Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 27 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1


    Aceste cuvinte oferă conștiinței o pace stabilă. Dacă nu mai sunt într-o stare de vinovăție, ci într-una de îndreptățire, dacă Dumnezeu mă vede doar în Hristos și ca pe Hristos, atunci, în mod clar, partea mea este pacea perfectă. „Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Sângele Mielului a îndepărtat toată vina celui credincios, a șters datoria lui imensă și i-a oferit o pagină nouă și albă, în prezența acelei sfințenii care „nu poate privi păcatul”.

    Credinciosul nu a găsit însă doar pacea cu Dumnezeu; el este făcut copil al lui Dumnezeu, așa încât poate gusta dulceața comuniunii cu Tatăl și cu Fiul, prin puterea Duhului Sfânt. Crucea trebuie privită în două feluri: mai întâi, ca satisfăcând cerințele lui Dumnezeu; apoi, ca fiind expresia afecțiunilor Lui. Dacă privesc la păcatele mele în legătură cu cerințele lui Dumnezeu ca Judecător, văd în cruce o satisfacere perfectă a acestor cerințe. Dumnezeu, ca Judecător, a fost în mod divin satisfăcut – ba mai mult, glorificat – de către lucrarea de la cruce. Este însă mai mult decât atât. Dumnezeu n-a avut doar cerințe, ci și afecțiuni; și, la crucea Domnului Isus Hristos, toate aceste afecțiuni sunt în mod minunat și mișcător declarate celui păcătos, iar acesta este făcut părtaș naturii noi, care este capabilă de a se bucura de acele afecțiuni și de a avea părtășie cu inima de unde ele s-au revărsat. „Căci Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Astfel, nu suntem aduși doar într-o stare, ci și la o Persoană, la Dumnezeu Însuși, și suntem înzestrați cu o natură care își poate găsi plăcerea în El. „Și nu numai atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea” (Romani 5.11).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. … Atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri.

    Romani 12.17-19



    Să răsplătim răul cu bine!

    Robert Chapman a fost un evanghelist care L-a slujit cu credincioșie pe Mântuitorul său. Dar, deși lucrarea sa era spre binele oamenilor, nu toată lumea îl plăcea pe evanghelist. Unii erau foarte ofensați de predicarea lui directă despre păcat și despre nevoia de pocăință a fiecărui om.

    Există o relatare mișcătoare despre dragostea și grija lui manifestate tocmai față de unul dintre acești critici înverșunați.

    Un brutar din Barnstaple s-a supărat atât de rău pe Chapman, pe când acesta predica în aer liber, încât s-a dus chiar în locul unde se afla și l-a scuipat. Mai târziu, una dintre rudele lui Robert a venit în Barnstaple pentru a-l vizita și a dorit să-i cumpere câteva produse de patiserie. Chapman a încuviințat bucuros, dar a specificat să-i fie cumpărate de la un anume brutar. Ruda lui Robert s-a dus acolo, a făcut multe cumpărături și a achitat nota de plată. Când brutarul a aflat că produsele urmau să-i fie duse lui Robert Chapman, i-a spus clientului că trebuie să fi venit la magazinul greșit. Totuși, cumpărătorul i-a spus că însuși Robert Chapman l-a îndrumat la acel magazin. Brutarul, care îl atacase în mod răutăcios și îl criticase aspru pe Robert ani de zile, a izbucnit în lacrimi. La scurt timp a venit la casa lui Robert, i-a cerut iertare și, mai târziu, și-a predat viața Mântuitorului.

    Aceasta înseamnă să răsplătim răul cu bine.

    Să punem și noi în practică această lecție: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Romani 12.21)!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 14.1-21 · Matei 26.17-30

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BUNĂTATEA ȘI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

    „Bunătatea Ta este înaintea ochilor mei” (Psalmul 26:3)


    Se spune că un băiețel a fost întrebat: „Te rogi în fiecare seară înainte de culcare?” El a răspuns: „Nu, în unele seri nu am nevoie de nimic!” Zâmbim, dar adevărul este dureros de evident. Dacă soțul sau soția ta ar comunica cu tine numai atunci când ar avea probleme sau vreo nevoie pe care el sau ea n-o poate împlini, cât crezi că ar dura relația voastră? Trebuie să existe un echilibru între cereri și laudă.

    Poate că spui: „Dacă Domnul este atât de mare că a putut să creeze universul și să-l conducă, mă îndoiesc că este deranjat atunci când cineva atât de neînsemnat, ca mine, uită să Îi spună mulțumesc!” Dar hai să vedem ce spune Biblia: Când Domnul Isus a vindecat zece leprosi și numai unul s-a întors să-i mulțumească, El a întrebat: „Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” (Luca 17:17). Dacă Dumnezeu s-ar ocupa de tine numai prin prisma neprihănirii Sale și a înclinației tale spre păcat, ai fi pierdut! Dar El nu procedează așa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3).

    Înțelegând lucrul acesta, David a scris: „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, deci, toată viaţa mea” (Psalmul 63:3-4). După care scrie din nou: „laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale. În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:2-3).

    Cineva a spus: „Dumnezeu nu se supără să binecuvânteze câtă vreme primește mulțumiri!” Așadar, stai o clipă astăzi și amintește-ți de dragostea și de bunătatea lui Dumnezeu față de tine… apoi – mulțumește-I!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 37:23-40


    „De Domnul sunt întăriţi paşii omului„ (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu-l admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de-a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!

    În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).

    Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndură„
    şi „dă” (v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune”; „limba lui vorbeşte dreptate”; „legea Dumnezeului său este în inima lui” (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).

    Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Întrutotuldrept„ (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

  • 26 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sper să rămân la voi un timp, dacă Domnul va îngădui. Dar voi rămâne în Efes până la Cincizecime, pentru că mi s-a deschis o ușă mare și cu folos, și adversari sunt mulți.

    1 Corinteni 16.7-9


    O ușă deschisă (1)

    Cu trei sau patru ani mai devreme, Pavel petrecuse ceva timp în Corint. Acum le scria creștinilor de acolo, tratând diferite subiecte. El își încheie epistola spunându-le că intenționa să-i viziteze, însă că hotărâse să mai stea o vreme în Efes.

    Cum știe un lucrător al Domnului ce să facă și unde să meargă? Citind această epistolă a lui Pavel trimisă corintenilor, devine clar faptul că ei aveau nevoie de ajutorul lui. Aveau o mulțime de probleme, cauzate de mândrie, de imoralitate și de dezordine în strângerile laolaltă. Cei bogați îi disprețuiau pe cei săraci, cei care aveau daruri se făleau cu ele, iar cei cu înțelepciune spirituală erau neluați în seamă. Mai mult, în Efes, Pavel se confrunta cu mulți adversari. Acest lucru corespunde cu Fapte 19, care descrie împotrivirea puternică, uneori violentă, din partea conducătorilor sinagogii, a falșilor făcători de minuni și a unei puternice coaliții cu interese economice și religioase, care apăra închinarea la zeitățile grecești.

    Totuși Pavel voia să rămână în Efes, fiindcă, așa cum spunea el, „mi s-a deschis o ușă mare și cu folos”. Ușile deschise nu au nimic de-a face cu situații confortabile, ci cu oportunități puse la dispoziție de Dumnezeu. Mulți oameni din Efes și din împrejurimile lui erau interesați de adevărurile Scripturii și, vreme de doi ani, au umplut sala închiriată de Pavel, pentru a auzi cuvintele despre Domnul Isus. Cei care au crezut mesajul și au văzut puterea Mântuitorului au fost transformați. Au renunțat la lucrurile care îi influențaseră până atunci, iar „Cuvântul Domnului creștea cu putere și se întărea” (Fapte 19.20). Pretutindeni există nevoi și peste tot sunt și mulți împotrivitori. Pavel însă era sigur că îi fusese deschisă o ușă în Efes – nu el o deschisese, ci Domnul o deschisese pentru el. Când Domnul ne deschide o ușă, avem credința și curajul să intrăm pe ea?

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

    Romani 6.23



    Prin merite sau prin har?

    Dumnezeu este sfânt și drept. El detestă răul și trebuie să pedepsească neascultarea, voința proprie, patima și păcatul, tot ceea ce nu este după voia Lui. În starea rea în care ne aflăm nu ne putem prezenta înaintea lui Dumnezeu. Păcatele noastre ne condamnă și noi merităm pedeapsa veșnică pentru nedreptatea pe care am făcut-o. Așa citim în Evrei 9.27: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”.

    Dumnezeu este însă și îndurător. El vrea ca noi să nu mergem în pierzarea veșnică. De aceea, El ne oferă viața veșnică în Fiul Său Isus Hristos. De fapt, noi nu merităm această viață veșnică. Ea este un dar pe care Dumnezeu dorește să ni-l dea în harul Său deplin. El nu cere în schimb nimic, pentru că știe că noi înșine nu suntem în stare să dăm nimic pentru a ne câștiga viața veșnică.

    Totuși, multor oameni le vine greu să primească acest cadou. Mândria le este rănită, pentru că nu pot contribui cu nimic la mântuirea lor. Doar când devin conștienți de starea lor pierdută înaintea lui Dumnezeu și recunosc sentința Sa, sunt gata să accepte harul Său. Atunci sunt bucuroși că Dumnezeu nu cere nimic de la ei, decât o credință simplă în Salvatorul Isus Hristos.

    Vreți să primiți ceea ce meritați? Sau doriți să acceptați ceea ce vă dăruiește Dumnezeu în harul Său?

    „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 13.1-19 · Matei 26.1-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU PRIVI ÎN URMĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Geneza 19:26)


    Înainte de a nimici Sodoma și Gomora, îngerii Domnului l-au salvat pe Lot și pe familia lui. „După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.” (Geneza 19:17). Dar Biblia ne spune că „nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.”

    Fiecare dintre noi poate primi o învățătură importantă de aici: Împotrivește-te ispitei de a zăbovi în nisipurile mișcătoare ale greșelilor trecute – ale tale sau ale altora. E greu să privești înainte când în trecutul tău au avut loc lucruri înfiorătoare. Însă atunci când rămâi cantonat în trecut, pierzi ceea ce are Dumnezeu pentru tine în prezent, și nu reușești să vezi legătura pe care o are cu viitorul. Vestea cea bună este că nu e prea târziu să-L lași pe Dumnezeu să te folosească și să te facă să înaintezi în călătoria ta. El poate vindeca rănile pe care ți le-au cauzat alții. El te poate face mai înțelept ca rezultat al deciziilor greșite pe care le-ai luat în trecut. Nu e prea târziu să devii ceea ce ai fi putut să fii. Dumnezeu se bucură să ne transforme defectele în calități. El poate transforma gunoiul de care te-ai debarasat într-o comoară.

    Chiar dacă te-ai îndepărtat de la credință și te-ai abătut de la calea pe care știi că El dorește s-o urmezi, acum e timpul să te întorci! „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11). Așadar, mergi înainte – și nu te mai uita înapoi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 37:1-22


    Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care-l chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.

    Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care-l înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! În loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; … te voi sfătui…„, noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El Însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mânia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19).

    De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia” (repetat de trei ori), „încrede-te”, „fă binele”, „încredinţează Domnului calea ta”, „rămâi liniştit”…; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale…”, „El va lucra”. Ce bine ar fi dacă L-am lăsa să lucreze! În curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

  • 25 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și au spus: „Veniți să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri; și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!”.

    Geneza 11.4


    După potop, oamenii s-au sfătuit și au hotărât să zidească o cetate, care să-i ajute să rămână împreună, și un turn cu vârful până la ceruri, simbol al mândriei pentru realizările lor, fiindcă doreau să-și facă un nume. Astfel de lucruri au continuat de-a lungul veacurilor să influențeze gândurile oamenilor. Dumnezeu este ignorat, în timp ce omul preferă abilitatea sa de a face planuri care se potrivesc dorințelor sale.

    Apoi Domnul a coborât să vadă ceea ce omul făcea. Toată această lucrare era cu siguranță o insultă la adresa Dumnezeului viu. Ce era deci de făcut? Cum ei aveau o singură limbă, Dumnezeu i-a făcut să vorbească în diferite limbi, lipsindu-i astfel de posibilitatea de a interacționa unii cu alții. Împărțirea limbilor i-a făcut să se separe, iar unitatea pe care o căutaseră a fost pe deplin pierdută. Această încercare a lor a fost numită Babel, care înseamnă „confuzie”, iar ea este o imagine a creștinătății corupte, a Babilonului Noului Testament.

    În Fapte 2.1-4 citim despre măreața lucrare a lui Dumnezeu, care a trimis Duhul Sfânt, umplând casa în care ucenicii se aflau adunați laolaltă. „Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească” (versetul 4). Aceasta a fost o minunată inversare a ceea ce fusese făcut la turnul Babel. Lucrarea omului a avut ca rezultat lipsa completă de unitate, însă lucrarea Duhului lui Dumnezeu i-a adus într-o unitate perfectă pe cei care aveau o credință vie în Domnul Isus. Ei se puteau acum înțelege unii cu alții prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aceasta este unitatea care și astăzi îi cuprinde pe toți credincioșii de pe pământ, care au fost botezați printr-un singur Duh, pentru a forma Trupul lui Hristos. Ce unitate binecuvântată și prețioasă!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

    Psalmul 90.12



    Numărul zilelor

    Cine așteaptă să plece în concediu sau este nerăbdător să aibă loc un eveniment fericit își numără zilele până la acea dată. Însă, după ce s-au consumat evenimentele, se miră de cât de repede au trecut zilele. În natură este tot așa: abia au înverzit pomii, că și încep să se coloreze frunzele.

    Timpul zboară repede și fiecare constată că viața lui nu face excepție de la aceasta. Însă nimeni nu poate număra zilele până la moartea sa, pentru că nimeni nu știe dinainte acea zi.

    Într-un atelier, un maistru credincios i-a arătat colegului său de muncă un metru de tâmplărie. Degetul mare îl ținea pe numărul 60. „Ai împlinit această vârstă”, a spus el, „dar până la 100 nu vei ajunge”. Și i-a spus cât de importantă este ziua de astăzi, cât de valoros este timpul pe care Dumnezeu ni-l dă acum pentru a ne împăca cu El. Aceasta este o aplicație a versetului de astăzi asupra vieții noastre.

    Colegul de muncă al acelui maistru a căzut pe gânduri. Era un om foarte cinstit și cumsecade, care la început nu a putut înțelege ce ar avea de pus în ordine în viața lui. Dar Dumnezeu l-a ajutat să vadă că nici cel mai bun om nu poate sta înaintea Lui; că, în fața sfințeniei și a curăției Lui, chiar cele mai bune fapte sunt ca o haină murdară. El a crezut Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1.7). De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Cei care Mă caută cu tot dinadinsul Mă vor găsi” (Proverbe 8.17). Niciunul nu trebuie să aștepte până la 60 de ani, căci nimeni nu are garanția că va ajunge la acea vârstă!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 12.20-31 · Matei 25.31-46

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCALDĂ-ȚI MINTEA ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119:11)


    Te simți descurajat astăzi, pentru că săvârșești aceleași greșeli iar și iar? Iată răspunsul pentru tine: Scaldă-ți mintea în Cuvântul lui Dumnezeu! La fel cum înmoi un burete în apă și îl scoți îmbibat și plin de lichid, tot la fel, scufundă-ți mintea în Scriptură până când se îmbibă de Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta, când ești tentat să faci răul, primul tău refugiu va fi la adăpostul Duhului și al Cuvântului. Dacă faci mereu ceea ce ai făcut dintotdeauna, vei obține mereu aceleași rezultate. Te-ai săturat să duci o viață de om înfrânt?

    Iată o rețetă care a trecut testul timpului, provine din Cuvântul lui Dumnezeu și te va duce spre victorie:

    „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Psalmul 119:9).

    „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3).

    „Ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5:26).

    „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii” (Evrei 4:12).

    „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!” (Ieremia 15:16).

    Toate aceste versete ne conduc la o singură concluzie: Dacă vrei să ai o viață de biruință, trebuie să te adâncești în Cuvântul lui Dumnezeu și să lași Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască în inima ta. Nu există altă cale spre victorie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 36


    Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie-vă groază de rău„. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l-ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându-l tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui„, chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18; Deuteronom 29.19).

    Pentru că suntem obligaţi să trăim într-o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se tocească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.

    Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a-i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din timpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!

    Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v. 9, ne readuc la Hristos, Cuvântul, despre care este scris: „În El (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor„ (Ioan 1.4).

  • 24 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pavel, rob al lui Isus Hristos, apostol chemat, pus deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu.

    Romani 1.1


    Dumnezeu îl rânduise pe Pavel ca slujitor și martor, scoțându-l din poporul și din națiunile la care îl trimisese ca să le deschidă ochii și să le vestească iertarea păcatelor (Fapte 26.16-18). Unora trebuia să le vestească eliberarea de jugul legii, iar celorlalți, eliberarea din întuneric, de sub puterea lui Satan. Cel care îl chemase și îl trimisese era Isus, Capul glorificat al Trupului. La întrebarea lui Pavel, „Cine ești Tu, Doamne?”, răspunsul a fost: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Deci totul fusese unic în acest caz: Cel care a chemat, chemarea și cel chemat. De aceea, Pavel putea să numească evanghelia încredințată lui ca fiind evanghelia sa sau evanghelia slavei. Această evanghelie îi așeza pe el și pe cei care primeau vestirea sa pe un nou teren. Îi scotea dintre iudei sau dintre neamuri și îi lega cu un Mesia viu, cu Fiul Omului înviat și înălțat în glorie, cu Capul unei noi creații. De aceea Pavel nu mai cunoștea pe nimeni „potrivit cărnii”, nici chiar pe Hristos (2 Corinteni 5.16), deși, dintr-un alt punct de vedere, Îl recunoștea pe deplin ca Fiu al lui David, după carne.

    Această Persoană minunată era subiectul și conținutul evangheliei vestite de el. Era „evanghelia lui Dumnezeu despre Fiul Său, născut din sămânța lui David după carne” (versetul 3). Venit astfel în mijlocul poporului Său pământesc, ca împlinire a promisiunilor, Hristos fusese respins. De aceea Israel, ca popor, își pierduse drepturile la promisiuni. Și astfel, de acum înainte, nu mai exista decât o singură temelie a acceptării înaintea lui Dumnezeu, aceea a harului necondiționat, atât pentru urmașii lui Avraam, cât și pentru neamurile care erau fără drept de cetățenie în Israel, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Faptul că Dumnezeu, Căruia nu Îi pare rău de darurile și de chemarea făcută, va binecuvânta într-o zi și pe poporul Său pământesc și Își va împlini toate promisiunile față de ei este și el un adevăr prețios. Astăzi însă El Își strânge un popor ceresc atât dintre iudei, cât și dintre neamuri. Duhul Sfânt a venit aici jos, pentru a-L preamări pe Fiul și pentru a conduce la El din toate popoarele o mireasă, o soție.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și fiți recunoscători.

    Coloseni 3.15



    „Totuși, concluzia lipsește”

    Vecinul a intrat în casa prietenului său. Băiețelul acestuia a venit bucuros în întâmpinarea lui și l-a salutat. „Ce s-a întâmplat cu tine?”, l-a întrebat el pe micuț. „Parcă ai venit de pe câmpul de bătălie!”

    „Da”, a spus mama, „cam așa pare, dar ar fi putut fi și mai rău. Eram în grădină și l-am rugat pe băiat să aducă grebla. În grabă s-a împiedicat și a căzut cu capul pe greblă. Nu mai era mult, și un vârf i-ar fi putut scoate ochiul. Dar a scăpat ușor, cu câteva zgârieturi și vânătăi”.

    Vecinul a privit-o pe mamă ca și când aștepta să mai spună ceva. Dar, pentru că ea nu a adăugat nimic, a întrebat el: „Și ce s-a întâmplat mai departe?”.

    „Nimic”, a răspuns mama, „l-am îndemnat pe fiul meu să umble mai atent și să nu mai fie întotdeauna așa de grăbit”.

    „Și asta a fost totul?”, a întrebat mai departe vecinul. „Ei, sper că aceasta i-a fost o învățătură și că va fi mai atent pe viitor”, a spus mama.

    „Totuși, concluzia lipsește”, a spus vecinul și a adăugat arătând cu degetul în sus: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103.2).

    Cât de ușor uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru multele Sale binefaceri! Cât de puțin luăm noi aminte la ocrotirea Lui! Biblia ne îndeamnă: „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa”, dar adaugă: „Iar tu Mă vei preamări” (Psalmul 50.15). Ca unii care zilnic avem parte de bunătatea Domnului, să-I aducem și noi cu recunoștință, zilnic, mulțumirea noastră!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 12.1-19 · Matei 25.14-30

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND COPILUL TĂU A SCĂPAT DE SUB CONTROL – Fundația S.E.E.R. România

    „Mare va fi propăşirea fiilor tăi” (Isaia 54:13)


    Puține lucruri din viață pot să ne frângă inima, ca un copil care este dependent de droguri, ori frecventează un anturaj nepotrivit sau este implicat în activități care îi vor distruge viața. Ca părinți, ce putem face? Mai întâi de toate, putem și trebuie să ne rugăm pentru copii și să rostim promisiunile lui Dumnezeu peste ei. Poate nu vom fi în stare să-i schimbăm, dar Dumnezeu poate. Cuvântul Său spune: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.” Ce faci în situația în care copilul tău, care a scăpat de sub control, locuiește cu tine încă? Ai parte de o mare provocare, și ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Uneori, „copilul problemă” este un copil al unui destin măreț, cu un mare viitor – și Satan știe și el asta. Dumnezeu are o chemare pentru viața lui, și la asta se reduce toată lupta!

    Ca părinte, ai nevoie de înțelepciune de la Dumnezeu ca să faci două lucruri:

    1) Să stabilești limite clare cu efecte adecvate și consecvente. Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15).

    2) Să-ți învingi frica că fiul sau fiica te va respinge când vei lua o decizie neplăcută, dar înțeleaptă. Satan va încerca să te convingă că-l vei pierde dacă îl vei disciplina; de fapt, îl vei pierde dacă nu o faci!

    Nu uita: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Rugăciunea și încrederea fermă în Cuvântul lui Dumnezeu sunt două dintre cele mai puternice arme pe care ți le-a pus Dumnezeu la dispoziție când ai de-a face cu implicarea lui Satan în viitorul copilului tău. Și dacă rămâi credincios lui Dumnezeu, vei câștiga!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 35:17-28


    Chiar dacă nu avem câtuşi de puţin de-a face cu răutatea oamenilor în felul credinciosului din acest psalm, să nu uităm că persecuţia a fost şi este încă partea celor mai mulţi dintre creştini. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru libertatea conştiinţei şi a strângerilor ca adunare care continuă să ne fie acordate în ţara noastră! Celebrarea Domnului (prin laudă şi mulţumire) în mijlocul poporului Său de răscumpăraţi este dorinţa dreaptă a celui credincios (v. 18). Apreciem noi acest privilegiu, cei care încă îl mai avem?

    În Ioan 15.25, Domnul Isus (citând v. 19 din psalmul nostru) Se referă la această ură fără temei căreia El i-a fost ţinta (obiect al urii). Fără temei…! Deşi a fost în felul acesta, ura lumii împotriva lui Hristos şi împotriva alor Săi nu trebuie să ne mire (1 Ioan 3.13). Este cea pe care Satan o inspiră oamenilor împotriva Aceluia care l-a învins pe el. Ne putem imagina sentimente mai îngrozitoare decât cele din v. 21, 25 şi 26? Puţine expresii sunt atât de izbutite pentru a da pe faţă, în toată grozăvia lor, hăţişurile răutăţii inimii omeneşti: bucuria perversă de a vedea suferind un nevinovat … care era Fiul lui Dumnezeu venit pentru salvarea oamenilor. „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut” strigă batjocoritorii (v. 21). „Orice ochi Îl va vedea, şi cei care L-au străpuns”, anunţă Apocalipsa 1.7. Şi nu pe cruce, ci în toată gloria Lui de Judecător!

  • 23 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Aceasta este cu privire la leviți: de la vârsta de douăzeci și cinci de ani în sus să vină să lucreze în lucrarea slujbei cortului întâlnirii. Și, de la vârsta de cincizeci de ani, să iasă din lucrarea slujbei și să nu mai slujească. Dar să slujească pe frații lor în cortul întâlnirii, ca să păzească ce este de păzit; dar să nu facă slujbă. Așa să faci cu leviții, cu privire la slujbele lor”.

    Numeri 8.23-26


    Leviții (9) – Începerea slujirii și retragerea din ea

    Dumnezeu a specificat vârsta la care leviții puteau intra în slujbă și, de asemenea, a specificat-o și pe cea la care ei trebuiau să se retragă din slujbă. De la vârsta de douăzeci și cinci de ani, un levit putea începe să ajute la transportarea cortului în pustie. Primii lui ani erau, în mod evident, o perioadă de instruire, fiindcă de șapte ori ni se spune în capitolul 4 din Numeri că perioada de la treizeci la cincizeci de ani era pentru „lucrarea slujbei cortului întâlnirii”.

    Este interesant că Dumnezeu a accentuat faptul că, la vârsta de cincizeci de ani, levitul trebuia să se retragă din slujba activă, însă ei aveau încă privilegiul de a-i sluji „pe frații lor în cortul întâlnirii, ca să păzească ce este de păzit”. Cât de minunat îngrijește Dumnezeu de slujitorii Săi, eliberându-i de lucrarea ostenitoare, însă oferindu-le în continuare privilegiul de a avea părtășie cu alții însuflețiți de aceleași gânduri!

    Dumnezeu așteaptă ca cei credincioși să-I slujească în anii cei mai buni ai vieții lor. Cu trecerea timpului, ei trebuie să facă loc altora mai tineri, pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și asume responsabilitatea de a sluji. Cât de mult putem învăța din toate aceste instrucțiuni ale Domnului!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa nimicirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

    Isaia 38.17



    Ajutor sută la sută?

    Niciodată psihologii nu au fost așa de mult solicitați ca în zilele noastre. Oamenii caută ajutor la oameni, vor răspuns la probleme nerezolvate. Ei sunt apăsați de necazuri sufletești, de temeri, de povara unui trecut nerezolvat, de situații fără ieșire, de griji, de deznădejdi, de depresii.

    La discuția cu psihologul, pacientul trebuie să-și dezvăluie tot trecutul, nu poate lăsa nimic deoparte. Sunt aduse la lumină întâmplări petrecute demult, cărora nu le-a putut face față și pe care a fost nevoit să le suprime. Astfel pot fi tratate eventuale temeri și necazuri rezultate de aici. Dacă vrea să primească ajutorul potrivit, pacientul trebuie să-i dezvăluie medicului său tot adevărul.

    Cu toată osteneala, rezultatul poate fi pus sub semnul întrebării. Un ajutor sută la sută nu există pe această cale. Un tratament se poate întinde pe mai multe săptămâni sau chiar pe luni de zile. Dumnezeu însă rezolvă sută la sută și îndată problema originară a omenirii – păcatul. Vameșul din templul din Ierusalim s-a rugat simplu: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18.13). El a strigat la adevăratul Dumnezeu, a recunoscut în adâncul inimii sale că este un păcătos și s-a bazat prin credință pe harul lui Dumnezeu. Vameșul s-a întors acasă îndreptățit și eliberat de cea mai mare povară, pentru că s-a așezat la picioarele lui Isus Hristos cel răstignit și înviat.

    Iertarea lui Dumnezeu este desăvârșită și este valabilă pentru timp și pentru veșnicie. Ai avut parte de ea? Dacă nu, atunci procedează și tu precum vameșul: recunoaște că ești un om păcătos și că ai nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Și vei simți îndată că Dumnezeu te iartă.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 11.18-32 · Matei 25.1-13

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DEZVOLTAREA RELAȚIONALĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău” (Proverbele 13:20)


    Astăzi vom vorbi despre lucruri care frânează dezvoltarea relațională. Planul lui Dumnezeu pentru viața ta necesită conectarea cu persoane potrivite… și ruperea relațiilor greșite. La masă împreună cu Domnul Isus, la Cina cea de Taină, se aflau și Ioan care Îl iubea, și Iuda care l-a trădat. Este foarte important să cunoști persoanele cu care vrei să stai la masă! Așa că, având aceste lucruri în minte, roagă-te cam așa: „Doamne, mijlocesc pentru persoanele pe care le-ai adus în viața mea și care mi-au intrat în suflet. Binecuvântează relațiile sănătoase din viața mea și dă-mi înțelepciunea să le pot face față celor dificile, într-un mod plăcut Ție. Dacă există în viața mea prietenii pe care trebuie să le rup, sau care îmi vor cauza suferință indiferent ce aș face, arată-mi ce să fac și dă-mi harul și curajul de a face.

    Dacă există relații care mă secătuiesc și care mă distrag de la planul și de la scopul Tău, am încredere că Tu le vei pune capăt sau că le vei schimba în bine. Și dacă eu sunt cel care trebuie să se schimbe, arată-mi și lucrează în viața mea prin puterea Ta nemăsurată. Am nevoie de înțelepciunea Ta pentru a putea identifica prietenii pe care trebuie să-i aleg. Ajută-mă să mă feresc de relații care mă îndepărtează de calea pe care mi-ai pregătit-o Tu. Te rog să trimiți în viața mea persoane evlavioase și înțelepte, și ajută-mă să fiu o binecuvântare, o încurajare și să pot contribui și eu la calitatea vieții altora. Arată-mi prieteniile pentru care merită să lupt și o voi face bucuros. Te rog să binecuvântezi relațiile mele așa încât să fie ceea ce dorești Tu să fie. În Numele Domnului Isus mă rog și-ți cer asta, Amin.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 35:1-16


    Îngerul Domnului, Cel pe care L-am văzut în Psalmul 34 cum „Îşi aşază tabăra în jurul acelora care se tem de El şi-i scapă„ (Psalmul 34.7), este chemat în Psalmul 35 să-i alunge şi să-i urmărească pe vrăjmaşii celui drept (v. 5-6). „După un timp de răbdare şi de har, care a rămas fără niciun rezultat, rămăşiţa, în loc să se răzbune singură, se va bizui pe Dumnezeu pentru a obţine eliberarea” (J.N.D.)

    Această eliberare a credincioşilor evrei va fi însoţită, negreşit, de judecarea celor răi. În ce-i priveşte pe creştini, ştim că nu prin nimicirea celor răi se va împlini eliberarea lor, ci prin însăşi răpirea lor, pentru a-L întâmpina pe Domnul. Credincioşii nu vor rămâne pentru totdeauna împreună cu necredincioşii. Când Domnul va veni pe nor, cei credincioşi vor fi luaţi de pe pământ, iar ceilalţi vor fi lăsaţi acolo pentru teribilul „ceas al încercării„… (Apocalipsa 3.10); în momentul arătării Sale în glorie însă va fi invers: credincioşii din acel timp vor fi lăsaţi pentru a împărăţi, iar cei răi vor fi înlăturaţi (Luca 17.34-36).

    Ce nerecunoştinţă din partea omului firesc! David vorbeşte din experienţă, ca unul căruia i-a fost dat atât de des să o sufere din partea acelora de lângă el (v. 12-15). Dar Hristos a cunoscut şi a resimţit această nerecunoştinţă într-un mod cu mult mai profund: „Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea” (v. 12; Psalmul 109.5).

  • 22 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Hristos Isus, speranța noastră.

    1 Timotei 1.1


    Puterea practică a speranței noastre creștine (3)

    Domnul Însuși folosește momentul incert al revenirii Sale ca pe un imbold la fidelitate. Când vorbește despre Sine ca fiind Cel care pleacă într-o țară străină, pentru a primi o împărăție, și după ce împarte „minele” slujitorilor Săi, cuvintele Sale sunt: „Puneți-le în negoț până Mă voi întoarce” (Luca 19.12,13). De asemenea, El spune: „Fericit este robul acela pe care stăpânul lui, când va veni, îl va găsi făcând așa” (Matei 24.46).

    Acestea sunt doar câteva exemple cu privire la semnificația practică a adevărului cu privire la venirea lui Hristos pentru cei ai Săi. O examinare a tuturor pasajelor care tratează acest subiect va arăta că acest adevăr pătrunde în fiecare detaliu al vieții și umblării creștine. Prin urmare, a-l ignora înseamnă a pierde cea mai puternică motivație pentru sfințenie care ne este oferită în Scriptură. Mai mult, acest adevăr este parte integrantă a creștinismului, de aceea creștinul care nu a primit adevărul venirii Domnului este în necunoștință cu privire la caracterul poziției în care se află și cu privire la plinătatea harului lui Dumnezeu. Este venirea lui Hristos nădejdea ta? Poate exista o altă speranță mai plină de bucurie pentru cel credincios? A fi față în față cu Acela pe care Îl iubim fără să-L vedem! A fi asemenea Lui și a fi împreună cu El pentru totdeauna! Cu siguranță că, dacă inimile noastre răspund chiar și într-o slabă măsură la ceea ce El este pentru noi și la dragostea Lui, vom tânji după momentul în care El Se va bucura pe deplin de rodul muncii sufletului Său, atunci când ne va lua la Sine Însuși și când bucuria noastră va fi perfectă, avându-L pe Cel care este Obiectul dragostei noastre.

    Fie ca El să-i aducă pe tot mai mulți dintre ai Săi în savurarea practică a acestei binecuvântări și să-i facă, prin harul Său, să-L aștepte, menținând în tot acest timp adevărul în puterea lui vie și umblând în separare de rău, pe calea ascultării în pustie!

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pot totul în Hristos, care mă întărește.
    Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.

    Filipeni 4.13; Ioan 15.5



    „Pot totul în Hristos”

    G. Silwood a fost un predicator al evangheliei în Anglia. O boală grea l-a țintuit ani de zile la pat. În ultimii ani ai vieții, durerile erau aproape insuportabile, dar el suporta totul cu mare răbdare, cerând puterea necesară de la Mântuitorul lui.

    Într-o zi, un defăimător al lui Dumnezeu i-a trimis un bilețel cu întrebarea: „Cine a fost Isus?”. Silwood i-a răspuns:

    „Nu mai am puterea de a intra în detalii despre ce spune Scriptura cu privire la Domnul Isus, nu pot răspunde îndeajuns la întrebarea: Cine a fost Isus? Totuși, aș dori să vă scriu în toată simplitatea ce înseamnă El pentru mine acum, când zac pe patul de boală. Zilnic constat că, în toată teama mea și în toate suferințele mele, care fără El ar fi insuportabile, El mă mângâie, mă susține și mă păzește. În nopțile nedormite și în zilele cu dureri, El este întotdeauna cu mine, El, Mântuitorul meu drag. În zilele când am fost sănătos și puteam lucra, am aflat că El este exact așa cum spune despre Sine. Și acum, în slăbiciune și boală, constat mai mult ca oricând că El este o realitate vie.

    Pot să vă adresez o întrebare ca răspuns la întrebarea dumneavoastră? Ați ajuns vreodată în situația mea – să fiți la doar un pas de veșnicie? Dacă da, ați simțit în necredința dumneavoastră acea mângâiere, bucurie și liniște pe care eu le am acum în Domnul Isus? Ceea ce este Domnul Isus pentru mine în aceste împrejurări nu pot să vă descriu în cuvinte. Chiar în fața morții sunt mângâiat și fericit. Puteți spune și dumneavoastră același lucru?”

    Citirea Bibliei: Deuteronom 11.1-17 · Matei 24.37-51

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept” (Proverbele 9:9)


    Astăzi vom arunca o privire asupra frânării dezvoltării intelectuale. Uneori folosim versete precum: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte” (1 Corinteni 1:27) drept scuză, pentru faptul că nu ne dezvoltăm mintea și nu creștem din punct de vedere intelectual. Dumnezeu a zis: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Creșterea intelectuală este însoțită de un sentiment de împlinire – un sentiment pe care nu-l avem altfel. Când știi că ai crescut în cunoaștere și pricepere, nu mai ești vulnerabil în fața criticilor, și a disprețuitorilor. Simțul valorii proprii nu mai depinde de aprobarea celorlalți, pentru că unitatea de măsură după care te evaluezi este alta – creșterea personală!

    Autorul Proverbelor spune: „O inimă pricepută dobândește ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa” (Proverbele 18:15). „Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe cealaltă, Domnul le-a făcut.” (Proverbele 20:12). Trebuie să remarcăm și să reținem că învățăm prin ascultare și observație! Și nu vorbim aici despre orele petrecute în fața televizorului care încețoșează creierul și împiedică puterea conversației.

    Biblia spune: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ațâță mânia altui om” (Proverbele 27:17). Pentru a crește și a avea o minte ascuțită, tu ai nevoie de oameni, în viața ta, care să te cizeleze.

    Trei activități-cheie îți vor determina viitorul:

    a) Timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu;

    b) Relațiile pe care le formezi;

    c) Cărțile pe care le citești. Iar cartea căreia trebuie să-i aloci cel mai mult timp este Biblia.

    Incă un gând: De fiecare dată când citești și primești un gând bun sau experimentezi un moment de înțelegere, scrie-l, notează-l – altfel îl vei pierde.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 34


    Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a-L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S-a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi-a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a-i dicta apoi cuvintele acestui psalm. Să-l imităm pe „acest întristat„. Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.

    În v. 11 Îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându-ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi-Mă…„ El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să-L lăudăm împreună cu El (v. 3). „Gustaţi” ne spune El „cât de bun este Domnul” (comp. cu 1 Petru 2.3).

    Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte-ţi limba de rău, … depărtează-te de rău şi fă binele, … caută pacea şi urmăreşte-o„ (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10-12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.

  • 21 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea.” Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.

    1 Corinteni 11.25,26


    Cina Domnului trebuie privită ca fiind un timp solemn și prețios de aducere-aminte de Hristos, nu ca fiind «un mijloc de har», pentru îmbărbătarea și întărirea noastră. Doar așa Îl putem avea doar pe El în vedere, nu ca pe un mijloc de a ne atinge scopul, ci ca fiind scopul însuși.

    Este adevărat că ori de câte ori ne apropiem de El căpătăm înviorare și putere, însă aducerea-aminte de Hristos trebuie să fie cu mult mai mult decât obținerea unor binecuvântări din partea Lui.

    Trebuie să remarcăm că prezența Mielului care părea înjunghiat produce adorarea bătrânilor, care sunt o imagine a sfinților glorificați, în Apocalipsa 5. Închinarea lor nu este premeditată, ci o revărsare spontană a inimii lor în prezența Celui care i-a răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele Lui. Pe măsură ce privim la Mielul înjunghiat, Îl privim de pe terenul învierii, însă contemplându-L pe Cel care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, închinarea spontană va izvorî din inimile noastre.

    Celebrăm moartea Lui, dar o moarte în care El nu Se mai află, o moarte însă în care El a intrat de bunăvoie, dintr-o dragoste de nepătruns pentru noi.

    F. W. Grant

    În juru-Ți adunați,

    Din inimi Te mărim.

    O, Domn iubit, ce-ai fost jertfit,

    De Tine ne-amintim.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea Ta!

    Matei 11.26



    Subordonare și pace

    Cât de mult L-a durut pe Domnul Isus că a fost respins de oamenii din Israel! Ei L-au numit un mâncător și un băutor, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Localitățile Horazim, Betsaida și Capernaum, în care El a făcut cele mai multe minuni de vindecare a bolnavilor, L-au respins.

    Domnul a simțit puternic această lepădare din partea poporului Său. Simțămintele și gândurile Sale au fost exprimate de profet prin cuvintele: „Dar am spus: Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul și răsplata Mea la Dumnezeul Meu” (Isaia 49.4).

    Isus Hristos S-a supus lui Dumnezeu și în această situație înjositoare, deși Îl durea că tocmai iudeii învățați, care puteau citi în Vechiul Testament despre venirea Sa, Îl respingeau. De aceea El a spus: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și învățați și le-ai descoperit pruncilor” (Matei 11.25).

    Cuvintele „Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea Ta!” arată că Domnul Isus Se desprindea de împrejurările apăsătoare. El avea o pace interioară adâncă, pentru că spusese „da” căilor lui Dumnezeu. Smerirea și ascultarea Sa au fost desăvârșite.

    Ascultător, El a purtat blestemul pentru vină.

    Tăcut, supus, El S-a plecat sub mâna Ta divină.

    A coborât chiar în mormânt, ne-a împăcat cu Tine,

    Iar Tu I-ai dat cinstire.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 10.12-22 · Matei 24.29-36

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs” (Iov 11:16)


    Astăzi vom vorbi despre frânarea dezvoltării emoționale. Dacă nu primești ajutor pentru suferințele tale emoționale din trecut, vei ajunge să-i tratezi pe ceilalți așa cum ai fost și tu tratat, și vei repeta trecutul în prezent. Firește, poți ajunge să rănești cele mai importante persoane din viața ta, poate chiar să distrugi niște relații fără să știi de ce. Pentru aceste eșecuri vei da poate vina pe obiceiurile, privirile, atitudinile soțului tău sau ale soției tale, și pe modul lui/ei de a se ocupa de anumite lucruri. Și făcând așa, vei ajunge să fii blocat emoțional, prins în capcana rănilor nevindecate și neînțelese, sau a disfuncționalității tale. Aici este vorba despre „bagajul tău emoțional”: regrete pentru greșeli din trecut, ranchiună pentru răul care ți s-a făcut și toate celelalte suferințe pe care le ascunzi sub nori de mânie, de cinism și de singurătate.

    Nu vei ști niciodată ce ai sau ce îți lipsește cu adevărat, până nu scapi de bagajul acesta emoțional. Cum poți face asta? Răspunsul se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu și în prezența Sa: „Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:13-19).

    Încearcă să aplici ce scrie aici, pentru rezolvarea dezvoltării tale emoționale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 33


    Primul verset al Psalmului 33 reia gândul din finalul Psalmului 32. Cel îndreptăţit prin iertarea păcatelor este invitat să se bucure şi să-L laude pe Domnul: este partea şi datoria fiecărui credincios.

    În acelaşi timp, acest psalm se aplică direct Israelului viitor, când păcatul respingerii lui Mesia al lui îi va fi iertat. Lauda sa va avea trei mari subiecte:

    • Credincioşia lui Dumnezeu (v. 4-9): El este Creatorul tuturor lucrurilor;
    • Înţelepciunea lui Dumnezeu (v. 10-17): El cunoaşte totul şi guvernează naţiunile;
    • Bunătatea lui Dumnezeu (v. 18-22): această bunătate se manifestă faţă de toţi cei care se încred în El.

    Cântarea nouă (v. 3) este aici în legătură cu un pământ nou, căruia Dumnezeu îi va şterge nedreptatea şi pe care îl va umple de bunătatea Sa. Sfaturile naţiunilor (intenţiile popoarelor) vor fi fost nimicite, pentru a putea fi împlinite planurile eterne ale lui Dumnezeu şi intenţiile inimii Sale (v. 10-11). Acelaşi Cuvânt al Său, care a creat cerurile (comp. v. 6 cu Evrei 11.3), acum ne dă o viaţă nouă şi lucrează în noi, aşteptând să şi desăvârşească lucrarea într-o lume restaurată. Dumnezeu priveşte din ceruri şi ia aminte la toţi locuitorii pământului (v. 13,14). Dar, potrivit promisiunii din Psalmul 32.8, sunt urmăriţi de ochiul Său veghetor în special cei care Îl ascultă şi gustă iubirea Sa (v. 18; Psalmul 34.15).

  • 20 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei înțelepți vor moșteni gloria, dar rușine va fi înălțarea nebunilor.

    Proverbe 3.35


    În cartea Proverbe sunt descrise două categorii de oameni: cei înțelepți și cei nebuni. Cei înțelepți se încred în Domnul, se tem de El, acceptă mustrarea și umblă pe căile dreptății. De cealaltă parte, nebunii n-au nicio teamă de Domnul, nu primesc mustrarea, umblă pe căile nelegiuirii și disprețuiesc înțelepciunea și învățătura. Această diferență este rezumată astfel de Solomon: „Calea nebunului este dreaptă în ochii săi, dar cel înțelept ascultă sfatul” (Proverbe 12.15).

    În Evanghelia după Matei, Domnul a spus două parabole care arată această diferență. Prima este în legătură cu omul înțelept și cu omul nebun. Oricine aude cuvintele Lui și le face este asemănat cu un om înțelept, care și-a zidit casa pe stâncă. Când încercările, care sunt simbolizate prin ploaie, prin șuvoaie și prin vânturi, au venit și au lovit în casă, ea nu a căzut, fiindcă era zidită pe stâncă. Acesta este sufletul care se bazează pe temelia sigură a Persoanei și lucrării Domnului Isus. Omul nebun și-a zidit casa pe nisip, pe o temelie care se mișcă încontinuu și care este nesigură. Aceasta ar putea fi încrederea în fapte bune, în botez, în apartenența la o biserică sau în ținerea legii. Când a fost supusă la același test, casa s-a prăbușit.

    Cea de-a doua parabolă, a celor zece fecioare, este în Matei 25. Domnul ne spune că cinci erau înțelepte și cinci nechibzuite (nebune). Ceea ce le-a diferențiat a fost prezența sau absența untdelemnului în candele. Untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt. Când Domnul a venit, cele înțelepte au mers împreună cu El la nuntă, iar cele nechibzuite n-au putut intra. În mod clar există două categorii de oameni în această lume: cei înțelepți și cei nebuni – „Cei înțelepți vor moșteni gloria, dar rușine va fi înălțarea nebunilor”.

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri.

    Faceți în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri.

    Coloseni 4.2; Efeseni 6.18



    Te rog, Stăpânul meu

    Te rog, Stăpânul meu prea bun,

    Prin Duhul să mă-nțelepțești,

    Să nu zidesc ce Tu dărâmi,

    Să nu dărâm ce Tu zidești.

    În orice timp și-n orice loc,

    Lumina-mi fie căpătâi,

    Să nu rămân când Tu te duci,

    Să nu mă duc când Tu rămâi.

    Prin lumea veacului de-acum,

    Cu adevărul să mă-ncingi,

    Să nu resping ce Tu primești,

    Să nu primesc ce Tu respingi.

    Din plasa harului ceresc,

    S-aleg și eu cum Tu alegi,

    Să nu culeg ce Tu arunci,

    Să nu arunc ce Tu culegi.

    Să-mi dai iubire de-adevăr,

    Să Te cunosc mai mult cum ești,

    Să nu iubesc ce Tu urăști,

    Să nu urăsc ce Tu iubești.

    Să-mi potrivești viața mea

    Cu voia Ta în totul tot,

    Ca a greși-n lucrarea Ta

    Nicicând, nicicum să nu mai pot!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 10.1-11 · Matei 24.15-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DEZVOLTAREA SPIRITUALĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri” (Evrei 5:12)


    Adresându-se unora dintre primii creștini, autorul epistolei către Evrei scria astfel: „Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tâlcuit; fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (Evrei 5:11-14). În acest pasaj este vorba despre stoparea dezvoltării spirituale, și acest lucru se poate întâmpla fiecăruia dintre noi.

    Printre primele dovezi că un copil este sănătos și crește este faptul că nu mai trebuie hrănit cu biberonul, și nu mai trebuie să-i mărunțești mâncarea ori să i-o introduci în gură. Se poate să prefere ciocolata și nu morcovii, dar noi credem că este tot mai aproape de momentul în care înțelege de ce are nevoie de morcovi. Dacă singurul moment în care te hrănești spiritual este duminica dimineața, la biserică, de ce mai ești surprins că nu ai credința că Dumnezeu îți răspunde la rugăciuni, că îți dă putere să învingi ispita, sau că te călăuzește în viață?

    Cât crezi că ai rezista dacă ai mânca o singură dată pe săptămână? Iov a spus: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12); iar psalmistul (Psalmul 119:103) exclamă: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!”. Ieremia a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Să-ți fie clar și azi că, pentru a crește spiritual (vezi Evrei 5:14), ai nevoie de „hrana tare” a Cuvântului lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 32


    Cu cât sufletul a gemut mai mult la început sub povara păcatelor, cu atât poate el gusta mai plăcut binecuvântarea despre care ne vorbesc v. 1 şi 2. Sunteţi printre aceşti fericiţi? Dacă nu, v. 5 vă arată drumul pentru a deveni fericiţi (comp. cu Luca 15.18): „Nu mi-am acoperit…” (v. 5); altfel spus, „mărturisirea în întregime este mijlocul indispensabil pentru ca Dumnezeu să acopere păcatul meu” (v. 1). Dacă încerc să-l ascund, Dumnezeu va trebui, mai devreme sau mai târziu, să-l pună în lumină (Matei 10.26), pentru că cea dintâi lucrare pe care o face Dumnezeu într-un om este trezirea conştiinţei acestuia.

    Apoi apasă cu mâna Sa până când păcătosul este adus la pocăinţă.

    După pocăinţă, imediat urmează iertarea (şi iertarea ni se prezintă aici sub trei aspecte: eliberarea de povară, curăţirea de întinare şi anularea datoriei).

    Apoi vine umblarea. Să nu fim precum animalele care, fiind fără pricepere, trebuie conduse prin constrângere din exterior! Frâul şi zăbala sunt imagini ale mijloacelor dureroase pe care Dumnezeu este nevoit să le folosească atunci când nu vrem să ne apropiem de El (v. 9; comp. cu Proverbe 26.3). Cu mult mai bine este să ne lăsăm instruiţi, învăţaţi (titlul Psalmul 32: „maschil”, învăţătură) şi sfătuiţi direct de Cuvânt şi în comuniune cu Domnul!

  • 19 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar ei, după ce au auzit aceste cuvinte, ieșeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și a rămas Isus singur și femeia stând în mijloc.

    Ioan 8.9


    „Dar ei … ieșeau”, nu toți deodată, ci „unul câte unul”. Conștiința este o chestiune individuală. Dacă ar fi rămas, ar fi trebuit să-și rupă hainele și să mărturisească toți că sunt păcătoși, însă nu erau pregătiți pentru aceasta. Au fost dați cu totul de rușine și a plecat fiecare la treaba lui. Lumina lumii strălucea cu putere, iar acești oameni amuțiți nu puteau suferi strălucirea ei. Așa că au plecat și au lăsat-o pe sărmana păcătoasă singură cu Isus.

    Binecuvântat moment pentru ea! Toți acuzatorii ei plecaseră, nu mai era nicio sentință, nicio condamnare, nicio piatră a judecății. De ce oare? Nu era ea o păcătoasă? Ba da, și încă una prinsă asupra faptului! Nu era legea împotriva ei? Fără îndoială! Atunci? Isus era acolo – întruparea harului și adevărului, iar El n-avea să omoare cu pietre o biată păcătoasă. Nu pentru așa ceva părăsise El scena strălucitoare și binecuvântată din cer. Dacă ar fi fost vorba doar de a-l omorî cu pietre pe un păcătos, atunci Moise ar fi putut face acest lucru. N-ar fi fost nevoie ca Stăpânul lui Moise să vină în această lume ca să execute acea sentință.

    În inima lui Isus era însă har – da, har și adevăr, dar și adevăr și har. Amândouă strălucesc cu o lumină unică în această scenă. „Adevărul”, cu forța lui morală măreață, îi făcuse pe acuzatori să părăsească scena. Acum „harul”, în toată dulceața și puterea lui mângâietoare, își întinde aripa peste sufletul sărmanei păcătoase și rostește în auzul ei aceste cuvinte prețioase: „Nici Eu nu te condamn”. Scumpe cuvinte! Minunate pentru o inimă zdrobită și pentru un duh mâhnit! Ele au bucurat cu siguranță inima celei care, cu câteva clipe înainte, aștepta să fie zdrobită de pietrele acuzatorilor ei. Îndurarea se ridică mai presus de judecată, iar harul domnește prin dreptate, dând viața eternă prin Isus Hristos, Domnul nostru.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?

    Luca 12.20



    O socoteală fără Dumnezeu

    Viața noastră se desfășoară adesea altfel decât ne-am așteptat. Facem planuri și nu le putem pune în practică, deoarece deodată situația se schimbă. Domnul Isus ne relatează istoria unui om bogat și prin aceasta dorește să ne avertizeze să nu urmărim numai țeluri pământești în viața noastră.

    Acel om înstărit a devenit tot mai bogat. Atunci s-a gândit cum și-ar putea depozita mai bine roadele câmpului și a găsit o soluție bună: va dărâma șurele lui vechi și prea mici și va construi altele mai mari. În planurile sale, viitorul său părea să fie asigurat. Atunci și-a spus: „Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!” (Luca 12.19).

    Dar deodată, noaptea, a auzit vocea lui Dumnezeu: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul”. Nu luase în calcul acest aspect. El considera că va putea să savureze încă mulți ani bogăția sa.

    La ce-i foloseau pentru viața de dincolo șurele lui pline? Cum va sta înaintea Judecătorului divin? Calculase cu totul greșit, pentru că ținuse seama numai de viața scurtă de pe pământ și Îl ignorase pe Dumnezeu.

    Nici noi nu avem în mâna noastră lungimea și cursul vieții noastre. Dar putem să luăm măsuri cu efect veșnic, recunoscându-ne înaintea lui Dumnezeu păcatele și crezând în Salvatorul Isus Hristos. Și aceasta cu atât mai repede, cu cât vedem că din jurul nostru pleacă din viață copii, colegi și cunoscuți tineri, la care nu ne-am fi așteptat să moară așa devreme!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 9.18-29 · Matei 24.1-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SLUJEȘTE PE CINEVA ASTĂZI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)


    Biblia ne spune că înainte de a fi răstignit pe cruce, Domnul Isus „S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins” (Ioan 13:3-5). Apoi a spus: „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:15-17). Ce lecție! Dragostea nu se poate manifesta în izolare. Nu se poate pune în practică stând singur în fața televizorului sau a calculatorului. Cântărețul Michael W. Smith a spus: „Dragostea nu a fost pusă în inima ta ca să stai. Dragostea nu este dragoste până când nu o dai!”

    Să reținem faptul că Domnul Isus „i-a iubit pe ai Săi și i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1). Cum? Încingându-Se cu ștergarul de rob. Și unde poți face tu lucrul acesta? Oriunde! La birou, la depozit sau pe șantier! Locul tău de muncă poate deveni un loc sacru unde prezența lui Dumnezeu să binecuvânteze rutina zilnică, întrucât dragostea lui Dumnezeu din inima ta este încinsă cu ștergarul de slujitor. „Fac eu copiile în locul tău… răspund eu la telefon câtă vreme fugi la școală să-i duci fiului tău mâncarea de prânz… Se vede pe fața ta că treci printr-o perioadă grea, poate vrei să vorbim… Poate că nu am toate răspunsurile, dar știu pe Cineva care le are!” – sunt exemple de fraze pe care le poți spune astăzi…

    Apostolul Pavel concluzionează: „Slujiţi-vă unii altora în dragoste.” Așadar, dacă e cazul, abate-te puțin din drumul tău sau din treaba ta, astăzi – dacă ai posibilitatea să slujești pe cineva!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 31:1-14


    „Este un timp pentru orice ocupaţie: … un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, … un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie…” (Eclesiastul 3.1-8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru…) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!

    Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată).

    Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: „Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!„ Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi„ a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru că „a înţelege bunătatea Domnului„
    înseamnă chiar „aL iubi pe Domnul„. Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19). „Prin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea mea” ne aminteşte o cântare.

  • 18 Martie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin credință, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.

    Evrei 11.4


    Abel nu avea Cuvântul scris al lui Dumnezeu, așa cum îl avem noi astăzi. El a trăit chiar la începutul istoriei omului. Totuși este scris că el și-a adus jertfa prin credință. Probabil că acest gând, de a aduce o jertfă, s-a iscat prima dată în mintea lui Cain, însă Cain a adus o jertfă diferită de cea a lui Abel. „Și Domnul a privit la Abel și la darul său. Iar la Cain și la darul său n-a privit.” Mulți au spus că nu a fost drept ca Dumnezeu să acționeze așa.

    După standardele omenești, darul lui Cain pare să fi fost cu mult mai valoros decât cel al lui Abel. Cain adusese din roadele câmpului, după ce se trudise cultivându-l și culegându-l. El a dorit să-I dea Domnului o parte din aceste roade, fără îndoială cea mai bună parte. În contrast cu el, Abel a adus ca jertfă doar câteva animale. Probabil că se ostenise cu ele la fel de mult cât se ostenise Cain cu lucratul câmpului. Prin urmare, nu era nedrept ca Dumnezeu să accepte jertfa lui Abel și să o respingă pe cea a lui Cain?

    O astfel de întrebare pune în lumină eroarea conform căreia nu are importanță felul cum ne apropiem de Dumnezeu, atâta vreme cât suntem sinceri. Nu! Dumnezeu este Cel care hotărăște cum trebuie să ne apropiem de El. Omul nu are niciun drept să acționeze după propriile păreri în această privință. Dumnezeu este Cel care a fost jignit de către om; onoarea Lui a fost cea afectată. Omul, făptura Sa, are obligația să asculte de El și să-I slujească. Însă, în loc să facă așa, omul s-a răzvrătit împotriva Lui și Îi pune la îndoială bunătatea, dreptatea și adevărul. În astfel de împrejurări, doar Dumnezeu poate hotărî cum trebuie omul să se apropie de El. Mai târziu, Dumnezeu a trebuit să dea instrucțiuni speciale despre cum omul se putea apropia de El, într-un fel care să satisfacă deopotrivă dragostea și sfințenia Sa. Natura Lui sfântă ar fi nedreaptă dacă ar accepta omul fără o jertfă. Încă de pe vremea lui Abel vedem că Dumnezeu nu putea acționa altfel.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu!

    2 Tesaloniceni 3.5



    „Am tot soarele pentru mine”

    A venit primăvara și oamenii ies din casele lor pentru a se bucura de primele raze calde ale soarelui. O femeie în vârstă s-a așezat în fața casei ei, a închis ochii și a spus mulțumită: „Am tot soarele numai pentru mine!”.

    Un drumeț, care tocmai trecea pe acolo, a auzit-o și a dat din cap dezaprobator. Dar apoi s-a gândit: „De fapt, aș putea spune și eu exact același lucru ca această femeie. Nu este minunat că ea are tot așa de mult soare ca și mine?”.

    În calitate de creștini, putem spune că tot așa este și cu dragostea Domnului nostru. Dumnezeu îi iubește pe toți copiii Săi! Acest lucru este așa de simplu, încât oricine îl poate înțelege. Dar, dacă mai cugetăm puțin, descoperim un adevăr de o valoare inestimabilă.

    Indiferent de cât de mulți oameni acceptă mântuirea în Domnul Isus, toți sunt binecuvântați „cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Fiecare poate să primească aceste binecuvântări pentru el personal și să se bucure de ele, fără ca binecuvântările altuia să fie prejudiciate. Toți se pot bucura de întreaga bogăție – și tu, și eu!

    Uneori ne îngrijim intens de treburile vieții. Nu este un lucru greșit. Dar Domnul nostru lucrează în noi, ca „să ne așezăm iarăși la soare”, să ne îndreptăm privirea spre dragostea lui Dumnezeu. El știe din proprie experiență cât de binefăcător este să cunoaștem această dragoste, când treburile vieții ne copleșesc.

    Ce dragoste minunată ne arată Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 9.1-17 · Matei 23.23-39

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESCOPERINDU-ȚI DESTINUL (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „S-au găsit însă și oameni răi… care l-au disprețuit…” (1 Samuel 10:27)


    Când Dumnezeu te cheamă la un destin special, nu toată lumea se va bucura: „S-au găsit însă şi oameni răi, care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Şi l-au dispreţuit, şi nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude.” Absolut remarcabilă reacția lui Saul față de criticii săi: „s-a făcut că nu-i aude.” Concluzie: nu este responsabilitatea ta să-i convingi pe alții de chemarea ta; responsabilitatea ta este să o deosebești. Biblia spune: „Darurile unui om îi fac loc” (Proverbele 18:16). Darurile pe care le ai – și roadele pe care le produc – sunt cele care îți validează chemarea. „Opreşte-te acum” a zis iarăşi Samuel „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”. (1 Samuel 9:27). Când știi că ai auzit glasul lui Dumnezeu, critica celorlalți te va afecta prea puțin. Prezența Sa te liniștește, cuvintele Sale îți călăuzesc pașii, iar pacea Sa liniștește furtunile din sufletul tău.

    După ce auzi vocea lui Dumnezeu, cuvintele măgulitoare ale celorlalți nu te pot ridica în slăvi, întrucât stai cu ambele picioare pe pământ, iar obiectivele tale sunt clare. Nu vei avea nevoie de lauda altora, căci încrederea pe care o are El în tine te mulțumește pe deplin. După ce auzi glasul lui Dumnezeu, atitudinea ți se schimbă pe loc; nu vei mai privi spre viitor plin de mânie, de neliniște sau de teamă. Dumnezeu a vorbit, cuvintele Sale sunt pline de putere, și timpul va dovedi că El a avut dreptate! Iată cuvinte din Scriptură pe care să le ții minte: „cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?… ochii Domnului… cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10). În loc să te compari cu alții și să te consideri mai prejos decât ei, mai bine sărbătorește fiecare pas prin credință pe care îl faci pe calea destinului pe care ți l-a dat Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 31:1-14


    „În Tine, Doamne, mi-am pus încrederea” în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: „Cât despre mine, mă
    încred în Domnul„. Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: „Dar eu mă
    încred în Tine„ (v. 14). În mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi l-a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit. „Fii pentru mine o stâncă…”, cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: „Tu eşti stânca mea”. Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25). Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă?

    Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. În această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne-am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).

    Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: În momentul morţii Sale, Hristos Îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul„ (Luca 23.46; vezi şi v. 15).

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne