Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “februarie, 2022”

27 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești gloria și onoarea și puterea, pentru că Tu ești Acela care ai creat toate și datorită voii Tale ele erau și au fost create!

Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune.

Apocalipsa 4.11; 5.9


La începutul capitolului 5 din Apocalipsa găsim această întrebare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”. În Vechiul Testament găsim de mai multe ori expresia „vrednic de moarte”. Cu adevărat, ca fii căzuți ai lui Adam, doar de moarte eram vrednici, deoarece cu toții am păcătuit, iar plata păcatului este moartea.

Ce minunat însă că, atunci când citim în Noul Testament, găsim în el mărturia despre un Om binecuvântat lipsit de păcat – despre Domnul nostru Isus Hristos! Evanghelia după Luca accentuează umanitatea Sa sfântă, simbolizată de floarea făinii, folosită la darul de mâncare. În Luca 23.15 avem verdictul lui Pilat: „n-a făcut nimic vrednic de moarte”. Aceasta este evaluarea omului, dar care este cea a lui Dumnezeu? „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea” (Matei 17.5). Mulțimile au dat și ele mărturia lor: „Toate le face bine” (Marcu 7.37).

În Apocalipsa 4 vedem cum Domnul este socotit vrednic fiindcă El este Creatorul tuturor lucrurilor. Despre ceruri se spune că sunt lucrarea degetelor Lui (Psalmul 8.3). Cât de măreț este El! Iar tot ceea ce El a creat a fost adus în ființă pentru voia și pentru plăcerea Sa.

În Apocalipsa 5 vedem că Domnul nostru este vrednic pentru un al motiv. Nu numai că existența noastră se datorează Lui, ca și Creator al nostru, însă aici vedem că, pentru noi cei care credem, El este Răscumpărătorul nostru. El este vrednic pentru că a fost înjunghiat. Cel Binecuvântat, care n-a fost vrednic de moarte, a fost totuși înjunghiat pentru cei care erau vrednici de moarte! Să începem lauda din Apocalipsa 5 chiar de aici, de pe pământ! El este cu totul vrednic de ea!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubești.

Geneza 22.2


Un Fiu preaiubit

Au trecut câteva milenii de când Dumnezeu i-a adresat aceste cuvinte lui Avraam și i-a cerut să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac. Avraam nu a putut înțelege atunci însemnătatea simbolică pe care noi o vedem în această jertfă, dar el a ascultat de Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu a fost descoperit prin venirea Domnului Isus și prin moartea Lui la cruce. De atunci, credincioșii pot vedea în fapta de credință a lui Avraam una dintre cele mai frumoase imagini despre „darul de nespus” al lui Dumnezeu. Versetul de astăzi ne amintește de trei adevăruri ale credinței, pe care noi le cunoaștem din Noul Testament.

În primul rând, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Niciun om nu ar fi putut înfăptui vreodată lucrarea de la cruce și nici rezolva problema păcatului, pentru că toți oamenii sunt din fire păcătoși. Și niciun om nu ar fi putut să-L proslăvească pe Dumnezeu în mod desăvârșit, așa cum a făcut-o Domnul Isus. Numai Dumnezeu Fiul a putut împlini această lucrare.

În al doilea rând, Domnul Isus a fost singurul Fiu al Tatălui. Aceasta ne arată relația unică pe care o avea cu Tatăl Său și legăturile profunde în Dumnezeire. Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu.

În al treilea rând, Avraam l-a iubit pe Isaac. Aceasta ne duce cu gândul la dragostea desăvârșită a Tatălui față de Fiul. Dumnezeu Și-a exprimat această dragoste în public, când Domnul Isus a fost pe pământ: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea” (Matei 3.17).

Citirea Bibliei: Estera 3.1-15 · Proverbe 19.8-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IZGONEȘTE FRICA! – Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)


S-ar putea să fii surprins de următorul fapt: mulți oameni, chiar și cei de succes, se luptă în fiecare zi cu frici neexprimate. Nu cumva ești și tu unul dintre ei?! Biblia ne asigură că „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Acum, dacă fricile noastre nu vin de la Dumnezeu, de unde vin? Din surse diferite:

1) Din felul în care ai fost crescut în familia ta.

2) Din faptul că te intoxici în fiecare zi cu știri, din care 99% sunt negative.

3) De la Satan. Ideea este că frica noastră nu vine de la Dumnezeu.

Cunoașterea sursei reale a temerilor tale este primul pas spre biruința asupra lor. Și Dumnezeu ți-a dat o armă puternică cu care să le învingi: „Dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Tu spui: „Da, poate dacă L-aș iubi pe Dumnezeu mai mult, nu mi-ar mai fi atât de frică!” Nu așa, în felul acesta pui carul în fața boilor. Oricât ai încerca, nu vei putea să-L iubești pe Dumnezeu în mod desăvârșit. Există o singură dragoste perfectă, și aceasta este dragostea Sa pentru tine. Și este necondiționată, cumpărată și plătită de Isus Hristos când a murit pentru tine pe crucea Golgotei. Când ți se descoperă dragostea, harul și bunăvoința lui Dumnezeu față de tine (nemeritate, primite pe nedrept, necâștigate), vei putea să te ridici și să „izgonești” frica, neliniștea, îndoiala, vinovăția, condamnarea și îngrijorarea. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu se bazează pe faptele tale, ci pe faptele lui Hristos. Când ai încredere în lucrarea lui Hristos (și nu în a ta!), ești acceptat și ești numit „preaiubitul Lui” și așezat în „Preaiubitul Lui”! (Efeseni 1:6). Ori, când ai siguranța acestui fapt, să știi că ai și puterea de a izgoni frica!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 89:15-29


Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul” (2 Corinteni 1.20).

Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană? „Am dat ajutor unui om puternic” (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic”? El este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15).

Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului” (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).

26 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar frații îndată i-au trimis, noaptea, la Bereea, pe Pavel și pe Sila, care, ajungând, au intrat în sinagoga iudeilor. Și aceștia erau mai aleși decât cei din Tesalonic; ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoința, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau așa. Deci mulți dintre ei au crezut, și dintre femeile grecoaice cu vază, și nu puțini bărbați. Dar, când iudeii din Tesalonic au aflat că și în Bereea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo, agitând mulțimile. Și atunci îndată frații l-au trimis pe Pavel să meargă spre mare; dar Sila și Timotei au rămas acolo.

Fapte 17.10-14


Timotei (2) – Creșterea în Domnul

Timotei, tânărul credincios pe care Pavel îl alesese pentru a merge împreună cu el și cu Sila în această călătorie misionară, a aflat repede cât de dificilă și de periculoasă era o astfel de lucrare. Dumnezeu, în îndurarea Sa, l-a cruțat de la a fi bătut cu nuiele, de la a fi pus în temniță și legat în butuci la Filipi, la fel ca Pavel și ca Sila. El a fost însă martor la felul cum Domnul a început o lucrare măreață în acea cetate și, la scurt timp după aceea, în Tesalonic, unde împotrivirea s-a manifestat de asemenea cu violență. Dragostea noilor convertiți s-a manifestat și ea, iar ei i-au trimis pe frații misionari noaptea la Bereea.

Scriptura scoate în evidență caracterul nobil al iudeilor din Bereea. Ei au comparat învățătura misionarilor cu Scripturile și, în consecință, mulți dintre ei – bărbați, femei și chiar greci – au crezut. Când iudeii din Tesalonic au venit și au agitat mulțimile din Berea, acești noi credincioși l-au trimis pe Pavel la Atena. Sila și Timotei au rămas, fără îndoială pentru a continua lucrarea pe care Domnul o începuse acolo. Pavel le-a trimis vorbă să vină la el.

Fiind îngrijorat cu privire la starea tesalonicenilor, Pavel l-a trimis pe Timotei la ei. Acesta în mod evident crescuse în Domnul, fiindcă Pavel îl numește: „fratele nostru și slujitor al lui Dumnezeu în evanghelia lui Hristos”. El l-a trimis să-i întărească și să-i încurajeze pe tesalonicenii de curând întorși la Domnul. Cât de bucuros a fost Pavel atunci când acest tânăr mesager credincios i-a adus vești bune cu privire la credința, la dragostea și la dorința lor de a-l revedea (1 Tesaloniceni 3.2,8)!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

Psalmul 121.5


Farul de la bicicletă

Trecuseră câțiva ani de la război. Pe vremea aceea, mașinile erau un lux; de aceea mă deplasam cu bicicleta pentru a duce evanghelia în casele oamenilor. De obicei eram bine primit, dar câteodată unii suportau cu greu vizita mea, iar alteori mă respingeau pe față. Într-una din gospodării, un tânăr m-a amenințat că „mă va călca în picioare”, dacă nu voi înceta cu vizitele.

Într-o seară eram iarăși pe drum, iar farul de la bicicletă lumina bine. O porțiune de drum trecea printr-o pădure și deodată … s-a făcut întuneric: farul s-a stins! Deoarece mai puteam cât de cât distinge drumul, am mers mai departe. Deodată, în spatele meu, cineva a ieșit dintr-un tufiș înjurând foarte tare. Acel tânăr mă pândise – dar „m-a ratat”, pentru că bicicleta mea era neluminată. I-am mulțumit lui Dumnezeu și am mers repede mai departe. La capătul pădurii, farul bicicletei a funcționat iarăși! Însă nu m-a surprins acest lucru. Tocmai avusesem parte de intervenția lui Dumnezeu.

Cu toții ne aflăm adesea pe drum. De câte ori nu Și-a ținut Dumnezeu mâna Sa asupra noastră, protejându-ne și ocrotindu-ne! Și cât de puțin am observat acest lucru și I-am mulțumit! Adesea am trecut la activitățile cotidiene sau ne-am plâns de întârzieri și de piedici!

Domnul ne va păzi la plecare și la venire (Psalmul 121.8)! Aceasta nu este doar o promisiune, ci o fericită realitate!

Citirea Bibliei: Estera 2.11-23 · Proverbe 19.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TREBUIE SĂ-I IUBEȘTI CHIAR DACĂ NU-I AGREEZI! – Fundația S.E.E.R. România

„Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos…” (Efeseni 1:5)


În Biblie, Dumnezeu ne poruncește să ne iubim unii pe alții. În mod interesant, El nu ne poruncește să ne placă unii de alții. Și este un lucru bun, întrucât poți iubi pe cineva și să nu-ți placă anumite lucruri la acea persoană. Apostolul Pavel scrie: „noi suntem lucrarea Lui” (Efeseni 2:10). Cuvântul „lucrare” vine de la grecescul poiéma (de la care avem cuvântul „poezie”). Și poezia este ceva variat și creativ; se creează în numeroase forme.

De aceea spune Biblia că Dumnezeu lucrează prin oameni diferiți în diverse feluri (vezi 1 Corinteni 12:6). El se folosește inclusiv de oamenii care nouă nu ne plac, sau cu care nu ne-am dori deloc să lucrăm… „Fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora” (1 Corinteni 12:7) și depinde de noi dacă folosim darul primit și dacă-l dezvoltăm. „El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire” (Efeseni 4:11-12). Cuvântul „desăvârșire” este un cuvânt interesant. El vine de la un termen medical din limba greacă. Doctorii îl foloseau pentru a descrie procesul prin care se punea la loc un os rupt. Oprește-te și privește astăzi în jurul tău.

Ai văzut vreodată atâtea inimi zdrobite, atâtea familii destrămate, atâtea vise năruite și atâtea vieți distruse – ca-n zilele noastre? Dar dacă noi, care pretindem că suntem urmașii lui Hristos, ne facem slujba cum trebuie, ei vor găsi ajutor și vindecare. Dumnezeu ne folosește pentru a sluji altora, pentru a ne iubi unii pe alții, pentru a ne onora unii pe alții și pentru a ne purta poverile unii altora. Când te gândești puțin, biserica este centrul de tratament al lui Dumnezeu pentru tot ce ne doare. Și dacă nu uiți lucrul acesta, Dumnezeu te va ajuta să-i iubești și să te înțelegi bine chiar și cu cei pe care nu-i agreezi.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 89:1-14


Îl găsim pe Etan ezrahitul ca şi pe Heman, autorul psalmului precedent, printre înţelepţii pe care numai Solomon îi întrecea în înţelepciune (1 Împăraţi 4.31). Deşi proveneau amândoi din aceeaşi familie a lui Zerah, fiul lui Iuda, înclinaţiile lor spirituale erau total diferite. În timp ce Heman nu ne vorbea decât de gropi (groapa cea mai adâncă), de locuri întunecoase, de furie şi de mânie, cuvintele care revin fără încetare în psalmul lui Etan sunt: „bunătate” şi „credincioşie”. Aceste caracteristici divine sunt reamintite şi celebrate tocmai pentru a da un răspuns în faţa neliniştii care umpluse psalmul anterior. Este ca şi cum Etan ar fi scris această „învăţătură” pentru a reanima credinţa fratelui său.

Doi prieteni credincioşi au astfel privilegiul de a se încuraja unul pe altul la a avea sau la a-şi întări încrederea (Proverbe 27.17; 1 Samuel 23.16). Dumnezeu este bun, Dumnezeu este credincios, aşa Îl cunoaştem şi noi şi de un astfel de Dumnezeu se leagă credinţa noastră, chiar dacă evenimentele par uneori să contrazică această bunătate şi această credincioşie (citiţi 1 Corinteni 1.9; 10.13). Privind la împrejurări, suntem adesea cuprinşi de nelinişte, însă, dacă ne gândim la Domnul şi la dragostea Lui plină de credincioşie, nu ne vom pierde niciodată curajul.

Versetele 3 şi 4 ne readuc în atenţie promisiuni făcute lui David şi seminţei Lui, adică lui Hristos (comp. cu 2 Samuel 7.16).

25 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da … o piatră albă și pe piatră, un nume nou scris, pe care nimeni nu-l știe, decât cel care-l primește.

Apocalipsa 2.17


Promisiunile făcute biruitorilor (5) – O piatră albă și un nume nou

Domnul Isus îi va dărui biruitorului o piatră albă, iar această piatră va avea scris pe ea un nume nou, pe care Domnul și cel care-l primește îl vor ști. Să privim mai în detaliu la această promisiune interesantă.

În antichitate, pietrele albe și pietrele negre erau folosite în tribunale sau la alegeri. Un oficial lua dintr-o urnă fie o piatră albă, fie una neagră. Piatra albă însemna achitare sau aprobare, în timp ce piatra neagră însemna condamnare sau respingere. În cer vom primi o piatră albă de la Hristos. Nu va exista acolo nicio îndoială sau lipsă de siguranță cu privire la acceptarea noastră în cer, așa cum uneori se întâmplă aici. Vom avea conștiența aprobării depline a lui Hristos, fiind îndreptățiți și glorificați.

Dacă ne gândim la numărul imens al celor răscumpărați din cer (Apocalipsa 5.11; 7.9), am putea crede că ne vom pierde fiecare în toată această mulțime, nemaifiind cunoscuți pe nume, însă lucrurile nu vor sta deloc așa. Cunoașterea noului nume, gravat pe piatra albă, este un secret între Răscumpărător și cel care l-a primit. El semnifică legătura individuală a fiecăruia cu Hristos în glorie, la fel ca acele nume de alint pe care le folosim uneori unii pentru alții în familiile noastre. Astfel de nume de alint sunt păstrate în cercul familiei și nu sunt folosite în public. Aceeași intimitate și aceeași comuniune vor exista între fiecare credincios și Domnul Isus în acea zi pe care o așteptăm cu toții.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică.

Ioan 6.40


„Ca să-L pot vedea mai bine pe Domnul Isus!”

Un băiat din Bretania (Franța), care tocmai învățase să citească, a primit în dar Noul Testament. Părinții lui Îl cunoșteau pe Isus ca Mântuitorul lor și Îl iubeau din toată inima pe acest Domn al lor. Copilul se așeza mereu la fereastră și citea din Noul Testament. Deseori stătea nemișcat și cu ochii închiși. Într-o zi, mama lui l-a întrebat dacă este bolnav sau din ce motiv își ține ochii închiși. Copilul a privit-o pe mama lui cu fața strălucind de bucurie și i-a spus: „Ca să-L pot vedea mai bine pe Domnul Isus!”.

Credința simplă a unui copil ne este dată ca exemplu de Domnul în Matei 18.1-11. Noi, desigur, nu-L putem vedea pe Domnul Isus cu ochii noștri trupești. Dar credința ne ajută să-L vedem și cum este El acum, „încununat cu slavă și cu cinste”, dar și pe Golgota, unde, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți (Evrei 2.9).

Dacă citim Biblia (și începem, precum acest băiețel din Bretania, cu Noul Testament), Duhul Sfânt ne va îndrepta mereu privirile spre Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Privindu-L ca Om proslăvit, vom reflecta ceva din splendoarea Lui cerească.

„Oricine vede pe Fiul și crede în El” (Ioan 6.40) are viața veșnică. Putem fi siguri că El, care a murit pe cruce pentru păcatele noastre, a înviat și S-a înălțat la cer și ne va duce cu siguranță la ținta veșnică.

Citirea Bibliei: Estera 2.1-10 · Proverbe 18.13-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONȘTIENTIZEAZĂ PREZENȚA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” (Geneza 28:16)


Iacov (fiul lui Isaac, din Vechiul Testament) și-a trăit viața într-un ritm alert, făcând afaceri și câștigând o mulțime de bani… spre deosebire de David care era mai molcom și avea grijă de turmele tatălui său, pe pășunile sale. Dar să observăm ce a spus fiecare dintre ei despre Dumnezeu: „Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” Pe de altă parte, David a spus: „Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte” (Psalmul 16:7-9).

Observi diferența?

Iacov era atât de ocupat, încât nu a reușit să recunoască glasul lui Dumnezeu, ori să conștientizeze prezența Lui.

Însă David a spus: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.”

Aceste cuvinte ar putea reprezenta definiția cea mai simplă și mai bună a vieții spirituale. Biblia spune: „Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16). „Ce înseamnă lucrul acesta pentru mine?”- întrebi tu. Înseamnă că Hristos care locuiește în tine își poate exprima gândurile prin tine. Nu-i așa că e un lucru minunat? Când ai un sentiment de liniște, de pace și călăuzire, sau când simți vinovăția păcatului, înseamnă că Dumnezeu este prezent în tine. Așa că, fii treaz – și onorează-I prezența, răspunzându-I! Poate te-ai întrebat mereu ce înseamnă să „umbli cu Dumnezeu.” Ei bine, ține de tine să afli – și poți afla acum!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 88


Acest psalm constituie una dintre cele mai sumbre pagini din întreg Cuvântul lui Dumnezeu. În el nu găsim decât întuneric şi moarte. Nicio rază de lumină nu răzbate acolo; sufletul adâncit în necaz nu întrevede nicio cale de eliberare. Cu toate acestea, un slujitor al lui Dumnezeu a afirmat despre acest psalm că a fost singurul care la putut mângâia întrun timp de necaz. Mărturisinduşi gândurile unui alt credincios, îi argumenta că, deşi trecuse prin zguduitoare nelinişti ale sufletului, când cerul i se părea închis, totuşi, consolat de acest psalm, a putut rămâne credincios. Este şi vreunul dintre cititorii acestor rânduri tulburat şi în aşteptare ca Dumnezeu săl lumineze cu privire la starea lui şi săi dea ~ sau să-l facă să regăsească ~ siguranţa mântuirii? Ei bine, însuşi zbuciumul său şi suspinele pe care le îndreaptă către Dumnezeu sunt o dovadă că el are viaţa divină în el însuşi; un necredincios nar suspina niciodată după Dumnezeu.

„Dimineaţa Te întâmpină rugăciunea mea”, spune psalmistul (v. 13). Să-l imităm şi noi! Şi astfel, de îndată ce ne-am trezit la o nouă zi, să-I prezentăm Domnului întreaga agendă a zilei care începe, nu numai ceea ce ne nelinişteşte (Psalmul 5.3).

Profunzimea neliniştii, a durerii şi a singurătăţii din unele versete ale acestui psalm ne îndreaptă gândurile înspre Acela care a suferit cel mai mult, înspre Întristatul suprem (de exemplu, v. 6-8 şi v. 16-18).

24 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, iată, doi orbi, șezând lângă drum, auzind că trece Isus, au strigat, spunând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!”. … Și Isus, oprindu-Se, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să vă fac?”. Ei I-au spus: „Doamne, să ni se deschidă ochii!”.

Matei 20.30,32,33


Această întâmplare a avut loc la Ierihon, iar cei doi orbi erau, cu siguranță, din poporul Israel. O credință veritabilă a strălucit în inimile lor, fiindcă au recunoscut titlul de Domn al lui Isus. La acesta, ei l-au adăugat pe cel de „Fiu al lui David”, ceea ce demonstra credința lor că El va domni ca Împărat pe tronul lui Israel. Mulțimea din jur le spunea să tacă, însă credința lor nu s-a micșorat și au început să strige și mai tare: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!” (versetul 31). N-au invocat niciun merit al lor ci au făcut apel la îndurarea Lui.

„Și Isus, oprindu-Se, i-a chemat.” Ce cuvinte prețioase! În mijlocul acelei mulțimi zgomotoase, El S-a oprit și i-a chemat. Acest lucru a produs cu siguranță o mare bucurie în sufletul acestor doi oameni orbi. Bineînțeles, Domnul știuse în tot timpul că ei erau acolo, iar când ei s-au apropiat, i-a întrebat ce doreau să le facă. Ei n-au cerut nimic altceva decât să le fie deschiși ochii, iar răspunsul Domnului a fost imediat. Le-a atins ochii, și-au căpătat vederea, după care L-au urmat (versetul 34).

Acești doi orbi sunt o imagine a lui Israel, care și-a pierdut vederea din cauza păcatelor sale. Bunătatea Domnului față de acești doi oameni este dovada că El va deschide în cele din urmă ochii acestui popor vinovat, de îndată ce el Îi va da locul cuvenit de Împărat și se va pocăi la picioarele Sale, la sfârșitul necazului cel mare.

Există aici un mesaj și pentru noi, cei care trăim în perioada harului. Mii de oameni au găsit o binecuvântare minunată primindu-L pe Domnul Isus ca Mântuitor. Odinioară au fost orbi, dar acum ei văd și Îl urmează de bunăvoie și cu recunoștință.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?

Evrei 2.3


Dacă stăm nepăsători…

Un slujitor al Domnului predica evanghelia. La un moment dat, cu glas plin de solemnitate, a spus: „Prietenii mei, astăzi ni se pune o întrebare. Eu nu aș putea să răspund la aceasta. Dacă ar veni aici un înger din cer, nici el nu ar putea să răspundă. Dacă ar fi aici un sol al lui Satan, cu atât mai sigur nici el nu ar putea să răspundă”.

Privirile tuturor ascultătorilor erau îndreptate spre predicator, care a continuat: „Această întrebare este: Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?”.

Această întrebare ni se adresează în mod direct: Dacă Dumnezeu, în dragostea Lui cea mare, ne oferă iertarea păcatelor și viața veșnică, cum vom scăpa noi de judecata Lui și de condamnarea Sa dreaptă, dacă rămânem indiferenți?

În Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu vrea să dea fiecărui om mântuirea desăvârșită. Isus a murit la cruce și sângele Său a curs, pentru ca cel care crede să poată fi salvat. Apoi Domnul a înviat și S-a înălțat la cer; El a trimis Duhul Sfânt pentru a-i strânge laolaltă pe toți cei care Îi aparțin.

Dar cine rămâne necredincios sau indiferent va fi lovit de judecata lui Dumnezeu. Nu va scăpa niciun om care neglijează o mântuire așa de mare. Îngăduie-mi, prietene care nu-L cunoști pe Isus Mântuitorul, să îți spun cu o dragoste stăruitoare: Împacă-te cu Dumnezeu (2 Corinteni 5.20).

Citirea Bibliei: Estera 1.10-22 · Proverbe 18.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INVITĂ-L PE ISUS ÎN CORABIA VIEȚII TALE! – Fundația S.E.E.R. România

„S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon…” (Luca 5:3).


Într-o zi, Domnul Isus „a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele” (Luca 5:2-6).

Oare te afli și tu astăzi într-o situație asemănătoare cu a lui Petru? Perspectiva ta este întunecată, mrejele îți sunt goale, ai încercat – fără succes – cam tot ce știai… iar acum, ești gata să renunți?! Mai toți am trecut (și fiecare vom trece) pe aici – ca s-ajungem în punctul în care pur și simplu nu mai așteptăm nimic bun. Ai experimentat prea multe dezamăgiri și îți este frică să visezi că atingi orizonturile, că le extinzi sau le lărgești? Domnul Isus știe cât de mult ai încercat… și astăzi El te invită să încerci din nou – de data asta: cu El! Chiar dacă te lupți cu depresia și cu amintiri care nu-ți dau pace, cu șomaj, dependență, faliment financiar sau boală, Domnul noilor începuturi dorește să intre în corabia vieții tale. Dacă îl lași, El îți va arăta ce să faci. Dar s-ar putea ca ceea ce îți spune să nu aibă nicio logică la început. Dar dacă vei fi dispus să reacționezi ca Petru – „la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” – află că ești pe cale să experimentezi o minune.

Astăzi, invită-L pe Domnul Isus în corabia vieții tale… și vei vedea cum situația ta se schimbă!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 87


Ce contrast puternic între Sion, cetatea sfântă întemeiată de Însuşi Dumnezeu, şi puternicele naţiuni ale pământului: Egiptul, Babilonul, Tirul, imperii construite de oameni pentru propria lor glorie! Vine momentul „când Domnul va înscrie popoarele”, dând fiecăruia drept de cetăţenie.

Două origini ~ sau două cetăţenii ~ sunt recunoscute în dreptul oamenilor, iar împărţirea lor se face după cum au fost sau nu născuţi din nou. Cetăţenia credinciosului este în ceruri (Filipeni 3.20). El este pentru veşnicie cetăţean al Ierusalimului ceresc şi Dumnezeu îl consideră ca fiind născut în el (v. 5). O altă apartenenţă este cea a lumii. Cetăţenia lumii este efemeră, deoarece „chipul lumii acesteia trece” (1 Corinteni 7.31); spre deosebire de ea, „temelia tare a lui Dumnezeu rămâne” (2 Timotei 2.19). Despre oamenii pământului, despre iluştrii săi, se va vorbi la trecut: „acesta era născut acolo” (v. 4).

„Toate izvoarele mele sunt în Tine”, intonează cei răscumpăraţi (v. 7). Noi, cei care prin har suntem cetăţeni ai cerului, ne vom putea căuta oare bucuriile pe la izvoarele lumii? Fie ca Domnul să ne dea puterea să dovedim contrariul! Şi să-I cântăm din toată inima:

Izvor de lumină şiavântul de viaţă,

Izvor de haruri pentru credinţă,

Izvor de iubire mereu înnoită,

În Tine,al meu Domn, eu leam găsit!

23 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, întemnițat al lui Hristos Isus, și fratele Timotei, către Filimon, cel preaiubit și împreună-lucrător cu noi, și către sora Apfia și către Arhip, împreună-ostaș cu noi, și către adunarea din casa ta.

Filimon 1,2


Această scurtă epistolă a fost scrisă către Filimon, către familia lui și, de asemenea, către adunarea din casa acestuia. Subiectul principal al ei este Onisim, un rob fugar, însă, mai întâi de toate, Pavel amintește multe lucruri care îi recomandau pe Filimon și pe cei ai săi din Colose. Este bine să învățăm și noi să apreciem ceea ce este de apreciat, chiar și atunci când sunt de discutat probleme foarte grave. Pavel aprecia dragostea lor și faptul că erau o încurajare pentru ceilalți credincioși (versetele 5-7).

Găsim trei personaje foarte diferite în această scurtă epistolă: Pavel, un prizonier în Roma; Filimon, un creștin bogat din Colose; și Onisim, un sclav care fugise la Roma, după ce îl jefuise pe stăpânul său, Filimon. Dumnezeu, în căile Sale suverane, făcuse ca Onisim să-l întâlnească pe Pavel acolo, iar Pavel l-a condus la Hristos. El îl numește „copilul meu, pe care l-am născut în lanțurile mele” (versetul 10). S-a creat repede o legătură apropiată între ei doi, Onisim fiindu-i de un real ajutor apostolului, însă era timpul ca el să se întoarcă la stăpânul său.

Tihic a dus această epistolă, iar Onisim a mers împreună cu el (Coloseni 4.7-9), pentru a-i transmite lui Filimon îndemnul lui Pavel de a-l primi înapoi pe Onisim, nu doar ca pe un rob, ci acum ca pe un frate în Domnul (versetul 16). De asemenea, dacă Onisim îi datora ceva lui Filimon, Pavel era gata să ia datoria respectivă asupra sa (versetul 18). Cu siguranță, acest lucru ne amintește de Domnul Isus, care a luat datoria noastră asupra Lui și a plătit-o pe deplin. Pavel experimentase dragostea și bunătatea lui Hristos și, la rândul lui, le manifesta acum față de alții.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta.

Psalmul 39.5


Termenul scadent

În viața de zi cu zi ne confruntăm constant cu termene care trebuie respectate: plata facturilor, reînnoirea licențelor, depunerea declarațiilor fiscale etc. Între acestea, unele termene sunt mai presante decât altele, unele putând fi prelungite, altele nu.

Un termen însă este de o importanță capitală. El expiră atunci când părăsim pământul. Biblia spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Oricine moare neîmpăcat cu Dumnezeu își ia vinovăția cu sine dincolo de mormânt și va fi condamnat la pedeapsa veșnică. Odată cu moartea expiră perioada în care putem veni la Dumnezeu, ca să primim iertarea pentru vina noastră. Prin urmare, este extrem de important să ne pocăim astăzi și să ne mărturisim înaintea Lui păcatele. Cine dintre noi știe dacă va mai fi mâine în viață?

În Luca 12, Isus Hristos relatează despre un om bogat care nu s-a gândit decât la viața prezentă. Făcând acest lucru, a lăsat să treacă termenul pe care l-a avut la dispoziție pentru a-și pune la adăpost sufletul nemuritor. Deodată, Dumnezeu i-a spus: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca 12.20). Ești tu gata?

Timpul se duce și clipele zboară / Din viața mea și a ta, / Umbrele morții încep să se-arate …
Plin de iubire, Isus azi ne cheamă, / Ca păcătoși, să venim.
—W. L. Thompson, 1880

Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE ENTUZIASM! – Fundația S.E.E.R. România

„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine…” (2 Timotei 1:6).


Dacă nu-ți păstrezi entuziasmul, viața te poate doborî. Un loc de muncă care te-a entuziasmat la început poate deveni monoton… o relație care te-a încântat cândva poate deveni banală… o umblare zilnică cu Dumnezeu, care odinioară te inspira, te poate face s-o duci mai departe doar din inerție.

Cuvântul „entuziasm” vine de la cuvântul grecesc care înseamnă „stăpânit sau inspirat de Dumnezeu.” Dar, cum rămâi inspirat? La fel ca israeliții care culegeau mană proaspătă în fiecare dimineață, și tu ai nevoie de o infuzie zilnică din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul Său cel Sfânt. Apostolul Pavel i-a provocat pe creștinii din Roma și le-a spus: „Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului” (Romani 12:11). Și celor din Galatia le-a scris: „Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine” (Galateni 4:18).

Așa că, în loc să te plângi de lucrurile care nu-ți plac, mai bine ai vedea că prezența și puterea lui Dumnezeu (care trăiește în tine prin Duhul Sfânt) pot să te ajute să zâmbești și să fii plin de elan. Nu uita niciodată cetățeanul cărei împărății ești: a lui Dumnezeu! Autorul Sheldon Vanauken spunea: „Cel mai bun argument al creștinismului sunt creștinii: bucuria lor, siguranța lor și desăvârșirea lor. Însă cel mai puternic argument împotriva creștinismului sunt tot creștinii – când sunt posomorâți, lipsiți de bucurie, fățarnici, îngâmfați, înguști și impulsivi.”

Viața creștină nu este menită să fie doar o călătorie spre mormânt, cu scopul de a ajunge în siguranță acolo, într-un trup bine conservat. Nu, viața creștină este o cursă spre cer! – epuizantă dar palpitantă, cu împliniri, satisfacții și hopuri… la al cărei final vom striga de bucurie: „Extraordinar! Ce cursă!” David ne spune că Dumnezeu l-a scos din groapa disperării, i-a pus picioarele pe stâncă și i-a pus pe buze o cântare nouă (vezi Psalmul 40:1-3). Oare nu a făcut El același lucru și pentru tine?! Așadar, dă dovadă de entuziasm!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 86


În acest psalm al lui David (singurul din această a treia Carte), psalmistul I se adresează Domnului (lui Iahve) de sub mai multe înfăţişări: ca unul „întristat şi sărac”, ca „unul dintre sfinţi” şi, de asemenea, ca „robul Lui”. El se prezintă în felurile acestea pentru a cere, respectiv, eliberarea (v. 2), bucuria (v. 4) şi, de asemenea, puterea (v. 16), pentru că acest „servitor” îşi cunoaşte Stăpânul, ştie că este Dumnezeu, numai El (v. 10), ştie că „este bun şi gata să ierte” (v. 5), „îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în bunătate şi adevăr” (v. 15; vezi şi Iona 4.2). Sunt aceiaşi termeni în care Se revelase El odinioară lui Moise pe muntele Sinai (Exod 34.6).

Psalmistul însă îşi resimte întreaga slăbiciune şi incapacitate de a se îndrepta. „Învaţă-mă calea Ta”, cere el, apoi: „fă-mi inima neîmpărţită, ca să se teamă de Numele Tău” (v. 11).

„Pentru că inima are tendinţa de a fi distrasă prin mii de lucruri, prin mii de gânduri fugare, psalmistul Îi cere Domnului să-i dea un singur obiectiv. Cât de mult ne trebuie să avem inima concentrată în întregime asupra lui Hristos! În El este puterea! Şi în a Sa măreţie se pierde nimicnicia noastră!” (J.N.D.).

Fie ca această rugăciune a lui David, în special versetul 11, să fie şi rugăciunea fiecăruia dintre noi!

22 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar era un om acolo, care era în suferință de treizeci și opt de ani. Isus, văzându-l zăcând și știind că era deja de mult timp așa, i-a spus: „Vrei să fii sănătos?”.

Ioan 5.5,6


Scăldătoarea Betesda (2)

Omul neputincios din acest capitol încercase, de-a lungul multor ani, să obțină binecuvântarea, însă în zadar. În cele din urmă, el este adus în punctul în care să mărturisească faptul că are nevoie de un eliberator. Avea nevoie de eliberare de eforturile sale legaliste de a obține binecuvântarea și, de asemenea, avea nevoie de putere asupra a ceea ce, până atunci, îl purtase. Ca răspuns la întrebarea Domnului, el spune: „Doamne, nu am pe nimeni ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa”. El își recunoaște slăbiciunea totală și zădărnicia tuturor eforturilor sale; prin urmare, el recunoaște că are nevoie să fie eliberat din această stare tristă. Din momentul în care încetează să facă eforturi și privește după un eliberator, descoperă că acest Eliberator era foarte aproape. Domnul îi spune: „Ridică-te, ia-ți patul și umblă”. Omul este eliberat de propriile eforturi de a obține binecuvântarea dorită și, ca rezultat al acestui fapt, este făcut sănătos, prin puterea Altuia, și poate căra patul care, până atunci, îl purtase pe el.

Acest om este deci o imagine grăitoare a celui descris în Romani 7, care avea voința de a face binele, însă îi lipsea puterea. Însă, după ce toate eforturile legaliste de a se elibera de pofte au fost dovedite zadarnice și după ce a scos strigătul: „O, nenorocitul de mine, cine mă va elibera …?”, el descoperă de îndată că există un Eliberator și poate spune: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”. Astfel descoperim că Hristos este Acela care ne eliberează de eforturile noastre legaliste și care ne dă putere pentru a birui orice lucru de care am fost înainte biruiți.

Principiul de la scăldătoarea Betesda este: «Dumnezeu îi ajută pe cei care se pot ajuta singuri». Hristos însă arată că El îl ajută pe omul care recunoaște că este cu totul neajutorat. Puterea este în Hristos; eliberarea depinde în întregime de Eliberator.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

O generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni.

Proverbe 30.14


Auschwitz nu este o problemă ce-L vizează pe Dumnezeu, ci pe om

Unul dintre ultimii supraviețuitori din lagărul de concentrare din Auschwitz povestea: „Când oamenii mă întreabă cum mai pot crede în Dumnezeu după tot ceea ce s-a întâmplat, le răspund: Dumnezeu le-a dat oamenilor o voință liberă. Dacă El ar hotărî totul, nu ar mai exista voință liberă. Auschwitz nu este o problemă ce-L vizează pe Dumnezeu, ci pe om”.

Fără îndoială, omul este răspunzător de faptele lui. Unele suferințe rămân inexplicabile și de neînțeles – Dumnezeu însă este infinit de mare și de înțelept! Alte suferințe ne vor fi explicate mai târziu – atunci vom înțelege că în ele a fost ascuns ceva bun. Iar alte suferințe sunt urmarea categorică a faptului că, prin păcat, creația lui Dumnezeu este întinată – aici se includ bolile fără număr, nenorocirile, catastrofele și moartea.

Omul însuși este direct răspunzător pentru multa suferință cu care se confruntă! Nu Îl putem învinui pe Dumnezeu! – Eu am blestemat, am furat, am mințit, am hărțuit, am lovit, am omorât cu vorba oamenii și am comis adulter în gândurile mele: toate acestea reprezintă vina mea – nu a lui Dumnezeu! Și vina mea îmi aduce necaz și mă desparte de Dumnezeu – dar vina mea poate să fie iertată de Isus Hristos. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu … Și Tu ai iertat vina” (Psalmul 32.5).

Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CONTEAZĂ DIN CE FAMILIE PROVII – Fundația S.E.E.R. România

„Lui nu-I este ruşine să-i numească ‘fraţi’.” (Evrei 2:11)


Fiecare familie are o istorie cu lucruri și fapte ascunse: un văr cu închisoare la activ, un tată care și-a părăsit familia, un bunic care a fugit cu o colegă de muncă…

Poate ești surprins să afli că nici Domnul Isus nu a provenit dintr-o familie perfectă. Biblia consemnează detaliile arborelui genealogic al lui Isus – din care fac parte personaje cu destule vicii și puncte slabe! O avem pe Tamar, care și-a păcălit socrul pentru a-l seduce… avem un evazionist, pe nume Iacov, care a profitat de fratele și de socrul său pentru a se îmbogăți… Și ce spui de regele David? El a scris atâția psalmi remarcabili închinați lui Dumnezeu, și totuși comite adulter cu soția unuia dintre ofițerii din armata sa. Și lista poate continua…

Reține însă că Sfânta Scriptură vrea să-ți transmită astfel niște adevăruri importante:

1) Nu-ți face griji, nu ești singurul căruia i se întâmplă! Dacă arborele genealogic al familiei tale are fructe stricate, Domnul Isus dorește să știi că și El a trecut pe acolo! În absența mențiunilor privind implicarea lui Iosif în viața de adult a lui Isus, unii cercetători consideră că mai mult Maria L-a crescut și L-a educat pe Isus. Și Domnul Isus nu S-a ferit să-și numească strămoșii familia Sa – ceea ce înseamnă că Lui nu-i este rușine nici de urmașii Săi, deci nici de tine!

2) Domnul Isus nu Se uită la trecutul tău pentru a-ți determina viitorul. În ochii Săi, ADN-ul spiritual are prioritate față de ADN-ul natural! Biblia spune: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării” (2 Corinteni 5:17-18). Deci, să nu-ți fie teamă să le spui și altora că ceea ce a făcut Hristos pentru tine poate face și pentru ei – atunci când își pun încrederea în El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 85


Subiectul acestui psalm este iertarea pe care Dumnezeu o va acorda poporului Său, Israel. Credincioşii nu se îndoiesc nicidecum de bunătatea Lui, însă în acelaşi timp simt apăsarea dreptei Lui mânii împotriva poporului Său vinovat. Dumnezeu este bun „nu va ierta El, în bunătatea Lui?”. El este însă şi sfânt, drept şi adevărat „atunci cum va putea trece El cu vederea un singur păcat?” Cu toate că aceste trăsături divine „bunătatea şi adevărul, dreptatea şi pacea” par imposibil de împăcat după părerea omului, totuşi ele „s-au întâlnit” (v. 10).

La cruce, eu văd păcatul condamnat, dreptatea satisfăcută, harul curgând liber (Romani 5.21). Ce glorioasă armonie! Câte persoane, vai, nu cunosc nicidecum acest minunat punct de întâlnire de la cruce! Îşi fac despre Dumnezeu o idee total greşită: fie văd în El un judecător sever, care-Şi provoacă bucuros creatura la suferinţă, fie, mai degrabă, şi-L imaginează un „Dumnezeu bun”, indulgent cu „micile păcate” şi uşor de mulţumit prin bunele intenţii şi prin strădaniile de a face bine. Ce gânduri greşite! Dumnezeul dreptăţii condamnă păcatul, orice fel de păcat, însă Dumnezeul dragostei îl iartă pe păcătos. Iar la cruce, locul unde s-a împlinit această lucrare, eu învăţ să-L cunosc pe acest Dumnezeu al dreptăţii şi al iubirii.

21 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și este în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, paralizați, așteptând mișcarea apei.

Ioan 5.2,3


Scăldătoarea Betesda (1)

În cele cinci pridvoare ale scăldătorii zăceau o mulțime de oameni bolnavi. Unii erau orbi, alții erau ologi, alții erau paralizați – toți însă aveau nevoie de vindecare. Acești oameni bolnavi așteptau în jurul unei scăldători binecuvântarea de care aveau atâta nevoie. În anumite momente, prin providența lui Dumnezeu, un înger tulbura apa, iar bolnavul care intra primul în scăldătoare, după tulburarea apei, era vindecat.

Două lucruri sunt deci prezentate cu claritate: mai întâi faptul că exista o binecuvântare care putea fi obținută la acea scăldătoare; apoi faptul că binecuvântarea putea fi obținută doar prin efortul persoanei bolnave. Prin urmare, scăldătoarea devine o imagine izbitoare a omului sub lege. În sistemul legii, la fel ca în providența lui Dumnezeu, există binecuvântare pentru om, însă binecuvântarea sub lege, și nu în cadrul providenței divine, nu poate fi obținută decât prin eforturile omului; iar pentru a face aceste eforturi este nevoie de putere. Aceasta înseamnă că, sub lege, omul care se află în cea mai grea stare și care, în consecință, are cea mai mare nevoie de binecuvântare, este cel mai puțin capabil de a o obține. Boala de care trebuie să fie vindecat îl privează de puterea necesară pentru a se folosi de mijloacele pentru vindecare. Aceasta era starea tristă a omului care suferea de treizeci și opt de ani.

Așa cum au stat lucrurile cu acest om, în ce privește nevoile lui de ordin fizic, la fel stau cu noi, în ce privește nevoile noastre de ordin spiritual. Puterea păcatului de care trebuie să fim eliberați ne privează de obținerea eliberării prin propriile noastre eforturi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu vă îngrijorați deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

Matei 6.34


Ajunge zilei necazul ei

Viața de zi cu zi poate părea uneori foarte monotonă și stresantă. Adesea ea este ca o călătorie printr-un pustiu în care nu vedem nicio oază la orizont. Poverile ne copleșesc și nicăieri nu se întrezărește o ușurare. Totul pare atât de lipsit de speranță…

Un bărbat, invalid din naștere, zăcea pe pat de 32 de ani. El nu se putea îngriji singur. Zi de zi, an de an, părinții lui îngrijeau de el. Îl spălau, îi dădeau să mănânce și făceau tot ce puteau în încercarea de a-i face viața cât mai ușoară posibil. Într-o zi, tatăl a fost întrebat cum poate suporta această povară. El a răspuns: „Luăm fiecare zi așa cum este. Astăzi putem să muncim, iar mâine Dumnezeu ne va da din nou puterea Sa și ajutorul Său”.

Domnul Isus ne învață cum să ne raportăm la monotonia și la povara vieții de zi cu zi: „Nu vă îngrijorați deci pentru ziua de mâine”. El ne dă lumină pentru fiecare pas. Prin credință să mergem înainte, pas cu pas. Cu ajutorul Domnului vom face față provocărilor de azi. Iar cât despre zilele următoare, să I le încredințăm Lui. El ne promite: „Și puterea ta să țină cât zilele tale!” (Deuteronom 33.25). Domnul nu va îngădui să fim împovărați peste putință. Dacă ceva devine prea greu, putem fi siguri că El intervine la timp. Ajutorul Lui este pe măsura atotputerniciei Sale și el vine întotdeauna la timp – la timpul Său! Iar timpul Său nu trebuie confundat cu timpul nostru.

Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VORBELE TALE TE DAU DE GOL! – Fundația S.E.E.R. România

„Vorba te dă de gol.” (Matei 26:73)


Iată afirmând a treia oară: vorbele pe care le rostești te vor da de gol de fiecare dată. I s-a întâmplat apostolului Petru. În noaptea în care Domnul Isus a fost arestat și toți ucenicii Lui s-au risipit, Petru L-a urmat – îndeajuns de aproape ca să vadă ce se întâmplă, dar nu suficient de aproape ca să fie asociat cu Hristos! Biblia spune (Matei 26:73-75): „Cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, şi i-au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.” Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” După acest incident, nimeni nu l-a mai acuzat pe Petru că este un urmaș al lui Hristos! Nu-i așa că ar trebui să știm că profanarea și blasfemia, în orice limbă, fac ca ceilalți să pună la îndoială relația ta cu Hristos? Cuvintele tale au puterea de a-i zidi pe oameni, sau de a-i dărâma… de a-i atrage la Hristos, sau de a-i îndepărta…

Având lucrul acesta foarte clar în minte, iată două versete pe care trebuie să le subliniezi și la care să te gândești adesea:

1) „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har… ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Coloseni 4:6).

2) „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29). Astăzi, rostește această rugăciune: „Tată, fă ca ceea ce scot pe gură în această zi să aducă slavă Numelui Tău și să-i atragă pe oameni la Hristos. Amin!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 84


În creaţie, fiecare vieţuitoare îşi găseşte un culcuş sau un cuib; credinciosul însă, asemeni Domnului său, nu cunoaşte pe pământ adevărata odihnă (v. 3; Matei 8.20). Afecţiunile sale sunt îndreptate în altă parte: înspre locuinţele cereşti, unde locul său este pregătit (Ioan 14.2; comp. cu v. 2,10). Versetul 3 ne dezvăluie tema emoţiilor care fac inima să clocotească: „altarele Tale, Doamne al oştirilor!”. Drumul care duce spre Casa Tatălui trece însă printr-o lume care este o vale a plângerii (ebr. Baca) şi fiii lui Core, autorii psalmului, au făcut această experienţă (vezi Psalmul 42.3).

Ce contează? Dacă această cale este deschisă în inimile noastre, dacă nimic nu ne desparte de Acela înspre care mergem, atunci chiar şi lacrimile se vor preface în experienţe benefice pentru noi! Vom merge „din putere în putere” (v. 7)! În acelaşi fel în care un motor este alimentat prin curentul pe care el şi-l absoarbe din sursa sa, şi noi ne folosim de puterea pe care o găsim în Dumnezeu (v. 5). Puterea ne este dată nu ca o provizie alături de care avem tendinţa să ne punem pe odihnă, ci pe măsura nevoii, astfel încât noi să ne îngrijim mereu de contactul cu Cel care ne-o furnizează.

În felul acesta vom putea cunoaşte promisiunile măreţe din versetul 11 ca fiind şi partea noastră, iar noi înşine vom gusta binecuvântarea întreită conţinută în acest psalm grandios (v. 4,5,12).

20 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, luând pâine, mulțumind, a frânt și le-a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea!”. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.

Luca 22.19,20


Cu puțin timp înainte de a-Și da viața pentru noi, scumpul nostru Domn ne-a dăruit două simboluri – pâinea și vinul – cu ajutorul cărora să ne amintim de El. Atunci când ne aducem aminte de El, ne gândim la El, la viața pe care a trăit-o pe pământ, la moartea și la învierea Lui, la glorificarea Lui și la venirea Lui, care va avea loc în curând. Adevărata aducere-aminte de Domnul, prin intermediul acestor simboluri, implică o comuniune nespus de intimă cu El. Ceea ce Domnul dorește este acea părtășie deplină care izvorăște din El către cei ai Săi și care se întoarce de la cei ai Săi către El. Omul nu-I poate da nimic lui Dumnezeu, ci doar să întoarcă ceea ce a primit de la El.

S-a spus adesea că frângerea pâinii este cea mai importantă strângere. Pentru un creștin sănătos spiritual, care stă în comuniune zilnic cu Domnul său, frângerea pâinii este, într-adevăr, momentul cel mai important al săptămânii. Însă pentru creștinul aflat într-o stare nepotrivită, acest lucru nu este valabil. Pentru unul ca acesta, adunarea de rugăciune va fi esențială, căci nevoia lui este acută, fiind pusă în evidență de lipsa de concordanță dintre cuvintele lui și umblarea lui. Un astfel de creștin trebuie să mărturisească răceala sa de inimă și să ceară ca inima să-i fie deschisă pentru dorințele Domnului. Următorul lucru important pentru el este strângerea pentru slujirea Cuvântului, unde poate să audă de la Domnul acele lucruri care să-l facă să-L cunoască pe El și voia Lui. În felul acesta, frângerea pâinii va deveni pentru el ceea ce ea trebuie să fie.

Ne bucurăm noi de o adevărată comuniune cu Domnul la frângerea pâinii? Sau ea a devenit doar un ritual pentru noi?

J. van Dijk

SĂMÂNȚA BUNĂ

L-au răstignit și împreună cu El alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

Ioan 19.18


Răstignit între „alți doi”

Acuzatorii Domnului Isus L-au răstignit între doi răufăcători, prezentându-L pe El, Cel curat și fără pată, ca cel mai mare răufăcător.

În Evanghelia după Ioan, cei răstigniți împreună cu El nu mai sunt numiți nici „tâlhari”, nici „răufăcători”, ci „alți doi”. Având în vedere crima revoltătoare comisă de oameni împotriva Domnului, noi ne aflăm cu toții la același nivel în fața Fiului lui Dumnezeu. Acești „alți doi” dintre oameni nu erau decât reprezentanții lumii vrăjmașe lui Dumnezeu.

Niște oameni ca noi I-au dat Fiului lui Dumnezeu acel loc rușinos pe cruce, în mijlocul răufăcătorilor. În harul Său nemărginit, Domnul însă a acceptat de bunăvoie acel loc. Acolo, la cruce, El a fost punctul central al gândurilor și hotărârilor lui Dumnezeu, așa cum a fost din veșnicie în sânul Tatălui.

După ce a făcut această lucrare minunată de mântuire, Domnul a pășit în mijlocul oamenilor mântuiți și, fără să Se rușineze de ei, i-a numit „frați”, salutându-i cu: „Pace vouă!”. Și astăzi, Domnul vrea să fie, așa cum ne-a promis, în mijlocul acelora care se adună în Numele Său.

Curând, în slavă, El va fi punctul central al tuturor răscumpăraților, iar noi Îi vom cânta Lui, Cel disprețuit odinioară, cântarea cea nouă: „Vrednic ești Tu!” (Apocalipsa 5.6-10).

Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE-TE PENTRU LUCRURI MARI! – Fundația S.E.E.R. România

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:23)


Pentru a izbuti în viață, ai nevoie de multă înțelepciune (inclusiv pentru a face față criticilor tăi).

Este ceea ce-i diferențiază pe cei ce spun că își doresc reușita de cei ce sunt pregătiți să plătească prețul pentru ea. De exemplu, dacă te-ai rugat pentru un soț sau pentru o soție cu care să-ți împarți viața, întreabă-te dacă ești pregătit pentru sacrificiu și responsabilitate, care vin odată cu căsătoria. Ești o persoană stabilă? Ești lipsit de egoism? Ești suficient de matur ca să întreții o familie? Sau dacă Îl rogi pe Dumnezeu să-ți dezvolte afacerea, poți oferi servicii de calitate clienților tăi existenți? Cineva a glumit: „Un păun care se bazează pe penele sale este doar un alt curcan!”

Uneori suntem îndrăgostiți de imaginea succesului, dar nu am luat în calcul costul efectiv al succesului. E un lucru bun faptul că Dumnezeu nu ne dă automat tot ce-I cerem! Adesea, ne dorim ceva doar pentru că arată bine în viața altcuiva. Însă Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, știe că la momentul respectiv acel ceva ne-ar dăuna, pentru că nu suntem suficient de maturi ca să-l gestionăm. Dumnezeu ne pune la încercare cu ceea ce avem deja în scopul de a ne dezvolta perseverența și tăria. El observă modul în care gestionăm presiunile care însoțesc binecuvântările pe care ni le-a dăruit deja… și dorește să ne aducă în punctul în care refuzul Lui să nu ne afecteze, în punctul în care vom dovedi că am învățat să-L apreciem pe Cel ce dăruiește, nu darurile primite de la El. Doar ajunși în acel punct, Îl vom auzi spunându-ne: „Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri – intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23). Aceste cuvinte vor face uitate toate situațiile grele prin care ai trecut!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 83


În timpul necazului celui mare, coaliţia naţiunilor enumerate în versetele 6-8 se va pune de acord să şteargă de pe pământ numele lui Israel (Isaia 10.24). Între acestea, un loc proeminent îl va ocupa Asiria (Asur, împăratul Nordului). În faţa acestei ameninţări cu exterminarea, cu mult mai teribilă decât a cunoscut vreodată acest nefericit popor (deja cu o istorie atât de tumultoasă), rămăşiţa credincioasă se va întoarce către Dumnezeu. Vrăjmaşii lor sunt, de fapt, vrăjmaşii Lui (v. 2), pentru că împotriva Lui a fost încheiată această alianţă (v. 5). Pe de altă parte, cei credincioşi sunt conştienţi că-I aparţin Domnului; ei sunt „cei ascunşi” ai Săi (v. 3), asemeni celor şapte mii din timpul lui Ahab care, în ciuda prigonirilor, nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal (1 Împăraţi 19.18). Într-adevăr, Dumnezeu nu Se poate lipsi să nu intervină atunci când toate aceste popoare, în nebunia lor oarbă, vor fi găsite făcându-I Lui război (v. 5; comp. cu Psalmul 2.2 şi cu Apocalipsa 19.19). Rămăşiţa credincioasă invocă eliberările din trecut, datele răsunătoare din istoria lui Israel (v. 9: Judecători 4; v. 11: Judecători 7 şi 8).

Noi, cei credincioşi, care nu vom avea de traversat aceste timpuri de groază, să dăm oare la iveală mai puţină răbdare sau o mai slabă încredere? Împotrivirea lumii ar trebui să aibă asupra noastră un singur efect: acela de a ne „arunca” mai lângă Domnul nostru.

19 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a ajuns la Derbe și la Listra. Și, iată, acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiu al unei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. El avea bună mărturie de la frații din Listra și din Iconia. Pe el îl voia Pavel ca să plece împreună cu el; și, luându-l, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri, pentru că toți știau că tatăl lui era grec.

Suferă răul ca un bun ostaș al lui Isus Hristos.

Fapte 16.1-3; 2 Timotei 2.3


Timotei (1) – Suferirea răului

Când Pavel s-a întors la Listra, unde mai înainte predicase evanghelia și rânduise bătrâni, a găsit un ucenic tânăr, care provenea dintr-o familie mixtă. Mama și bunica lui îl învățaseră Scripturile și probabil crezuse în Domnul Isus în timpul primei vizite a lui Pavel. El Îl urma cu credincioșie pe Domnul, iar frații din Listra și din Iconia îl apreciau foarte mult.

Pavel dorea să-l ia pe Timotei cu el, pentru a-l ajuta în lucrare, însă exista o problemă. Chiar și în zilele de astăzi, cineva este considerat cu adevărat iudeu dacă are o mamă iudeică. Tatăl lui Timotei era grec și era nemântuit, după cum înțelegem din Scriptură. Știind că, dacă va aduce un iudeu necircumcis într-o sinagogă – unde avea obiceiul să meargă mai întâi atunci când ajungea într-o nouă cetate – ar fi fost o ofensă pentru iudeii de acolo, Pavel l-a circumcis pe Timotei. Dumnezeu poruncise poporului Său pământesc să circumcidă pruncii de parte bărbătească la vârsta de opt zile. Doctorii spun că aceea era exact ziua când această procedură era cel mai sigur de făcut și cel mai puțin dureroasă. Înțelegem deci că circumcizia nu era deloc plăcută pentru un adolescent sau pentru un bărbat. Însă, de dragul Domnului, Timotei a suferit această procedură dureroasă.

După ani, în ultima sa epistolă către Timotei, Pavel l-a îndemnat pe copilul său în credință, de acum un om matur, să sufere răul ca un bun ostaș al lui Isus Hristos. Acest îndemn este valabil astăzi pentru orice creștin. Să ne gândim la ceea ce Domnul Isus, în dragostea Lui, a suferit pentru noi! Îl iubim noi îndeajuns, pentru a putea suferi răul pentru El?

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.

Psalmul 77.19


„Isus cunoaște drumul tău!” (6)

Într-o seară, după terminarea orei de studiu biblic, soțul Hildei nu a plecat, ci a mai zăbovit puțin cu câțiva prieteni, a îngenuncheat împreună cu ei și a înălțat o rugăciune emoționantă, din adâncul inimii, către Mântuitorul lumii, Isus Hristos. A mărturisit atunci că a înțeles, prin credință, că Domnul Isus i-a iertat păcatele și că avea speranța vie că o va revedea pe soția lui în gloria lui Dumnezeu.

Domnul a trebuit să rupă o floare frumoasă, ca un altul să fie salvat. Prin plecarea soției lui, Dumnezeu a lucrat în acest om dorința după pace și iertare. Potrivit cuvintelor psalmistului, „Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele” (Psalmul 77.19), căile Domnului sunt de neînțeles, dar sunt minunate!

Pe mormântul Hildei a fost pusă o piatră funerară și pe ea au fost săpate prețioasele cuvinte: Isus cunoaște drumul tău! Mulți oameni s-au oprit în fața acelei pietre funerare și i-au citit cuvintele. Pentru unii, ele au fost un prilej să-și privească filmul vieții. Pentru alții, să schimbe în sfârșit amara întrebare „Pentru ce?” cu un plăcut „Știe El!”. Pentru alții, să conștientizeze că Isus nu este în „trenul” cu care ei călătoresc. Pentru alții, să priceapă că Domnul și-a chemat copilul acasă când a voit El.

Ce fericire să-L poți cunoaște / Pe Cel de Tatăl dăruit,

Să-ți fie azi Mântuitorul, / Apărător și Bun Păstor!

—P. P. Bliss

Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii…” (1 Timotei 2:1)


Rugăciunea înseamnă comunicare cu Dumnezeu. Iar comunicarea poate fi prin vorbe sau prin tăcere. Ea se poate exprima chiar și prin cântec! Mulți dintre psalmi sunt doar rugăciuni puse pe muzică. Rugăciunea înseamnă conectare cu Dumnezeu. Așa că, fie că-ți mărturisești un păcat, Îi lauzi Numele, Îi mulțumești, mijlocești pentru un prieten sau Îi ceri ceva – rugăciunile tale trebuie să-L aibă în centru pe Dumnezeu, și nu propria persoană.

Rugăciunea sinceră vine dintr-o inimă care tânjește ca Dumnezeu să-i reveleze care este planul Său. Așa că, trebuie să aloci timp suficient ca să asculți și să aștepți înaintea Tatălui tău ceresc.

Rugăciunea trebuie să fie prioritatea ta. Apostolul Pavel îl învață pe Timotei: „Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” (1 Timotei 2:1). Să reținem cuvintele: „înainte de toate.”

Înainte să cobori din pat, înainte să mergi la duș, înainte să mergi la serviciu și înainte de prima ta întâlnire, roagă-te, roagă-te, roagă-te! În fiecare după-amiază la ora trei, Petru și Ioan se duceau la Templu să se roage. În mijlocul zilei, ei își întrerupeau programul pentru a se întâlni cu un singur scop: rugăciunea.

Așadar, când ziua este în desfășurare în propriul ei ritm și în propria sa direcție, întrerupe-o cu rugăciune. Când ziua ta se îndreaptă spre o criză, oprește-te în mod deliberat ca să te rogi. Când dimineața ți se duce cu treburi, oprește-te câteva clipe în singurătate pentru a căuta Fața lui Dumnezeu și pentru a-I cere învățătură. Când dispoziția și comportamentul tău încep să acrească, fă o pauză pentru o schimbare de atitudine, prin rugăciune. Nu aștepta – roagă-te imediat! Fă din rugăciune, oricând și în orice, Prioritatea ta! Și dacă faci asta, vei descoperi că rugăciunea îți schimbă viața – în bine!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 82


Judecătorul suprem la aşezat pe om pe pământ cu misiunea de a exercita pe el judecată (citiţi Deuteronom 1.17). Dar, vai, este de ajuns doar să deschidem ochii şi vom şi vedea în ce măsură şia asumat omul această responsabilitate! Noi înşine suntem deseori indignaţi de nedreptatea care domneşte în jurul nostru „mai cu seamă când îi suntem victimele” şi ea impune din partea noastră multă răbdare (Iacov 5.10,11). Înţelegem de aceea care pot fi sentimentele Dumnezeului Celui drept prin excelenţă şi cât de mare este răbdarea Sa îndreptată spre această lume! Ea a strălucit întrun mod cu totul special atunci când sfântul Său Fiu a fost obiectul nedreptăţii supreme din partea oamenilor.

Şi cine atunci ar putea manifesta astăzi în lume dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu propriii Săi copii? (Să nu uităm că nedreptatea poate lua şi forma unor judecăţi defavorabile sau răuvoitoare pe care noi le îndreptăm înspre cineva.) Zi de zi ne ies în cale „sub înfăţişări care adesea ne lasă indiferenţi” cel slab, orfanul, cel nenorocit, cel sărac (v. 3). Să ne întrebăm dacă nu cumva este în slujba noastră săi căutăm şi să le dăm, cu compasiune ~ fără să mai vorbim de ajutorul material care ne stă în putinţă ~ mărturie despre dragostea Domnului Isus.

18 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa și voi, socotiți-vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus.

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus.

Romani 6.11; 2 Corinteni 5.17


Ești în Hristos? Crezi în numele Lui? Inima ta se încrede cu totul în El? Dacă așa stau lucrurile, ai viață eternă și ești o nouă creație, iar lucrurile vechi s-au dus. Dumnezeu nu mai vede nimic din lucrurile vechi în tine – toate lucrurile s-au făcut noi și ele sunt toate de la Dumnezeu. Poate vei spune că nu simți că lucrurile vechi s-au dus toate. Ei bine, Dumnezeu spune că s-au dus, iar fericitul tău privilegiu este să crezi ce spune El și să te socotești a fi ceea ce El declară că ești.

Dumnezeu vorbește potrivit cu ceea ce este adevărat despre tine în Hristos. El nu te vede în carne, ci în Hristos. Nu mai există absolut nimic înaintea ochilor Săi, decât Hristos, iar cel mai slab dintre credincioși este văzut ca parte a lui Hristos, la fel cum mâna ta este parte a trupului tău. Tu nu exiști deloc înaintea lui Dumnezeu aparte de Hristos și n-ai nicio dreptate, nicio sfințenie, nicio înțelepciune și nicio putere. Aparte de El, nu ai nimic și nu poți face nimic. În El ai totul și ești complet identificat cu Hristos. Minunat adevăr! Adâncă taină! Nespus de glorioasă realitate! Nu este o chestiune de progres, ci este poziția stabilită și absolută chiar și a celui mai slab mădular din Adunarea lui Dumnezeu.

Este adevărat că există diverse măsuri de înțelegere, de experiență și de devotament, însă există o singură viață și o singură poziție înaintea lui Dumnezeu – viața lui Hristos și poziția în El. Nu există viață creștină superioară și viață creștină inferioară. Hristos este viața celui credincios și nu există un Hristos superior și un Hristos inferior. Știm că există stadii avansate ale vieții creștine, însă nu există o viață creștină superioară.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere.

Apocalipsa 21.4


„Isus cunoaște drumul tău!” (5)

După ce i-am citit câteva versete din Cuvântul lui Dumnezeu, Hilde a spus: „Să cântăm cântarea: Ce fericire să fii salvat, Doamne, prin sângele Tău!”. Soțul ei era distrus, băiatul plângea. Erau aceste împrejurări potrivite pentru a cânta? Însă bolnava se ridicase pe jumătate și cânta, nu însă fără greutate. Apoi s-a lăsat obosită pe pernă.

După numai trei zile, Hilde a fost la Mântuitorul ei în Paradis, unde nu mai sunt suferințe, lacrimi și moarte. Ce fericită este odihna la Isus în lumină! Nici moarte, nici păcat, nicio durere, iar cei salvați sunt primiți cu sunetul harfei…

A doua zi, soțul Hildei a venit la mine și, spre surprinderea mea, m-a rugat să țin o predică la mormânt.

Înaintea celor adunați am putut vorbi despre dragostea salvatoare și eliberatoare a Domnului Isus Hristos, subliniind că El a salvat-o pe Hilde. Din momentul acela, soțul ei a participat la ora de studiu biblic. Plecarea soției sale iubite îl marcase adânc. Acum asculta cu mult interes vestea bună despre Mântuitorul păcătoșilor. Se confruntase, într-adevăr, cu o situație limită, la care nu a putut să schimbe absolut nimic. Dar a învățat să schimbe modul lui de a se raporta la încercare: a venit la Isus.

Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Bine, rob bun şi credincios…” (Matei 25:21).


Când vei sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vei avea o ultimă ocazie de-a auzi cuvântul „bun”. Să reținem faptul că expresia „Bine, rob bun şi credincios” nu înseamnă „bine gândit” sau „bine intenționat”, ci „bine făcut”! Vei fi răsplătit pentru ceea ce ai făcut sau ai lucrat pentru Dumnezeu. În ziua aceea, Dumnezeu va trage linie la toate faptele tale, nu la opiniile sau intențiile tale. Bunătatea ar trebui să fie ultimul lucru la care să te gândești când mergi seara la culcare, și primul lucru care să-ți vină în minte dimineața când te trezești. Biblia spune: „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană” (Proverbele 20:11). Doar tu știi cum ești cu adevărat înlăuntrul tău, pentru că persoana pe care o văd ceilalți este cea exterioară.

Un lider creștin a scris: „Cuvintele sunt ieftine. Oricât de mult ai pretinde tu că ești o persoană bună, singura unitate de măsură o reprezintă faptele tale. Poate crezi că din cauză că ești bun, nu faci prea mult bine? Dar nu subestima niciodată puterea unei persoane de a exercita o influență uriașă, prin simplul fapt că face ce este bine, la locul potrivit și la timpul potrivit.” Maica Tereza s-a dat mereu la o parte din lumina reflectoarelor. Ea s-a considerat o slujitoare, nu o vedetă. Cea mai mare dorință a ei nu a fost să fie faimoasă, ci să fie credincioasă. Prin urmare, a ajuns să atingă viețile mulțimilor, chiar dacă singurul ei gând a fost să ajute persoanele aflate în suferință. Printre versetele ei preferate au fost aceste cuvinte pe care ni le-a dat Hristos: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40).

Așadar, caută întotdeauna să faci binele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 81


Israel este invitat să înalţe cântări în acelaşi fel în care făcuse şi odinioară pe malul Mării Roşii, în sunet de tamburină (v. 2; Exod 15.20). După eliberarea din Egipt însă, evocată de versetul 6, Dumnezeu ar mai fi avut încă o mulţime de lucrări grandioase de împlinit în favoarea poporului Său, „dacă acesta ar fi fost dispus să-L asculte. Era pregătit să-i hrănească cu „grăsimea grâului” (floarea făinii, cea care ne vorbeşte întotdeauna de Hristos) şi cu „miere din stâncă” (imagine a savoarei harului divin). Domnul însă este obligat să constate cu durere: „Israel nu M-a vrut” (v. 11).

Cât de emoţionantă este exclamaţia Lui: „Israele, dacă M-ai asculta” (v. 8), şi, în plus: „Dacă M-ar asculta poporul Meu” (v. 13; comp. cu Deuteronom 5.29)!

Prieteni credincioşi, Dumnezeu şi de pe umărul nostru a descărcat o povară, cea mai apăsătoare greutate, aceea a păcatului (v. 6). Să ne amintim, de asemenea, că El are încă multe alte binecuvântări rezervate pentru noi, ~ cu condiţia de a avea dorinţa să le primim şi să ascultăm de Cuvântul Lui. El a pregătit pentru noi biruinţe (ilustrate de v. 14); doreşte să ne hrănească cu Hristos şi cu dragostea Lui. Să-I deschidem inimile! El le va umple, iar lauda Lui va fi în gura noastră (v. 10).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: