21 Martie 2022
Și a fost așa: când fiii lui Israel au strigat către Domnul din cauza lui Madian, Domnul a trimis pe un profet la fiii lui Israel, care le-a zis: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am făcut să vă suiți din Egipt și v-am scos din casa robilor și v-am scăpat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor asupritorilor voștri și i-am alungat dinaintea voastră și v-am dat țara lor. Și v-am zis: ‹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți›. Dar n-ați ascultat de glasul Meu»”.
Judecători 6.7-10
Fiii lui Israel simțeau adânc asuprirea vrăjmașului, însă erau împietriți cu privire la vina păcatului lor. În loc să umble în libertate în țara care le fusese dată de moștenire și să se bucure de roadele sale, ei se aflau într-o stare de nesiguranță și lipsiți de toate bunurile. Domnul a auzit strigătele lor, însă, înainte de a le ridica un eliberator, conștiința lor trebuia atinsă, iar pentru aceasta le-a trimis un profet. Nu ni se dă niciun amănunt cu privire la identitatea lui, fiindcă ceea ce era important era mesajul lui. La fel ca mesajul lui Ioan Botezătorul, mesajul lui trebuia să pregătească o cale înaintea eliberatorului, care urma să sosească.
Profetul le-a reamintit că Dumnezeu îi scosese din Egipt și că le dăduse acea țară bună, potrivit plăcerii Sale și pentru gloria numelui Său. Însă, deoarece nu ascultaseră de glasul lui și slujiseră altor dumnezei, El îi dăduse în mâinile lui Madian. Dumnezeu dorea ca prin această pedeapsă să le fie trezită conștiința și să fie astfel aduși la pocăință.
Orice cădere trebuie măsurată după standardul sfințeniei lui Dumnezeu. De îndată ce conștiința era trezită și adusă în lumină, Dumnezeu avea să acționeze din nou în har față de poporul Său. Căderea și restabilirea slujesc drept ocazii pentru introducerea resurselor Sale nelimitate, care se găsesc în Hristos.
J. Redekop
Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini.
Isaia 46.4
O veche fotografie
Făcând ordine într-un sertar, George a găsit o fotografie din anii săi de școală. Au trecut șaptezeci de ani de când a fost făcută această fotografie în curtea școlii. Pe atunci el avea doisprezece ani.
Acest băiat vesel, îmbrăcat cu pantaloni scurți, care stă în partea dreaptă a dirigintelui lor este chiar el, George. Alături este Ferdinand, apoi Marius, iar lângă sunt Petru și Paul, cei doi prieteni nedespărțiți. Oare câți dintre acești cincisprezece băieți din fotografie mai trăiesc? Numai cinci…
George devine gânditor. Dacă el va fi următorul care va pleca de pe pământ? George este pregătit! De mai bine de șaizeci de ani are speranța vie care trece dincolo de viața pământească. El știe că Domnul Isus a purtat la cruce pedeapsa pentru păcatele lui. Mântuitorul Însuși îi dă siguranța aceasta prin cuvintele Sale: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).
Dar oare cei zece băieți care nu mai trăiesc L-au primit prin credință pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor personal…? Amintirile acestea îl fac pe George să preamărească harul măreț al lui Dumnezeu. Acest har l-a ocrotit din tinerețe și îi va fi pe deplin la dispoziție până la sfârșitul vieții sale pe pământ. Știind aceasta, este liniștit și consolat.
Citirea Bibliei: Iona 2.1-10 · Proverbe 26.20-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-L BĂGA ÎN SEAMĂ PE PÂRÂȘUL TĂU – Fundația S.E.E.R. România
„Pârâșul… a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10).
Un angajat al unei companii avea obiceiul de a le juca feste noilor angajați. Se apropia de ei și le șoptea: „Ei știu ce ai făcut!” după care pleca zâmbind. La început, persoana părea mirată. Apoi devenea agitată și se întreba: „Ce am făcut?” Apoi se gândea: „Cine sunt ei?” „Ce știu ei?” și „Ce spun ei despre mine?” Și pentru că până și cei mai nevinovați oameni au tendința instinctivă de a se ascunde și de a tăinui lucruri, noul angajat rămânea o zi întreagă cuprins de agitație.
Exact la fel procedează și Satan! El seamănă defăimare! Dar avem o veste bună: „pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor…” (Apocalipsa 12:10-11). Există o strategie eficace prin care putem reduce la tăcere vocea pârâșului. Care este aceasta? Adu-i aminte că sângele lui Isus Hristos te-a curățat de orice păcat. La fel cum Domnul Isus l-a învins pe Satan în pustie, tu îl poți învinge de fiecare dată bazându-te pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu dorește să te condamne. El dorește să știi că ești iubit, iertat și acceptat pe deplin. Apostolul Pavel scrie: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?… Hristos… stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:33-34). Așa că nu te mai învinovăți. Domnul Isus a venit ca să te elibereze, să-ți spună că pedeapsa pentru păcatul tău a fost îndepărtată și că puterea ei asupra vieții tale a fost înfrântă. Dumnezeu te consideră neprihănit prin sângele lui Hristos – și așa trebuie să te vezi și tu! (cum scrie în 2 Corinteni 5:21: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”).
de Jean Koechlin
Ezechiel 20:1-14
Bătrânii, cei care în urma primei lor vizite par să nu fi învăţat nimic (cap. 14), vin din nou la Ezechiel. Dumnezeu le-a enumerat ~ prin robul Lui de astă dată, nu printr-un limbaj simbolic ~ lista urâciunilor lui Israel, o listă tot atât de veche ca şi istoria acestui popor.
Ei s-au răzvrătit încă din Egipt; au refuzat să părăsească idolii şi n–au vrut să asculte de Cel care li Se revelase (v. 8). De aceea, pentru a Se face auzit, Domnul Şi-a dus poporul în pustiu. Nimic nu este mai impresionant ca liniştea pustiului. Este un mediu propice pentru a-L asculta pe Dumnezeu; acolo nu eşti distras de zgomote exterioare. Israel a primit acolo, în Sinai, rânduielile şi judecăţile Domnului (v. 10,11).
În pustie, Ioan va predica mai târziu pocăinţa şi venirea lui Mesia (Ioan 1.23). Tot în pustie, poporul va fi dus încă o dată înainte de venirea în putere a Domnului, pentru ca Dumnezeu să vorbească inimii lui (Osea 2.14). Moise, Pavel şi atâţia alţi slujitori au fost îndelung pregătiţi în pustie înainte de a intra în slujbă (Exod 3; Galateni 1.17,18).
Să nu refuzăm deci, iubiţi prieteni, această punere deoparte necesară, indiferent sub ce formă (singurătate impusă, boală lungă etc.) găseşte Domnul cu cale uneori să ne izoleze.
Mana Zilnica 