Mana Zilnica

La sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului … care, susținând toate prin cuvântul puterii Sale, a făcut prin Sine curățirea păcatelor.

Evrei 1.2,3

Omul Isus Hristos

Încă de la începutul ei, Epistola către Evrei ne prezintă cine este Fiul lui Dumnezeu. El este Creatorul Universului și Susținătorul lucrurilor create.

Ne-am gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată nu ar mai funcționa anumite legi ale naturii? Urmarea ar fi o catastrofă de neimaginat. Ce măreț este faptul că toate lucrurile create de Domnul sunt menținute prin El! Cerul este plin de stele și niciun stâlp nu le susține și niciuna nu cade.

Fiul lui Dumnezeu este Creatorul și Susținătorul tuturor, dar El este și Mântuitorul. Ca Om, a făcut prin Sine, adică prin jertfirea Sa la cruce, curățirea păcatelor. Pentru rezolvarea problemei păcatului, nu a fost suficient un act de autoritate din partea lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să moară. Dar Omul Isus Hristos nu numai că a purtat păcatele tuturor celor care cred în El, ci L-a și glorificat pe Dumnezeu la cruce. Dragostea și harul lui Dumnezeu, dreptatea și sfințenia Sa, toate însușirile lui Dumnezeu au fost dezvăluite prin lucrarea Mântuitorului în modul cel mai minunat. Dumnezeu a fost glorificat prin Omul Isus Hristos. Toți cei care cred în Fiul lui Dumnezeu sunt văzuți una cu El, uniți cu Omul glorificat în cer.

Ce har nemeritat!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 7.1-14 · Marcu 6.7-13

coordonatori Bob & Debby Gass

IA SEAMA LA MUSTRARE! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbele 13:18)

Nu prea ne place să fim confruntați, nu-i așa?! Dar e greu, dacă nu imposibil, să creștem fără confruntare! Confruntarea sănătoasă ne cere să „spunem adevărul în dragoste” celor pe care îi prețuim. La fel cum Dumnezeu ne confruntă pe fiecare dintre noi în domeniile în care trebuie să creștem, El Se așteaptă să facem și noi la fel cu ceilalți.

E un lucru ușor? Nu! Dar există câteva principii călăuzitoare care ne pot ajuta:

1) Discută cu persoana în cauză, nu discuta despre ea. Confruntarea sănătoasă trebuie să fie directă și, dacă se poate, trebuie făcută între patru ochi. Ea necesită comunicare atentă, cu fermitate, dar cu har! Când oamenii suferă, ocupă-te de ei cu atenție.

2) Nu exagera și nu folosi șiretlicuri spirituale. Oferă exemple specifice. Nu te ascunde în spatele unor cuvinte precum „Cred că Domnul mi-a arătat că greșești!” Când profetul Natan l-a confruntat pe regele David, referitor la păcatul său cu Batșeba, el a vorbit foarte clar, chiar dacă s-a folosit de o ilustrație. Trebuie să-ți ții emoțiile în frâu; lasă suficient timp între ofensă și confruntare, pentru a putea înlătura, prin rugăciune, orice sentiment de mânie pe care l-ai putea avea.

3) Nu arunca vina asupra persoanei; ajut-o! Nu lăsa persoana în cauză să se frământe fără să-i oferi o direcție clară privind felul în care se poate îndrepta. Nu ar fi cinstit și nici constructiv! De fapt, ar putea duce la probleme mai intense și la complicații nedorite. Cea mai bună abordare este să identifici problema cu calm și să sugerezi modalități de a o rezolva. Scopul tău nu este să demaști pe cineva, ci să-i arăți o cale mai bună.

4) Nu fi critic; fii plin de compasiune. Poți să pierzi din vedere orice altceva, dar nu rata lucrul acesta! În caz contrar, te vei trezi că judeci, în loc să confrunți. Dacă ești cinstit, vei recunoaște că și propriul tău drum spre izbândă a avut destule slăbiciuni!… Așa că, apropie-te de oameni cu dragoste și cu grijă!

de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:17-31

Pentru noi, „care suntem mântuiţi”, „cuvântul crucii” (v. 18) este puterea lui Dumnezeu. Pentru cei care nu au însă viaţa divină, ea nu este decât nebunie. Tot ceea ce semnifică crucea: moartea unuia drept impusă de dreptatea lui Dumnezeu, iertarea gratuită pentru păcătoşi, punerea deoparte a omului natural, sunt tot atâtea adevăruri care se ciocnesc de raţiunea omenească. Dacă, dimpotrivă, se prezintă minuni şi lucrări spectaculoase, un ideal nobil însoţit de o morală care cere eforturi la momentul potrivit, acest gen de religie nu şochează pe nimeni. Dar iată că pe toţi înţelepţii, cărturarii, certăreţii, pe scurt spiritele puternice ale acestui secol şi ale tuturor secolelor, versetul 18 îi aşază într–o comună şi înspăimântătoare încadrare: „cei care pier”.

Şi, într–adevăr, printre răscumpăraţii Domnului „nu sunt mulţi înţelepţi, nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales” (v. 26). Pentru că acestora le–ar fi foarte greu să devină „ca nişte copilaşi” (Matei 18.3; 11.25)! Pentru a fi glorificat, Dumnezeu alege ce este slab, josnic, dispreţuit, şi aşa sunt estimaţi creştinii de către cei din lume. Ce contează însă valoarea lor prin ei înşişi, câtă vreme ei sunt în Hristos şi El este pentru ei: putere, înţelepciune, şi dreptate şi sfinţenie şi răscumpărare (v. 24,30)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 nov. 2022

19 Noiembrie 2022

Cei care cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine.

Psalmul 9.10

Trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu, înainte de a te putea încrede în El; iar cu cât te încrezi mai mult în Dumnezeu, cu atât Îl cunoști mai bine. Nu există nimic, în această lume, care să fie așa de binecuvântat ca o viață de credință simplă. Însă aceasta trebuie să fie o realitate, nu doar o mărturisire. Este cu totul zadarnic să vorbești despre trăirea prin credință, în timp ce inima se sprijină în secret pe făptură. Adevăratul credincios are de-a face, în mod exclusiv, cu Dumnezeu. Își găsește toate resursele în El. Aceasta nu înseamnă că subevaluează instrumentele sau canalele pe care Dumnezeu a ales să le folosească; din contră, le prețuiește nespus; și le apreciază ca fiind mijloacele pe care Dumnezeu le folosește spre ajutor și binecuvântare. Dar El nu permite ca ele să-l distanțeze de Dumnezeu. Limbajul inimii lui este acesta: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea” (Psalmul 62.5,6).

Există o forță specială în cuvântul „numai”. Acesta cercetează inima în totalitate. A privi la făptură, direct sau indirect, pentru împlinirea unei nevoi, înseamnă, în principiu, să te depărtezi de viața de credință. A aștepta să primești ceva din surse omenești dovedește o stare de suflet rea. Aceasta este degradare morală, tot așa cum viața de credință este înălțare morală. Și nu este doar degradare, ci și dezamăgire. Suportul omenesc cedează și izvoarele care vin de la făptură ajung să sece; însă cei care se încred în Domnul nu vor rămâne de rușine niciodată și niciodată nu vor duce lipsă de vreun bine.

C. H. Mackintosh

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Matei 6.33

Pentru 1 dolar și 25 de cenți… (2)

Strângând banii în pumn, băiatul a luat-o la fugă, dar nu spre spital, ci în altă direcție, ca să i se piardă urma. Tatăl adoptiv avea o avere considerabilă. Toți ceilalți copii ai lui absolviseră facultatea și ocupau poziții înalte în guvern sau erau oameni de afaceri. Dorința tatălui era ca fiul adoptat să se bucure de toate avantajele. Dar băiatul a dat cu piciorul la toate acestea, pentru 1 dolar și 25 de cenți…

Mulți semeni de-ai noștri se aseamănă cu acest băiat. Uneori renunță la lucrurile importante, de dragul celor mărunte. Strâng în pumni „monedele neascultării” și aleargă pe drumul necredinței, depărtându-se de Mântuitorul care îi cheamă la moștenirea vieții veșnice. Ei lasă astfel în urmă o avere nepieritoare, de dragul câtorva nimicuri pământești, cum ar fi o prietenie, o carieră pentru un timp limitat și alte câteva astfel de lucruri fără valoare veșnică. Preferă lucrurile pământești în schimbul celor cerești; lucrurile de aici, și nu cele de dincolo; prezentul, și nu veșnicia.

Toate avantajele financiare, intelectuale, morale și religioase sunt de necomparat față de marele câștig de a fi răscumpărat pentru veșnicie prin Isus Hristos.

Să căutăm mai întâi lucrurile cu valoare veșnică!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 6.1-12 · Marcu 6.1-6

coordonatori Bob & Debby Gass

CE EȘTI CHEMAT SĂ FACI? – Fundația S.E.E.R. România

„Isus… care umbla din loc în loc, făcea bine…” (Faptele Apostolilor 10:38)

Valoarea ta în ochii lui Dumnezeu a fost stabilită la cruce. Biblia spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Să reținem expresia „toate lucrurile”… Noi suntem egali în Hristos. Dar când vine vorba despre carieră, valoarea ta este determinată de problemele pe care le rezolvi. De aceea, un cardiolog este mai bine plătit decât un bucătar de la un restaurant fast-food.

Domnul Isus era genul de om care rezolva probleme. Oamenii erau flămânzi spiritual, așa că El le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții” (Ioan 6:35), și i-a hrănit. Erau oameni bolnavi, așa că El „umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul…” (Faptele Apostolilor 10:38) Isus a înțeles ce avea El și ce nevoi aveau oamenii, și asta le-a oferit. Tu, ce ai de oferit? Ce ai vrea să faci dacă ai ști că este imposibil să greșești? Ține minte un lucru: tu nu ești aici din întâmplare! Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fii ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” (Ieremia 1:5) Tot ceea ce dorește Dumnezeu este să împlinească o nevoie, să rezolve o problemă.

Așadar, tu ce ești chemat să faci, și ce daruri ai în acest sens? Acela este locul unde îți vei găsi cea mai mare bucurie! Gândește-te la contribuția ta pentru ceilalți ca la o misiune de la Dumnezeu. Apostolul Pavel făcea corturi pentru a-și susține lucrarea. Așadar, lucrarea ta poate fi susținută de meseria ta. Dar fie că ești implicat în lucrare „cu normă întreagă”, fie că ești implicat „cu jumătate de normă”, ai grijă să nu părăsești lumea aceasta până nu găsești și nu împlinești ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Amin?

de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:1-16

O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos” (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.

Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindu–le harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim să–I mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.

Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei ~ tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe care–L considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru”, Fiul lui Dumnezeu (v. 9). Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 nov. 2022

18 Noiembrie 2022

Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.

Ioan 10.17,18

Acesta este planul inimii Tatălui. Pentru a împlini acest plan și pentru a-i strânge într-Unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți, Păstorul trebuia să moară. El dorea să împlinească acest act măreț al propriei jertfiri, dându-Și viața nu doar pentru asigurarea binecuvântării oilor, ci și pentru a oferi Tatălui un nou motiv pentru dragostea cu care El L-a iubit pe Singurul Său Fiu. Doar o Persoană divină putea oferi Tatălui un motiv de iubire; în cazul tuturor celorlalți, izvorul iubirii este în inima Tatălui.

Prin moartea Sa, El a asigurat binecuvântarea oilor și a împlinit voia Tatălui și, în plus, aceasta a reprezentat actul Său de devotament voluntar. Aici ne este prezentat Unul care a intrat în ținutul morții, având puterea de a-Și da viața și de a Și-o lua din nou; iar în devotamentul Său, El Își exercită această putere în slujirea față de Dumnezeu și față de om. Dacă El Își dă viața Sa, El face acest lucru pentru a Și-o lua din nou într-o stare nouă, ca să-Și poată sluji oile în continuare. Cineva a spus: «Moartea Lui nu constituie nici epuizarea dragostei Lui, nici limita lucrării Sale față de oameni. El a slujit în cea mai profundă suferință pe pământ; El slujește încă pe tronul gloriei» (F. W. Grant).

Îl vedem în această parte a capitolului pe „Păstorul oilor” separându-Și oile de un sistem religios pământesc (Ioan 1.1-10); apoi pe „Bunul Păstor” care, în dragostea Sa plină de devotament, Își dă viața pentru oi ca să le păzească de vrăjmaș (Ioan 10.11-15); în final, Îl vedem pe „Singurul Păstor”, care-Și dă viața pentru a uni oile într-o singură turmă (Ioan 10.16-18).

H. Smith

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil … Acum vedem ca într-o oglindă.

1 Corinteni 13.11,12

Pentru 1 dolar și 25 de cenți… (1)

Cu mulți ani în urmă, într-unul din orașele aglomerate din India, un taxi a lovit în plină viteză un copil al străzii. Un reprezentant al guvernului, martor al accidentului, l-a dus pe băiatul grav accidentat la un spital din apropiere, unde, treptat, acesta s-a însănătoșit. Demnitarul împreună cu soția acestuia l-au vizitat în fiecare zi pe băiat și au început să-l îndrăgească. Fiindcă nu avea părinți, s-au gândit să-l înfieze. După ce a fost externat, ei l-au adus cu bucurie în vila lor și l-au tratat ca pe un membru al familiei.

În fiecare zi, mama adoptivă îl ducea pe băiat la spital, ca să-i fie schimbate bandajele. Într-o dimineață însă a fost foarte ocupată și i-a cerut băiatului să se ducă singur. „Mă duc”, a răspuns el bucuros, „cunosc foarte bine orașul.”

Mama adoptivă i-a dat 1 dolar și 25 de cenți pe care să-i dea asistentei medicale ca taxă pentru bandaje și, cu un zâmbet și un sărut, și-au luat rămas bun. Băiatul a pornit la drum. Când a ajuns la colțul străzii, l-a străfulgerat o idee. S-a oprit, a deschis palma și s-a uitat la monedele strălucitoare, care sunt o atracție chiar și pentru copii. Nu mai văzuse până atunci atâția bani. Chiar trebuia să-i dea asistentei medicale? Pentru o clipă a rămas pe gânduri. După aceea a luat o decizie greșită.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 5.1-20 · Marcu 5.35-43

coordonatori Bob & Debby Gass

OAMENII DIN SPATELE SCENEI – Fundația S.E.E.R. România

„…Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă…” (Luca 22:10)

În timpul ceremoniei de decernare a premiilor Oscar, Hollywood-ul oferă premii pentru cel mai bun actor, producător, regizor, editor, creator de muzică, decoruri, costume etc. Însă Asociația Actorilor de Film știe că marile staruri și marile filme nu ar exista fără sprijinul distribuției și fără contribuția echipelor tehnice și artistice. Oscarurile ne reamintesc că cele mai strălucitoare lumini ies în evidență doar datorită luminițelor mai mici rămase „în umbră”. Sfânta Scriptură ne spune că și Dumnezeu are o distribuție de suport, oameni care se mulțumesc să lucreze în spatele scenei. Ei sunt cei care își văd de treabă acasă, la locul de muncă și la biserică, slujind în tăcere, cu bucurie și cu credincioșie. Prin ei, familiile cresc, națiunile sunt întărite, afacerile prosperă și bisericile se înmulțesc. Ei fac lucruri mărunte, dar determină mari schimbări. Biblia este plină cu oameni din spatele scenei, ca de exemplu, acel om care ducea un ulcior cu apă. El i-a condus pe Petru și pe Ioan în camera de sus, pentru întâlnirea și masa lui Isus cu ucenicii Săi, din ajunul răstignirii. Sau oameni ca „Iacov cel mic” (Marcu 15:40), un ucenic relativ necunoscut, deseori trecut cu vederea de ceilalți… dar niciodată de Dumnezeu! Indiferent ce faci, un lucru oricât de mic, vei fi răsplătit. Bazează-te pe această promisiune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui…” (Evrei 6:10) Așadar, fii credincios în lucrul încredințat! Domnul Isus a zis: „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22:12) Și încă ceva: Dumnezeu va avea în curând propria Sa ceremonie de înmânare a premiilor care contează cu adevărat – iar tu poți fi printre laureați!

de Jean Koechlin

Romani 16:17-27

Motivele de bucurie pe care Pavel le găsea în credincioşii din Roma (v. 19) nu l–au făcut să uite pericolele la care erau expuşi aceştia. Înainte de a–şi încheia epistola, el îi pune în gardă cu privire la învăţătorii falşi, recunoscuţi prin aceea că ei caută să placă lor înşişi, slujind propriilor ambiţii şi pofte (pântecele: v. 18; Filipeni 3.19). Soluţia nu este să discuţi cu „unii ca aceştia”, nici să studiezi erorile lor, ci să te depărtezi de ei, fiind simpli când este vorba de rău (v. 17‑19; Proverbe 19.27). Fără îndoială că aceste manifestări ale răului nu ne lasă indiferenţi. De asemenea, pentru a ne încuraja, Duhul ne afirmă că în curând Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (v. 20).

Printre primii creştini se aflau şi multe rude ale lui Pavel (v. 11,21), roade, cu siguranţă, ale rugăciunilor lui (cap. 9.3; 10.1). Fie ca aceasta să stimuleze mijlocirea noastră pentru ai noştri care încă nu s-au întors la Dumnezeu!

Ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la credinţa noastră este ascultarea (v. 19 şi 26b), iar cele pe care credinţa noastră le poate aştepta de la El, prin „Domnul nostru Isus Hristos”, sunt: puterea (v. 25), înţelepciunea (v. 27) şi harul (v. 20,24). Împreună cu apostolul, să–I dăm glorie, exprimând recunoştinţa noastră şi pe deasupra trăind pentru plăcerea Lui.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 nov. 2022

17 Noiembrie 2022

Salutul este cu mâna mea: Pavel. Dacă nu-L iubește cineva pe Domnul Isus Hristos, să fie anatema! Maranatha! Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi! Dragostea mea este cu voi toți, în Hristos Isus. Amin.

1 Corinteni 16.21-24

Apostolul Pavel a ajuns la sfârșitul lungii sale epistole scrise către adunarea din Corint, și către noi de asemenea, fiindcă și noi suntem sfințiți în Hristos Isus, sfinți prin chemarea divină, care chemăm numele Domnului nostru Isus Hristos. Apostolul a trebuit să trateze probleme precum: diviziunile, atitudinile carnale, îngăduirea imoralității, judecățile dintre frați, chestiuni cu privire la căsătorie, participarea la jertfele idolatre, dezordinea de la masa Domnului, abuzarea de darurile spirituale, rolul femeii în adunare, învățături false cu privire la înviere etc. Împreună cu aceste instrucțiuni corective, Pavel a oferit și alte învățături importante, de mare ajutor pentru noi astăzi, și, de asemenea, a dezvăluit planurile sale și ale altor frați scumpi.

El și-a pus semnătura pe epistola pe care o dictase, oferindu-i astfel certificatul de autenticitate. Apoi a adăugat ceea ce probabil este afirmația cea mai puternică din întreaga epistolă. Greșelile pot fi corectate, practicile pot fi îndreptate, însă nimic nu poate înlocui dragostea pentru Domnul Isus Hristos. Dragostea pentru El trebuie să motiveze orice activitate a noastră și să fie energia a tot ceea ce facem. Cei care nu au dragoste pentru El sunt așezați sub blestem – aceasta este semnificația expresiei „anatema”. „Maranatha” înseamnă: „Domnul vine!” sau „Vino, Doamne!”. Vai de cel care se află sub blestem atunci când El vine!

Pavel, în mod obișnuit, își încheie epistolele cu expresia aceasta: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi!”. Câtă nevoie avem de harul Său, pentru a împlini poruncile și dorințele Lui! Apoi apostolul transmite dragostea sa în Hristos Isus către toți cei care citesc sau aud această epistolă. El a trebuit să scrie cu fermitate și uneori cu asprime, însă trimite cele scrise cu asigurarea dragostei sale către cei credincioși în Hristos Isus.

E. P. Vedder, Jr.

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea.

Evrei 12.2

Crucea din Oregon

În urmă cu mulți ani, într-un parc din orașul Eugene din statul Oregon (America) a fost ridicată o cruce uriașă de beton (de 21 de metri înălțime). Ea a devenit un fel de simbol al orașului și un punct de referință. Cu ocazia anumitor sărbători, autoritățile o împodobeau cu lumini multicolore și era o atracție pentru oameni. În ultimii ani, cineva a dat în judecată autoritățile și a cerut ca respectiva cruce să fie îndepărtată, deoarece profanează principiul separării Bisericii de Stat. Curtea Supremă a statului Oregon a luat hotărârea să nu fie îndepărtată crucea, „deoarece ea este doar un simbol universal acceptat și nu mai are nicio semnificație religioasă”. Cu alte cuvinte, crucea nu mai duce pe nimeni cu gândul la jertfa Mântuitorului, nici la păcatul omului care a cerut această lucrare divină și nici la bunătatea lui Dumnezeu.

Multor oameni din zilele noastre, crucea nu le mai arată nici răutatea inimii lor, nici bunătatea lui Dumnezeu. A devenit doar un talisman. Iată cât de mult ne-am îndepărtat de valorile creștine! Să nu privim numai la forma exterioară când este vorba de sufletul nostru! Ceea ce contează în fața lui Dumnezeu este o viață nouă, adevărată, o viață care ia naștere prin credința în Mântuitorul Isus Hristos care a murit pe cruce.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 4.1-16 · Marcu 5.21-34

coordonatori Bob & Debby Gass

BENEFICIILE CITIRII BIBLIEI ȘI ALE RUGĂCIUNII – Fundația S.E.E.R. România

„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

Zilele în care teologii timizi se plecau în fața dumnezeului științei au apus demult. În zilele noastre, adevărații oameni de știință afirmă cât de ingenios este Dumnezeu și cum principiile Sale stau în picioare în fața luminii pătrunzătoare a analizei științifice. Andrew Newberg, medic specialist în neurologie, care a studiat relația dintre fenomenele spirituale și creier, a demonstrat că noi am fost creați să interacționăm fizic și mental cu Dumnezeu prin rugăciune și Sfânta Scriptură. Este binecunoscut faptul că există centri în creierul uman care răspund pozitiv la rugăciune, la citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu, la închinarea în grup, la cântările intonate și la empatia pentru oameni. Și dr. Newberg crede că practicarea credinței personale este cel mai puternic mod de a menține creierul sănătos.

Lobul frontal al creierului este responsabil cu focalizarea atenției, cu gândirea rațională și cu luarea deciziilor. El răspunde la rugăciune și meditație, ajutând la reducerea stresului, la întărirea sistemului imunitar, la îmbunătățirea memoriei și la creșterea capacității de compasiune. Protejează deteriorarea creierului odată cu vârsta, și ne ajută să trăim mai mult! Cercetările lui Newberg indică faptul că rugăciunea de cel puțin 12 minute pe zi încetinește declinul creierului odată cu vârsta. Rugăciunea și citirea Bibliei dezactivează zonele din creier responsabile cu mânia, vinovăția, anxietatea, depresia, teama, resentimentul și pesimismul. Se pare că în sfârșit știința secolului al XXI-lea merge mână în mână cu Scriptura și se alătură cumva exclamației psalmistului David: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” (Psalmul 139:14) Nu crezi că acesta este un motiv bun pentru a face din versetul: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi” (Coloseni 3:16) o realitate? Cu siguranță DA! Așadar, citește și roagă-te zilnic, pentru ca sănătatea ta să sporească!

de Jean Koechlin

Romani 16:1-16

Capitolul 12 ne învăţa ce trebuie să fie consacrarea şi slujba creştină. Capitolul 16 ne arată practica, prin intermediul acestor iubiţi credincioşi din Roma, cărora Pavel le adresează salutările sale. „Avem aici un eşantion (sau un specimen) al unei pagini din cartea veşniciei ~ Nu există nicio faptă din lucrarea pentru Domnul nostru care să nu fie aşternută în scris în cartea Sa; şi nu numai fapta în sine, ci şi felul cum a fost făcută” (C.H.M.). Astfel, în versetul 12, Trifena, Trifosa şi Persida cea preaiubită nu sunt numite împreună, pentru că, dacă cele dintâi s-au ostenit în Domnul, cea de–a treia „s-a ostenit mult” şi lucrările lor nu sunt confundate. Totul este apreciat şi înregistrat de Acela care nu Se înşală.

Pavel, la rândul lui, nu uită ce a fost făcut pentru el (v. 2b,4). Îi regăsim aici pe „împreună–lucrătorii” săi, Priscila (Prisca) şi Acuila (Fapte 18). Adunarea se strângea în simplitate în casa lor (ce contrast cu bogatele bazilici clădite de atunci încoace la Roma!).

Salutările în Hristos contribuie la strângerea legăturilor de comuniune frăţească. Nu trebuie deci să neglijăm să le transmitem acelora pentru care avem încredinţare.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 nov. 2022

15 Noiembrie 2022

Și Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbește fiilor lui Israel să meargă înainte”.

Exod 14.15

Când Dumnezeu, în marea Sa îndurare, deschide un drum, credința poate păși pe el. Doar când încetează propria sa cale, omul poate umbla cu Dumnezeu. Doar după ce am învățat să „stăm liniștiți” putem să înaintăm cu adevărat. Dacă încerci să înaintezi înainte de a învăța această lecție, nu faci altceva decât să-ți expui nebunia și slăbiciunea. De aceea, în orice timp în care apar greutăți și îngrijorări, adevărata înțelepciune este să „stăm liniștiți” – să-L așteptăm doar pe Dumnezeu, și în mod sigur El ne va deschide un drum; iar apoi, plini de pace și de fericire, putem să „mergem înainte”.

Când Dumnezeu ne deschide un drum, nu există nicio incertitudine; dar, dacă apucăm pe un drum propriu, va trebui să gustăm faptul că este caracterizat de îndoială și de ezitare. Omul nenăscut din nou se poate mișca manifestând o aparență de fermitate și de decizie în drumurile sale, însă unul dintre semnele cele mai clare ale vieții celei noi este neîncrederea în sine și încrederea totală în Dumnezeu. Doar când ochii noștri au văzut mântuirea lui Dumnezeu putem merge pe această cale; dar ea nu poate fi niciodată văzută clar până nu ajungem la sfârșitul bietelor noastre resurse.

Există o forță și o frumusețe specială în expresia: „Veți vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Chiar faptul că suntem chemați să „vedem” mântuirea lui Dumnezeu dovedește că aceasta este încheiată. Acest lucru ne învață că mântuirea este lucrată și descoperită de Dumnezeu pentru a fi văzută și savurată de noi. Aceasta nu este un lucru împlinit în parte de Dumnezeu și în parte de om. Dacă ar fi fost așa, nu ar mai fi fost numită mântuirea lui Dumnezeu. Pentru a fi a Lui, ea trebuie să fie disociată de orice amestec omenesc. Singurul efect pe care omul poate să-l producă este să ridice un praf care să întunece contemplarea mântuirii lui Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

Și El le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat și să nu se lase.

Luca 18.1

Rugăciunea unei mame

O văduvă credincioasă s-a rugat mult timp pentru mântuirea fiului ei și nu obosea să vină cu problema ei înaintea tronului de har al lui Dumnezeu. Însă împotrivirea fiului devenea tot mai mare. Într-o zi, un unchi credincios i-a spus fiului: „Rugăciunile mamei tale te înconjoară ca un zid”. Foarte indiferent, el a răspuns: „Atunci am să iau o scară și am să sar peste acest zid”.

Mama credincioasă a părăsit pământul fără să vadă dacă rugăciunile ei au fost ascultate. După un timp, Duhul lui Dumnezeu și-a început însă lucrarea în sufletul tânărului și el și-a recunoscut starea de vinovăție. Cu inima plină de fericire i-a scris unchiului său ce a făcut Dumnezeu pentru el. Dar, spre uimirea lui, unchiul credincios nu i-a răspuns. Atunci l-a invitat la el. Unchiul a răspuns invitației, dar nepotul a constatat că acesta nu reacționează în niciun fel la schimbarea produsă în sufletul lui. „Unchiule, nu te bucuri chiar deloc de mântuirea mea?”, a întrebat nepotul. După o clipă, unchiul a spus: „Dar cum este cu scara?”. — „A fost ruptă în bucăți.”

Rugăciunile mamei credincioase au fost ascultate, chiar dacă după un timp îndelungat. Dacă aveți copii sau rude necredincioase, a căror mântuire este un subiect al rugăciunilor dumneavoastră, nu vă opriți!

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5.16).

Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.12-26 · Marcu 5.1-14

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ELIMINI ANXIETATEA (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.” (Matei 6:34)

Când ești neliniștit cu privire la viitor, oprește-te și adu-ți aminte că două dintre numele lui Dumnezeu sunt „Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” (Apocalipsa 22:13). Acolo unde mergi tu, Dumnezeu este deja acolo! Domnul Isus, vorbind despre păstorul cel bun, a zis: „oile aud glasul lui; el… merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:3-4) Cum ajung oile să cunoască glasul păstorului? Petrecând timp cu el! Să reținem expresia „el merge înaintea lor”, care înseamnă că atâta vreme cât înaintezi, Dumnezeu te poate călăuzi. De fiecare dată când ajungi la limită, este un test pentru tine: fie te dai bătut, fie perseverezi până la victorie. Alergătorii de cursă lungă folosesc expresia „a se lovi de zid”; când sunt epuizați și se luptă cu ispita renunțării, ei știu în același timp că dacă vor depăși durerea, vor prinde un nou avânt care îi va purta până la linia de sosire.

Ai preluat cumva responsabilități care nu sunt ale tale? Învață să trasezi granițe sănătoase, pentru binele tău și pentru binele celor ce depind de tine. Și dacă nu ești sigur ce este potrivit, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate cât să te implici în viețile prietenilor și familiei lărgite. Dacă povara nu-ți aparține, las-o jos! Dacă este prea grea, dă-I-o lui Dumnezeu! Bazează-te pe promisiunea Sa: „El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.” (Psalmul 22:24) În concluzie, cu cât te încrezi mai mult în Dumnezeu, cu atât nivelul anxietății tale se reduce!

de Jean Koechlin

Romani 14:19-23; 15:1-13

Aceste versete continuă subiectul relaţiilor noastre în raport cu alţi credincioşi. În afară de punerea în gardă de a nu-i scandaliza, găsim şi recomandări pozitive:

1. ”Să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul” (v. 19). Ori criticile tind tocmai spre un rezultat invers.

2. A purta, în mod esenţial prin rugăciune, neputinţele celor slabi (ceea ce nu înseamnă nicidecum a fi indulgent cu păcatele), amintindu–ne că şi noi avem cea mai mare nevoie de sprijinul fraţilor şi al surorilor pentru propriile noastre neputinţe.

3. Să nu căutăm ceea ce ne–ar plăcea nouă, ci ceea ce ar face bine aproapelui nostru. În felul acesta vom merge pe urmele Modelului desăvârşit (v. 2,3).

4. Să căutăm să avem aceeaşi gândire, astfel ca părtăşia în închinare să nu fie tulburată (v. 5,6) şi să–i primim pe alţii cu acelaşi har cu care am fost primiţi şi noi (v. 7).

Subliniem calificativele date în acest capitol 15 pentru „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” (v. 6). El este „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii” (v. 5), care răspândeşte mângâieri asupra noastră prin Cuvântul Său (v. 4); El este „Dumnezeul speranţei” (v. 13), care doreşte ca noi să fim umpluţi de speranţă din abundenţă; versetul 33 Îl desemnează ca fiind „Dumnezeul păcii” (v. 33) care doreşte să fie cu noi toţi.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 nov. 2022

14 Noiembrie 2022

Și în al treilea an al împărăției sale a trimis pe căpeteniile sale … să-i învețe pe oameni în cetățile lui Iuda; și cu ei pe leviți … și cu ei pe Elișama și pe Ioram, preoții. Și-i învățau pe oameni în Iuda și aveau cu ei cartea legii Domnului; și au mers prin toate cetățile lui Iuda și-i învățau în popor.

2 Cronici 17.7-9

Lecții din viața lui Iosafat (2) – Importanța cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu

Iosafat n-a fost de părere cu privire la credința sa că era ceva personal și că nu trebuia să o împărtășească și celorlalți. El n-a gândit că doctrina nu era importantă, de vreme ce era unitate în țară. Nu, ci a dorit ca din ceea ce el însuși găsise și înțelesese, căutându-L pe Domnul, să le facă parte și celorlalți din popor. El a înțeles că binecuvântarea lor, ca popor al lui Dumnezeu, depindea de păzirea poruncilor Domnului, astfel că a trimis căpeteniile sale în toate cetățile lui Iuda, împreună cu leviți și cu preoți, pentru ca cei din popor să fie învățați din cartea legii Domnului. Erau deci pe de o parte reprezentanții oficiali ai împăratului, care dădeau autoritate la ceea ce se făcea, și, pe de altă parte, erau cei care învățau pe popor din cartea legii Domnului, singura lor autoritate pentru învățătură.

Rezultatele au fost profunde – poporul a înțeles lucrurile lui Dumnezeu și le-a pus în practică: „Groaza Domnului era peste toate împărățiile țărilor care erau împrejurul lui Iuda” (2 Cronici 17.10). Care este cea mai bună apărare în războiul spiritual? Este cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu și punerea lui în practică! Este interesant că nu citim despre schimbările făcute în inima poporului, ci despre cele făcute în inima vrăjmașilor lui. Aceștia s-au înspăimântat și nu numai că nu i-au atacat, ci le-au adus și daruri ca tribut. Prin urmare, citim că „Iosafat s-a făcut tot mai mare” (2 Cronici 17.12).

Este ușor de înțeles importanța de a fi instruiți în tot planul lui Dumnezeu și de a umbla în el. Se produce astfel ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu (Isaia 55.11). Avem nevoie să fim instruiți în Cuvântul lui Dumnezeu și, pe măsură ce creștem în cunoaștere și umblăm potrivit cu ceea ce cunoaștem, vom fi binecuvântați și păziți de multe rele.

A. Leclerc

Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă preamărește; și celui ce își pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

Psalmul 50.23

O rugăciune de mulțumire pe care o putem imita

„Dumnezeule mare, astăzi doresc să-Ți mulțumesc din toată inima că sunt creat atât de minunat. Îți mulțumesc că pot să respir; Îți mulțumesc pentru ochii cu care văd, pentru urechile cu care aud, pentru mâinile cu care lucrez și pentru picioarele cu care umblu. Îți mulțumesc pentru pâinea zilnică, pentru toată purtarea Ta de grijă și în mod special pentru că mă ocrotești și mă conduci întotdeauna conform planului Tău divin. Îți mulțumesc că mă simt în siguranță, fiindcă Tu ești întotdeauna lângă mine. Îți mulțumesc că mă iubești, cel mai de preț har, și că mă pot încrede în Tine în toată slăbiciunea mea. Vreau să-Ți mulțumesc pentru bunătatea și credincioșia Ta veșnică, pentru îndurarea Ta mare. Îți mulțumesc, Tată ceresc, pentru unicul Tău Fiu iubit care a murit pentru mine la cruce și care a înviat din morți. Îți mulțumesc că mi-ai iertat toată vina, în mod nemeritat, și că mi-ai dat libertatea în Hristos. Îți mulțumesc că ești Păstorul cel bun și că bunătatea și îndurarea Ta mă vor însoți întreaga mea viață. Îți mulțumesc că mă călăuzești în fiecare zi pe cărări drepte. Îți mulțumesc că zilele mele sunt în mâna Ta acum și pentru veșnicie. Îți mulțumesc, Doamne Dumnezeule, pentru binecuvântările Tale cerești pe care le am deja aici, pe pământ. Și, de asemenea, Te rog să mă ajuți să Îți pot mulțumi oricând pentru toate.”

Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.1-11 · Marcu 4.35-41

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ELIMINI ANXIETATEA (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului…” (Psalmul 55:22)

Când ești stresat, valul emoțiilor negative poate fi copleșitor. Și până nu-ți descarci povara sufletului înaintea lui Dumnezeu, vei lua decizii greșite, vei ceda în fața impulsurilor negative, vei merge în direcția greșită și vei exploda în fața persoanelor nepotrivite. Psalmistul David ne spune următoarele: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini!” Măsura în care te sprijini în mod conștient pe Dumnezeu, și primești putere de la El, este măsura în care îți vei reduce nivelul de anxietate. Nu este o coincidență faptul că numeroși psalmi încep cu David strigând către Dumnezeu după ajutor, și se încheie cu el bucurându-se pentru că și-a vărsat frustrările înaintea persoanei potrivite – Dumnezeu!

Adevărul este că viața este 10% ceea ce ți se întâmplă, și 90% felul în care reacționezi la toate acestea. Locul tău de muncă, banii tăi, căsnicia și copiii tăi, sănătatea ta și viitorul tău pot fi toate surse de neliniște și grijă, așa că nu vei fi niciodată eliberat în totalitate de ele. Însă poți să-ți reduci nivelul anxietății urmând sfatul apostolului Pavel: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.” (2 Corinteni 1:3-5)

Iar un pastor spunea: „Cu cât te rogi mai mult, cu atât mai puțin te vei panica. Cu cât te închini mai mult, cu atât mai puțin te vei îngrijora!” Așadar, azi (și nu numai!) varsă-ți povara sufletească înaintea lui Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Romani 14:1-18

Cartea Faptele Apostolilor ne–a arătat cât de greu le‑a fost creştinilor scoşi din iudaism să se elibereze de formele religiei lor. Şi astăzi, în creştinătate, sunt mulţi credincioşi care acordă o importanţă deosebită practicilor exterioare: să nu consume carne, să ţină sărbători ~ Să ne ferim să–i criticăm! Eu nu am dreptul să mă îndoiesc că un creştin nu ar lucra „pentru Domnul” (v. 6), că el nu I–ar fi Domnului un slujitor responsabil. Într–o manieră generală, înclinaţia de a-i judeca pe alţii este întotdeauna dovada că îmi cunosc prost propria inimă.

Dacă pe de o parte simt cu adevărat scârbă faţă de mine, iar pe de altă parte sunt pătruns de sentimentul harului lui Dumnezeu care mă suportă, atunci orice duh de superioritate ar dispărea din gândirea mea. Cum aş mai putea să mă erijez în judecător, când ştiu că eu însumi trebuie să mă prezint în curând în faţa instanţei lui Dumnezeu (v. 10, chiar fiind deja îndreptăţit)? Şi nu numai că nu trebuie să judec motivaţia comportării unui frate, ci trebuie să veghez să nu-l scandalizez prin a mea. Sunt îndemnat să mă abţin de la ceea ce l–ar putea distruge (contrar zidirii) pe un alt credincios. Şi argumentul decisiv pentru aceasta îl am în v. 15: acest frate este „acela pentru care a murit Hristos”.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 nov. 2022

13 Noiembrie 2022

Se aduc daruri și jertfe, neputând să desăvârșească, în ceea ce privește conștiința, pe cel care slujește … Pentru că, dacă sângele de tauri și de țapi și cenușa unei vițele, stropindu-i pe cei întinați, îi sfințește pentru curăția cărnii, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de fapte moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu!

Evrei 9.9,13,14

Sângele lui Hristos (12) – Curățirea conștiinței

Găsim un alt contrast accentuat între ceea ce Aaron putea face cu jertfele și cu sângele pe care îl aducea înaintea lui Dumnezeu și ceea ce Hristos a putut face în virtutea jertfei Sale și a sângelui pe care l-a vărsat. Lucrarea lui Aaron era eficace doar pentru curățirea cărnii; cu alte cuvinte, avea doar un efect exterior și nu putea curăța conștiința celor pentru care erau aduse jertfele.

Cât de recunoscători trebuie să fim atunci când privim la ceea ce Hristos a făcut! Avem aici un loc în care apare expresia „cu cât mai mult”. Sângele Său are o valoare nespus mai mare, fiindcă El Însuși este nespus mai mare!

Scripturile ne spun că jertfele de animale nu făceau decât să readucă în memorie păcatele (Evrei 10.3). Închinătorul din Vechiul Testament nu se putea apropia de Dumnezeu cu o conștiință curățită. Aducerea repetată de jertfe și vărsarea sângelui animalelor erau o dovadă că păcatul și păcatele nu erau încă înlăturate.

Mărturia Scripturii cu privire la lucrarea Domnului este aceasta: „Printr-o singură jertfă i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți”; iar rezultatul este: „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor” (Evrei 10.14,17). Ce privilegiu pentru noi, creștinii, să ne putem aduce aminte nu de păcatele noastre, ci de Cel care le-a îndepărtat pentru totdeauna!

K. Quartell

Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.

Ioan 10.17,18

Moartea Lui nu a fost o înfrângere, ci o biruință

Satan lucrează împotriva lui Dumnezeu și îi atrage după el în pierzare pe oameni. El a reușit să-i corupă pe primii oameni să cadă în păcat și să aducă asupra lor judecata lui Dumnezeu. „După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit” (Romani 5.12).

Un Locțiitor desăvârșit și fără păcat a trebuit să ia locul vinovaților, pentru a suferi în locul acestora judecata. După căderea în păcat, Dumnezeu a spus că sămânța (urmașul) femeii va zdrobi capul șarpelui (Satan) (Geneza 3.15). El L-a avut în vedere pe Fiul Său care, la împlinirea vremii, a devenit Om, pentru a fi Salvatorul nostru. Când a trăit aici, Satan a încercat în toate felurile să-L dea la o parte pe Isus Hristos sau să-L facă să renunțe la drumul spre cruce. Dar Mântuitorul a putut spune la sfârșit: „Vine Prințul lumii acesteia și el n-are nimic în Mine” (Ioan 14.30). Nu a ținut cont de coaliția celor care Îl urau fără temei, ci a mers până la capăt.

Mielul fără pată și fără vină a devenit Jertfa pentru noi. În cele trei ore de întuneric la cruce, El a ispășit păcatele noastre. Apoi a murit. Aceasta nu a fost o înfrângere, ci o biruință totală asupra celui ce „are puterea morții”, adică asupra diavolului. De aceea Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a onorat.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.12-18 · Marcu 4.21-34

coordonatori Bob & Debby Gass

CONCENTREAZĂ-TE PE LUCRURILE LĂUNTRICE! – Fundația S.E.E.R. România

„…Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16)

Data viitoare când mergi la supermarket și te îndrepți spre casele de marcat, uită-te și la coperțile revistelor. Chipuri frumos aranjate, trupuri atletice și reclame la diete care îți promit că și tu poți arăta la fel. Acum, nu este nimic greșit să arăți bine și să te îngrijești de trupul tău. La urma urmelor, el este templul Duhului Sfânt și ești responsabil să-l îngrijești. Dar viața este mai mult decât îmbrăcăminte și coafuri. Este o greșeală să te concentrezi pe exterior și să nu apreciezi și să nu cultivi calitățile interioare cu care te-a înzestrat Dumnezeu!

Biblia ne spune că: „frumuseţea este deşartă” (Proverbele 31:30). Când te-a creat Dumnezeu, El nu te-a decorat numai pe din afară; El ți-a dat „omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:4) De fapt, apostolul Pavel ne avertizează că „lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18) Cu alte cuvinte, ceea ce mama natură ne dă, tatăl timp ne ia! Apostolul Pavel nu este amintit în Scriptură pentru înfățișarea sa deosebită, așa cum au fost alții (vezi 1 Samuel 9:2). Dușmanii spuneau despre el că: „este moale şi cuvântul lui n-are nicio greutate.” (2 Corinteni 10:10)

Totusi cred că toți ne amintim de aceste cuvinte scrise de apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8)

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: concentrează-te pe lucrurile lăuntrice, nu pe cele din afară!

de Jean Koechlin

Romani 13:1-14

A fi supus autorităţilor înseamnă a fi supus lui Dumnezeu care le–a rânduit ~ cu excepţia cazurilor când ceea ce cer acestea este în mod evident în contradicţie cu voia Domnului (comp. cu Fapte 4.19; 5.29). Creştinul care beneficiază de securitatea şi de serviciile publice asigurate de Stat trebuie să se comporte ca un bun cetăţean, să–şi plătească cu scrupulozitate impozitele (v. 7), să respecte legile şi regulamentele: poliţia, vama etc.

„Să nu datoraţi nimănui nimic” (v. 8) este un îndemn pe care nu trebuie să–l uităm, mai ales în această epocă în care se poartă creditele (când ele au devenit un obicei)! Datoriile pot fi o capcană din mai multe puncte de vedere: 1. Angajează un viitor care nu ne aparţine. 2. Ne leagă mai mult de oameni decât de Dumnezeu (Ieremia 17.7). 3. Sunt expresia unui spirit nerăbdător şi a voinţei proprii. Trebuie oare să achiziţionez ceva pentru care Domnul încă nu mi–a dat banii necesari? O singură datorie trebuie să ne lege: dragostea, care rezumă toate instrucţiunile acestui capitol: dragostea pentru Domnul (1 Petru 2.13), pentru fraţii noştri şi pentru toţi oamenii.

Ce motivaţie puternică pentru a trăi în credincioşie şi care ne înviorează inimile găsim în expresia: „vine dimineaţa” (Isaia 21.12)! Cât timp durează noaptea morală a acestei lumi, credinciosul este invitat să îmbrace „armele luminii” (v. 12; Efeseni 6.13). Domnul vine!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

12 nov. 2022

12 Noiembrie 2022

Și deodată a fost împreună cu îngerul o mulțime de oștire cerească, lăudând pe Dumnezeu și spunând: „Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pe pământ pace, în oameni bună plăcere!”.

Luca 2.13,14

Glăsuirea oștii cerești pe câmpurile Betleemului nu a fost parte din slujirea lor pentru om, ci un act de închinare înaintea lui Dumnezeu. Ei nu-i instruiau atunci pe păstori, nici nu se adresau lor în mod oficial, ci exprimau încântarea pe care gândul la Cel de curând născut o produsese în duhurile lor. La fel a fost atitudinea lor la mormânt. Este adevărat că, atunci când Maria a apărut, ei au avut un cuvânt de mângâiere pentru ea; însă erau acolo chiar în mormânt, înainte ca ea să fi sosit; și s-ar fi aflat acolo chiar dacă Maria n-ar fi venit niciodată. La fel cum heruvimii din cort stătuseră deasupra chivotului și capacului ispășirii, fiecare la câte un capăt, tot așa acum în mormânt îngerii stăteau în locul unde fusese culcat trupul lui Isus, unul la cap și altul la picioare. Ce moduri de a-L vedea pe Isus! Așa cum citim, „Dumnezeu S-a arătat în trup, … a fost văzut de îngeri”.

Fie ca și noi, preaiubiților, să tânjim după harul de a privi și a adora în același fel! Și, pe de altă parte, să ne întristăm și să ne smerim de lucrurile din inima noastră care ne lipsesc de așa ceva! Cred că mulți dintre noi avem nevoie să fim atrași de aceste lucruri mai mult decât suntem dispuși s-o facem. Mulți dintre noi am fost tentați să beneficiem (dacă mă pot exprima în astfel de termeni) mai mult de lumina cunoștinței dispensațiilor divine, decât de căldura unor astfel de taine precum Betleemul, grădina și Muntele Măslinilor, descoperite îngerilor în extaz. Dar astfel stând lucrurile, n-am avut decât de pierdut, da, de pierdut acea comuniune care a marcat calea și duhul multora în alte vremuri.

Dorința mea este să întorc privirile către această priveliște măreață, determinat de starea de lucruri din jurul nostru și dintre noi. Slăvită, fără îndoială – nici nu mai e nevoie să spun – este Persoana pe care o privim, „Dumnezeu arătat în trup”, urmărit prin credință de la iesle până la cruce, apoi de la cruce la înviere, și de aici în cerurile de acum și în veacurile eterne de dincolo de ele.

J. G. Bellett

Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale legii Tale!

Psalmul 119.18

Câteva sfaturi pentru citirea Bibliei

Începeți cu rugăciune. Rugați-L pe Dumnezeu să vă ajute să înțelegeți Cuvântul Său.
Întreaga Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu. Începeți cu Noul Testament; în el găsim bazele credinței creștine. Citiți mai întâi evangheliile, după aceea Faptele Apostolilor, epistolele și Apocalipsa. În Vechiul Testament veți vedea cum l-a condus Dumnezeu pe poporul Israel.
Citiți la rând, și nu la voia întâmplării. Astfel puteți să înțelegeți mai bine textele în contextul lor.
Citiți în mod constant. Cuvântul lui Dumnezeu este hrana spirituală de care depindem zilnic.
Nu vă opriți prea mult timp la un pasaj care vi se pare pentru moment mai dificil; citiți mai departe. Pe măsură ce veți citi Biblia, veți înțelege.
Căutați-L în Biblie pe Domnul Isus, Mântuitorul, și astfel Îl veți cunoaște tot mai bine.
Explicațiile biblice vă pot ajuta să înțelegeți mai clar Biblia. Luați seama ca autorii acelor explicații biblice să fie persoane care recunosc faptul că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, persoane care vă deschid Scripturile.
Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru ceea ce vă arată în Cuvântul Său.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.1-11 · Marcu 4.10-20

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU ȘI ÎNGRIJORAREA DISPARE! – Fundația S.E.E.R. România

„Grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri… îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.” (Marcu 4:19)

În pilda semănătorului, Domnul Isus ne spune că sămânța a căzut în patru tipuri de pământ. Iată unul dintre ele: „Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.” (Marcu 4:18-19). Să ne uităm împreună care sunt lucrurile care împiedică Cuvântul lui Dumnezeu să lucreze eficient în viața ta:

1) Îngrijorarea că Dumnezeu nu va avea grijă de tine.

2) Convingerea că dacă ai avea mai mulți bani, o casă mai mare, o mașină mai bună sau o înfățișare mai atrăgătoare, ai fi mai fericit. Dar dă-mi voie să te întreb: mai ții minte când ți-ai imaginat că activitatea profesională, casa în care trăiești și portofoliul financiar pe care îl dobândești vor face ca toate îngrijorările să dispară? Dar nu merge așa, nu? Cu cât ai mai multe „lucruri”, cu atât mai mult ai de pierdut, de protejat, de păstrat și cu atât mai multe motive de îngrijorare. Îngrijorarea pentru lucrurile materiale poate „îneca” viața din tine! Pacea și fericirea vin din încrederea în Dumnezeu pentru nevoile tale. Când știi că acel „ceva” pe care ți-l dorești este potrivit pentru tine sau nu, Dumnezeu îți va da ceva mai mult. Când meditezi la promisiunile lui Dumnezeu, se întâmplă un lucru uimitor. Îngrijorările tale se micșorează, mintea și atitudinea ta sunt reprogramate și te bucuri mai mult de viață. Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33) Așadar, astăzi, pune în capul listei tale de priorități rugăciunea și citirea Bibliei, și vei vedea cum îngrijorarea dispare!

de Jean Koechlin

Romani 12:9-21

În versetele 1–8 era vorba de slujirea noastră înaintea lui Dumnezeu; versetele 9–16 enumeră mai degrabă îndatoririle faţă de fraţii noştri, în timp ce versetele 17–21 tratează problema responsabilităţii pe care o avem faţă de toţi oamenii.

Fiecare dintre aceste îndemnuri trebuie să fie subiect de meditaţie, pentru a–i găsi aplicaţia în viaţa de zi cu zi ~ căci autoritatea Cuvântului se extinde atât asupra vieţii de familie, cât şi asupra serviciului, atât în timpul săptămânii, cât şi în timpul duminicii, atât în zilele de bucurie, cât şi în zilele de tristeţe (v. 15)! Nu există împrejurare în care să nu putem şi să nu trebuiască să ne purtăm ca şi creştini.

Versetul 11 ne încurajează la activitate. Cu toate acestea, diferitele slujbe prezentate înaintea noastră: binefacere, ospitalitate (v. 13) trebuie rezumate toate cu expresia „slujiţi Domnului” (şi nu propriei reputaţii).

A rămâne la lucrurile smerite şi cu cei smeriţi (v. 16), a suferi cu răbdare nedreptăţi sau insulte (v. 17–20) sunt atitudini contrare naturii noastre. Numai aşa se poate însă manifesta viaţa lui Hristos în noi (1 Petru 2.22,23): cum s‑a manifestat în El. A face bine este singura replică faţă de rău care ne este permisă şi, de asemeni, este singura modalitate de a–l învinge.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

11 nov. 2022

11 Noiembrie 2022

Amintește-le să fie supuși conducătorilor și autorităților, să fie ascultători, să fie gata pentru orice lucrare bună, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie certăreți, să fie îngăduitori, arătând toată blândețea față de toți oamenii.

Tit 3.1,2

În acest capitol, Pavel le reamintește credincioșilor din adunările din Creta să fie supuși conducătorilor și să asculte de autorități. În Romani 13.1 găsim un îndemn asemănător: „Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu”. Aceste îndemnuri ne vorbesc și nouă. Pavel continuă prin a-i atenționa să nu vorbească de rău pe nimeni, ci să fie pașnici, blânzi și smeriți. Acesta este felul în care Mântuitorul nostru Însuși a umblat în această lume, iar El este exemplul nostru.

Pavel le reamintește lui Tit și credincioșilor din Creta că nu am fost mântuiți datorită unei vieți pline de fapte drepte, ci datorită îndurării Sale, fiind îndreptățiți prin harul Său (versetele 5-7). Ni se spune cu toate acestea să avem grijă să fim cei dintâi în fapte bune, fiindcă aceste lucruri sunt bune și de folos oamenilor. Aceste fapte bune nu sunt făcute pentru a câștiga favoare înaintea lui Dumnezeu sau înaintea oamenilor, ci sunt o dovadă exterioară a mântuirii noastre. Viețile noastre trebuie să arate faptul că suntem creștini. Apostolul continuă cu o atenționare: „Ferește-te de întrebări nechibzuite, … pentru că sunt nefolositoare și zadarnice” (versetul 9). Dacă suntem preocupați cu a face fapte bune, nu vom avea timp de pierdut pentru a dezbate chestiuni lipsite de importanță.

Pavel își încheie epistola accentuând nevoia de a stărui în fapte bune și de a veni în întâmpinarea nevoilor (versetul 14). Fie ca inimile noastre să dorească să trăiască într-un fel plăcut Domnului, pentru a-L face cunoscut celor din jurul nostru – „Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5.14).

J. Redekop

Oprește-te acum și-ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.

1 Samuel 9.27

Nu mai alerga prin viață!

Ceasul deșteptător sună. Răzvan sare din pat, aleargă sub duș, apoi își soarbe cafeaua. După ce petrece trei sferturi de oră într-un metrou supraaglomerat, ajunge la locul lui de muncă. Prima ședință îi solicită toată concentrarea; a doua ședință urmează imediat după prima. În timpul pauzei de masă sunt câteva puncte importante de discutat cu un coleg. După aceea urmează două întâlniri cu clienții; trebuie întocmite și două rapoarte; și între timp este întrerupt mereu de telefon… Se face deja ora opt seara când Răzvan ajunge din nou acasă. În timp ce își citește e-mail-urile, înghite rapid cina. Apoi se aruncă pe canapea și pornește televizorul. Dar Răzvan este prea obosit pentru a urmări filmul; se pune în pat și doarme buștean. A doua zi dimineața, ceasul deșteptător sună…

Răzvan ar trebui să înceteze să alerge prin viață. Dacă va continua așa, va ajunge la vârsta pensionării – în cazul în care inima lui nu va ceda până atunci – fără să fi trăit cu adevărat. Ar trebui să-și ia timp să se oprească și să cugete, ca să nu piardă esențialul. El aleargă gâfâind după o viață împlinită fără să o poată ajunge. Dar Dumnezeu vrea să-i dea astăzi fericire și împlinire deplină.

„Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8.36).

Zadarnic strângi comori și nume!

Cu pumnii goi plecăm din lume, cu pumnii goi!

—C. Ioanid

Citirea Bibliei: Isaia 66.1-24 · Marcu 4.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE ÎNVAȚĂ RĂBDAREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El!” (Psalmul 37:7)

Răbdarea se naște din încredere. Împăratul David a spus: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:3-4) Dumnezeu are un plan pentru viața ta. Acesta include lucruri pe care nu le poți avea astăzi, dar de care te vei putea bucura mâine. Când vine primăvara, iarba crește singură. Așa că, nu te mai zbate să realizezi ceva ce va fi ușor de realizat la timpul potrivit. Când refuzi să-i dai unui copilaș ceva ce nu este potrivit pentru el, el dă din picioare și strigă: „Vreau acum!” Ce vei face, vei ceda în fața lui? Nu, pentru că nu este încă pregătit pentru lucrul acela. Apostolul Pavel scrie: „ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă… cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12) Dumnezeu nu te învață numai să aștepți, ci și să ai o atitudine bună în timp ce aștepți. Apostolul Iacov scrie: „răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4) Dumnezeu îngăduie să se întâmple anumite lucruri în viață pentru a ne învăța principii importante, precum: să ne păstrăm credința când vin vremuri grele; să dăm dovadă de har când suntem sub presiune, controlându-ne reacțiile; să dezvoltăm noi competențe și modalități mai bune de gândire. Adevărul este că Dumnezeu dezvoltă calități în tine chiar acum, calități care nu se pot dezvolta altfel, sau altădată… Când va termina, vei avea maturitatea de a gestiona ceea ce El a pregătit pentru tine. Așadar, nu lăsa circumstanțele să te sleiască de puteri, și nici dușmanul să te năucească! „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El!”

de Jean Koechlin

Romani 12:1-8

Până aici am văzut ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi; capitolele 12-15 ne învaţă ceea ce El aşteaptă acum de la noi. Domnul Şi–a câştigat toate drepturile asupra vieţilor noastre. Să–I prezentăm ceea ce Îi aparţine Lui: trupurile noastre, ca o jertfă vie (spre deosebire de jertfele moarte aduse potrivit cultului iudaic), astfel ca El să poată lucra prin ele. Înainte însă de a–I sluji, trebuie ca priceperea noastră reînnoită să discearnă voia Domnului (citiţi Coloseni 1.9,10). Oricare i–ar fi înfăţişarea, ea este întotdeauna „bună şi plăcută şi desăvârşită” (întărim aceste cuvinte) pentru singurul motiv că este voia Sa (v. 2; Ioan 4.34). De asemenea este important să ne controlăm gândurile şi să le judecăm, în aşa fel încât ele să rămână gânduri ale umilinţei, nu ale propriei satisfacţii; gânduri sănătoase, nu întinate.

În versetele 6–8 sunt enumerate câteva daruri ale harului: profeţia, slujirea în adunare, învăţătura, îndemnarea, administrarea, conducerea turmei. Toate aceste activităţi ~ vor spune unii ~ nu mă privesc; ele sunt pentru creştini mai în vârstă şi cu experienţă. În tot cazul, ultima din versetul 8 poate fi împlinită de orice credincios, indiferent de vârstă: „cine arată îndurare, s–o facă cu bucurie”.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

10 nov. 2022

10 Noiembrie 2022

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

Coloseni 1.12,13

În rugăciunea sa pentru coloseni, Pavel dorește ca ei să-I mulțumească Tatălui, după care enunță un adevăr de natură să producă recunoștință. Tatăl deja „ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină”. În virtutea răscumpărării, El ne-a dat dreptul la moștenire, însă, în același timp, ne-a făcut destoinici pentru ea prin faptul că ne-a dăruit o viață nouă, care este în acord perfect cu caracterul sfânt al moștenirii. Toate acestea sunt „în lumină”, lumină care arată orice lucru așa cum este în realitate. Aceasta este o sferă în care cel credincios este în mod perfect în largul lui, însă un loc de nesuportat pentru un necredincios, fiindcă lumina îi dă pe față vinovăția.

Este apoi prezentată o altă lucrare împlinită a Tatălui: El „ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale”. Credinciosul nu mai umblă în întuneric, ci în lumină. Cât de mult lasă el ca lumina să strălucească în inima și în viața sa este o altă chestiune, însă el este pe deplin eliberat de sub puterea întunericului. Puterea satanică nu mai are autoritate asupra lui. Satan rămâne vrăjmașul său, însă nu mai e stăpânul său. Stăpânul său este Fiul dragostei Tatălui, iar el se află în Împărăția Lui. Acesta este un aspect al Împărăției lui Dumnezeu din care doar cei credincioși fac parte. Dintr-un alt punct de vedere, Împărăția îi poate include și pe creștinii de nume, însă nu despre acest aspect al ei este vorba aici.

Următorul verset prezintă binecuvântarea pe care toți cei credincioși o au: „răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (versetul 14). Niciun păcat nu ne mai este imputat, fiindcă sângele lui Hristos a îndepărtat toate păcatele noastre.

L. M. Grant

Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Romani 2.4

A ascultat ea această ultimă chemare?

La scurt timp după întoarcerea mea la Dumnezeu, soția unui prieten a fost internată în spital cu diagnosticul leucemie. Situația era fără speranță și numai soțului ei i se permitea să o viziteze.

Pentru a-i face o mică bucurie, i-am dus un buchet de flori, care urma să-i fie înmânat de personalul medical. Spre uimirea mea, asistenta m-a întrebat dacă nu vreau să i-l duc eu însumi. Înainte să-mi revin complet din uimire, am fost echipat cu halat, bonetă, mască și mănuși. Cu inima bătându-mi puternic și astfel „blindat” am intrat în salon.

Mi-am dat imediat seama că Dumnezeu a aranjat această vizită, ca să-i spun acelei bolnave în fază terminală ce a făcut Domnul în viața mea, că acum El este Mântuitorul meu și că mi-a iertat toată povara mea. „Dragă Margareta, vino la Isus Hristos; El te iubește. Mărturisește-ți păcatele înaintea Lui. El vrea să te mântuiască! Deși nimeni nu are voie să te viziteze, Dumnezeu m-a trimis aici, în harul Său, doar ca să-ți spun acestea.” Femeia mă privea cu ochii mari. Chiar dacă nu spunea nimic, am observat că era profund emoționată.

A doua zi dimineața m-a sunat soțul ei și mi-a spus că a murit aseară. Am lăudat bunătatea lui Dumnezeu care i-a prilejuit acestei femei, în ultimul moment, să audă vestea bună a împăcării cu Isus. Nu știm dacă a folosit șansa, vom vedea în veșnicie.

Citirea Bibliei: Isaia 65.13-25 · Marcu 3.20-35

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ÎȚI VEDE POTENȚIALUL! – Fundația S.E.E.R. România

„…Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19)

Când ceilalți nu-ți văd potențialul, Isus îl vede. El a văzut în niște pescari de rând puterea de a schimba lumea. Iată o idee la care poate nu te-ai gândit: există două beneficii în faptul că-L urmezi pe Isus – tu crezi în El și El crede în tine. Domnul Isus le-a zis lui Simon Petru și lui Andrei: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” Ai vreo îndoială în ceea ce te privește? La fel a avut și Natanael. Când a fost invitat să-L cunoască pe Isus, el a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip” (Ioan 1:46). Chiar și după trei ani petrecuți cu Domnul, fiind părtași la minunile săvârșite de El, ucenicii Săi încă aveau îndoieli. Ai observat cât de des le-a spus Domnul: „Puțin credincioșilor”, „totuși voi nu credeți” și „Dacă ați crede, ați vedea”? Știind că sunt îngrijorați cu privire la ceea ce avea să se întâmple cu ei, după ce El urma să plece de la ei și să fie înălțat la ceruri, Domnul Isus le-a zis: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16) Cuvântul grecesc pentru „mângâietor” este parakletos, care înseamnă „cel ce vine alături de tine ca să te ajute.” Adevărul este că nu va exista nicio zi în care să nu ai nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu, sau în care ajutorul să nu fie la dispoziția ta. Poate ai în continuare îndoieli; dacă este așa, îmbărbătează-te! Domnul Isus îi iubește și pe cei ce se îndoiesc! Nu l-a ales El pe Toma? Poate crezi că ai prea multe defecte. La fel a crezut și Petru, însă Isus l-a desemnat fondator al Bisericii. Vino așa cum ești, și lasă ca prezența Domnului să te transforme. Ce ai de pierdut? Dacă ai încercat prin forțe proprii, și n-a mers, dă-i și Domnului o șansă!