23 Februarie 2022
Pavel, întemnițat al lui Hristos Isus, și fratele Timotei, către Filimon, cel preaiubit și împreună-lucrător cu noi, și către sora Apfia și către Arhip, împreună-ostaș cu noi, și către adunarea din casa ta.
Filimon 1,2
Această scurtă epistolă a fost scrisă către Filimon, către familia lui și, de asemenea, către adunarea din casa acestuia. Subiectul principal al ei este Onisim, un rob fugar, însă, mai întâi de toate, Pavel amintește multe lucruri care îi recomandau pe Filimon și pe cei ai săi din Colose. Este bine să învățăm și noi să apreciem ceea ce este de apreciat, chiar și atunci când sunt de discutat probleme foarte grave. Pavel aprecia dragostea lor și faptul că erau o încurajare pentru ceilalți credincioși (versetele 5-7).
Găsim trei personaje foarte diferite în această scurtă epistolă: Pavel, un prizonier în Roma; Filimon, un creștin bogat din Colose; și Onisim, un sclav care fugise la Roma, după ce îl jefuise pe stăpânul său, Filimon. Dumnezeu, în căile Sale suverane, făcuse ca Onisim să-l întâlnească pe Pavel acolo, iar Pavel l-a condus la Hristos. El îl numește „copilul meu, pe care l-am născut în lanțurile mele” (versetul 10). S-a creat repede o legătură apropiată între ei doi, Onisim fiindu-i de un real ajutor apostolului, însă era timpul ca el să se întoarcă la stăpânul său.
Tihic a dus această epistolă, iar Onisim a mers împreună cu el (Coloseni 4.7-9), pentru a-i transmite lui Filimon îndemnul lui Pavel de a-l primi înapoi pe Onisim, nu doar ca pe un rob, ci acum ca pe un frate în Domnul (versetul 16). De asemenea, dacă Onisim îi datora ceva lui Filimon, Pavel era gata să ia datoria respectivă asupra sa (versetul 18). Cu siguranță, acest lucru ne amintește de Domnul Isus, care a luat datoria noastră asupra Lui și a plătit-o pe deplin. Pavel experimentase dragostea și bunătatea lui Hristos și, la rândul lui, le manifesta acum față de alții.
J. Redekop
Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta.
Psalmul 39.5
Termenul scadent
În viața de zi cu zi ne confruntăm constant cu termene care trebuie respectate: plata facturilor, reînnoirea licențelor, depunerea declarațiilor fiscale etc. Între acestea, unele termene sunt mai presante decât altele, unele putând fi prelungite, altele nu.
Un termen însă este de o importanță capitală. El expiră atunci când părăsim pământul. Biblia spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Oricine moare neîmpăcat cu Dumnezeu își ia vinovăția cu sine dincolo de mormânt și va fi condamnat la pedeapsa veșnică. Odată cu moartea expiră perioada în care putem veni la Dumnezeu, ca să primim iertarea pentru vina noastră. Prin urmare, este extrem de important să ne pocăim astăzi și să ne mărturisim înaintea Lui păcatele. Cine dintre noi știe dacă va mai fi mâine în viață?
În Luca 12, Isus Hristos relatează despre un om bogat care nu s-a gândit decât la viața prezentă. Făcând acest lucru, a lăsat să treacă termenul pe care l-a avut la dispoziție pentru a-și pune la adăpost sufletul nemuritor. Deodată, Dumnezeu i-a spus: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca 12.20). Ești tu gata?
Timpul se duce și clipele zboară / Din viața mea și a ta, / Umbrele morții încep să se-arate …
Plin de iubire, Isus azi ne cheamă, / Ca păcătoși, să venim.
—W. L. Thompson, 1880
Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DĂ DOVADĂ DE ENTUZIASM! – Fundația S.E.E.R. România
„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine…” (2 Timotei 1:6).
Dacă nu-ți păstrezi entuziasmul, viața te poate doborî. Un loc de muncă care te-a entuziasmat la început poate deveni monoton… o relație care te-a încântat cândva poate deveni banală… o umblare zilnică cu Dumnezeu, care odinioară te inspira, te poate face s-o duci mai departe doar din inerție.
Cuvântul „entuziasm” vine de la cuvântul grecesc care înseamnă „stăpânit sau inspirat de Dumnezeu.” Dar, cum rămâi inspirat? La fel ca israeliții care culegeau mană proaspătă în fiecare dimineață, și tu ai nevoie de o infuzie zilnică din Cuvântul lui Dumnezeu și din Duhul Său cel Sfânt. Apostolul Pavel i-a provocat pe creștinii din Roma și le-a spus: „Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului” (Romani 12:11). Și celor din Galatia le-a scris: „Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine” (Galateni 4:18).
Așa că, în loc să te plângi de lucrurile care nu-ți plac, mai bine ai vedea că prezența și puterea lui Dumnezeu (care trăiește în tine prin Duhul Sfânt) pot să te ajute să zâmbești și să fii plin de elan. Nu uita niciodată cetățeanul cărei împărății ești: a lui Dumnezeu! Autorul Sheldon Vanauken spunea: „Cel mai bun argument al creștinismului sunt creștinii: bucuria lor, siguranța lor și desăvârșirea lor. Însă cel mai puternic argument împotriva creștinismului sunt tot creștinii – când sunt posomorâți, lipsiți de bucurie, fățarnici, îngâmfați, înguști și impulsivi.”
Viața creștină nu este menită să fie doar o călătorie spre mormânt, cu scopul de a ajunge în siguranță acolo, într-un trup bine conservat. Nu, viața creștină este o cursă spre cer! – epuizantă dar palpitantă, cu împliniri, satisfacții și hopuri… la al cărei final vom striga de bucurie: „Extraordinar! Ce cursă!” David ne spune că Dumnezeu l-a scos din groapa disperării, i-a pus picioarele pe stâncă și i-a pus pe buze o cântare nouă (vezi Psalmul 40:1-3). Oare nu a făcut El același lucru și pentru tine?! Așadar, dă dovadă de entuziasm!
de Jean Koechlin
Psalmul 86
În acest psalm al lui David (singurul din această a treia Carte), psalmistul I se adresează Domnului (lui Iahve) de sub mai multe înfăţişări: ca unul „întristat şi sărac”, ca „unul dintre sfinţi” şi, de asemenea, ca „robul Lui”. El se prezintă în felurile acestea pentru a cere, respectiv, eliberarea (v. 2), bucuria (v. 4) şi, de asemenea, puterea (v. 16), pentru că acest „servitor” îşi cunoaşte Stăpânul, ştie că este Dumnezeu, numai El (v. 10), ştie că „este bun şi gata să ierte” (v. 5), „îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în bunătate şi adevăr” (v. 15; vezi şi Iona 4.2). Sunt aceiaşi termeni în care Se revelase El odinioară lui Moise pe muntele Sinai (Exod 34.6).
Psalmistul însă îşi resimte întreaga slăbiciune şi incapacitate de a se îndrepta. „Învaţă-mă calea Ta”, cere el, apoi: „fă-mi inima neîmpărţită, ca să se teamă de Numele Tău” (v. 11).
„Pentru că inima are tendinţa de a fi distrasă prin mii de lucruri, prin mii de gânduri fugare, psalmistul Îi cere Domnului să-i dea un singur obiectiv. Cât de mult ne trebuie să avem inima concentrată în întregime asupra lui Hristos! În El este puterea! Şi în a Sa măreţie se pierde nimicnicia noastră!” (J.N.D.).
Fie ca această rugăciune a lui David, în special versetul 11, să fie şi rugăciunea fiecăruia dintre noi!
Mana Zilnica 