţin, să se răzbune. „Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!„ (v. 15).

    Recunoaştem aici învăţăturile Noului Testament: „neîntorcând nimănui rău pentru rău…, nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor; … Eu voi răsplăti, zice Domnul„ (Romani 12.17,19). Singurul răspuns pe care suntem îndreptăţiţi să-l dăm în faţa răului care ni se face este binele, şi aceasta spre deosebire de aceşti „vrăjmaşi„ (v. 19) sau „adversari” care „răsplătesc cu rău pentru bine„ (v. 20).

    Şi tot aici ne este dezvăluit şi meschinul lor sentiment: gelozia. Dorinţa perversă de a elimina ceea ce, prin contrast („…pentru că eu urmăresc ce este bine”), subliniază propria lor răutate, iată
    îngrozitorul mobil care i-a condus pe oameni la a-L da la moarte pe Cel Sfânt şi Drept (Ioan 10.32; citiţi şi 1 Ioan 3.12)!

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne