Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “martie, 2022”

31 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.

Romani 5.6


Adevărul cel mare pe care trebuie să-l învățăm este că, atunci când eram fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei păcătoși. Suntem greoi când este vorba să învățăm acest lucru, că nu avem nicio putere. Primul om pe care îl vei întâlni pe stradă va recunoaște oarecum că este păcătos, dar, dacă îi spui că nu este nicio putere în firea lui, el nu va fi de acord, crezând că are totuși ceva putere.

Firea păcătoasă rămâne în noi ca trunchiul cel vechi în pomul altoit, ca un lucru ostil Duhului, pentru ca prin ea să fim încercați și umiliți, în așa fel încât să putem birui și să ne deprindem simțurile să deosebească binele și răul. Dar firea păcătoasă niciodată nu se schimbă în cea nouă; ea este o natură ostilă și condamnată. După cădere, omul a devenit atât de rău, încât Dumnezeu a trebuit să nimicească lumea. Când Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, oamenii L-au răstignit. Când a venit Duhul, firea păcătoasă a poftit împotriva Lui. Iar când omul s-a dus în al treilea cer, s-a umplut de mândrie; dacă ar fi fost al patrulea cer, s-ar fi mândrit și mai mult. La aceasta ajunge omul.

Dar este un remediu. Unde? În moarte! Atunci când Hristos a murit și a înviat, El a devenit puterea vieții în oameni. Dar El n-a iertat firea păcătoasă; nu există iertare pentru ea, nu este îndreptare pentru ea, ci doar condamnare. Dacă mă gândesc la cruce, la cea mai măreață faptă a harului, găsesc că acolo Dumnezeu a condamnat păcatul. O putere care face mereu rău nu este iertată, ci am nevoie să fiu scăpat de ea. „Purtând întotdeauna în trup omorârea lui Isus” (2 Corinteni 4.10), lăsăm crucea să fie singurul loc pentru firea păcătoasă, deoarece nu mai suntem în firea păcătoasă (altfel nici n-am putea face acest lucru).

Spui tu cu toată sinceritatea: „în mine, adică în firea mea, nu locuiește nimic bun”? Crezi acest lucru cu privire la tine? Nu vei obține o libertate deplină, până ce nu vei fi sigur de acest lucru. Și nu vei ști ce este statornicia și stabilitatea în sufletul tău, până ce nu îl vei fi învățat.

  1. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga și-I zicea: „Dacă vrei, poți să mă curățești”. Lui Isus I S-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc. Fii curățit!”.

Marcu 1.40-42


Leprosul se îndoia de voința Domnului

Mai demult, lepra era incurabilă. Cel care era lepros avea o înfățișare desfigurată, extremitățile mutilate și era condamnat la o singurătate dezolantă. Lepra era contagioasă și de aceea un lepros era dat afară din comunitate.

Omul lepros din Evanghelia după Marcu avea o înfățișare care provoca dezgust. Familia și prietenii îl părăsiseră. Când a venit la Isus, s-a aruncat „cu fața la pământ” și L-a rugat să-l ajute. Se vedea limpede că omul era deznădăjduit (Luca 5.12).

Omul era pe deplin convins că Domnul are puterea să-l vindece și a spus: „Poți …”. El avea o credință mare! Dar ceva îl făcea nesigur: nu știa dacă Isus voia. El a spus cam așa: „Știu că Tu poți, dar nu sunt sigur dacă vrei!”. Ce regretabil este că leprosul nu cunoștea dragostea lui Isus!

Poate vă aflați într-o situație în care credeți că Domnul poate, însă nu sunteți sigur dacă El și vrea. – Ce a făcut Domnul aici? Lui Isus I S-a făcut milă de el și i-a zis: „Da, voiesc. Fii curățit!”. El S-a atins de bolnav și acesta a fost imediat sănătos. Domnul Isus Se uită și la dumneavoastră cu milă. El poate și vrea să-Și arate puterea pentru a vă ajuta și a vă binecuvânta.

Citirea Bibliei: Naum 1.1-15 · Proverbe 30.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DARNIC! – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă va fi la tine vreun sărac… să-ți deschizi mâna…” (Deuteronomul 15:7-8).


Dumnezeu le-a dat iudeilor următoarea poruncă: „Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna înaintea fratelui tău cel lipsit ci să-ți deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă față nevoilor lui” (Deuteronomul 15:7-8).

Dărnicia este cel mai nobil gest al omenirii. Oamenii darnici își concentrează timpul și eforturile pe ceea ce pot dărui altora, nu pe ce pot obține de la alții. Și cu cât dăruiești mai mult, cu atât mai bună devine atitudinea ta.

Mulți oameni nu înțeleg acest concept. Ei cred că suma averilor tale determină suma pe care ar trebui s-o dăruiești. Nu ceea ce ai contează, ci ceea ce faci cu ceea ce ai! Și lucrul acesta este determinat de atitudinea ta. O zicală cunoscută spune astfel: „Noi trăim prin ceea ce câștigăm, dar ne facem o viață prin ceea ce dăruim.” Slujirea altora este ceva ce poți începe să faci chiar de astăzi. Lucrul acesta ar putea fi: să petreci mai mult timp cu familia, să ajuți un coleg care dă dovadă de potențial, să ajuți oamenii din biserică sau din comunitate – de fapt, totul se reduce la amânarea împlinirii propriilor tale dorințe pentru a binecuvânta pe altcineva.

Biblia ne învață: „Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit” (Proverbele 31:9). Singura cale prin care poți păstra o atitudine de generozitate este să-ți faci obiceiul de a dărui din timpul tău, din atenția ta, din banii tăi și din resursele tale.

Autorul Richard Foster spune: „Simplul fapt de a renunța la bani sau la alte lucruri produce ceva în noi: distruge demonul lăcomiei.” Gândește-te la ce dăruiești deja, în ce proiecte ți s-a cerut să dăruiești și la ce ți-ar plăcea să contribui. Motivele pentru care dai curs unei rugăminți de a oferi sprijin financiar sau pentru care refuzi, pot să fie valide, dar sunt ele de la Dumnezeu? Gândește-te cum te simți când dăruiești, și lasă aceste sentimente să te călăuzească, întotdeauna!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 32: 17-32


Acest capitol şi următoarele pot părea dificile de înţeles, însă profeţiile pe care ele le conţin se pot înţelege mai uşor dacă le vom încadra între evenimentele de la sfârşit, atunci când toate puterile omeneşti şi naţionale care se vor fi luptat împotriva lui Israel vor fi zdrobite, pentru a face loc împărăţiei lui Hristos.

În această plângere (v. 16), soarta naţiunilor ne este prezentată întro formă simbolică. Ele se întâlnesc în Şeol, în mijlocul celor „ucişi de sabie” (v. 21; expresia se întâlneşte de trei ori în capitolul 32). Cea dintâi naţiune este Asiria ~ asirianul din ultimele zile, copacul puternic despre a cărui cădere ni s-a istorisit în capitolul 31. Este apoi Elamul (Persia), urmat de Meşec şi de Tubal (Rusia). Acolo sunt şi edomiţii (v. 29), prinţii Nordului (v. 30), sidonienii, precum şi „Faraon şi toată mulţimea lui” (v. 31). Mari sau mici, popoarele, după ce au „ţinut” pentru un timp mai lung sau mai scurt „actualitatea” pe scena mondială, se regăsesc în acest sinistru loc de întâlnire. Ce s-a ales de măreţia lor? La ce le-a folosit vitejia? Groaza pe care o răspândeau nu mai înspăimântă pe nimeni; dimpotrivă, „îşi poartă ruşinea” (v. 30). Tot ceea ce contează atât de mult în „ţara celor vii” (v. 26) este fără valoare în pragul veşniciei.

O singură întrebare se va pune atunci pentru oricine: este scris numele tău în cartea vieţii? (Apocalipsa 20.15).

30 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Din nou deci i-a întrebat: „Pe cine căutați?”. Și ei au spus: „Pe Isus din Nazaret”. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă”.

Ioan 18.7,8


Ce minunat să privim la felul în care Domnul Se poartă aici! Deși era în mare pericol, El nu face nimic pentru Sine, ci Își arată grija față de ucenicii Săi și Se așază pe Sine între ei și vrăjmașii Săi. Acest lucru ne amintește de David, care și-a pus viața în pericol luptând împotriva leului și ursului, pentru a-și salva oile.

În această împrejurare, Domnul i-a protejat pe ai Săi de un pericol fizic, însă, pentru noi, El a mers mult mai departe, astfel că, la cruce, S-a așezat între noi și un Dumnezeu sfânt. În relatarea din Ioan, mulțimea a venit să-L prindă pe Domnul, însă, în cazul nostru, păcatele erau acelea care Îl făceau pe Dumnezeu un Judecător față de noi. El declarase că urmarea păcatului era moartea, iar această moarte se cuvenea oricărui om care păcătuia. Știm că Domnul a constituit o excepție de la aceasta, fiindcă El n-a făcut păcat, n-a cunoscut păcat și în El n-a fost păcat. Totuși, El S-a așezat de bunăvoie între omul păcătos și Dumnezeul cel drept. A acceptat să fie făcut păcat și a luat asupra Sa pedeapsa care se cuvenea păcatului. El a spus: „Lăsați-i pe aceștia să se ducă”; și a murit pentru ca noi să fim liberi.

Care va fi deci răspunsul nostru la un asemenea act de jertfire? Este acela de a căuta să-I fim plăcuți lui Dumnezeu și, fiind liberi, de a ne devota voii și dorințelor Sale, în dragoste și în ascultare. Acest lucru ne aduce aminte de robul evreu care a refuzat să plece liber și a ales să rămână rob, pentru a-l sluji pe stăpânul său, fiindcă îl iubea și fiindcă se bucurase vreme de atâția ani de îngrijirea sa (Exod 21.2-6). Fie ca și noi să ne folosim libertatea pentru a-I sluji în dragoste Stăpânului nostru!

  1. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.

Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Isaia 33.17; 2 Corinteni 5.8


Să privim la lucrurile nepieritoare

Un colecționar de obiecte de artă se afla pe moarte. Când a văzut crucifixul în mâinile preotului care fusese chemat la patul lui, a aruncat o privire interesată asupra lui și a murmurat: „Fildeș… lucrare din Würzburg… valoare medie”. Apoi a închis pentru totdeauna ochii. – Toată viața și-o petrecuse ca expert și verificase și evaluase lucrări de artă punând următoarele întrebări: Cine este artistul? Din ce perioadă provine lucrarea? Ce valoare are? – Chiar și în pragul morții nu a putut să-și desprindă sufletul de lucrurile pământești.

Biblia ne arată, dimpotrivă, sfârșitul măreț al unor bărbați ai credinței, care se află în deplină contradicție cu exemplul amintit mai sus: Când era pe moarte, Iacov L-a adorat pe Dumnezeu, sprijinit pe căpătâiul toiagului său. Când fiul său, Iosif, și-a încheiat viața, nu le-a vorbit fiilor săi despre trecutul său glorios ca prim-ministru al Egiptului, ci le-a poruncit să-i ducă oasele în țara pe care le-a promis-o Dumnezeu (Evrei 11.21,22). Când Pavel se afla în fața morții de martir, dorea mult să se mute și să fie împreună cu Hristos (Filipeni 1.23). Când Ștefan era omorât cu pietre, el și-a înălțat ochii spre cer și L-a văzut pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7.56).

Citirea Bibliei: Mica 7.1-20 · Proverbe 29.20-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNEȘTE CU DEMNITATE! – Fundația S.E.E.R. România

„Apoi Dumnezeu a zis: „…el să stăpânească…” (Geneza 1:26)


La creație, Dumnezeu a spus un lucru interesant referitor la noi: „să stăpânim.” Cu alte cuvinte, El ne-a investit cu autoritate deplină pentru gestionarea propriei noastre vieți. Noi slujim ca agenți ai Lui pe pământ și trebuie să ne asigurăm că voia Lui este respectată. Însă trebuie să fim atenți, deoarece Satan va încerca să ne facă să-i dăm lui dreptul nostru de a stăpâni, sau să ne amăgească să credem că noi nu avem nicio putere, și că el o are din plin. Sau ne va încuraja să stăpânim peste viețile noastre pe baza propriilor noastre judecăți nedrepte și a părerilor noastre distorsionate.

Numai când stăpânești cu înțelepciune și trăiești după legile din Cuvântul lui Dumnezeu vei înțelege complet și deplin planul Său pentru viața ta!

Dumnezeu domnește peste tot universul, însă El ți-a încredințat ție domnia în sfera ta de influență; „Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” (Psalmul 115:16). Dumnezeu îți dă putere să faci alegerile corecte și să iei deciziile bune, și El Își exercită reacțiile pe măsura faptelor tale. Uneori stăm cu mâinile încrucișate, așteptând ca Dumnezeu să intervină, când de fapt El vrea ca noi să facem prima mișcare. Un pastor spunea odată că Dumnezeu „a păstrat o bază de granițe suverane, o sferă în care nu va lăsa omul să pătrundă, dar în același timp a deschis un orizont pe care noi îl administrăm, și în care El va răspunde în consecință.”

De exemplu, dacă vrei să ai o recoltă bogată, trebuie să semeni mult.

Dacă vrei să fii iertat, trebuie să-i ierți pe ceilalți.

Dacă vrei să umbli în binecuvântarea Lui, trebuie să umbli în ascultare.

Ești chemat să „domnești în viaţă prin Acel unul singur, care este Isus Hristos.” (Romani 5:17).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 30: 1-19


Domnul na uitat că Egiptul nu încetase să fie o cursă pentru poporul Său. Şi El va dovedi aceasta! În plus, El ia dat lui Nebucadneţar această ţară ca răsplată pentru lucrarea făcută împotriva Tirului (cap. 29.19,20). Loviturile pe care avea să le primească Egiptul ne amintesc de urgiile care, în timpul Exodului, pustiiseră ţara, râul şi canalele lui, idolii săi, locuitorii săi. Cea mai grozavă urgie a fost moartea întâilor născuţi, când Domnul ia judecat pe toţi zeii Egiptului (v. 13; Exod 12.12). La fel ca altădată, aceste mari judecăţi aveau ca scop să le arate egiptenilor cine este Domnul (comp. v. 19 cu Exod 7.5).

Într-adevăr, împlinirea tuturor acestor pedepse împotriva naţiunilor urmărea un scop, aşa cum se repetă, ca un refren, la sfârşitul fiecărei profeţii: „vor şti că Eu sunt Domnul” (23.49; 24.27; 25.5,7,11,17; 26.6; 28.24,26; 29.21; 30.19,26). Imposibil să nu iei cunoştinţă de Dumnezeul sfânt şi de cerinţele Lui în ceea ce priveşte păcatul! Astăzi însă, El încă Se descoperă ca Dumnezeul Mântuitor, în Isus Hristos. Îl cunoaşteţi voi în felul acesta? Toţi cei care nu vor săL cunoască acum în har vor avea dea face cu El mai târziu în judecată (Amos 4.12).

29 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez”.

Ioan 5.17


Această afirmație ne dezvăluie gloria Persoanei Sale. Într-un mod cu totul corect, iudeii interpretează aceste cuvinte ca semnificând faptul că El era „egal cu Dumnezeu”. Ele afirmă în mod clar dumnezeirea Sa și astfel constituie revelația gloriei Persoanei Sale. De asemenea, aceste cuvinte arată egalitatea dintre Fiul și Tatăl, întrucât Fiul face tot ceea ce Tatăl face. Mai mult, Fiul nu lucrează independent de Tatăl. Totul este făcut într-un acord perfect, într-o identitate desăvârșită de gânduri și de afecțiuni, fiindcă „Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El”.

Totuși, după ce a devenit Om, Domnul are grijă să mențină tot ceea ce este corect și perfect pentru această poziție. Astfel, în timp ce Își afirmă gloria de a fi egal cu Tatăl, El spune: „Fiul nu poate face nimic de la Sine”. Deși este egal cu Tatăl, El primește totul de la Tatăl. Egalitatea dintre Tatăl și Fiul nu înseamnă independența Unuia față de Celălalt, ca și cum ar exista doi Dumnezei. Existența a două Ființe supreme și atotputernice, în independență una față de cealaltă, este o imposibilitate. Prin urmare, Domnul spune: „Pentru că orice face El [Tatăl], acestea le face și Fiul la fel”.

Totuși, faptul că Fiul nu face nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând, ne arată clar că tot ceea ce Fiul face constituie manifestarea Tatălui. Dacă iudeii Îl vedeau pe Fiul, ei Îl vedeau pe Tatăl; dacă Îl respingeau pe Fiul, Îl respingeau pe Tatăl. Pasajul acesta nu doar că ne prezintă gloria Fiului, ci ne spune și că El Îl prezenta pe Tatăl în tot ceea ce făcea. În capitolul 4 din această Evanghelie, noi suntem aduși la Tatăl prin intermediul izvorului de apă vie care țâșnește în viața veșnică și, în consecință, ne închinăm. Aici, Tatăl este adus la noi în Persoana Fiului.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci Isus a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”.

Ioan 8.31,32


Și-a izgonit soția nevăzătoare când ea s-a pocăit

Trăia în China și era comunist. Luptase permanent împotriva diferitelor religii și a evangheliei. Dar, pe neașteptate, soția lui a devenit creștină. Această schimbare l-a surprins foarte mult, deoarece ea era oarbă și trăia foarte retrasă. A încercat totul pentru a o îndepărta de la credință. Văzând că nu reușește cu nimic, într-o seară a izgonit-o din casă.

Unde să meargă femeia? Era oarbă! S-a așezat pe scările casei. Tremurând de frig, a început să se roage pentru soțul ei. Și, într-adevăr, el a avut remușcări și i s-a făcut milă de ea. A chemat-o în casă și i-a spus: „Să ne împăcăm! Spune-mi, ce aș putea face pentru tine?”. – „Am nevoie de încurajare”, a răspuns ea. „Vrei să-mi citești ceva din Biblie?”

Soțul s-a decis cu greu să-i citească, dar, trecând peste voința lui, i-a îndeplinit această dorință. Curând, acest fapt a devenit obișnuință și îi citea zilnic soției din Cuvântul lui Dumnezeu. Cu timpul, și interesul lui a început să crească. Apoi a venit și ziua în care Dumnezeu a ascultat rugăciunile soției: acest comunist L-a primit pe Isus ca Mântuitor al lui personal! Mai târziu a făcut parte dintr-un grup de credincioși care duceau în țara lor, în condiții dificile, vestea bună despre răscumpărarea prin credința în Isus.

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5.16)!

Citirea Bibliei: Mica 6.1-16 · Proverbe 29.10-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEPĂȘEȘTE GRANIȚA „DAR DACĂ” – Fundația S.E.E.R. România

„Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:11).


Pastorul Andy Stanley scrie: „Pe măsură ce avansezi în relația ta cu Dumnezeu, El te va pune la încercare să vadă cât de strâns îți ții portofelul. E o chestiune de credință. Din când în când, Dumnezeu îți va arăta că trebuie să ieși din zona confortului tău financiar. Și dacă îți dorești cu adevărat să-L ai pe Dumnezeu la cârma finanțelor tale, trebuie să-L asculți. Există o graniță pe care trebuie să fii dispus s-o treci. Trebuie să fii dispus să ajungi acolo unde nu te mai poți baza pe rezervele proprii, ci doar pe cele ale lui Dumnezeu, Cel care îți poartă de grijă. Nu vorbim aici despre comportamentul iresponsabil în privința banilor. Vorbim de o atitudine în care glasul lui Dumnezeu se aude mai puternic decât gândurile de tipul „dar dacă”, din viața ta. Gândește-te la granița aceea ca la granița lui „dar dacă.” Vei știi că te-ai apropiat de ea când dorința ta de fi generos este asaltată de gânduri precum: „Dacă rata dobânzii se schimbă?” sau „Dacă crește inflația?”

Această graniță diferă de la persoană la persoană. Oricât de înspăimântător ți s-ar putea părea uneori, Dumnezeu îți dăruiește sămânța bunăstării cu un singur scop: ca s-o semeni. Dacă nu ne deschidem palmele ca să lăsăm sămânța să-și ia zborul, nu vom ști niciodată ce rod poate El să scoată din ea.” Iată un principiu biblic de care poți fi sigur întotdeauna: „Cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6).

Când faci pasul credinței și treci granița lui „dar dacă”, Dumnezeu îți promite că: „În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:11). Așadar, pune-te în mișcare; începe să semeni și privește să vezi ce se întâmplă.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 28:20-26; 29:1-7


După Tir, este rândul ca Sidonul, cetatea vecină şi aliată, să fie obiectul unei scurte profeţii. Sidonul de asemenea făcea parte dintre cetăţile care dispreţuiseră casa lui Israel (v. 24,26) şi care aveau să-L cunoască pe Domnul prin judecăţile Sale.

Patru capitole (29-32) sunt acum consacrate aproape în întregime Egiptului. Rivală Asiriei şi apoi Babilonului, această naţiune a jucat un rol considerabil în istoria lui Israel. Şi ea aspira spre o dominaţie universală, însă Dumnezeu a dat această putere lui Nebucadneţar, Egiptul ajungând, la rândul său, o provincie a marelui imperiu babilonian. Neam putea întreba de ce Dumnezeu a decis ca una dintre aceste naţiuni păgâne să domine lumea în locul celeilalte. Iată, unul dintre motivele pentru care Egiptul a fost doborât a fost falsa încredere pe care Israel şio pusese în el (cap. 29.6,16). Nu trebuia ca Iuda şi împăraţii lui să aibă dreptate să se sprijine pe Egipt.

De aceea a fost Egiptul „trestia frântă care, dacă se va rezema cineva pe ea, îi va înţepa mâna şi o va străpunge” (v. 6,7; Isaia 36.6). De câte ori, în credincioşia Sa, Domnul ne lipseşte şi pe noi de sprijinul pe care-l căutăm la oameni tocmai pentru a ne arăta deşertăciunea acestora şi pentru a ne învăţa să ne sprijinim numai pe El!

28 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru, Avraam, când era în Mesopotamia.

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.2,55


Chemarea lui Dumnezeu l-a separat pe Avraam de lume, iar aceasta a fost în vederea aducerii lui într-o altă lume – într-o țară despre care Dumnezeu a spus că i-o va arăta. Acum citim că Însuși Dumnezeul gloriei i S-a arătat lui Avraam, pentru a-l aduce pe Avraam în gloria lui Dumnezeu. În felul acesta, cuvântarea minunată a lui Ștefan, care începe cu Dumnezeul gloriei care S-a arătat unui om pe pământ, se încheie cu un Om care Se arată în gloria lui Dumnezeu, în cer.

 

La sfârșitul cuvântării sale, Ștefan a privit țintă către cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. Privind la Hristos în glorie, putem vedea planul minunat pe care Dumnezeu îl are în inima Sa atunci când ne cheamă afară din această lume. El ne-a chemat la glorie, ca să fim asemenea lui Hristos și cu Hristos, într-o scenă în care totul vorbește despre Dumnezeu și despre ceea ce El este în dragostea infinită a inimii Sale.

 

Dumnezeu nu i-a spus lui Avraam că, dacă va răspunde chemării Sale, îi va da imediat țara în stăpânire, ci că îi va arăta țara. La fel, dacă răspundem chemării Sale, El ne va face, ca și pe Ștefan, să-L vedem pe Împărat în frumusețea Sa, precum și țara cea îndepărtată. Privim în sus și Îl vedem pe Hristos în glorie.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său.

1 Ioan 5.11


Darul nespus de mare

Mulți oameni au ideea preconcepută că Dumnezeu a stabilit multe cerințe. Dar Noul Testament ne arată că Dumnezeu dă mai înainte de a pretinde ceva de la om. Și ce dă El? Darul Lui cel mai mare este Isus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu. Prin și cu Hristos, Dumnezeu vrea – dacă noi credem în Fiul Lui – să ne dăruiască nespus de mult. Printre daruri se numără:

  • Iertarea păcatelor și viața veșnică,
  • Un Mântuitor și un Ajutor, un Domn pe care merită să-L urmăm,
  • Cineva care ne iubește și pe care să-L iubim,
  • Un Izvor de bucurie permanentă pentru inimă,
  • Siguranță pentru inimă,
  • Deplină pace pentru suflet,
  • armă tare, cu care putem să biruim răul,
  • Dreptul de a ne numi copii ai lui Dumnezeu.

Fiecare om poate primi aceste daruri prin credință. Acceptați aceste daruri oferite de Dumnezeu! Nimeni nu o poate face în locul dumneavoastră.

Orice ofertă expiră la un moment dat; tot așa este și cu oferta lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Mica 5.1-15 · Proverbe 29.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INVESTEȘTE PENTRU ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)


Domnul Isus a dat următorul sfat unor oameni care erau îngrijorați în privința banilor: „Nu vă îngrijoraţi… Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele… toate aceste lucruri vi se vor da…” (Matei 6:31-33) – cu o condiție: să cauți Împărăția lui Dumnezeu! El va face lucrul acesta zi de zi dacă trăiești pentru El și dacă faci ca Împărăția Lui să fie principala ta preocupare.

Care este teama ta cea mai mare? Că nu vei avea destui bani sau că nu vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu peste finanțele tale? Dacă frica ta este că nu vei avea destul, atunci trebuie s-o biruiești. Dar dacă ți-e teamă că pierzi implicarea lui Dumnezeu în finanțele tale, atunci investește în ceva care nu va da faliment niciodată: Împărăția lui Dumnezeu. Vei semăna din abundență, și în consecință vei experimenta o pace care nu poate fi explicată rațional, și o bucurie care vine în urma faptului că știi că Dumnezeu este Cel care-ți asigură spatele, Cel ce te finanțează și Cel ce te binecuvântează.

Biblia ne spune: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Niciunul dintre noi nu poate scăpa de colapsul financiar. Un pastor spunea: „Când apare neprevăzutul, vom fi afectați. Averea noastră și probabil și venitul nostru vor suferi modificări.” Și în astfel de vremuri, când totul pare un haos general, tânjim să avem siguranța că nu suntem singuri. Vrem să știm cu certitudine că atunci când ne aruncăm poverile financiare asupra Tatălui nostru ceresc, El de fapt va avea mare grijă de noi. În mod ironic, pacea minții în domeniul financiar nu vine din rezervele proprii, ci din dărnicia pe care o arăți atunci când totul pare să nu aibă niciun sens. Disponibilitatea ta de a dărui acum este cea care garantează promisiunea lui Dumnezeu de a-ți da înapoi atunci când ai nevoie. De aceea este imperativ să semeni din abundență, de câte ori poți, pentru Împărăția lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 28:1-19


Strălucitul prinţ al Tirului, care se semeţeşte ca un dumnezeu, este obiectul unei profeţii personale. Pedeapsa care se abate asupra lui ne aminteşte de aceea care l-a lovit pe Irod pentru că acceptase măgulirile tirienilor şi ale sidonienilor: Glas de Dumnezeu, nu de om (Fapte 12.20-23). Sub această imagine a împăratului Tirului însă, Dumnezeu vrea să ne vorbească despre un personaj misterios şi redutabil, Satan însuşi. Prinţul lumii acesteia, cel căruia Tir îi este o imagine, se foloseşte de bogăţiile ei pentru a satisface poftele oamenilor şi a-i ţine în robie prin ele. Din versetele 12-15 aflăm că Satan n-a fost dintotdeauna Cel Rău, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al celor credincioşi. Heruvim strălucitor, plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe” (v. 12), el a fost perfect în căile lui, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în el (v. 15). Inima lui s-a ridicat până într-atât încât a dorit să-şi părăsească poziţia de creatură şi să devină ca Dumnezeu (v. 2; Isaia 14.13).

Mândria este numită „vina diavolului” (1 Timotei 3.6), deoarece ispitirea care l-a făcut pe diavol să cadă, eu sunt un dumnezeu” (v. 2), prezintă acelaşi motiv cu ispitirea cu care diavolul l-a făcut şi pe om să cadă, „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5). Dar Satan a fost învins de Hristos la cruce şi Biblia ne descoperă soarta grozavă care-l aşteaptă (Apocalipsa 20.10).

27 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Isaia 53.6


Da, El Însuși a făcut aceasta! Iată adevărata esență a acestei întregi lucrări! Dumnezeu a așezat păcatele noastre asupra lui Isus, iar El ne spune acest lucru în Cuvântul Său, astfel ca noi să-l cunoaștem potrivit autorității divine – o autoritate care nu poate minți. Dumnezeu a plănuit acest lucru și Dumnezeu l-a făcut – totul este de la Dumnezeu, de la început și până la sfârșit, iar noi nu avem decât să ne bazăm pe el, cu credința unui copilaș. Cum știu că Isus mi-a purtat păcatele în trupul Său, pe lemn? Prin aceeași autoritate care îmi spune că am avut păcate care au trebuit purtate. Dumnezeu, în dragostea Lui neasemuită, mă asigură – pe mine, un păcătos sărman, vinovat și care merita iadul – că El Însuși a rezolvat chestiunea păcatelor mele într-o manieră care a adus glorie numelui Său, în prezența întregului univers.

Dar cât de adâncă este taina crucii! Îl văd acolo pe Dumnezeu Însuși îndepărtând păcatele mele, așa cum El le-a cunoscut și le-a cântărit. Îl văd așezându-le pe capul binecuvântatului meu Înlocuitor și pedepsindu-L pe El pentru ele. Văd toate valurile și talazurile mâniei drepte a lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să mistuie sufletul și trupul meu în iad pentru eternitate; le văd abătându-se asupra Omului care a stat în locul meu, care m-a reprezentat înaintea lui Dumnezeu și care a purtat tot ceea ce eu meritam. Erau în joc gloria lui Dumnezeu, sfințenia Lui, măreția Lui eternă și cerințele înalte ale guvernării Sale.

Lăudat să fie Dumnezeul oricărui har care, în loc să ne trimită în iad din cauza păcatelor noastre, L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru acele păcate! Și, în toată această desfășurare a planului minunat de răscumpărare, Îl vedem pe Dumnezeul cel sfânt cum rezolvă problema păcatelor noastre și execută judecata asupra lor în Persoana Fiului Său preaiubit, etern și egal cu El Însuși, pentru ca torentul dragostei Sale să se poată revărsa în inimile noastre.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!

Matei 27.42


Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (4)

În a doua parte a versetului se spune: „pe Sine nu Se poate mântui!”. Sunt adevărate aceste cuvinte?

Pe de o parte, nu, pentru că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Împăratul lui Israel”, Alesul lui Dumnezeu, are „toată puterea în cer și pe pământ”. El este Creatorul și Susținătorul tuturor oamenilor. Cu câteva ore înainte, El le-a adeverit acest lucru. Ei au vrut să-L prindă și, când le-a spus: „Eu sunt”, „ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ” (Ioan 18.6).

Pe de altă parte, da, pentru că El vrea să-i mântuiască pe alții, și astfel nu a putut să Se mântuiască pe Sine. El a atârnat acolo, pentru că:

 

  • fusese vestit în Vechiul Testament ca Acela care „va mântui pe poporul Său de păcatele lui” (Matei 1.21);
  • a fost ascultător de Dumnezeul și Tatăl Său; de aceea S-a lăsat crucificat și S-a înjosit „până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8);
  • ne iubește; El a venit „să mântuiască ce era pierdut” (Matei 18.11). În calitate de Păstorul cel Bun, El „Își dă viața pentru oi” (Ioan 10.11).

El nu a vrut și nu a putut să Se mântuiască pe Sine, pentru că în urmă cu două mii de ani El Se gândea la noi! Și, pentru că nu S-a salvat pe Sine, poate acum să-i salveze pe alții!

Citirea Bibliei: Mica 4.1-13 · Proverbe 28.20-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISEȘTE-L PE DOMNUL ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

„Priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.” (Ioan 4:35)


Domnul Isus a zis: „Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.”

Astăzi, cineva care îți este apropiat s-ar putea să aibă nevoie disperată de dragostea lui Dumnezeu. Oare nu ar merita, cu riscul de-a fi respins, să cauți acea persoană care este pregătită și deschisă să răspundă la această dragoste? General vorbind, există cinci motive pentru care nu ne împărtășim credința mai des:

1) Credem că este doar datoria predicatorului s-o facă (dar vezi Faptele Apostolilor 1:8).

2) Nu suntem siguri de propria noastră mântuire (vezi Ioan 3:16).

3) Ne este teamă să nu fim respinși (vezi Luca 12:8-9).

4) Nu ne-am asumat responsabilitatea personală de a învăța cum să le spunem altora despre credința noastră (vezi 1 Petru 3:15).

5) Dragostea noastră pentru Hristos s-a răcit (vezi Apocalipsa 2:4-5).

Josh McDowell povestește despre un director de resurse umane căruia îi plăcea să-i facă pe potențialii angajați să se relaxeze, după care îi privea drept în ochi și îi întreba despre scopul lor în viață. Majoritatea erau șocați și se pierdeau cu firea în fața acestei întrebări. Într-o zi, după ce a discutat cu un bărbat pe nume Bob, directorul s-a aplecat spre el, l-a privit în ochi și l-a întrebat: „Și care este scopul tău în viață?” Fără să clipească, Bob a răspuns: „Să merg în rai și să iau cu mine cât de mulți oameni pot.” Directorul acela a povestit: „Pentru prima oară în cariera mea, am rămas fără cuvinte.”

Astăzi, destinul veșnic al cuiva poate depinde de disponibilitatea ta de a-i spune despre dragostea lui Dumnezeu. Acesta este planul lui Dumnezeu, și cuvântul Lui pentru tine azi: să le spui și altora despre Domnul Isus!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 26:1-6; 27:1-11


Capitolele 26, 27 şi 28 sunt consacrate Tirului, îmbelşugata cetate feniciană, stăpâna mărilor, principalul centru comercial al antichităţii. Aşa cum se bucură un negustor de dispariţia unui concurent vecin, şi Tirul s-a bucurat de nenorocirea Ierusalimului. Această bucurie nesănătoasă va deveni, cu siguranţă, motivul propriei sale ruine.

Capitolul 27 îi enumeră clienţii şi furnizorii şi inventariază lista bogată a produselor sale de negoţ. Tirul este o imagine a lumii cu bogăţiile ei. Oamenii au crezut dintotdeauna că sporirea nivelului de trai al populaţiei este mijlocul de a scăpa umanitatea de greutăţi şi de sărăcie. Şi ei nu contenesc să lucreze la această prosperitate materială, întregul lor efort ţintind spre a înfrumuseţa lumea, spre a face aici viaţa mai plăcută. Dar, departe de a aduce sufletele la Dumnezeu, această cursă a progresului nu a făcut altceva decât să dezvolte mulţumirea de sine (cap. 27.3b), pretenţia laodiceeană de a fi bogat şi de a nu avea nevoie de nimic.

Printre mărfurile scumpe ale Tirului vom căuta în zadar „aurul curăţit prin foc”, al dreptăţii divine, sau „hainele albe”, ale umblării practice, sau „alifia” pentru ochii credinţei, care este Duhul Sfânt! Pe acestea nu le putem „cumpăra” decât de la Domnul Isus (Apocalipsa 3.17,18)!

26 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Galateni 2.20


Acestea sunt cuvintele unui suflet care a înțeles că nu reprezintă nimic și că în el însuși nu există viață și nicio sursă de bunătate, ci că acestea se găsesc doar în Hristos. El știe că Dumnezeu Îl vede ca fiind „răstignit cu Hristos”. Totuși, Hristos a înviat, iar ceea ce lucrează în cel credincios este puterea acestei vieți de înviere, făcând inima să se reverse în adorare față de Domnul și să-I atribuie Lui, care trăiește în el, orice gând bun, orice cuvânt și orice faptă bună.

Viața veche a fost în întregime dată la o parte, ca fiind cu totul lipsită de valoare, însă n-a fost eradicată, fiindcă, vorbind din punct de vedere practic, deseori se întâmplă să fim umiliți prin manifestările ei păcătoase. Totuși, în ochii lui Dumnezeu, ea a fost înlăturată prin moartea lui Hristos. Prin urmare, ne putem socoti morți pentru păcat și vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, Domnul nostru. Aceasta este o chestiune de credință, nu de simțăminte sau de experiențe, deși, atunci când este recunoscută prin credință, vor exista cu siguranță simțăminte și experiențe potrivite cu această viață nouă. Ea este însă făcută o realitate pentru suflet doar prin credință.

Credinciosul trebuie să trăiască prin credință – prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta nu este un crez, nici un set de reguli prin care viața noastră să fie reglementată, ci credința îndreaptă ochii, în mod simplu, doar către Hristos. El este Standardul și nu poate exista vreunul mai înalt. Nici legea din Vechiul Testament nu poate lua acest loc al Său, fiindcă ea nu poate fi la înălțimea inimii lui Dumnezeu. Doar Hristos, binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine, poate ocupa acest loc. „Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți. Și, fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății” (Romani 6.17,18).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde.

Romani 15.4


„Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat speranță!”

Tribul Guanano din America de Sud este format din aproximativ o mie de aparținători. Unii dintre ei sunt creștini. De câțiva ani dețin Noul Testament în propria lor limbă. Ei au comparat vestea bună și istorisirile din Biblie cu tradițiile lor. Un bărbat din tribul Guanano a relatat:

„Noi avem propria noastră explicație la întrebarea de unde venim. Când am auzit versiunea lui Dumnezeu, că totul a început de la Adam și Eva, nu am putut să cred. M-am gândit că acestea sunt pur și simplu istorisirile omului alb. Dar, auzind tot mai mult despre istoria lui Dumnezeu cu omul, am înțeles tot mai bine că Biblia este adevărată și am fost convins. Tradițiile noastre nu ne-au dat nicio speranță. Conform lor, viața se termină la mormânt, rămânând doar plânsul și deznădejdea. Cuvintele lui Dumnezeu ne-au condus însă dincolo de mormânt. Acolo, la Hristos, vom avea parte de o glorie de neimaginat și îi vom revedea și pe cei dragi ai noștri. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat speranță!”.

„De aceea, aduceți-vă aminte că odinioară … erați fără Hristos, … fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos” (Efeseni 2.11-13).

Citirea Bibliei: Mica 3.1-12 · Proverbe 28.11-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FIREA PĂMÂNTEASCĂ ȘI OMUL CEL NOU – Fundația S.E.E.R. România

„Firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora…” (Galateni 5:17).


Biblia spune: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:16-17).

Astăzi vom vorbi despre patru principii imperative care te vor ajuta să câștigi bătăliile zilnice dintre firea pământească și omul cel nou:

1) Fii cinstit! Recunoaște faptul că trupul tău va căuta întotdeauna satisfacție în lucrurile rele… și că nu-și va lua nicio zi liberă!

2) Fii smerit! Recunoaște faptul că ești lipsit de putere și nu poți câștiga lupta fără ajutorul lui Dumnezeu. Prin dedicarea ta față de El, poți să beneficiezi de puterea Sa în acele momente cruciale ale fiecărei încercări. Și abilitatea ta de a face lucrul acesta va crește pe măsură ce exersezi tot mai mult disciplina spirituală. Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât devii mai puternic atunci când te confrunți cu ispita și cu necazul.

3) Fii disciplinat! E o chestiune personală; nimeni nu o poate face în locul tău. Apostolul Pavel scrie: „păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui” (Romani 6:12). Dacă altcineva trebuie să-ți pună frâu, și nu tu, acest lucru nu va da rezultate!

4) Fii treaz! În calitatea sa de militar, David ar fi trebuit s-o știe mai bine, dar Satan l-a surprins cu garda jos. Drept urmare, a ajuns să comită adulter cu Batșeba și apoi a regizat omorârea soțului ei în încercarea de a-și acoperi păcatul. S-ar putea să spui că ție nu ți se poate întâmpla așa ceva. Chiar crezi acest lucru? Iată ce spune apostolul Pavel, cel mai mare dintre apostoli (1 Corinteni 9:27): „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 25:1-17


Ca şi în cazul celorlalţi profeţi, anunţul judecăţii împotriva lui Israel este urmat acum de profeţiile împotriva naţiunilor (vezi Isaia 13-23; Ieremia 46-51). Capitolul 21 ni la arătat deja pe împăratul Babilonului stând în cumpănă dacă să atace Raba fiilor lui Amon înaintea Ierusalimului (cap. 21.19-21), iar versetele 1-5 din capitolul 22 cuprindeau avertismentul că va veni pedeapsa asupra acestor descendenţi ai lui Lot, dintotdeauna vrăjmaşi lui Israel. Cruţaţi pentru o vreme, amoniţii, în loc să tragă învăţăminte, s-au bucurat cu laşitate de loviturile care se abătuseră asupra templului, asupra ţării dispreţuite a lui Israel şi asupra împărăţiei lui Iuda (v. 3,6). Ei îşi bătuseră joc de Israel în nenorocirea lui (Proverbe 17.5). Dar Domnul „Îşi bate joc de cei batjocoritori”, afirmă Proverbe 3.34, citat în Noul Testament: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4.6; 1 Petru 5.5). Şi tocmai mândria care-i caracterizează pe Amon şi pe fratele lui, Moab (Ţefania 2.8; Isaia 16.6), va fi umilită de Domnul, prin faptul că va da ţara lor în stăpânirea unor prădători nomazi (v. 4 şi 10).

Edomul şi Filistia sunt deopotrivă foarte vinovate. Şi una şi alta au profitat de ruinarea lui Israel, pentru a se răzbuna cu cruzime pentru vechile lor înfrângeri (v. 12 şi 15). La rândul lor, ele vor avea de-a face cu răzbunarea Domnului.

25 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și șarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veți muri. Pentru că Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era plăcut pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea inteligență; și a luat din rodul lui și a mâncat; și a dat și soțului ei care era cu ea și el a mâncat.

Geneza 3.4-6


Când vorbim despre căderea omului, de obicei ochiul nostru nu bate mai departe de faptul că Adam și Eva au păcătuit, că au încălcat porunca lui Dumnezeu. În felul acesta, ei au devenit păcătoși care trebuiau să moară, fiindcă „plata păcatului este moartea”. Din punct de vedere spiritual, ei au murit imediat, iar mai târziu aveau să moară și din punct de vedere fizic. Moartea a fost starea în care ei au ajuns. Dacă nu se întâmpla ceva prin care să fie scoși din această stare, ar fi fost pierduți pentru totdeauna.

Dar aceasta nu este totul. Ceea ce ei au făcut a fost cu mult mai grav decât atât, pentru că adevărata semnificație a ceea ce șarpele a șoptit în urechea Evei a fost aceasta: «Ceea ce Dumnezeu v-a spus nu este adevărat; El nu este drept față de voi; nu vă iubește».

Eva nu l-a contrazis pe șarpe, ci l-a crezut. Acțiunile ei au dovedit acest lucru. Dacă L-ar fi crezut pe Dumnezeu atunci când El a zis că aveau să moară dacă mâncau din rodul acelui pom, n-ar fi mâncat din el. Iată ceea ce face ca păcatul omului să fie atât de cumplit. Nu este vorba doar de mâncatul din rodul unui pom interzis, ci de faptul că omul l-a crezut pe Satan, în loc să-L creadă pe Dumnezeu! Prin aceasta, Dumnezeu a fost dezonorat, iar gloria Lui a fost afectată – fapte nespus mai grave decât a mânca din rodul unui pom interzis.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus a zis:] „Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit”.

Ioan 10.9


Trebuia doar să apăsați clanța

Câțiva turiști au vrut să viziteze un castel vechi. Când s-au prezentat la administratorul castelului, acesta le-a dat o cheie și le-a spus: „Deschideți dumneavoastră poarta și așteptați-mă acolo; voi veni imediat”. Unul dintre ei a introdus cheia în broasca porții, dar nu a reușit să o învârtă. În zadar au încercat și ceilalți, până când a apărut administratorul.

„Nu putem deschide poarta”, a spus unul dintre turiști. „O, scuzați-mă”, a răspuns administratorul, „am uitat că înaintea dumneavoastră a intrat un alt grup de vizitatori în curtea castelului și poarta nu era încuiată. Trebuia doar să apăsați clanța pentru a intra.”

Când este vorba despre intrarea în cer, în comuniunea veșnică cu Dumnezeu, oamenii se comportă la fel. Dumnezeu Însuși a deschis ușa harului pentru mântuirea noastră, prin Fiul Său Isus Hristos și prin jertfa Sa de împăcare de la cruce. La aceasta nu putem adăuga nimic prin propriile noastre sforțări.

Ușa este deschisă! Noi trebuie numai să intrăm prin credință: Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața veșnică.

„Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL SUPRAVIEȚUIRII ÎN VREMURI GRELE – Fundația S.E.E.R. România

„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus…” (Filipeni 3:8).


Secretul supraviețuirii în vremuri grele nu constă în lucrurile pe care le știi, ci în persoanele pe care le cunoști. Tu spui: „În momentul de față, am mai multe necazuri decât a avut Iov!” Ei bine, atunci când lumea lui Iov s-a prăbușit, el a spus: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:10-12).

Nici viața apostolului Pavel nu a fost una comodă, iar el se descrie: „am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:26-28).

Parcurgând această listă plină de necazuri, prima întrebare care ne vine în minte este: „Cum a reușit?” Apostolul Pavel a deținut secretul supraviețuirii în vremuri grele. Care era oare? El a lăsat ca necazurile să-l apropie de Domnul: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10).

Îți dorești și tu să ai biruință în vremuri grele, la fel ca Iov și Pavel? Atunci apropie-te mai mult de Domnul – acesta este secretul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 24:1-27


Odată cu acest capitol începe o nouă diviziune a profeţiei. Ea este datată ca o zi solemnă care marchează debutul asediului final al Ierusalimului (comp. cu 2 Împăraţi 25.1). Domnul reia comparaţia cu cazanul (cap. 11.3) şi anunţă că nu numai conţinutul Său (locuitorii cetăţii) va fi consumat, ci şi cazanul însuşi (Ierusalimul cu rugina lui învechită) va fi topit în focul care se aprinde.

Ştim în ce stadiu va ajunge cetatea odată cu acest îngrozitor asediu (2 Cronici 36.19). Aceeaşi zi însă îi aduce şi lui Ezechiel personal doliul şi suferinţa: soţia îi este luată pe neaşteptate (v. 18). Astfel, prin propriile lui circumstanţe, profetul avea să-i înveţe pe fiii poporului său ce dureri urmau să se abată asupra lor atunci când Domnul avea să le ia ceea ce le era mai scump: capitala şi locaşul lor cel sfânt.

Avem aici o probă a faptului că un slujitor al lui Dumnezeu nu este scutit de a avea parte de încercările la care sunt supuşi cei în mijlocul cărora trăieşte. Şi cât de multe dureri au fost partea acestui om al lui Dumnezeu! Pentru a fi „un semn” pentru poporul său (v. 27), îl vedem supunându-se la tot ceea ce îi cere Domnul (comp. cu Psalmul 131.2). Chiar fără ca Domnul să ne ceară imperios sacrificii, El să găsească în noi instrumente supuse, ucenici ascultători!

24 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar sper în Domnul Isus să vi-l trimit în curând pe Timotei, ca să fiu și eu înviorat, când voi afla cele despre voi. Pentru că nu am pe nimeni de același gând, care să se îngrijească în adevăr de cele despre voi; pentru că toți caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos. Cunoașteți însă încercarea lui, că a slujit împreună cu mine pentru evanghelie ca un copil pentru tatăl său. Pe el deci sper să-l trimit îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

Filipeni 2.19-23


Timotei (5) – Căutarea intereselor lui Hristos

Adunarea din Filipi era în pericol. Două surori cu experiență în Domnul erau certate una cu cealaltă. Astfel de probleme se înmulțesc rapid! Adunarea îi trimisese prin Epafrodit un dar lui Pavel, care era întemnițat la Roma. Găsim în capitolul 2 al acestei epistole de mulțumire a lui Pavel patru exemple minunate cu privire la adevărata smerenie: pe Domnul nostru Isus, Exemplul suprem; pe Pavel, care se compară pe sine cu o jertfă de băutură turnată peste jertfa și peste lucrarea credinței filipenilor; pe Timotei; pe Epafrodit.

Pavel îl recomandă pe Timotei și scoate în evidență caracterul său de multe ori pus la încercare și dovedit a fi nespus de ales. Timotei fusese cu Pavel și cu Sila atunci când aceștia ajunseseră pentru prima dată la Filipi (Fapte 16). El slujise atunci ca un fiu împreună cu tatăl său. Acum Pavel îl trimitea pe Timotei acolo, ca pe unul care împărtășea împreună cu el aceleași simțăminte de grijă pentru starea sfinților. Lui Timotei îi păsa de sfinți. El nu încerca să-și facă un nume sau să dobândească vreo poziție, ci căuta interesele Domnului Isus Hristos.

La fel cum odinioară Iosif i-a căutat pe frații săi, la fel cum Fiul lui Dumnezeu a venit să-i caute pe cei pierduți și la fel cum Pavel avea o grijă constantă pentru toate adunările, tot așa Timotei căuta interesele altora, nu pe ale sale. Facă Domnul ca acest lucru să fie mereu înaintea ochilor tuturor fraților și surorilor, în slujirea lor pentru Domnul! În această lume, în timp ce toți caută propriile interese, atitudinea care va face bucurie inimii Domnului nostru este aceasta: „Nu privind fiecare la ale lui, ci fiecare și la cele ale altora” (Filipeni 2.4).

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.

Ioan 15.11


„Fericiți doar când nu sunt nefericiți”

Toți oamenii doresc să aibă parte de fericire. Unii cheltuie mulți bani și își cumpără cu ei doar o fericire îndoielnică, superficială. Alții sunt mai rezervați. Ei stau de partea actorului francez Jean Anouilh, pe care colegii săi l-au numit „cel mai sceptic om al secolului”. Anouilh a spus odată: „Cei care se descurcă în viață sunt fericiți doar când nu sunt nefericiți!”.

Domnul Isus Hristos este Unicul care poate da adevărata bucurie netrecătoare. Când îngerul a anunțat nașterea Sa, a spus: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie”. Isus le-a spus mereu ucenicilor Săi că legătura vie cu Dumnezeu îi va face fericiți și că vor avea o bucurie deplină a inimii.

Această bucurie, despre care vorbește Isus Hristos, nu depinde de împrejurările exterioare ale vieții. Acestea sunt de multe ori apăsătoare, chiar și pentru oamenii credincioși. Necazurile vieții pot să le răpească uneori bucuria exterioară, nu însă bucuria adâncă a inimii. În Ioan 15, Domnul Isus ne spune în ce consta bucuria Lui: El savura dragostea Tatălui Său, rămânând în ea. Această bucurie nu I-o putea lua nimeni și nimic.

Dragostea divină merge mult mai departe decât dragostea omenească, pentru că ea vine de sus și este fără margini. Marele Dumnezeu îi iubește pe ai Săi, le va purta de grijă și le va da pace în sufletul lor, chiar dacă împrejurările exterioare sunt potrivnice.

Citirea Bibliei: Mica 1.1-16 · Proverbe 27.19-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARMONIA DIN FAMILIA TA (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.” (Proverbele 14:29)


Nu este bine să-i permiți mâniei să explodeze de față cu cei pe care ți i-a dat Dumnezeu în grijă. Biblia ne învață: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27).

Satan nu vrea altceva decât să câștige o cale de a pătrunde în familia ta și s-o transforme într-un iad; de fiecare dată când izbucnești în mânie, pierzi teren în fața lui. De aceea Sfânta Scriptură ne spune: „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.”

Soluția pentru gestionarea mâniei este găsirea unor modalități sănătoase de-a o putea exprima, într-o așa manieră, încât să nu ajungă să rănească mai mult decât să ajute. E important să-ți împărtășești sentimentele, dar întotdeauna trebuie s-o faci într-un mod corect. Pentru că, la urma urmelor, nu ne interesează cine are dreptate și cine greșește, sau cine poate striga cel mai tare. Ne interesează să găsim soluția cea mai bună pentru toți. Înțelege un lucru: nimeni nu poate fi tot ce vrei tu tot timpul. E cu neputință să ai o relație de durată, plină de dragoste, fără să înveți să accepți slăbiciunile omenești. Așadar, în loc să rămâi cantonat pe defectele fiecăruia, concentrează-te asupra calităților colective ale familiei.

Neuropsihologul Paul Pearsall spune: „Cei mai mulți dintre noi ne-am da viața pentru un membru al familiei și cu toate acestea, de prea multe ori ne trăim viața, de zi cu zi, ca și cum familia ar fi un lucru de la sine înțeles.” Învață să te stăpânești; familia ta o merită. La urma urmelor, cine altcineva te iubește indiferent de ceea ce faci? Și unde altundeva poți merge ca să găsești mângâierea și tăria ce rezultă dintr-un astfel de sistem de sprijin? Așa că, păstrează armonia în familia ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 22:1-7;23-31


Ierusalimul este numit aici „cetatea sângeroasă” (v. 2). Toate clasele erau vinovate. Căpeteniile, asemeni unor lupi, vărsaseră sânge, călcaseră legea în toate felurile, distruseseră sufletele (v. 6,27); preoţii profanaseră lucrurile sfinte (v. 26); profeţii mincinoşi jefuiseră lucrurile de preţ, devoraseră sufletele (v. 25,28); poporul, de asemenea, prăduise şi asuprise pe cel nevoiaş şi sărac (v. 29). Zadarnic căutase Domnul un om care „să repare zidul” şi care, precum Moise, „să stea la spărtură” înaintea Lui pentru ţară (v. 30; Psalmul 106.23)!

Această dublă funcţie, de a veghea şi de a se ruga, corespunde misiunii creştinului! A veghea, pentru a împiedica pătrunderea răului şi a lumii în adunare şi în inimile noastre, şi a mijloci în rugăciune, pentru mărturia Domnului.

Importanţa pe care Domnul o acordă separării alor Săi este subliniată încă o dată de întreg capitolul 23. Sub imaginea crimelor comise de Ohola (Samaria sau cele zece seminţii) şi de Oholiba (Ierusalimul şi Iuda), Dumnezeu ne vorbeşte de alianţele vinovate încheiate de Israel cu ţările vecine: Egiptul, Asiria, Babilonul, precum şi de pedepsirea Israelului prin acestea. Atunci când un creştin întreţine legături cu lumea, adesea îşi va primi pedeapsa tocmai prin intermediul lumii.

23 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa zice Domnul: „Blestemat este omul care se încrede în om”.

Ieremia 17.5


Un credincios și-a pierdut locul de muncă pe nedrept și a căzut în depresie, plângându-se continuu că nu merita să fie tratat în felul acesta. O tânără credincioasă și-a șocat cunoscuții părăsindu-l pe soțul ei; când a fost întrebată despre motiv, a răspuns că acesta nu se ridicase la nivelul așteptărilor ei. O familie mai în vârstă s-a detașat de adunarea locală, fiindcă, au spus ei, n-au simțit dragoste acolo. Toți acești oameni au cel puțin două lucruri în comun: 1. au plângeri legitime; 2. își dărâmă propria viață.

Conștient sau inconștient, ei au hotărât că vor fi fericiți numai dacă alții se poartă așa cum trebuie. Au căzut în capcana așteptărilor omenești. Ieremia spune că această capcană este un blestem și o depărtare de Domnul, iar concluzia este că cel care cade în ea nu va vedea când va veni binele. Bineînțeles că omul care și-a pierdut locul de muncă știa că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu”, însă incorectitudinea altor oameni l-a împiedicat să se bucure de adevărul lui Dumnezeu. Tânăra soție nu mai dorea să audă despre eventualele calități ale soțului ei, iar familia mai în vârstă nu era deloc interesată de a face ea ceea ce este bine și de a le arăta celorlalți dragoste, în ciuda falimentului din adunare.

Cel mai rău efect al acestei capcane a așteptărilor omenești este că Îl scoatem pe Dumnezeu din gândirea noastră. Uităm cu privire la creștinism că el lucrează cu ceea ce aduce, nu cu ceea ce găsește. Ne hrănim cu greșelile oamenilor, nu cu perfecțiunile lui Hristos. Există însă speranță, acea speranță care vine prin a ne declara independența față de felul de trăire al celorlalți și prin a căuta ajutor de la Domnul, pentru a trăi în mod simplu doar pentru El. Aceasta este adevărata libertate!

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Niciun cuvânt murdar să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.

Efeseni 4.29


„Pune, Doamne, o strajă…”

Ia în inima ta hotărârea să-ți stăpânești limba. Împăratul David ne este exemplu, pentru că și-a propus: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba” (Psalmul 39.1).

Rezolvă problema cu oamenii față de care ai păcătuit cu vorba. Ești vinovat față de ei și Dumnezeu așteaptă să recunoști aceasta. Smerenia care vine odată cu această mărturisire te va păzi să nu-ți folosești a doua oară așa de repede și de greșit limba.

Biruie răul prin bine. Există așa de multe lucruri pozitive despre care poți vorbi, în loc să-ți folosești limba pentru vorbiri îndoielnice, nefolositoare sau rele.

„Păzește-ți inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4.23). Este important să-ți păstrezi inima curată, pentru a avea o limbă curată.

Trăiește zilnic în comuniune cu Domnul Isus. El dorește să umple inima ta cu Persoana Sa slăvită, ca să le vorbești altora despre El.

Gândește-te mereu cum a vorbit Isus Hristos. El „n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit viclenie” (1 Petru 2.21,22) și ți-a lăsat un model, ca să poți călca pe urmele Lui. „Pune, Doamne, o strajă gurii mele” (Psalmul 141.3).

Citirea Bibliei: Iona 4.1-11 · Proverbe 27.10-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARMONIA DIN FAMILIA TA (2) – Fundația S.E.E.R. România

„O casă dezbinată împotriva ei, se prăbuşeşte…” (Luca 11:17).


Se spune că „așchia nu sare departe de trunchi” și „mărul nu cade departe de pom”; Iacov din Vechiul Testament chiar a dovedit lucrul acesta. Aproape de sfârșitul vieții sale, când a fost să-și binecuvânteze fiii, lui Simeon și Levi Iacov le-a spus: „Blestemată să fie mânia lor” (Geneza 49:7). Comportamentul lor nu ar fi trebuit să ne surprindă, nu-i așa? În realitate, Iacov îi modelase prin propriul său exemplu (când și-a înșelat tatăl – vezi Geneza 27, și socrul – vezi Geneza 30). Iar mama sa a facilitat înșelătoria. Tiparele de comportament se transmit din generație în generație.

Cu alte cuvinte: „Cum e tatăl, așa și fiul!” Atitudinile și faptele tale vor duce fie la pieirea, fie la binecuvântarea copiilor tăi.

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6). Copiii tăi moștenesc mai mult decât înfățișarea ta. Ei ajung să-și însușească valorile învățate de la tine și dispozițiile emoționale pe care le-ai afișat. Nu-i implica în disputele tale maritale.

Biblia spune: „Mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9), iar copiii sunt o țintă ușoară pentru mânia îndreptată spre cine nu trebuie. Chiar și când izbucnirile tale nu îi au ca țintă, ei tot suferă efectele. De exemplu, șeful te disciplinează la locul de muncă, și pentru că nu te poți răzbuna, te întorci acasă ca un câine turbat și-i faci pe cei din jurul tău să umble ca pe ouă. Dacă ți se întâmplă asta, te sfătuim să reduci nivelul decibelilor! Nu-ți lăsa mânia s-o ia razna! Regele David a strălucit pe câmpul de luptă, dar pe frontul familiei nu s-a descurcat. Poate de aceea într-unul din psalmii de la sfârșit spune: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3).

Așadar, ai grijă ce transmiți copiilor tăi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 20:45-49;21:18-32


„Nu vorbeşte el în parabole?” (cap. 20.49), se spunea despre Ezechiel cu un oarecare dispreţ. Limbajul său părea dificil poporului doar pentru că acesta nu voia să înţeleagă. Tot aşa şi astăzi, cei necredincioşi invocă cu încăpăţânare dificultăţi ale Cuvântului şi se folosesc de ele ca de un pretext pentru a evita să i se supună.

În temutul capitol 21, sabia, cea dintâi dintre cele patru judecăţi devastatoare (vezi capitolul 14.21), iese din teacă pentru a pedepsi. Pentru a o mânui, Domnul Se foloseşte de împăratul Babilonului, pe care-l vedem la răscruce, ocupat să-şi consulte dumnezeii (v. 21).

Va începe el prin a ataca Ierusalimul, sau Raba fiilor lui Amon? În ochii lui Iuda, această ghicire părea falsă şi fără valoare (v. 23). Şi totuşi, ea era! Domnul însă, Cel care domină aceste lucruri, a hotărât distrugerea Ierusalimului (v. 27) şi sfârşitul împărăţiei. Coroana va fi îndepărtată de la „cel necurat, cel rău, maimare al lui Israel” (v. 25; cel necurat este cel care calcă în picioare binecuvântările lui Dumnezeu: comp. cu cap. 22.26 şi cu exemplul lui Esau, în Evrei 12.16).

De atunci încolo nu va mai fi niciun descendent al lui David pe tron, până la venirea lui Hristos, a „Aceluia Căruia Îi aparţine dreptatea” (v. 27).

22 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe.

Apocalipsa 3.5


Promisiunile făcute biruitorilor (8) – Îmbrăcați în veșminte albe

Adunarea din Sardes reprezintă acele adunări care au o reputație istorică de a fi loiale adevărului, însă care, în realitate, l-au părăsit de mult timp, iar acum nu au decât o mărturisire goală: „Îți merge numele că trăiești, dar ești mort” (Apocalipsa 3.1).

Totuși, Domnul le-a promis biruitorilor din mijlocul acestei adunări că „vor umbla cu Mine îmbrăcați în alb, pentru că sunt vrednici” (versetul 4). Existau deci câțiva care nu-și întinaseră hainele – care nu o apucaseră pe calea lumii, ci Îl urmaseră pe Hristos – arătând astfel că nu erau doar niște mărturisitori lipsiți de viață. Ei nu-și întinaseră veșmintele pe pământ, iar Domnul le promite că vor fi îmbrăcați în veșminte albe în cer.

Semnificația veșmintelor albe o găsim în Apocalipsa 19.8. Acolo ne este prezentată Mireasa Mielului (Adunarea), îmbrăcată în in subțire, care sunt faptele drepte ale sfinților. Faptele noastre de pe pământ, inclusiv umblarea în sfințenie și separarea de întinare, vor fi răsplătite în cer și se vor reflecta în acest veșmânt. Este important să remarcăm că acest veșmânt nu trebuie confundat cu cel care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea de mântuire (îndreptățire), și care este în întregime un rod al harului (Matei 22.11,12).

Veșmântul menționat în capitolul nostru este format din «toate faptele de credincioșie față de Domnul, fapte care au condus la separarea de nelegiuirea de pe pământ și care își vor avea răsplata deplină în viitor, printr-o manifestare eternă în prezența Sa» (E. Dennett). Am putea deci spune că acum țesem și coasem veșmântul nostru de răsplătiri, prin umblarea și prin lucrarea noastră aici, pe pământ. Lucrezi și tu la această haină?

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel care dă mărturie despre aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isuse!

Apocalipsa 22.20


Isus Hristos revine!

În Biblie citim despre un eveniment – cel mai prețios pentru omul credincios – care poate să aibă loc în orice moment, pentru că totul prevestește aceasta: Isus Hristos revine!

În urmă cu două mii de ani, Hristos a venit să aducă mântuire pentru oamenii pierduți. Acum va veni a doua oară, pentru a-i lua în cer pe toți adevărații credincioși, fie că au murit, fie că mai trăiesc: „Căci Însuși Domnul … Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi noi cei vii care rămânem vom fi răpiți împreună cu ei” (1 Tesaloniceni 4.16,17). Promisiunea Lui se va împlini: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi” (Ioan 14.3).

Biblia se încheie cu asigurarea că Isus revine. Toți aceia care nu cred în El și nu au iertarea păcatelor vor rămâne aici pe pământ, unde va începe un timp de judecăți cu pedepse nespus de grele.

Poate cineva zâmbește când citește aceste rânduri. Întotdeauna au existat oameni care s-au îndoit de revenirea Fiului lui Dumnezeu. „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul creației”. Dar „Domnul nu Își amână făgăduința; ci dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.3,4,8,9).

Isus revine! – Ești pregătit?

Citirea Bibliei: Iona 3.1-10 · Proverbe 27.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARMONIA DIN FAMILIA TA (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” (Efeseni 4:2).


Construirea unei relații bune și armonioase în familie seamănă cu zidirea unui zid: se pune o cărămidă peste altă cărămidă. Și mortarul care o susține este dragostea necondiționată, care nu condamnă și care nu este egoistă. Singurul mod prin care vei ști cât de bună a fost o sarcină pe care ai îndeplinit-o recent, va fi atunci când ea va fi testată de furtunile vieții. Una dintre cheile importante ale succesului în familie este comunicarea.

Așadar:

1) Fii creativ! Petreceți timp împreună ca familie. Sună-ți soțul sau soția de-a lungul zilei, și încercați să vă întâlniți uneori la prânz. Însoțește-ți copiii la școală sau la activitățile extra-școlare ca să poți discuta cu ei. Comunicarea se poate petrece oriunde, dar ea nu va avea loc decât dacă faci din ea o prioritate.

2) Identifică factorii care ucid comunicarea. Internetul, telefonul mobil și televizorul sunt principalii vinovați. O familie obișnuită petrece sub o oră, pe săptămână, în comunicare semnificativă, dar de cinci ori mai mult timp, în fiecare zi, uitându-se la televizor. Aceasta este o probă dificilă pe care trebuie s-o treci, dacă vrei să ai succes în familie.

3) Încurajează fiecare membru al familiei să-și spună punctul de vedere. Și când o vor face, nu critica și nu întoarce acuzațiile. Diferențele de opinie sunt sănătoase. Gestionate corect, ele pot duce la îmbunătățirea lucrurilor.

4) Fii conștient de modul în care interacționezi cu familia ta. Poate fără să-ți dai seama, ai adoptat un stil care stinge comunicarea. Oprește-te și ia aminte la aceste lucruri:

a) Ripostezi? Dacă da, acest lucru are ca efect înjosirea celorlalți și este umilitor pentru ei;

b) Domini? Acest lucru are ca efect intimidarea;

c) Izolezi? Asta aduce frustrare;

d) Cooperezi? Ei bine, iată un lucru de dorit, pentru că are ca rezultat încurajare.

Dacă ai obiceiul de a folosi orice alt stil de comunicare decât cel cooperant, începe numaidecât să lucrezi la o schimbare. Vei fi nevoit s-o faci, dacă dorești să zidești o bună relație cu familia ta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 20:30-44


Dumnezeu îi conduce pe ai Săi în pustiu nu numai pentru a le vorbi, ci şi atunci când vrea să-i disciplineze. Şi înţelegem de ce. Aşa cum părinţii nu-şi corectează copiii înaintea străinilor, ci îi iau deoparte, tot aşa şi disciplina aceasta este o chestiune care-i priveşte pe Dumnezeu şi pe răscumpăraţii Lui şi în care lumea nu trebuie implicată. În mod regretabil, noi ne temem adesea să rămânem singuri cu Domnul, din cauza unei stări rele a conştiinţelor noastre, şi de aceea căutăm să evadăm în vâltoarea vieţii cotidiene. Cu toate acestea, este absolut obligatoriu ca cei credincioşi să fie „curăţiţi”. Dumnezeu nu poate tolera la ei niciun compromis, niciun amestec. Cât despre cei care nu vor să-L asculte, n-au decât să slujească idolilor lor (v. 39; comp. cu Osea 4.17 şi cu Apocalipsa 22.11), dar să nu caute să pară că slujesc şi Domnului!

Ştim că toată generaţia oamenilor de război din Israel a murit în pustiu şi că numai copiii mici au intrat în Canaan (Deuteronom 2.14). Din nou, când va veni ceasul să fie adunate cele zece seminţii, în prezent risipite între naţiuni, Dumnezeu îi va lovi pe răzvrătiţii care nu vor fi intrat în ţara Lui. Numai după aceea El va putea primi jertfele poporului Său şiŞi va găsi plăcerea în el (v. 40,41; Maleahi 3.4).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: