22 Februarie 2022
Dar era un om acolo, care era în suferință de treizeci și opt de ani. Isus, văzându-l zăcând și știind că era deja de mult timp așa, i-a spus: „Vrei să fii sănătos?”.
Ioan 5.5,6
Scăldătoarea Betesda (2)
Omul neputincios din acest capitol încercase, de-a lungul multor ani, să obțină binecuvântarea, însă în zadar. În cele din urmă, el este adus în punctul în care să mărturisească faptul că are nevoie de un eliberator. Avea nevoie de eliberare de eforturile sale legaliste de a obține binecuvântarea și, de asemenea, avea nevoie de putere asupra a ceea ce, până atunci, îl purtase. Ca răspuns la întrebarea Domnului, el spune: „Doamne, nu am pe nimeni ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa”. El își recunoaște slăbiciunea totală și zădărnicia tuturor eforturilor sale; prin urmare, el recunoaște că are nevoie să fie eliberat din această stare tristă. Din momentul în care încetează să facă eforturi și privește după un eliberator, descoperă că acest Eliberator era foarte aproape. Domnul îi spune: „Ridică-te, ia-ți patul și umblă”. Omul este eliberat de propriile eforturi de a obține binecuvântarea dorită și, ca rezultat al acestui fapt, este făcut sănătos, prin puterea Altuia, și poate căra patul care, până atunci, îl purtase pe el.
Acest om este deci o imagine grăitoare a celui descris în Romani 7, care avea voința de a face binele, însă îi lipsea puterea. Însă, după ce toate eforturile legaliste de a se elibera de pofte au fost dovedite zadarnice și după ce a scos strigătul: „O, nenorocitul de mine, cine mă va elibera …?”, el descoperă de îndată că există un Eliberator și poate spune: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”. Astfel descoperim că Hristos este Acela care ne eliberează de eforturile noastre legaliste și care ne dă putere pentru a birui orice lucru de care am fost înainte biruiți.
Principiul de la scăldătoarea Betesda este: «Dumnezeu îi ajută pe cei care se pot ajuta singuri». Hristos însă arată că El îl ajută pe omul care recunoaște că este cu totul neajutorat. Puterea este în Hristos; eliberarea depinde în întregime de Eliberator.
H. Smith
O generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ și pe cei lipsiți dintre oameni.
Proverbe 30.14
Auschwitz nu este o problemă ce-L vizează pe Dumnezeu, ci pe om
Unul dintre ultimii supraviețuitori din lagărul de concentrare din Auschwitz povestea: „Când oamenii mă întreabă cum mai pot crede în Dumnezeu după tot ceea ce s-a întâmplat, le răspund: Dumnezeu le-a dat oamenilor o voință liberă. Dacă El ar hotărî totul, nu ar mai exista voință liberă. Auschwitz nu este o problemă ce-L vizează pe Dumnezeu, ci pe om”.
Fără îndoială, omul este răspunzător de faptele lui. Unele suferințe rămân inexplicabile și de neînțeles – Dumnezeu însă este infinit de mare și de înțelept! Alte suferințe ne vor fi explicate mai târziu – atunci vom înțelege că în ele a fost ascuns ceva bun. Iar alte suferințe sunt urmarea categorică a faptului că, prin păcat, creația lui Dumnezeu este întinată – aici se includ bolile fără număr, nenorocirile, catastrofele și moartea.
Omul însuși este direct răspunzător pentru multa suferință cu care se confruntă! Nu Îl putem învinui pe Dumnezeu! – Eu am blestemat, am furat, am mințit, am hărțuit, am lovit, am omorât cu vorba oamenii și am comis adulter în gândurile mele: toate acestea reprezintă vina mea – nu a lui Dumnezeu! Și vina mea îmi aduce necaz și mă desparte de Dumnezeu – dar vina mea poate să fie iertată de Isus Hristos. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu … Și Tu ai iertat vina” (Psalmul 32.5).
Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU CONTEAZĂ DIN CE FAMILIE PROVII – Fundația S.E.E.R. România
„Lui nu-I este ruşine să-i numească ‘fraţi’.” (Evrei 2:11)
Fiecare familie are o istorie cu lucruri și fapte ascunse: un văr cu închisoare la activ, un tată care și-a părăsit familia, un bunic care a fugit cu o colegă de muncă…
Poate ești surprins să afli că nici Domnul Isus nu a provenit dintr-o familie perfectă. Biblia consemnează detaliile arborelui genealogic al lui Isus – din care fac parte personaje cu destule vicii și puncte slabe! O avem pe Tamar, care și-a păcălit socrul pentru a-l seduce… avem un evazionist, pe nume Iacov, care a profitat de fratele și de socrul său pentru a se îmbogăți… Și ce spui de regele David? El a scris atâția psalmi remarcabili închinați lui Dumnezeu, și totuși comite adulter cu soția unuia dintre ofițerii din armata sa. Și lista poate continua…
Reține însă că Sfânta Scriptură vrea să-ți transmită astfel niște adevăruri importante:
1) Nu-ți face griji, nu ești singurul căruia i se întâmplă! Dacă arborele genealogic al familiei tale are fructe stricate, Domnul Isus dorește să știi că și El a trecut pe acolo! În absența mențiunilor privind implicarea lui Iosif în viața de adult a lui Isus, unii cercetători consideră că mai mult Maria L-a crescut și L-a educat pe Isus. Și Domnul Isus nu S-a ferit să-și numească strămoșii familia Sa – ceea ce înseamnă că Lui nu-i este rușine nici de urmașii Săi, deci nici de tine!
2) Domnul Isus nu Se uită la trecutul tău pentru a-ți determina viitorul. În ochii Săi, ADN-ul spiritual are prioritate față de ADN-ul natural! Biblia spune: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării” (2 Corinteni 5:17-18). Deci, să nu-ți fie teamă să le spui și altora că ceea ce a făcut Hristos pentru tine poate face și pentru ei – atunci când își pun încrederea în El!
de Jean Koechlin
Psalmul 85
Subiectul acestui psalm este iertarea pe care Dumnezeu o va acorda poporului Său, Israel. Credincioşii nu se îndoiesc nicidecum de bunătatea Lui, însă în acelaşi timp simt apăsarea dreptei Lui mânii împotriva poporului Său vinovat. Dumnezeu este bun „nu va ierta El, în bunătatea Lui?”. El este însă şi sfânt, drept şi adevărat „atunci cum va putea trece El cu vederea un singur păcat?” Cu toate că aceste trăsături divine „bunătatea şi adevărul, dreptatea şi pacea” par imposibil de împăcat după părerea omului, totuşi ele „s-au întâlnit” (v. 10).
La cruce, eu văd păcatul condamnat, dreptatea satisfăcută, harul curgând liber (Romani 5.21). Ce glorioasă armonie! Câte persoane, vai, nu cunosc nicidecum acest minunat punct de întâlnire de la cruce! Îşi fac despre Dumnezeu o idee total greşită: fie văd în El un judecător sever, care-Şi provoacă bucuros creatura la suferinţă, fie, mai degrabă, şi-L imaginează un „Dumnezeu bun”, indulgent cu „micile păcate” şi uşor de mulţumit prin bunele intenţii şi prin strădaniile de a face bine. Ce gânduri greşite! Dumnezeul dreptăţii condamnă păcatul, orice fel de păcat, însă Dumnezeul dragostei îl iartă pe păcătos. Iar la cruce, locul unde s-a împlinit această lucrare, eu învăţ să-L cunosc pe acest Dumnezeu al dreptăţii şi al iubirii.
Mana Zilnica 