Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, iată, doi orbi, șezând lângă drum, auzind că trece Isus, au strigat, spunând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!”. … Și Isus, oprindu-Se, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să vă fac?”. Ei I-au spus: „Doamne, să ni se deschidă ochii!”.

Matei 20.30,32,33


Această întâmplare a avut loc la Ierihon, iar cei doi orbi erau, cu siguranță, din poporul Israel. O credință veritabilă a strălucit în inimile lor, fiindcă au recunoscut titlul de Domn al lui Isus. La acesta, ei l-au adăugat pe cel de „Fiu al lui David”, ceea ce demonstra credința lor că El va domni ca Împărat pe tronul lui Israel. Mulțimea din jur le spunea să tacă, însă credința lor nu s-a micșorat și au început să strige și mai tare: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!” (versetul 31). N-au invocat niciun merit al lor ci au făcut apel la îndurarea Lui.

„Și Isus, oprindu-Se, i-a chemat.” Ce cuvinte prețioase! În mijlocul acelei mulțimi zgomotoase, El S-a oprit și i-a chemat. Acest lucru a produs cu siguranță o mare bucurie în sufletul acestor doi oameni orbi. Bineînțeles, Domnul știuse în tot timpul că ei erau acolo, iar când ei s-au apropiat, i-a întrebat ce doreau să le facă. Ei n-au cerut nimic altceva decât să le fie deschiși ochii, iar răspunsul Domnului a fost imediat. Le-a atins ochii, și-au căpătat vederea, după care L-au urmat (versetul 34).

Acești doi orbi sunt o imagine a lui Israel, care și-a pierdut vederea din cauza păcatelor sale. Bunătatea Domnului față de acești doi oameni este dovada că El va deschide în cele din urmă ochii acestui popor vinovat, de îndată ce el Îi va da locul cuvenit de Împărat și se va pocăi la picioarele Sale, la sfârșitul necazului cel mare.

Există aici un mesaj și pentru noi, cei care trăim în perioada harului. Mii de oameni au găsit o binecuvântare minunată primindu-L pe Domnul Isus ca Mântuitor. Odinioară au fost orbi, dar acum ei văd și Îl urmează de bunăvoie și cu recunoștință.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?

Evrei 2.3


Dacă stăm nepăsători…

Un slujitor al Domnului predica evanghelia. La un moment dat, cu glas plin de solemnitate, a spus: „Prietenii mei, astăzi ni se pune o întrebare. Eu nu aș putea să răspund la aceasta. Dacă ar veni aici un înger din cer, nici el nu ar putea să răspundă. Dacă ar fi aici un sol al lui Satan, cu atât mai sigur nici el nu ar putea să răspundă”.

Privirile tuturor ascultătorilor erau îndreptate spre predicator, care a continuat: „Această întrebare este: Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?”.

Această întrebare ni se adresează în mod direct: Dacă Dumnezeu, în dragostea Lui cea mare, ne oferă iertarea păcatelor și viața veșnică, cum vom scăpa noi de judecata Lui și de condamnarea Sa dreaptă, dacă rămânem indiferenți?

În Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu vrea să dea fiecărui om mântuirea desăvârșită. Isus a murit la cruce și sângele Său a curs, pentru ca cel care crede să poată fi salvat. Apoi Domnul a înviat și S-a înălțat la cer; El a trimis Duhul Sfânt pentru a-i strânge laolaltă pe toți cei care Îi aparțin.

Dar cine rămâne necredincios sau indiferent va fi lovit de judecata lui Dumnezeu. Nu va scăpa niciun om care neglijează o mântuire așa de mare. Îngăduie-mi, prietene care nu-L cunoști pe Isus Mântuitorul, să îți spun cu o dragoste stăruitoare: Împacă-te cu Dumnezeu (2 Corinteni 5.20).

Citirea Bibliei: Estera 1.10-22 · Proverbe 18.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INVITĂ-L PE ISUS ÎN CORABIA VIEȚII TALE! – Fundația S.E.E.R. România

„S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon…” (Luca 5:3).


Într-o zi, Domnul Isus „a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele” (Luca 5:2-6).

Oare te afli și tu astăzi într-o situație asemănătoare cu a lui Petru? Perspectiva ta este întunecată, mrejele îți sunt goale, ai încercat – fără succes – cam tot ce știai… iar acum, ești gata să renunți?! Mai toți am trecut (și fiecare vom trece) pe aici – ca s-ajungem în punctul în care pur și simplu nu mai așteptăm nimic bun. Ai experimentat prea multe dezamăgiri și îți este frică să visezi că atingi orizonturile, că le extinzi sau le lărgești? Domnul Isus știe cât de mult ai încercat… și astăzi El te invită să încerci din nou – de data asta: cu El! Chiar dacă te lupți cu depresia și cu amintiri care nu-ți dau pace, cu șomaj, dependență, faliment financiar sau boală, Domnul noilor începuturi dorește să intre în corabia vieții tale. Dacă îl lași, El îți va arăta ce să faci. Dar s-ar putea ca ceea ce îți spune să nu aibă nicio logică la început. Dar dacă vei fi dispus să reacționezi ca Petru – „la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” – află că ești pe cale să experimentezi o minune.

Astăzi, invită-L pe Domnul Isus în corabia vieții tale… și vei vedea cum situația ta se schimbă!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 87


Ce contrast puternic între Sion, cetatea sfântă întemeiată de Însuşi Dumnezeu, şi puternicele naţiuni ale pământului: Egiptul, Babilonul, Tirul, imperii construite de oameni pentru propria lor glorie! Vine momentul „când Domnul va înscrie popoarele”, dând fiecăruia drept de cetăţenie.

Două origini ~ sau două cetăţenii ~ sunt recunoscute în dreptul oamenilor, iar împărţirea lor se face după cum au fost sau nu născuţi din nou. Cetăţenia credinciosului este în ceruri (Filipeni 3.20). El este pentru veşnicie cetăţean al Ierusalimului ceresc şi Dumnezeu îl consideră ca fiind născut în el (v. 5). O altă apartenenţă este cea a lumii. Cetăţenia lumii este efemeră, deoarece „chipul lumii acesteia trece” (1 Corinteni 7.31); spre deosebire de ea, „temelia tare a lui Dumnezeu rămâne” (2 Timotei 2.19). Despre oamenii pământului, despre iluştrii săi, se va vorbi la trecut: „acesta era născut acolo” (v. 4).

„Toate izvoarele mele sunt în Tine”, intonează cei răscumpăraţi (v. 7). Noi, cei care prin har suntem cetăţeni ai cerului, ne vom putea căuta oare bucuriile pe la izvoarele lumii? Fie ca Domnul să ne dea puterea să dovedim contrariul! Şi să-I cântăm din toată inima:

Izvor de lumină şiavântul de viaţă,

Izvor de haruri pentru credinţă,

Izvor de iubire mereu înnoită,

În Tine,al meu Domn, eu leam găsit!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: