18 Aprilie 2021
El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi.
1 Petru 1.20
Toate planurile și scopurile lui Dumnezeu Îl au în vedere pe Hristos și niciun efort al vrăjmașului nu le poate zădărnici; ba mai mult, eforturile sale nu fac decât să arate înțelepciunea nepătrunsă și stabilitatea perfectă a acestor scopuri. Dacă Mielul fără cusur și fără pată a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, înseamnă că răscumpărarea însăși a fost în gândurile lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.
Cel Binecuvântat n-a trebuit să Se oprească pentru întocmirea unui plan de remediere a răului pe care vrăjmașul l-a introdus în creația Sa. Nu, ci doar a trebuit să prezinte, din vistieria nepătrunsă a planurilor Sale prețioase, adevărul cu privire la Mielul fără pată, care a fost cunoscut mai dinainte, din veșnicie, dar care a fost arătat în aceste timpuri din urmă pentru noi.
În creația pură, așa cum ieșise ea din mâna Creatorului, creație care manifesta în orice detaliu „eterna Sa putere și divinitate” (Romani 1.20), nu era nevoie de sângele Mielului. Dar când, „printr-un singur om”, păcatul a intrat în lume (Romani 5.12), atunci s-a manifestat gândul înalt, bogat și deplin al răscumpărării prin sângele Mielului. Acest adevăr glorios a strălucit pentru prima dată printre norii groși care îi înconjurau pe primii noștri părinți, atunci când părăseau grădina Eden; au apărut apoi sclipiri ale lui în simbolurile și umbrele economiei mozaice; după aceasta a strălucit în toată puterea lui în Persoana Domnului Isus, „Dumnezeu arătat în trup”; rezultatele lui bogate și scumpe vor fi însă în întregime împlinite atunci când mulțimea îmbrăcată în haine albe va sta în jurul scaunului de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului.
C. H. Mackintosh
Zilele mele sunt în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii mei și de cei care mă urmăresc!
Psalmul 31.15
Totul era în mâinile lui Dumnezeu
Isus Hristos S-a născut, ca și noi, dintr-o mamă. Dar El a fost fără păcat. Maria L-a ținut în brațele ei pe Însuși Fiul lui Dumnezeu! Deoarece în casa de poposire nu era loc, ea L-a pus într-o iesle. După treizeci și trei de zile, bătrânul Simeon L-a luat în brațe și a spus: „Ochii mei au văzut mântuirea Ta” (Luca 2.30).
Dar nu toți s-au bucurat de nașterea acestui Copil. Împăratul Irod a încercat să-L omoare. Atunci părinții Lui au fost nevoiți să se refugieze în Egipt. Mai târziu, în timpul slujirii Sale binecuvântate, El a trebuit de multe ori să Se retragă din fața atacurilor răutăcioase ale oamenilor. Când L-au dus pe un munte înalt, pentru a-L arunca de acolo, El S-a întors, a trecut suveran prin mijlocul lor și i-a părăsit.
Cu altă ocazie, prigonitorii Săi au fost atât de impresionați de El, încât au plecat fără să-și împlinească misiunea. Aceștia le-au spus celor care i-au trimis: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta” (Ioan 6.46). Un astfel de Om nu putea fi arestat ca infractor! Nu, ei n-au putut face aceasta, pentru că încă nu sosise ceasul. Dar acel ceas a venit în Ghetsimani, când Isus le-a spus: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53).
Totul s-a petrecut așa cum a vrut Dumnezeu. În mâinile Sale era întreaga viață a Mântuitorului. La scurt timp înainte de moartea Sa, Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul” (Luca 23.46).
Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-ȚI IROSI TINEREȚEA! – Fundația S.E.E.R. România
„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12)
Când a împlinit vârsta de optsprezece ani, Timotei era deja un slujitor. Și poate că unele persoane din biserică erau de părere că promovarea sa la o vârstă atât de fragedă nu era un lucru potrivit. Însă Pavel era de altă părere! De aceea i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi” (1 Timotei 4:11-15). Cine spune că ești prea tânăr ca să ai un impact? Sigur, NU Dumnezeu! Și nici istoria!
Victor Hugo a scris prima sa dramă la vârsta de 15 ani. Rafael a lăsat în urmă numeroase tablouri celebre, deși a murit la vârsta de treizeci și șapte de ani. Lord Tennyson a scris primul său volum de poezii la optsprezece ani. Pascal a scris marile sale lucrări între șaisprezece și treizeci și șapte de ani. Ioana d’Arc și-a îndeplinit misiunea, și apoi a fost arsă pe rug la 19 ani. Romulus a pus bazele Romei la 20 de ani. Calvin s-a alăturat Reformei la vârsta de 21 de ani și a scris celebra sa lucrare „Învățătura religiei creștine” la vârsta de 27 de ani. Alexandru cel Mare a cucerit lumea cunoscută la acea vreme, înainte de a împlini 23 de ani. Isaac Newton avea 24 de ani când a formulat legea gravitației.
Concluzie: crede în tine însuți, câtă vreme Dumnezeu este de partea ta! Dezvoltă-ți darurile și roagă-L pe Dumnezeu să le binecuvânteze. Profită la maximum de fiecare oportunitate – și poți face ca lumea să devină un loc ceva mai bun!
de Jean Koechlin
Proverbe 12:1-16
Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?
Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.
Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus” de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală”, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care La determinat pe Domnul să-l numească „Satan”.
Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care-şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.
Mana Zilnica 