23 Martie 2022
Așa zice Domnul: „Blestemat este omul care se încrede în om”.
Ieremia 17.5
Un credincios și-a pierdut locul de muncă pe nedrept și a căzut în depresie, plângându-se continuu că nu merita să fie tratat în felul acesta. O tânără credincioasă și-a șocat cunoscuții părăsindu-l pe soțul ei; când a fost întrebată despre motiv, a răspuns că acesta nu se ridicase la nivelul așteptărilor ei. O familie mai în vârstă s-a detașat de adunarea locală, fiindcă, au spus ei, n-au simțit dragoste acolo. Toți acești oameni au cel puțin două lucruri în comun: 1. au plângeri legitime; 2. își dărâmă propria viață.
Conștient sau inconștient, ei au hotărât că vor fi fericiți numai dacă alții se poartă așa cum trebuie. Au căzut în capcana așteptărilor omenești. Ieremia spune că această capcană este un blestem și o depărtare de Domnul, iar concluzia este că cel care cade în ea nu va vedea când va veni binele. Bineînțeles că omul care și-a pierdut locul de muncă știa că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu”, însă incorectitudinea altor oameni l-a împiedicat să se bucure de adevărul lui Dumnezeu. Tânăra soție nu mai dorea să audă despre eventualele calități ale soțului ei, iar familia mai în vârstă nu era deloc interesată de a face ea ceea ce este bine și de a le arăta celorlalți dragoste, în ciuda falimentului din adunare.
Cel mai rău efect al acestei capcane a așteptărilor omenești este că Îl scoatem pe Dumnezeu din gândirea noastră. Uităm cu privire la creștinism că el lucrează cu ceea ce aduce, nu cu ceea ce găsește. Ne hrănim cu greșelile oamenilor, nu cu perfecțiunile lui Hristos. Există însă speranță, acea speranță care vine prin a ne declara independența față de felul de trăire al celorlalți și prin a căuta ajutor de la Domnul, pentru a trăi în mod simplu doar pentru El. Aceasta este adevărata libertate!
G. W. Steidl
Niciun cuvânt murdar să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.
Efeseni 4.29
„Pune, Doamne, o strajă…”
Ia în inima ta hotărârea să-ți stăpânești limba. Împăratul David ne este exemplu, pentru că și-a propus: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba” (Psalmul 39.1).
Rezolvă problema cu oamenii față de care ai păcătuit cu vorba. Ești vinovat față de ei și Dumnezeu așteaptă să recunoști aceasta. Smerenia care vine odată cu această mărturisire te va păzi să nu-ți folosești a doua oară așa de repede și de greșit limba.
Biruie răul prin bine. Există așa de multe lucruri pozitive despre care poți vorbi, în loc să-ți folosești limba pentru vorbiri îndoielnice, nefolositoare sau rele.
„Păzește-ți inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4.23). Este important să-ți păstrezi inima curată, pentru a avea o limbă curată.
Trăiește zilnic în comuniune cu Domnul Isus. El dorește să umple inima ta cu Persoana Sa slăvită, ca să le vorbești altora despre El.
Gândește-te mereu cum a vorbit Isus Hristos. El „n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit viclenie” (1 Petru 2.21,22) și ți-a lăsat un model, ca să poți călca pe urmele Lui. „Pune, Doamne, o strajă gurii mele” (Psalmul 141.3).
Citirea Bibliei: Iona 4.1-11 · Proverbe 27.10-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ARMONIA DIN FAMILIA TA (2) – Fundația S.E.E.R. România
„O casă dezbinată împotriva ei, se prăbuşeşte…” (Luca 11:17).
Se spune că „așchia nu sare departe de trunchi” și „mărul nu cade departe de pom”; Iacov din Vechiul Testament chiar a dovedit lucrul acesta. Aproape de sfârșitul vieții sale, când a fost să-și binecuvânteze fiii, lui Simeon și Levi Iacov le-a spus: „Blestemată să fie mânia lor” (Geneza 49:7). Comportamentul lor nu ar fi trebuit să ne surprindă, nu-i așa? În realitate, Iacov îi modelase prin propriul său exemplu (când și-a înșelat tatăl – vezi Geneza 27, și socrul – vezi Geneza 30). Iar mama sa a facilitat înșelătoria. Tiparele de comportament se transmit din generație în generație.
Cu alte cuvinte: „Cum e tatăl, așa și fiul!” Atitudinile și faptele tale vor duce fie la pieirea, fie la binecuvântarea copiilor tăi.
Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6). Copiii tăi moștenesc mai mult decât înfățișarea ta. Ei ajung să-și însușească valorile învățate de la tine și dispozițiile emoționale pe care le-ai afișat. Nu-i implica în disputele tale maritale.
Biblia spune: „Mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9), iar copiii sunt o țintă ușoară pentru mânia îndreptată spre cine nu trebuie. Chiar și când izbucnirile tale nu îi au ca țintă, ei tot suferă efectele. De exemplu, șeful te disciplinează la locul de muncă, și pentru că nu te poți răzbuna, te întorci acasă ca un câine turbat și-i faci pe cei din jurul tău să umble ca pe ouă. Dacă ți se întâmplă asta, te sfătuim să reduci nivelul decibelilor! Nu-ți lăsa mânia s-o ia razna! Regele David a strălucit pe câmpul de luptă, dar pe frontul familiei nu s-a descurcat. Poate de aceea într-unul din psalmii de la sfârșit spune: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3).
Așadar, ai grijă ce transmiți copiilor tăi!
de Jean Koechlin
Ezechiel 20:45-49;21:18-32
„Nu vorbeşte el în parabole?” (cap. 20.49), se spunea despre Ezechiel cu un oarecare dispreţ. Limbajul său părea dificil poporului doar pentru că acesta nu voia să înţeleagă. Tot aşa şi astăzi, cei necredincioşi invocă cu încăpăţânare dificultăţi ale Cuvântului şi se folosesc de ele ca de un pretext pentru a evita să i se supună.
În temutul capitol 21, sabia, cea dintâi dintre cele patru judecăţi devastatoare (vezi capitolul 14.21), iese din teacă pentru a pedepsi. Pentru a o mânui, Domnul Se foloseşte de împăratul Babilonului, pe care-l vedem la răscruce, ocupat să-şi consulte dumnezeii (v. 21).
Va începe el prin a ataca Ierusalimul, sau Raba fiilor lui Amon? În ochii lui Iuda, această ghicire părea falsă şi fără valoare (v. 23). Şi totuşi, ea era! Domnul însă, Cel care domină aceste lucruri, a hotărât distrugerea Ierusalimului (v. 27) şi sfârşitul împărăţiei. Coroana va fi îndepărtată de la „cel necurat, cel rău, mai–mare al lui Israel” (v. 25; cel necurat este cel care calcă în picioare binecuvântările lui Dumnezeu: comp. cu cap. 22.26 şi cu exemplul lui Esau, în Evrei 12.16).
De atunci încolo nu va mai fi niciun descendent al lui David pe tron, până la venirea lui Hristos, a „Aceluia Căruia Îi aparţine dreptatea” (v. 27).
Mana Zilnica 