Mana Zilnica

25 Martie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și șarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veți muri. Pentru că Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era plăcut pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea inteligență; și a luat din rodul lui și a mâncat; și a dat și soțului ei care era cu ea și el a mâncat.

Geneza 3.4-6

Când vorbim despre căderea omului, de obicei ochiul nostru nu bate mai departe de faptul că Adam și Eva au păcătuit, că au încălcat porunca lui Dumnezeu. În felul acesta, ei au devenit păcătoși care trebuiau să moară, fiindcă „plata păcatului este moartea”. Din punct de vedere spiritual, ei au murit imediat, iar mai târziu aveau să moară și din punct de vedere fizic. Moartea a fost starea în care ei au ajuns. Dacă nu se întâmpla ceva prin care să fie scoși din această stare, ar fi fost pierduți pentru totdeauna.

Dar aceasta nu este totul. Ceea ce ei au făcut a fost cu mult mai grav decât atât, pentru că adevărata semnificație a ceea ce șarpele a șoptit în urechea Evei a fost aceasta: «Ceea ce Dumnezeu v-a spus nu este adevărat; El nu este drept față de voi; nu vă iubește».

Eva nu l-a contrazis pe șarpe, ci l-a crezut. Acțiunile ei au dovedit acest lucru. Dacă L-ar fi crezut pe Dumnezeu atunci când El a zis că aveau să moară dacă mâncau din rodul acelui pom, n-ar fi mâncat din el. Iată ceea ce face ca păcatul omului să fie atât de cumplit. Nu este vorba doar de mâncatul din rodul unui pom interzis, ci de faptul că omul l-a crezut pe Satan, în loc să-L creadă pe Dumnezeu! Prin aceasta, Dumnezeu a fost dezonorat, iar gloria Lui a fost afectată – fapte nespus mai grave decât a mânca din rodul unui pom interzis.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus a zis:] „Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit”.

Ioan 10.9

Trebuia doar să apăsați clanța

Câțiva turiști au vrut să viziteze un castel vechi. Când s-au prezentat la administratorul castelului, acesta le-a dat o cheie și le-a spus: „Deschideți dumneavoastră poarta și așteptați-mă acolo; voi veni imediat”. Unul dintre ei a introdus cheia în broasca porții, dar nu a reușit să o învârtă. În zadar au încercat și ceilalți, până când a apărut administratorul.

„Nu putem deschide poarta”, a spus unul dintre turiști. „O, scuzați-mă”, a răspuns administratorul, „am uitat că înaintea dumneavoastră a intrat un alt grup de vizitatori în curtea castelului și poarta nu era încuiată. Trebuia doar să apăsați clanța pentru a intra.”

Când este vorba despre intrarea în cer, în comuniunea veșnică cu Dumnezeu, oamenii se comportă la fel. Dumnezeu Însuși a deschis ușa harului pentru mântuirea noastră, prin Fiul Său Isus Hristos și prin jertfa Sa de împăcare de la cruce. La aceasta nu putem adăuga nimic prin propriile noastre sforțări.

Ușa este deschisă! Noi trebuie numai să intrăm prin credință: Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața veșnică.

„Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL SUPRAVIEȚUIRII ÎN VREMURI GRELE – Fundația S.E.E.R. România

„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus…” (Filipeni 3:8).

Secretul supraviețuirii în vremuri grele nu constă în lucrurile pe care le știi, ci în persoanele pe care le cunoști. Tu spui: „În momentul de față, am mai multe necazuri decât a avut Iov!” Ei bine, atunci când lumea lui Iov s-a prăbușit, el a spus: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:10-12).

Nici viața apostolului Pavel nu a fost una comodă, iar el se descrie: „am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:26-28).

Parcurgând această listă plină de necazuri, prima întrebare care ne vine în minte este: „Cum a reușit?” Apostolul Pavel a deținut secretul supraviețuirii în vremuri grele. Care era oare? El a lăsat ca necazurile să-l apropie de Domnul: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10).

Îți dorești și tu să ai biruință în vremuri grele, la fel ca Iov și Pavel? Atunci apropie-te mai mult de Domnul – acesta este secretul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 24:1-27

Odată cu acest capitol începe o nouă diviziune a profeţiei. Ea este datată ca o zi solemnă care marchează debutul asediului final al Ierusalimului (comp. cu 2 Împăraţi 25.1). Domnul reia comparaţia cu cazanul (cap. 11.3) şi anunţă că nu numai conţinutul Său (locuitorii cetăţii) va fi consumat, ci şi cazanul însuşi (Ierusalimul cu rugina lui învechită) va fi topit în focul care se aprinde.

Ştim în ce stadiu va ajunge cetatea odată cu acest îngrozitor asediu (2 Cronici 36.19). Aceeaşi zi însă îi aduce şi lui Ezechiel personal doliul şi suferinţa: soţia îi este luată pe neaşteptate (v. 18). Astfel, prin propriile lui circumstanţe, profetul avea să-i înveţe pe fiii poporului său ce dureri urmau să se abată asupra lor atunci când Domnul avea să le ia ceea ce le era mai scump: capitala şi locaşul lor cel sfânt.

Avem aici o probă a faptului că un slujitor al lui Dumnezeu nu este scutit de a avea parte de încercările la care sunt supuşi cei în mijlocul cărora trăieşte. Şi cât de multe dureri au fost partea acestui om al lui Dumnezeu! Pentru a fi „un semn” pentru poporul său (v. 27), îl vedem supunându-se la tot ceea ce îi cere Domnul (comp. cu Psalmul 131.2). Chiar fără ca Domnul să ne ceară imperios sacrificii, El să găsească în noi instrumente supuse, ucenici ascultători!