26 Martie 2022
Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20
Acestea sunt cuvintele unui suflet care a înțeles că nu reprezintă nimic și că în el însuși nu există viață și nicio sursă de bunătate, ci că acestea se găsesc doar în Hristos. El știe că Dumnezeu Îl vede ca fiind „răstignit cu Hristos”. Totuși, Hristos a înviat, iar ceea ce lucrează în cel credincios este puterea acestei vieți de înviere, făcând inima să se reverse în adorare față de Domnul și să-I atribuie Lui, care trăiește în el, orice gând bun, orice cuvânt și orice faptă bună.
Viața veche a fost în întregime dată la o parte, ca fiind cu totul lipsită de valoare, însă n-a fost eradicată, fiindcă, vorbind din punct de vedere practic, deseori se întâmplă să fim umiliți prin manifestările ei păcătoase. Totuși, în ochii lui Dumnezeu, ea a fost înlăturată prin moartea lui Hristos. Prin urmare, ne putem socoti morți pentru păcat și vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, Domnul nostru. Aceasta este o chestiune de credință, nu de simțăminte sau de experiențe, deși, atunci când este recunoscută prin credință, vor exista cu siguranță simțăminte și experiențe potrivite cu această viață nouă. Ea este însă făcută o realitate pentru suflet doar prin credință.
Credinciosul trebuie să trăiască prin credință – prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta nu este un crez, nici un set de reguli prin care viața noastră să fie reglementată, ci credința îndreaptă ochii, în mod simplu, doar către Hristos. El este Standardul și nu poate exista vreunul mai înalt. Nici legea din Vechiul Testament nu poate lua acest loc al Său, fiindcă ea nu poate fi la înălțimea inimii lui Dumnezeu. Doar Hristos, binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine, poate ocupa acest loc. „Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți. Și, fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății” (Romani 6.17,18).
L. M. Grant
Și toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde.
Romani 15.4
„Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat speranță!”
Tribul Guanano din America de Sud este format din aproximativ o mie de aparținători. Unii dintre ei sunt creștini. De câțiva ani dețin Noul Testament în propria lor limbă. Ei au comparat vestea bună și istorisirile din Biblie cu tradițiile lor. Un bărbat din tribul Guanano a relatat:
„Noi avem propria noastră explicație la întrebarea de unde venim. Când am auzit versiunea lui Dumnezeu, că totul a început de la Adam și Eva, nu am putut să cred. M-am gândit că acestea sunt pur și simplu istorisirile omului alb. Dar, auzind tot mai mult despre istoria lui Dumnezeu cu omul, am înțeles tot mai bine că Biblia este adevărată și am fost convins. Tradițiile noastre nu ne-au dat nicio speranță. Conform lor, viața se termină la mormânt, rămânând doar plânsul și deznădejdea. Cuvintele lui Dumnezeu ne-au condus însă dincolo de mormânt. Acolo, la Hristos, vom avea parte de o glorie de neimaginat și îi vom revedea și pe cei dragi ai noștri. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat speranță!”.
„De aceea, aduceți-vă aminte că odinioară … erați fără Hristos, … fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos” (Efeseni 2.11-13).
Citirea Bibliei: Mica 3.1-12 · Proverbe 28.11-19
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FIREA PĂMÂNTEASCĂ ȘI OMUL CEL NOU – Fundația S.E.E.R. România
„Firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora…” (Galateni 5:17).
Biblia spune: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” (Galateni 5:16-17).
Astăzi vom vorbi despre patru principii imperative care te vor ajuta să câștigi bătăliile zilnice dintre firea pământească și omul cel nou:
1) Fii cinstit! Recunoaște faptul că trupul tău va căuta întotdeauna satisfacție în lucrurile rele… și că nu-și va lua nicio zi liberă!
2) Fii smerit! Recunoaște faptul că ești lipsit de putere și nu poți câștiga lupta fără ajutorul lui Dumnezeu. Prin dedicarea ta față de El, poți să beneficiezi de puterea Sa în acele momente cruciale ale fiecărei încercări. Și abilitatea ta de a face lucrul acesta va crește pe măsură ce exersezi tot mai mult disciplina spirituală. Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât devii mai puternic atunci când te confrunți cu ispita și cu necazul.
3) Fii disciplinat! E o chestiune personală; nimeni nu o poate face în locul tău. Apostolul Pavel scrie: „păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui” (Romani 6:12). Dacă altcineva trebuie să-ți pună frâu, și nu tu, acest lucru nu va da rezultate!
4) Fii treaz! În calitatea sa de militar, David ar fi trebuit s-o știe mai bine, dar Satan l-a surprins cu garda jos. Drept urmare, a ajuns să comită adulter cu Batșeba și apoi a regizat omorârea soțului ei în încercarea de a-și acoperi păcatul. S-ar putea să spui că ție nu ți se poate întâmpla așa ceva. Chiar crezi acest lucru? Iată ce spune apostolul Pavel, cel mai mare dintre apostoli (1 Corinteni 9:27): „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
de Jean Koechlin
Ezechiel 25:1-17
Ca şi în cazul celorlalţi profeţi, anunţul judecăţii împotriva lui Israel este urmat acum de profeţiile împotriva naţiunilor (vezi Isaia 13-23; Ieremia 46-51). Capitolul 21 ni l–a arătat deja pe împăratul Babilonului stând în cumpănă dacă să atace Raba fiilor lui Amon înaintea Ierusalimului (cap. 21.19-21), iar versetele 1-5 din capitolul 22 cuprindeau avertismentul că va veni pedeapsa asupra acestor descendenţi ai lui Lot, dintotdeauna vrăjmaşi lui Israel. Cruţaţi pentru o vreme, amoniţii, în loc să tragă învăţăminte, s-au bucurat cu laşitate de loviturile care se abătuseră asupra templului, asupra ţării dispreţuite a lui Israel şi asupra împărăţiei lui Iuda (v. 3,6). Ei îşi bătuseră joc de Israel în nenorocirea lui (Proverbe 17.5). Dar Domnul „Îşi bate joc de cei batjocoritori”, afirmă Proverbe 3.34, citat în Noul Testament: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4.6; 1 Petru 5.5). Şi tocmai mândria care-i caracterizează pe Amon şi pe fratele lui, Moab (Ţefania 2.8; Isaia 16.6), va fi umilită de Domnul, prin faptul că va da ţara lor în stăpânirea unor prădători nomazi (v. 4 şi 10).
Edomul şi Filistia sunt deopotrivă foarte vinovate. Şi una şi alta au profitat de ruinarea lui Israel, pentru a se răzbuna cu cruzime pentru vechile lor înfrângeri (v. 12 şi 15). La rândul lor, ele vor avea de-a face cu răzbunarea Domnului.
Mana Zilnica 