Mana Zilnica

15 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, în afară de păcat.

Și Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Și Isus, răspunzând, i-a spus: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”.

Evrei 4.15; Matei 16.16,17

Umanitatea adevărată era capabilă de a păcătui. Adam în grădină a fost în starea aceasta, pentru că a păcătuit. Putem spune mai simplu și mai sigur că el era capabil de a păcătui, decât că era capabil de a muri. Istoria ne confirmă primul aspect, însă nu ne îngăduie să-l determinăm pe cel de-al doilea, de vreme ce tot ea ne spune că moartea a intervenit prin păcat. Exista deci în Adam putința de a păcătui, însă nu ni se spune că și cea de a muri.

Dacă prin urmare cineva ar veni și ar sugera, cu scopul de a ilustra adevărata umanitate a lui Hristos, că El era capabil să păcătuiască, ce i-am spune? Las ca cei care-L cunosc cu adevărat pe Hristos să răspundă la aceasta. Oricum, putem fi siguri de un lucru: că diavolul este în spatele tuturor acestor atacuri împotriva „Stâncii” Bisericii, care este persoana Fiului lui Dumnezeu (Matei 16.18). Căci lucrarea Lui, mărturia Lui, suferințele, moartea însăși, nu ar însemna absolut nimic pentru noi dacă El nu ar fi Dumnezeu. Persoana Lui este temelia sacrificiului Lui, și în sensul acesta ființa Lui este Stânca noastră. Mărturia despre persoana Sa, adusă de către unul care în momentul acela nu știa nimic despre lucrarea sau jertfa Lui, a fost cea care L-a condus să vorbească despre „Stânca” pe care Biserica avea să fie zidită, ilustrând astfel acel adevăr sau taină împotriva căreia „porțile Locuinței morților”, puterea și viclenia lui Satan, aveau să se năpustească mereu și mereu.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în împărăția cerurilor.

Matei 18.3

Impresionat de încrederea unui copilaș

Domnului Sorescu îi plăcea să citească Biblia, însă nu putea să creadă și să accepte evanghelia harului lui Dumnezeu. „Nu cred că este atât de simplu”, își spunea el mereu. De aceea își dădea toată osteneala să împlinească cerințele Bibliei, încercând astfel să fie pe placul lui Dumnezeu, pentru a găsi pacea și pentru a putea muri liniștit.

Într-o dimineață, citind din Evanghelia după Matei, a ajuns la capitolul 18. Cuvintele de la începutul acestui capitol i s-au părut deosebite. S-a gândit toată ziua la ele. Seara, în drum spre casă, a ajuns în centrul orașului și tocmai se deplasa pe o stradă foarte circulată. A observat o fetiță care stătea la marginea drumului și care se uita la trecători ca și când ar fi căutat pe cineva care să o ajute să ajungă pe partea cealaltă a străzii. Când domnul Sorescu s-a apropiat, ea i s-a adresat imediat. El s-a bucurat de încrederea fetiței, a apucat-o pe micuță de mână și a dus-o de cealaltă parte a străzii.

Când a ajuns acasă, s-a gândit încă o dată la această mică întâmplare și și-a adus din nou aminte de textul biblic din acea dimineață. L-a recitit și a înțeles imediat ce are de făcut. El s-a predat Mântuitorului, pentru că a înțeles: „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință” (Efeseni 2.8).

Ce scump mi-e azi tot harul dat; Trăiesc prin har mereu. — J. Newton, 1772

Citirea Bibliei: Ioel 1.1-20 · Proverbe 1.20-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM POȚI AVEA PACE ȘI FERICIRE? – Fundația S.E.E.R. România

„Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” (Iov 22:21)

Stresul pe care-l trăim în zilele noastre nu este unul obișnuit, ci trăim într-un stres cibernetic. Mesajele scrise și vorbite se înmulțesc asemenea iepurilor. Închide-ți telefonul mobil câteva zeci de minute, și când îl repornești, vei constata ce cantitate de mesaje ai primit între timp! Și-n plus, avem și hiper-stresul. Du-te la supermarket și vei vedea cât interes are casierița ale cărei viteză și eficiență este urmărită prin computer în timp ce îți scanează electronic produsele, îți spune totalul de plată și te expediază digital pe ușă afară.

Într-un studiu desfășurat pe o perioadă de cinci ani, pe trei mii de salariați și angajați, plătiți cu ora, 88% dintre ei au declarat că muncesc „foarte greu.” 68% au spus că au muncit „foarte rapid.” 60% au spus că „încă nu și-au terminat tot ce aveau de făcut.” Și 71% au spus că s-au simțit „folosiți.”

Nici măcar liderii bisericilor nu sunt imuni. Aproape jumătate dintre ei își dau demisia și – când sunt întrebați de ce – 80% au invocat efectul negativ al lucrării pastorale asupra vieții lor de familie. Așadar, care este soluția pentru stresul nostru? Pacea! Bun, dar unde sau cum putem găsi pacea?

Biblia ne spune: „Împrieteneşte-te… cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” Iată cum funcționează: Când știi că Dumnezeu te iubește și te acceptă în mod necondiționat, lucrul acesta te eliberează, și tu poți face același lucru pentru tine însuți. Prin urmare, nu mai ești mânat de nevoia de a fi acceptat, de a demonstra sau dobândi ceva, ori de a avea realizări. Da, când trăiești după principiile prezentate în Biblie, poți avea pace și fericire!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 55:1-11

Apăsat de cei răi care-l urmăresc cu patimă („cu mânie”), cuprins de nelinişte şi de „spaime de moarte„ (v. 3,4), credinciosul nu răspunde el însuşi la „glasul vrăjmaşului„, ci se îndreaptă către Dumnezeu. Aceasta este ceea ce avem şi noi de făcut întotdeauna, în loc să ripostăm la cuvinte veninoase, dar nu pentru a cere răzbunare, aşa cum a făcut David în aceste versete. Sub aspect profetic, psalmii ne poartă dincolo de timpul prezent al harului, în zilele când împărăţia nu va putea fi instaurată decât prin judecarea celor nelegiuiţi.

Răutatea lumii încă nu a atins astăzi intensitatea pe care o va cunoaşte în acea perioadă cumplită. Ea este încă domolită, frânată, prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (2 Tesaloniceni 2.6,7). Totuşi, în acest timp, ea se manifestă deja sub formele descrise aici: violenţă şi certuri (v. 9), nelegiuire şi răutate (v. 10), stricăciune, asuprire şi înşelăciune (v. 11). Cel răscumpărat nu se poate simţi în elementul lui întro asemenea lume. Ca şi rămăşiţa credincioasă, el suspină după locul liniştit de odihnă (v. 6), după Casa Tatălui, care este deopotrivă speranţa lui şi tema cântării lui:

Curând vă spun adio, lucruri moarte,

Îmi voi lua zborul de la voi departe,

Spre veşnicul sălaş de sus,

Spre Hristos Isus!