Mana Zilnica

El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din vistieriile Lui.

Psalmul 135.7

Dumnezeu scoate vântul din vistieriile Lui

Cu siguranță, cu toții am văzut sau chiar am avut parte de un viscol cu lapoviță iarna sau de o ploaie de vară care s-a pornit dintr-odată, cu fulgere și tunete și mult prăpăd. În astfel de situații, omul stă neputincios și nu poate să schimbe nimic: doar privește și se minunează de autoritatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.

Uneori, chiar și oamenii sunt luați pe sus de un vânt puternic sau sunt îngropați în avalanșe de zăpadă. Și totuși, omul crede că poate controla totul, producând zăpadă artificială pentru distracția lui de o clipă; ba mai mult, testează cum ar putea aduce și ploaie atunci când are nevoie de ea. În versetul de astăzi însă am citit că Dumnezeu dă naștere ploii. El scoate și vântul din visteriile Lui.

Cât de mult s-a înălțat omul în mândria lui, nesocotindu-L pe Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor! Dumnezeu Se uită din ceruri să vadă „dacă este vreunul … care să-L caute” (Psalmul 53.2).

Ce vei face dacă nu peste multe minute vei trece din această viață, fie și din cauza unei catastrofe naturale, și Îl vei întâlni pe Dumnezeul cel sfânt? Dacă nu ți-ai recunoscut vina pe acest pământ, atunci vei fi pierdut pentru veșnicie. Dincolo de moarte nu mai este scăpare. De aceea omului i se oferă șansa doar cât timp trăiește să-și pună viața în rânduială cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

coordonatori Bob & Debby Gass

REÎNNOIEȘTE-ȚI DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi…” (Apocalipsa 2:5).

Adresându-se bisericii din Efes, Domnul Isus atenționează: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi… Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce- te la faptele tale dintâi.” (Apocalipsa 2:2-5).

Adu-ți aminte de zilele tale din trecut, când te-ai întors la Dumnezeu… și amintește-ți cât erai de entuziasmat când vorbeai despre Domnul. Reamintește-ți cum petreceai timp în rugăciune în fiecare zi, și cum plecai din prezența Sa întărit. Nu te mai săturai de Biblie! Cuvântul Său era plin de perspective proaspete care îți încântau sufletul și care te provocau să ai o relație și mai profundă cu El. Nu ratai nicio ocazie de a vorbi cu alții despre Domnul. Umblarea ta cu El era constantă, îți aducea împlinire și reprezenta punctul central al vieții tale!…

Ce s-a întâmplat? Ai ajuns cumva în aceeași stare în care erau creștinii din biserica din Efes, cărora le-a vorbit Domnul Isus? Dacă este așa, înțelege că Dumnezeu nu-ți va întrerupe programul aglomerat și nu-Și va grăbi pasul ca să te prindă din urmă. Nu, tu trebuie să încetinești ritmul ca să mergi în rând cu El. El nu poate fi strecurat în tiparul zilnic al vieții tale complicate; trebuie să alegi să-L pui pe El pe primul plan și să-L păstrezi acolo.

Astăzi, Domnul îți vorbește prin aceste cuvinte: „Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi.”

de Jean Koechlin

Psalmul 60

Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, care relatează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare s–ar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care ni–l zugrăvesc versetele 1–3 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creştinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 „deja ilustrată prin victoriile lui David” „mai mult decât biruitori”. După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost scris special „spre învăţătură”. David a învăţat şi ne aminteşte şi nouă că „zadarnic este ajutorul omului” (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari” (v. 12).

„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-l înalţe pentru adevăr” (v. 4). Să-l înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!

Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraţilor Domnului, caracterul lor de „preaiubiţi” (v. 5), precum şi mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 ian. 2022

15 Ianuarie 2022

El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți, ca El să aibă întâietate în toate.

Coloseni 1.18

Până când Domnul Isus nu S-a înălțat, n-a existat nimeni în cer care să poată fi Cap al Trupului. Când omul, în persoana Fiului, a trecut prin moarte și a intrat în gloria lui Dumnezeu, a fost așezat la dreapta lui Dumnezeu „în cele cerești, mai presus de orice stăpânire și autoritate și putere și domnie și de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor”. Atunci Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, L-a dat să fie „Cap peste toate lucrurile, Adunării, care este trupul Său”. Aici deci ni se arată cu claritate că ideea de Cap al Trupului este direct legată de înălțarea lui Hristos, până atunci neputând exista nici mădulare ale Sale pe pământ (Efeseni 1.19-23).

De asemenea, Trupul nu putea fi format până la venirea Duhului Sfânt, pe care Cel Înălțat L-a primit de la Tatăl și L-a turnat asupra noastră; fiindcă ni se spune că „printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup” (1 Corinteni 12.13). Prin urmare, ideea că Hristos ar fi fost Cap al Adunării atunci când Se afla pe pământ sau în zilele imediat după învierea Sa nu are nicio bază în Scriptură. Putem privi la Domnul, acolo unde El Se află acum, știind că El a murit pentru păcatele noastre și că a înviat pentru îndreptățirea noastră; că El este viața, dreptatea și pacea noastră; că El este Capul Trupului Său, al Adunării. Pentru un astfel de har atât de îmbelșugat nu putem să nu ne prosternăm și să-L lăudăm pe Dumnezeu.

H. H. Snell

Așadar, … nu te poți dezvinovăți, căci, în ceea ce judeci pe altul, te condamni singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.

Romani 2.1

O predică usturătoare

„Mi-a plăcut predica de ieri”, a spus un țăran predicatorului care îl vizita, „dar mi-aș fi dorit să fi predicat mai tăios. Să nu mi-o luați în nume de rău!”

„Nu, dimpotrivă! Predica ar fi trebuit, într-adevăr, să fie mai clară.” – „Da, îndeosebi când ați vorbit despre pocăință și despre zgârcenie. Nici nu știți ce oameni zgârciți avem în biserică! Este scris în Biblie: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu! Această expresie trebuia subliniată mai mult.”

În sfârșit, predicatorul s-a ridicat să plece. Ușa de la cămară era întredeschisă și acolo se puteau vedea atârnând bucăți mari de șuncă și alte produse din carne – o adevărată abundență! Predicatorul a rămas o clipă pe loc și a spus: „Înainte să vin la dumneavoastră, am fost la văduva Câmpean. Știți că are șase copii. O duce foarte greu și are nevoie să fie ajutată. Dumneavoastră aveți aici așa multe bucăți de șuncă. Nu ați vrea să-mi dați una pentru doamna Câmpean?”. – „O bucată întreagă de șuncă? Este cam mult. Poate o bucățică din ea.” – „Nu, nu, ea are nevoie de o bucată întreagă. Sunteți un om bogat și nu vreți să dați măcar o bucată întreagă de șuncă?” – „Ei bine, dacă trebuie, fie, luați-o!”

Când țăranul a înmânat predicatorului bucata de șuncă, acesta l-a întrebat: „Acum a fost suficient de usturătoare predica aceasta?”. – „Da, puțin prea usturătoare”, a spus țăranul.

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE AI NEVOIE DE DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România

„A umblat cu Mine în pace şi în neprihănire…” (Maleahi 2:6).

Chiar din primul capitol al cărții Geneza, este evident faptul că o relație cu Dumnezeu reprezintă temelia pe care toate lucrurile din viața noastră trebuie clădite. Dacă încercăm să clădim pe orice altceva, construim pe nisip. De ce? Pentru că mai devreme sau mai târziu relația noastră cu pruncii noștri, cu frații sau surorile, cu soțul sau cu soția, cu părinții și cu prietenii se va destrăma. Dacă nu înțelegem că am fost creați cu o foame intensă după o relație cu Dumnezeu, nu vom înțelege de unde vin golul și singurătatea din interior. Și prin urmare, vom încerca (fără succes) să-l umplem… cu diverse lucruri:

1) Cu oameni; să ai persoana potrivită în viața ta te poate ajuta să-ți împlinești nevoia de iubire și intimitate emoțională… dar nimeni în afară de Dumnezeu nu poate umple golul spiritual din sufletul tău!

2) Cu lucruri; să deții diverse bunuri materiale îți poate da senzația de confort și bunăstare. Să ai bani îți poate da ocazia să faci fapte bune… ocazii la care cei mai puțin norocoși nu pot decât să viseze. Dar poți avea lucruri materiale și totuși să te simți singur și nefericit.

3) Cu religie; pe Dumnezeu nu-L interesează religia, pe El Îl interesează să aibă o relație cu tine! Religia devine semnificativă numai când duce la dezvoltarea acelei relații, fapt care nu se întâmplă întotdeauna. De multe ori regulile și regulamentele religioase pot deveni un inhibitor al relației cu Dumnezeu. Biblia este plină de oameni religioși care nu au reușit să se conecteze cu Dumnezeu. Uneori suntem atât de preocupați de datinile, tradițiile, ideologiile, învățăturile, doctrinele și principiile religioase, încât nu reușim să înțelegem că ceea ce contează, cu adevărat în viață, este o relație personală și zilnică cu Dumnezeu, bazată pe vorbire și ascultare. Așadar, tu ai nevoie de Dumnezeu – înainte de orice!

de Jean Koechlin

Psalmul 59

Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11‑18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi–a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-l ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). În timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte!” „Dumnezeul lui Israel, ridică-Te” (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El Îl cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-l scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita.” Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Îi celebrează aceste două trăsături ale Sale.

Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa” (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 ian. 2022

20 Ianuarie 2022

El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți, ca El să aibă întâietate în toate.

Coloseni 1.18

H. H. Snell

Așadar, … nu te poți dezvinovăți, căci, în ceea ce judeci pe altul, te condamni singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.

Romani 2.1

O predică usturătoare

„Mi-a plăcut predica de ieri”, a spus un țăran predicatorului care îl vizita, „dar mi-aș fi dorit să fi predicat mai tăios. Să nu mi-o luați în nume de rău!”

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE AI NEVOIE DE DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România

„A umblat cu Mine în pace şi în neprihănire…” (Maleahi 2:6).

de Jean Koechlin

Psalmul 59

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 ian. 2022

19 Ianuarie 2022

În ziua a șaptea, când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit … celor șapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș să aducă pe împărăteasa Vasti înaintea împăratului cu coroana împărătească, pentru ca să arate frumusețea ei popoarelor și căpeteniilor: pentru că era frumoasă la înfățișare … Estera a chemat pe Hatac, unul dintre famenii împăratului pe care el îl pusese înaintea ei, și i-a dat o poruncă pentru Mardoheu, ca să afle ce este aceasta și pentru ce este aceasta.

Estera 1.10,11; 4.5

Famenii din Scriptură (3)

În ce privește poporul pământesc al lui Dumnezeu, famenii sunt menționați numai în legătură cu domniile împăraților nelegiuiți. Astfel, câțiva fameni au aruncat-o pe Izabela de la fereastra palatului ei, la îndemnul lui Iehu, care tocmai fusese uns împărat la porunca lui Dumnezeu. Mai citim despre fameni atunci când au împărățit cei din urmă împărați nelegiuiți ai lui Iuda. Acolo aflăm despre Ebed-Melec, un famen temător de Dumnezeu.

În ce privește împărații păgâni, aceștia au fost întotdeauna lipsiți de respect față de supușii lor, oameni creați de Dumnezeu. Romani 1 ne arată imoralitatea cumplită în care omenirea a căzut atunci când a încetat să-I fie recunoscătoare lui Dumnezeu și să-I dea slavă. O astfel de imoralitate și o astfel de lipsă de respect față de Dumnezeu sunt tot mai vizibile și astăzi, într-o lume așa-zis creștină.

Famenii sunt menționați în legătură cu imperiul babilonian și chiar mai des în legătură cu cel medo-persan. Doisprezece fameni de la curtea persană, având poziții înalte, sunt menționați pe nume în cartea Estera, precum și alții, cărora nu li se dau numele. Valoarea pe care Dumnezeu o dă femeilor, precum și planul Său cu privire la relația de căsătorie erau cu totul nesocotite în rândul celor mari și puternici. Această neorânduială necesita prezența famenilor, care trebuiau să vegheze asupra femeilor și să împiedice orice contact – chiar și acele contacte dintre cele mai normale – cu cei apropiați de parte bărbătească. Deși unii fameni au dobândit poziții de mare putere și influență, fie spre bine, fie spre rău, totuși practica oamenilor de a-i face fameni pe unii semeni de-ai lor era cu totul contrară gândurilor lui Dumnezeu legate de binecuvântarea omenirii.

E. P. Vedder, Jr.

Eu aștept pe Domnul; sufletul meu așteaptă și în cuvântul Lui nădăjduiesc.

Arătăm că suntem niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare.

Psalmul 130.5,6; 2 Corinteni 6.4

Vom aștepta răbdători

În viață sunt nenumărate situațiile când trebuie să așteptăm. De exemplu, așteptăm ziua majoratului, sau să începem practicarea meseriei, sau să ne însănătoșim după o boală grea, sau vremuri mai bune, sau chiar să ne vină și nouă odată rândul la ghișeul unui oficiu sau să ne termine stomatologul lucrarea.

Pentru cei credincioși mai există un aspect al așteptării foarte important: ei așteaptă călăuzirea lui Dumnezeu în viață. Dacă dorim să fim buni ucenici ai lui Isus, vom aștepta răbdători, fără să ne plângem; și, bineînțeles, nu vom aștepta niciodată pasivi și inactivi, ci întotdeauna lucrând la ceva bun. Având această atitudine, vom evita pericolul de a deveni nervoși și nerăbdători.

Timpul de așteptare îl putem folosi util, cugetând la versete din Biblie sau rugându-ne în liniște lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru prea multele lucruri bune pe care ni le-a dat sau vorbindu-I despre nevoile prietenilor și ale vecinilor noștri și despre cei care încă nu Îl cunosc pe Domnul ca Mântuitor al lor. Astfel, timpul de așteptare devine o ocazie potrivită pe care o putem folosi, răscumpărând timpul.

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

coordonatori Bob & Debby Gass

PRESIUNEA ÎNCERCĂRII – Fundația S.E.E.R. România

„Frații mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2).

Este nevoie de mult timp și de o cantitate incredibilă de presiune pentru a transforma o bucată de carbon lipsită de valoare într-un diamant prețios. De aceea apostolul Iacov scrie: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4).

Când înțelegi acest adevăr biblic, ori de câte ori viața ta este întreruptă de probleme sau împrejurări pe care nu le-ai anticipat, vei începe să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în absolut orice… Adevărul este că în fiecare moment fie treci printr-o încercare, fie tocmai ai trecut de o încercare, fie te îndrepți vertiginos spre următoarea încercare! Apostolul Iacov vorbește despre „felurite încercări” (Iacov 1:2); ele apar în toate felurile pe care ți le poți imagina. Asemenea scrisorilor pe care le primești în cutia poștală, unele sunt adresate simplu: „Locatarului de la nr…”

Will Rogers a citit odată un titlu de ziar care spunea așa: „Trecător nevinovat împușcat în New York.” El a glumit: „Ce spui de asta? Tot ce trebuie să faci ca să fii împușcat în New York este să fii nevinovat și să-ți vezi de drum – dar, să treci „din întâmplare”… pe unde nu e cazul!” La fel este și cu încercările vieții. Trebuie doar să treci și vei fi lovit. Dar realitatea rămâne și anume: este nevoie de încercare, ca să se producă maturizarea spirituală. Ea nu vine pe nicio altă cale. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Domnul Isus a fost un învingător, și pentru că El trăiește în tine astăzi, și tu poți fi un învingător. Amin!

de Jean Koechlin

Psalmul 58

Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcuto cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împărăţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă ziua mântuirii (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii” (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

18 ian. 2022

18 Ianuarie 2022

Dacă este deci vreo încurajare în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo comuniune a Duhului, dacă sunt sentimente și îndurări, împliniți-mi bucuria să gândiți la fel, având aceeași dragoste, cu un suflet, gândind una.

Filipeni 2.1,2

În acest capitol al Epistolei către Filipeni, apostolul Pavel arată cu claritate că modul în care orice ceartă și neînțelegere pot fi curmate este acela de a-L avea pe Hristos înaintea ochilor ca Exemplul perfect cu privire la ce înseamnă să fii un slujitor smerit. Nu putem dobândi această umilință prin propriile noastre eforturi, nici prin a încerca, în mod simplu, să fim smeriți. Singurul fel de a o dobândi este să avem privirile fixate asupra lui Hristos, fiindcă doar în El vedem smerenia în perfecțiunea ei absolută. Pe măsură ce-L contemplăm ca Exemplu al nostru, suntem transformați și schimbați tot mai mult în asemănarea cu El. „Acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus” (versetul 5).

Pavel Îl prezintă pe Hristos ca „fiind în chip de Dumnezeu” (versetul 6), pe care nimeni nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, însă care, deși avea chipul lui Dumnezeu, a luat un chip de rob smerit. A devenit Fiul Omului, a umblat pe acest pământ slujind oamenilor cu umilință și cu dragoste, iar drumul Său a sfârșit la crucea Golgotei. Deși S-a făcut Om, trebuie să nu uităm că El niciodată n-a încetat să fie Dumnezeu. Toți acești pași descendenți (versetele 7 și 8) n-au făcut altceva decât să dovedească adevărul că El era Dumnezeu. Acum este înălțat, având Numele mai presus de orice nume.

El este Exemplul nostru, însă noi nu am fost lăsați să-L urmăm prin propriile noastre puteri. Fiindcă „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (versetul 13), noi beneficiem de sprijinul, de încurajarea și de ajutorul lui Dumnezeu. Este o bucurie pentru inima Lui să-i vadă pe copiii Săi umblând așa cum se cuvine. El știe că există pericole dinăuntru și din afara noastră, că vrăjmașul lucrează neîncetat pentru a-i dezbina pe sfinți pentru a le răpi bucuria și că este atât de ușor ca noi să devenim nepăsători și mulțumiți de noi înșine. Fie ca Dumnezeul și Tatăl nostru să ne păzească și să ne țină aproape de El, pentru ca bucuria și plăcerea noastră să fie în El! Facă El să strălucim „ca niște luminători în lume, ținând sus Cuvântul vieții” (versetele 15 și 16).

J. Redekop

Fiindcă plata păcatului este moartea.

Moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit.

Romani 6.23; Romani 5.12

Alarmă! Viruși!

Să ne gândim la două situații în care vorbim despre viruși: „deodată vedeți pe monitor un mesaj care vă atenționează că în computerul dumneavoastră a fost găsit un virus” și „vă simțiți slăbit și trebuie să mergeți la medic; sunteți speriat să nu fie un virus”.

Virușii reprezintă un mare pericol, deoarece ei pot declanșa procese distructive, chiar mortale, nu numai la oameni și la animale, ci și la computere. Trebuie să fim foarte atenți, să evităm, respectiv să izolăm, persoanele și computerele infectate, pentru a evita răspândirea virusului. Viruși precum Ebola, HIV și Sars-Cov au alertat o lume întreagă, secerând multe vieți omenești.

Există însă un virus care se află în toți oamenii și care cauzează moartea. De fapt, ne „infectăm” mereu cu el și efectele lui oribile se văd peste tot. Acest virus distruge relațiile interumane, împinge la ură, produce despărțire, declanșează război, stârnește suferință …și în final aduce moarte. Din nefericire, acest virus este adesea ignorat. Dumnezeu îl numește „păcat”. Există vindecare? Nici știința, nici medicii, nici medicamentele nu ne pot vindeca de acest „virus”. Căci păcatul poate fi învins doar prin Isus Hristos: „În nimeni altul nu este mântuire” (Fapte 4.12).

Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL LUI DUMNEZEU ÎN ÎNCERCARE – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10)

Iov, omul temător de Dumnezeu și model de credință, a pierdut într-o singură zi totul – și familia, și averea. Cu toate acestea, privind în urmă, el a putut spune: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” E nevoie de o temperatură mult mai ridicată să rafinezi aurul, decât pentru a produce cositor. Care dintre cele două ai vrea să fii? Pentru a te bucura de binecuvântarea pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, trebuie să treci testul încercărilor vieții.

În zilele de început ale televiziunii, programele erau în mod curent întrerupte pentru treizeci de secunde de „Sistemul de difuzare de urgență.” Și acele întreruperi seamănă mult cu cele care apar în viețile noastre – neprogramate, deloc bine-venite, și care par să vină întotdeauna în cele mai nepotrivite momente posibil. Dar spre deosebire de întreruperile din televiziune, încercările vieții nu durează treizeci de secunde și apoi dispar. Nu, ele pot dura săptămâni, ani și în unele cazuri, toată viața. Și s-ar putea ca motivul să nu-ți fie clar niciodată. Totuși, există un aspect al încercării în care ai un cuvânt de spus: felul în care reacționezi la ea.

Adevărul este că încercările reprezintă o parte neprețuită, necesară și indispensabilă a creșterii noastre spirituale. Fără ele, nu vom crește și nu ne vom maturiza atât cât trebuie. Și modul în care te confrunți cu încercările determină cum va fi „mărturia” ta. Apostolul Pavel scrie: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:15-16). Concluzia zilei: Dumnezeu te umple cu har pentru fiecare încercare cu care te confrunți!

de Jean Koechlin

Psalmul 57

Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „Îndură–Te de mine, Dumnezeule!” deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine”, Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale” (v. 1). Într–un astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu împlineşte [toate] pentru mine” (v. 2). Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim” afirmă apostolul „că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu”. Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile”, chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.

Îl găsim apoi pe cel credincios făcându–şi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea care–I stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!” (Ioan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

17 ian. 2022

17 Ianuarie 2022

Voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Coloseni 3.3

Omul nu a dorit sfințenia lui Dumnezeu și nici dragostea Lui. Prin urmare, Dumnezeu a introdus un lucru nou – un izvor al vieții – și a înlăturat păcatul prin crucea Fiului Său. Iar Domnul Isus, după ce a murit pentru păcat, S-a așezat la dreapta Tatălui, biruitor peste toate, după care a trimis Duhul promisiunii, prin care să putem umbla înaintea Lui.

Ce poziție minunată avem! Am sfârșit-o cu păcatul, nu mai avem conștiință de păcat, iar Domnul Isus ne-a îndepărtat complet păcatele. El nu putea să ne aducă în prezența Tatălui cu vreun păcat asupra noastră. Domnul Isus S-a făcut ascultător până la moarte, iar acest lucru a rezolvat totul și oferă putere sărmanului păcătos. Cu această libertate sfântă putem intra în prezența lui Dumnezeu, știind că Domnul Isus Se află acolo, așezat la dreapta Tatălui, nu numai ca Înainte-Mergător al nostru, ci ca însăși viața noastră. Avem o dreptate perfectă, o dragoste perfectă și o conștiință perfectă, cu care ne putem înfățișa acolo.

Nu putem intra în prezența lui Dumnezeu cu păcatele asupra noastră, nici măcar cu unul singur, oricât de mic; ar fi o nebunie să gândim altfel și ar fi o și mai mare nebunie să încercăm acest lucru. Un singur păcat neiertat ne-ar face complet nepotriviți pentru prezența Lui. Sângele lui Hristos ne-a curățit de toate păcatele noastre, astfel încât, aflați în prezența lui Dumnezeu, ne putem bucura de El – „ne lăudăm în Dumnezeu”. Domnul Isus, glorificat și așezat în cer, a trimis Mângâietorul pentru a ne da putere să fim în părtășie cu El. Să privim la locul pe care El l-a luat – una cu cei răscumpărați de pe pământ. Niciodată înainte de înviere nu i-a numit „frați” pe ucenicii Săi; nici nu le-a spus: „Pacea să fie cu voi”.

Avem dreptatea lui Dumnezeu, avem arvuna și așteptăm moștenirea. Avem dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre. Iar când privim sfințenia, puterea și dragostea lui Dumnezeu, cât de minunat devine gândul: El este Tatăl Meu! Dragostea cu care El L-a iubit pe propriul Său Fiu este dragostea cu care El mă iubește acum pe mine!

J. N. Darby

„Sunt Eu un Dumnezeu de aproape”, zice Domnul, „și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea într-un loc ascuns, încât să nu-l văd Eu?”, zice Domnul. „Nu umplu Eu cerurile și pământul?”, zice Domnul.

Ieremia 23.23,24

Dumnezeu este peste tot în același timp

Pentru om este imposibil să se afle în același timp în două locuri diferite. Dumnezeu însă nu este legat de spațiu și de timp, fiind Creatorul tuturor lucrurilor. El este peste tot în același timp.

Pe de o parte, Dumnezeu este inaccesibil pentru creaturile Sale, „căci Dumnezeu este în cer, și tu pe pământ” (Eclesiastul 5.2), și, pe de altă parte, El este, în același timp, foarte aproape, „căci în El avem viața, mișcarea și ființa” (Fapte 17.28). Această taină stă deasupra legilor naturale și este de neînțeles pentru mintea omenească. Credința însă acceptă această taină.

În Persoana Domnului Isus, Dumnezeu a venit pe pământ pentru a aduce omului vestea bună a mântuirii.

Din Biblie și prin experiența vieții de credință, fiecare creștin credincios știe astăzi că „Domnul este lângă toți cei care Îl cheamă” (Psalmul 145.18). Și Domnul Isus Hristos ne-a asigurat: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28.20).

Cine crede în Isus știe că Domnul nostru este cu noi în cele mai grele situații ale vieții, dar și atunci când totul merge bine. Ce pace adâncă și ce încredere ne dă această siguranță!

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLĂ ÎN BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3)

Noua ta fire este programată să-și dorească să se supună lui Dumnezeu, cam în același fel cum un calculator este programat să calculeze folosind numere. Când introduci informația corectă, primești răspunsul corect. Și când îți hrănești noua ta fire cu Scriptura, vei constata cum Cuvântul lui Dumnezeu îți va oferi răspunsurile potrivite.

De aceea Satan încearcă să te țină așa de ocupat cu atâtea alte lucruri, ca să nu mai ai timp să citești Biblia! Scopul lui este să rămâi slab și ignorant. Apostolul Pavel scrie: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Oglinda este doar o suprafață reflectorizantă. Și cu cât petreci mai mult timp în Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult începi să reflectezi asemănarea Sa. Dar lucrul acesta nu se va întâmpla citind la întâmplare un verset de ici, un verset de colo, sau trecând cu privirea peste un pasaj. Nu, este nevoie de înnoirea minții în fiecare zi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât Duhul Sfânt să se conecteze cu duhul tău și să producă un mod de viață asemănător cu cel al lui Hristos.

Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan 15:3-4). Când mâncarea se usucă pe o farfurie, acea farfurie trebuie să stea în apă caldă cu detergent, ca mizeria să poată fi cu totul înlăturată. În același mod trebuie și tu să-ți cufunzi mintea în Cuvântul lui Dumnezeu. El îndepărtează nu numai murdăria groasă a păcatului, ci și atitudinile îndărătnice, rigide și încăpățânate care te împiedică să crești în har.

Așadar, intră și umblă în binecuvântarea lui Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Psalmul 56

Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat (1 Samuel 21.11‑15).

Versetele 5 şi 6 Îl evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea prin încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede!

Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „În Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; în Dumnezeu mă încred” (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele” v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurarea că Cel care mi–a salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; Iuda 24).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

16 ian. 2022

16 Ianuarie 2022

Fiii lui Aaron, preoții, să aducă sângele și să stropească sângele de jur-împrejur pe altarul care este la intrarea cortului întâlnirii.

Levitic 1.5

Arderea-de-tot (3) – Funcțiile fiilor lui Aaron

În concordanță cu ceea ce am afirmat despre arderea-de-tot sunt locul și funcțiile pe care fiii lui Aaron le aveau. Ei stropeau sângele, aprindeau focul pe altar, așezau lemne pe foc și așezau „bucățile, capul și grăsimea deasupra lemnelor care sunt pe focul de pe altar”.

Acestea sunt acțiuni foarte importante, care alcătuiesc o trăsătură distinctă a arderii-de-tot, în contrastul în care se află ea cu jertfa pentru păcat, cu privire la care fiii lui Aaron nu sunt menționați deloc. „Fiii lui Aaron” reprezintă Adunarea, privită nu sub aspectul ei de „Trup”, ci de casă preoțească. Acest lucru este ușor de sesizat. Dacă Aaron era o imagine a lui Hristos, atunci casa lui era o imagine a casei lui Hristos, așa cum citim în Evrei: „Hristos este ca Fiu peste casa Lui; a Cărui casă suntem noi” (Evrei 3.6). De asemenea, citim: „Iată, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu” (Evrei 2.13). Este privilegiul Adunării ca, fiind condusă și instruită de către Duhul Sfânt, să privească la Hristos și să-și găsească plăcerea în El, în felul în care este prezentat în acest prim capitol din Levitic. „Părtășia noastră este cu Tatăl”, care ne-a chemat prin har să împărtășim gândurile Sale cu privire la Hristos.

Este adevărat că noi nu ne vom putea niciodată ridica la înălțimea deplină a acestor gânduri, însă putem avea părtășie cu Tatăl în ele, prin puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi. Nu este vorba aici de a avea conștiința împăcată prin sângele lui Hristos, care a purtat păcatele noastre, ci de comuniunea cu Dumnezeu în privința devotamentului perfect al lui Hristos, manifestat la cruce.

C. H. Mackintosh

Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, gândesc că în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris.

Ioan 21.25

„Făcând bine și vindecând”

Ținuturile Galileei și ale Iudeii au avut parte de o binecuvântare deosebită: Fiul lui Dumnezeu a trecut pe acolo. Și, pe oriunde trecea, El aducea întotdeauna mântuirea și puterea lui Dumnezeu acelora care aveau nevoie de ele. Dumnezeu L-a uns pe Fiul Său „cu Duh Sfânt și cu putere”, astfel că Isus umbla din loc în loc „făcând bine și vindecând pe toți cei care erau înrobiți puterii diavolului; căci Dumnezeu era cu El” (Fapte 10.38).

Oriunde vedea necazuri, inima Lui era adânc mișcată și Se folosea de puterea Lui pentru a le aduce oamenilor ușurare, vindecare, salvare și binecuvântare (Matei 8.16,17).

Niciodată nu s-a văzut un om mai modest și mai smerit. Cei săraci și necăjiți vedeau în El pe Hristos, Unsul lui Dumnezeu. În toate locurile și în orice zi era vizibil că Dumnezeu Îl unsese. Și toți cei care își deschideau inimile puteau înțelege din cuvintele și din faptele Lui că El era Hristos.

Nimeni n-ar putea să spună în cuvinte omenești cine este Hristos. El nu Se poate compara cu nimeni; El este Dumnezeu revelat în trup. Iar dacă avem zi de zi comuniune cu El, inimile noastre se vor umple tot mai mult de slava și de frumusețea Persoanei Sale și Îi vom aduce astfel adorare.

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLĂ ÎN BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22).

Apostolul Iacov ne sfătuiește: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25). În aceste versete, cuvântul om vine de la cuvântul grecesc folosit pentru bărbat.

De ce este important lucrul acesta? Pentru că există o diferență între felul în care un bărbat și o femeie se uită într-o oglindă. În general, bărbații se privesc în oglindă doar pentru a face remedierile strict necesare; în timp ce majoritatea femeilor au o oglindă și în poșetă, ca să-și verifice înfățișarea în mod regulat pe parcursul zilei. Dar să nu pierdem ideea; noi nu vorbim aici despre modul în care bărbații și femeile utilizează oglinda. Nu, ci trebuie să recunoaștem că cei mai mulți abia dacă petrecem câteva clipe pe fugă în Scriptură, înainte de a ne începe ziua, în loc să ne luăm timp ca să medităm la ea până când mintea ne este înnoită, sufletul înviorat, și caracterul ne este modelat după asemănarea lui Hristos. Pe măsură ce citim Scripturile, Duhul Sfânt așază o oglindă în fața noastră ca să facem toate schimbările necesare. Să reținem cuvintele: „cine îşi va adânci privirile… şi va stărui… va fi fericit” (Iacov 1:25).

Este ca o stradă cu dublu sens. Pentru a intra în binecuvântarea lui Dumnezeu, tu trebuie să te îngrijești de „împlinirea Cuvântului” – iar El Se va îngriji de „binecuvântare”!

de Jean Koechlin

Psalmul 55:12-23

Cel despre care vorbeşte David în versetele 12–14 era probabil Ahitofel ghilonitul, căruia cartea 2 Samuel îi rezervă trei capitole (15, 16 şi 17), în care ne relatează trădarea şi sinuciderea sa. În sens profetic însă, aceste cuvinte se referă la nefericitul Iuda. Există oare vreo expresie cu o mai mare putere de sugestie a legăturilor de afecţiune decât cea din versetul 13, care îl numeşte „sfătuitorul meu şi prietenul meu”? Iată o dovadă că cele mai mari semne de dragoste şi de încredere nu pot câştiga inima omului firesc, în care se dă război împotriva lui Dumnezeu (v. 21; comp. cu Marcu 14.45).

Să ne gândim apoi la sentimentele Domnului în timpul călătoriei Sale pe pământ. El nu Se putea bizui pe nimeni, nu Se putea încrede în nimic (Ioan 2.24). Dar, în faţa unei asemenea desfăşurări a răului, psalmistul ne invită: „Aruncă asupra Domnului povara ta” (v. 22). Pentru că o povară îl încurcă pe om în alergare, iată de ce în Evrei 12.1 se face din nou auzit îndemnul: „dând la o parte orice greutate, să alergăm cu răbdare”. Aceasta nu înseamnă că vom fi imediat cruţaţi de încercare, ci doar că încercarea încetează a ne mai fi o povară din momentul în care am aruncat‑o asupra lui Dumnezeu, lăsându-I Lui grija să Se ocupe de ceea ce ne nelinişteşte.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

15 ian. 2022

15 Ianuarie 2022

Nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, în afară de păcat.

Și Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Și Isus, răspunzând, i-a spus: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”.

Evrei 4.15; Matei 16.16,17

Umanitatea adevărată era capabilă de a păcătui. Adam în grădină a fost în starea aceasta, pentru că a păcătuit. Putem spune mai simplu și mai sigur că el era capabil de a păcătui, decât că era capabil de a muri. Istoria ne confirmă primul aspect, însă nu ne îngăduie să-l determinăm pe cel de-al doilea, de vreme ce tot ea ne spune că moartea a intervenit prin păcat. Exista deci în Adam putința de a păcătui, însă nu ni se spune că și cea de a muri.

Dacă prin urmare cineva ar veni și ar sugera, cu scopul de a ilustra adevărata umanitate a lui Hristos, că El era capabil să păcătuiască, ce i-am spune? Las ca cei care-L cunosc cu adevărat pe Hristos să răspundă la aceasta. Oricum, putem fi siguri de un lucru: că diavolul este în spatele tuturor acestor atacuri împotriva „Stâncii” Bisericii, care este persoana Fiului lui Dumnezeu (Matei 16.18). Căci lucrarea Lui, mărturia Lui, suferințele, moartea însăși, nu ar însemna absolut nimic pentru noi dacă El nu ar fi Dumnezeu. Persoana Lui este temelia sacrificiului Lui, și în sensul acesta ființa Lui este Stânca noastră. Mărturia despre persoana Sa, adusă de către unul care în momentul acela nu știa nimic despre lucrarea sau jertfa Lui, a fost cea care L-a condus să vorbească despre „Stânca” pe care Biserica avea să fie zidită, ilustrând astfel acel adevăr sau taină împotriva căreia „porțile Locuinței morților”, puterea și viclenia lui Satan, aveau să se năpustească mereu și mereu.

J. G. Bellett

Adevărat vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în împărăția cerurilor.

Matei 18.3

Impresionat de încrederea unui copilaș

Domnului Sorescu îi plăcea să citească Biblia, însă nu putea să creadă și să accepte evanghelia harului lui Dumnezeu. „Nu cred că este atât de simplu”, își spunea el mereu. De aceea își dădea toată osteneala să împlinească cerințele Bibliei, încercând astfel să fie pe placul lui Dumnezeu, pentru a găsi pacea și pentru a putea muri liniștit.

Într-o dimineață, citind din Evanghelia după Matei, a ajuns la capitolul 18. Cuvintele de la începutul acestui capitol i s-au părut deosebite. S-a gândit toată ziua la ele. Seara, în drum spre casă, a ajuns în centrul orașului și tocmai se deplasa pe o stradă foarte circulată. A observat o fetiță care stătea la marginea drumului și care se uita la trecători ca și când ar fi căutat pe cineva care să o ajute să ajungă pe partea cealaltă a străzii. Când domnul Sorescu s-a apropiat, ea i s-a adresat imediat. El s-a bucurat de încrederea fetiței, a apucat-o pe micuță de mână și a dus-o de cealaltă parte a străzii.

Când a ajuns acasă, s-a gândit încă o dată la această mică întâmplare și și-a adus din nou aminte de textul biblic din acea dimineață. L-a recitit și a înțeles imediat ce are de făcut. El s-a predat Mântuitorului, pentru că a înțeles: „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință” (Efeseni 2.8).

Ce scump mi-e azi tot harul dat; Trăiesc prin har mereu. — J. Newton, 1772

Citirea Bibliei: Ioel 1.1-20 · Proverbe 1.20-33

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM POȚI AVEA PACE ȘI FERICIRE? – Fundația S.E.E.R. România

„Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” (Iov 22:21)

Stresul pe care-l trăim în zilele noastre nu este unul obișnuit, ci trăim într-un stres cibernetic. Mesajele scrise și vorbite se înmulțesc asemenea iepurilor. Închide-ți telefonul mobil câteva zeci de minute, și când îl repornești, vei constata ce cantitate de mesaje ai primit între timp! Și-n plus, avem și hiper-stresul. Du-te la supermarket și vei vedea cât interes are casierița ale cărei viteză și eficiență este urmărită prin computer în timp ce îți scanează electronic produsele, îți spune totalul de plată și te expediază digital pe ușă afară.

Într-un studiu desfășurat pe o perioadă de cinci ani, pe trei mii de salariați și angajați, plătiți cu ora, 88% dintre ei au declarat că muncesc „foarte greu.” 68% au spus că au muncit „foarte rapid.” 60% au spus că „încă nu și-au terminat tot ce aveau de făcut.” Și 71% au spus că s-au simțit „folosiți.”

Nici măcar liderii bisericilor nu sunt imuni. Aproape jumătate dintre ei își dau demisia și – când sunt întrebați de ce – 80% au invocat efectul negativ al lucrării pastorale asupra vieții lor de familie. Așadar, care este soluția pentru stresul nostru? Pacea! Bun, dar unde sau cum putem găsi pacea?

Biblia ne spune: „Împrieteneşte-te… cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” Iată cum funcționează: Când știi că Dumnezeu te iubește și te acceptă în mod necondiționat, lucrul acesta te eliberează, și tu poți face același lucru pentru tine însuți. Prin urmare, nu mai ești mânat de nevoia de a fi acceptat, de a demonstra sau dobândi ceva, ori de a avea realizări. Da, când trăiești după principiile prezentate în Biblie, poți avea pace și fericire!

de Jean Koechlin

Psalmul 55:1-11

Apăsat de cei răi care-l urmăresc cu patimă („cu mânie”), cuprins de nelinişte şi de „spaime de moarte„ (v. 3,4), credinciosul nu răspunde el însuşi la „glasul vrăjmaşului„, ci se îndreaptă către Dumnezeu. Aceasta este ceea ce avem şi noi de făcut întotdeauna, în loc să ripostăm la cuvinte veninoase, dar nu pentru a cere răzbunare, aşa cum a făcut David în aceste versete. Sub aspect profetic, psalmii ne poartă dincolo de timpul prezent al harului, în zilele când împărăţia nu va putea fi instaurată decât prin judecarea celor nelegiuiţi.

Răutatea lumii încă nu a atins astăzi intensitatea pe care o va cunoaşte în acea perioadă cumplită. Ea este încă domolită, frânată, prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (2 Tesaloniceni 2.6,7). Totuşi, în acest timp, ea se manifestă deja sub formele descrise aici: violenţă şi certuri (v. 9), nelegiuire şi răutate (v. 10), stricăciune, asuprire şi înşelăciune (v. 11). Cel răscumpărat nu se poate simţi în elementul lui întro asemenea lume. Ca şi rămăşiţa credincioasă, el suspină după locul liniştit de odihnă (v. 6), după Casa Tatălui, care este deopotrivă speranţa lui şi tema cântării lui:

Curând vă spun adio, lucruri moarte,

Îmi voi lua zborul de la voi departe,

Spre veşnicul sălaş de sus,

Spre Hristos Isus!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

14 ian. 2022

14 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, pe când mergeau ele, iată, unii din pază au venit în cetate și au vestit preoților de seamă toate cele petrecute. Și, după ce s-au adunat cu bătrânii și au ținut sfat, au dat mulți bani ostașilor, zicând: „Spuneți: «Ucenicii Săi, venind noaptea, L-au furat pe când dormeam noi»”.

Matei 28.11-13

În pasajul de mai sus vedem cum preoții de seamă și bătrânii au plătit o sumă mare de bani pentru a prolifera minciuna că Domnul nu înviase dintre cei morți. Există întotdeauna un preț de plătit pentru o minciună.

Când Iacov a dobândit binecuvântarea de la Isaac prin intermediul înșelăciunii și al minciunii, fiind îndemnat de Rebeca, pe aceasta din urmă a costat-o relația cu fiul ei favorit, fiindcă nu l-a mai văzut niciodată, după ce acesta a fugit. Când Iosif a fost vândut ca rob de frații lui, care l-au mințit pe tatăl lor, arătându-i haina pestriță a lui Iosif, sfâșiată și pătată cu sângele unui animal, prețul a fost că Iacov l-a jelit pe fiul său vreme de mulți ani. Minciuna soției lui Potifar, care a spus că Iosif păcătuise împotriva ei, l-a costat pe acesta libertatea, fiind condamnat la închisoare pentru o perioadă destul de lungă. Minciuna lui David, cu privire la relația sa nepermisă cu Bat-Șeba, l-a costat bucuria, pacea și părtășia cu Dumnezeu. Minciuna lui Anania și a Safirei i-a costat viața pe amândoi.

Toate aceste întâmplări, precum și altele, arată clar că minciuna are un preț, material, emoțional sau spiritual, care ne afectează nu numai pe noi înșine, ci și pe alții.

Însă cel mai mare preț pentru minciunile noastre a fost cel pe care Domnul l-a plătit. Minciunile noastre ne-au separat de Dumnezeu, însă Domnul a plătit prețul pentru ele: El a fost „străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui … Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53.5,6). Trebuie să înțelegem că prețul unei minciuni este mai mare decât ne-am putea închipui, iar priceperea acestor lucruri să aibă un impact pozitiv asupra inimilor și vieților noastre.

A. Blok

AI GĂSIT ÎN HRISTOS O PRICINĂ DE POTICNIRE? – Fundația S.E.E.R. România

Oprește-te acum și-ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.

1 Samuel 9.27

Oprește-te și ascultă!

Era o zi geroasă de ianuarie. Într-o stație de metrou din Washington D.C., un violonist cânta piese de Bach. Sute de oameni treceau pe lângă el în drumul lor spre locul de muncă. Unii i-au aruncat câteva monede în cutia deschisă a viorii. Alții s-au oprit pentru puțin timp, ca să-l asculte. O singură trecătoare însă l-a recunoscut: era chiar Joshua David Bell. În urmă cu două zile, biletele de la concertul artistului se vânduseră ca pâinea caldă. Prețul unui bilet se ridica la 100 de dolari.

Acest experiment social al ziarului „Washigton Post” ne pune pe gânduri. Câte lucruri bune nu ratăm noi în viață, pentru că nu găsim timp să ne oprim și să ascultăm! Zilnic trec nepăsători mii de oameni pe lângă Dumnezeul cel viu, care i-a creat. Ei nu doresc să audă Cuvântul Său, refuză dragostea Lui și încearcă să-L ignore, în loc să intre în legătură cu El.

Vă îndemnăm să vă luați timp să cugetați în liniște la evanghelie! În Noul Testament veți putea citi cum Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om, cum a trăit pentru Dumnezeu, cum a suferit, cum a murit ca Răscumpărător, cum a înviat a treia zi din morți și cum astăzi El vă poate veni în întâmpinare.

„Ferice mai degrabă de cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc!” (Luca 11.28).

Citirea Bibliei: Osea 14.1-9 · Proverbe 1.8-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire” Matei 26:31

În noaptea dinaintea morții Sale, Domnul Isus a făcut acest anunț: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea” (Matei 26:31-32).

Gândește-te la asta! Dacă ucenicii, care au petrecut trei ani și jumătate mergând și vorbind cu Domnul Isus, ascultându-I mesajele și fiind martori ai minunilor Sale, au găsit în El o pricină de poticnire, atunci oricare dintre noi poate găsi. Domnul Isus spune: „Toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire.” Chiar și promisiunea lui Petru a fost o cauză pierdută: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” (Matei 26:33). Cu siguranță acesta nu a fost unul dintre momentele de glorie ale lui Petru: „Chiar dacă toți…” – a fost arogant; „Eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” – a fost înfumurat. Încrederea lui Petru a fost în puterea lui Petru. Cu toate acestea, tăria lui Petru n-a fost chiar de piatră!…

Domnul Isus a știut ce va urma, când i-a spus: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Satan avea să-l atace și să-l pună la încercare pe apostolul Petru. Dar Satan nu avea să pună niciodată stăpânire pe el. De ce? Pentru că Petru era puternic? Nu, pentru că Domnul Isus era puternic, și El a spus: „Eu M-am rugat pentru tine.” Ce adevăr minunat: Domnul Isus Se roagă și pentru tine! „Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat… mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine…” (Ioan 17:11, 20).

Va răspunde Dumnezeu la rugăciunea lui Hristos pentru tine? Tu ce crezi? Eu spun: cu siguranță, DA!

de Jean Koechlin

Psalmul 54

După Doeg edomitul, zifiţii au fost aceia care, tot mişeleşte, au urzit un complot împotriva lui David. Ei l–au informat pe Saul despre acţiunile şi gesturile rivalului său, ajutându-l să-i dea de urmă. Avem această istorisire relatată în 1 Samuel 23.19 , însă un detaliu semnificativ nu este menţionat acolo. Este această rugăciune încrezătoare, pe care împăratul respins a înălţat–o către Dumnezeul său în ceasul primejdiei.

În acelaşi fel, în viaţa creştinului, în împrejurările de fiecare zi, trebuie „urzită” în taină o ţesătură de rugăciuni înspre Dumnezeu. Este ceea ce găsim, de pildă, pe tot parcursul cărţii Neemia (Neemia 1.11; 2.4; 4.4; 5.19; 6.14). Lumea, care nu-L pune pe Dumnezeu înaintea ei (v. 3), şi care nu poate înţelege nimic din puterea rugăciunii, va atribui unor întâmplări favorabile, unui „hazard de succes” felul în care scapă cel credincios din primejdiile care-l ameninţă (un exemplu concludent îl avem în 1 Samuel 23.26, unde putem vedea cum Saul îl caută pe David întotdeauna pe latura muntelui pe care acesta nu se mai află). Cel răscumpărat cunoaşte însă numele Celui care îl scapă din toate necazurile şi preamăreşte acest nume (v. 1,6,7). Dumnezeu este ajutorul său şi, mai mult decât atât, în tot timpul încercării, El susţine sufletul care ar putea fi descurajat (v. 4).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

13 ian. 2022

13 Ianuarie 2022

Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns și au zis împăratului: „O, Nebucadnețar, noi n-avem nevoie să-ți răspundem asupra acestui lucru. Dacă este așa, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul care arde cu foc; și ne va scăpa din mâna ta, împărate! Și dacă nu, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai ridicat”.

Daniel 3.16-18

Acești trei tineri evrei au fost puși în fața unei alegeri dificile – fie se închinau chipului înălțat de Nebucadnețar, fie mureau. Ar fi fost simplu pentru ei să gândească: «Oricum, toți fac acest lucru»; sau: «Dumnezeu privește la inimă, iar noi, chiar dacă ne plecăm genunchiul, nu ne plecăm și inima»; sau: «Suntem în toată această încurcătură din cauza înaintașilor noștri, care n-au ascultat de Dumnezeu; de ce să suferim noi pentru eșecurile lor?». Scriptura nu ne spune dacă au avut astfel de gânduri. Ceea ce ea ne arată cu claritate este hotărârea lor fermă de a nu se pleca nicidecum înaintea dumnezeilor Babilonului.

Câteodată facem ca ascultarea și credincioșia noastră să depindă de felul în care Dumnezeu va răspunde rugăciunilor noastre, la fel ca soldatul care se roagă în tranșee: «Doamne, dacă mă scapi din acest război, Îți voi sluji pentru tot restul vieții mele!». Acești trei tineri n-au făcut așa. Ei au crezut că Dumnezeu putea să-i scape de cuptorul de foc, însă au fost gata să se încreadă în El chiar și dacă n-avea să-i scape.

Nedorind să se conformeze tuturor celor din jurul lor, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost aruncați în cuptorul arzând. Acolo Domnul i-a păzit și chiar a umblat împreună cu ei în acel cuptor. Singurele lucruri care au ars au fost legăturile lor. Cred că și noi ne putem bucura de aceeași experiență. Când alegem să plăcem Domnului și să nu ne conformăm cu sistemul lumii conduse de Satan, suntem eliberați de legăturile cu care acel sistem dorește să ne lege. Experimentăm astfel adevărul cuvintelor din Ioan 8.36: „Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi”.

G. W. Steidl

Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Psalmul 139.14

De vorbă cu sufletul nostru

În psalmi se vorbește de multe ori despre sentimentele celui credincios și de aceea este des pomenit sufletul. Unele versete ne arată cum putem vorbi cu sufletul nostru. Desigur, în aceste locuri, sufletul nu se referă la noi ca persoană, ci este văzut ca sediu al sentimentelor, ca ceva cu rol foarte important în viață. Atunci când sufletul nostru apăsat nu vrea să se înalțe spre Dumnezeu, îl putem impulsiona chiar noi înșine:

Pentru ce te mâhnești, suflete al meu, și gemi înăuntrul tău? Nădăjduiește în Dumnezeu, pentru că iarăși Îl voi lăuda: El este mântuirea mea și Dumnezeul meu (Psalmul 42.11).

Trezește-te, suflete! Treziți-vă, liră și harpă! Mă voi trezi în zori de zi (Psalmul 57.8).

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție (Psalmul 103.1,2; 104.1)!

Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul ți-a făcut bine (Psalmul 116.7).

Tu știi cel mai bine cu ce se confruntă sufletul tău, de aceea folosește momentul să îi dai un nou imbold.

Citirea Bibliei: Osea 13.1-16 · Proverbe 1.1-7

coordonatori Bob & Debby Gass

SIGURANȚA MÂNTUIRII – Fundația S.E.E.R. România

„Eu le dau viaţa veşnică…” (Ioan 10:28).

Mântuirea ta nu este garantată de faptele tale bune, ci de faptele lui Hristos la cruce. Da, vei avea și experiențe de care vei fi mulțumit, așa cum de altele îți va fi rușine… însă, câtă vreme ți-ai pus încrederea în Hristos, ești mântuit și vei ajunge în rai. Domnul Isus a zis: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” În plus de asta, Dumnezeu își revendică dreptul asupra noastră. „El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului” (2 Corinteni 1:22). Și noi am făcut ceva asemănător: ne-am gravat numele pe verighete, ne-am săpat identitatea pe un instrument muzical, sau ne-am imprimat numele pe un iPad. Pecetea atestă dreptul de proprietate. Prin Duhul Său, Dumnezeu ne pecetluiește. Așa-zișii cumpărători sunt respinși de prezența Numelui Său. Satan este ținut la distanță prin avertismentul: „Nu atinge! Acest copil răscumpărat este al Meu!”

Acolo unde nu există siguranța mântuirii, nu există pace. Lipsa păcii înseamnă lipsa bucuriei. Și lipsa bucuriei duce la o viață bazată pe frică. Harul creează un suflet încrezător, care afirmă cu tărie: „Știu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12). Permisul tău de îmbarcare pentru zborul către cer este garantat: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13). Aici nu este vorba despre faptul că tu Îl deții pe Dumnezeu – ci că El te-a făcut un copil răscumpărat al Său!