20 Februarie 2022
Și, luând pâine, mulțumind, a frânt și le-a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea!”. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.
Luca 22.19,20
Cu puțin timp înainte de a-Și da viața pentru noi, scumpul nostru Domn ne-a dăruit două simboluri – pâinea și vinul – cu ajutorul cărora să ne amintim de El. Atunci când ne aducem aminte de El, ne gândim la El, la viața pe care a trăit-o pe pământ, la moartea și la învierea Lui, la glorificarea Lui și la venirea Lui, care va avea loc în curând. Adevărata aducere-aminte de Domnul, prin intermediul acestor simboluri, implică o comuniune nespus de intimă cu El. Ceea ce Domnul dorește este acea părtășie deplină care izvorăște din El către cei ai Săi și care se întoarce de la cei ai Săi către El. Omul nu-I poate da nimic lui Dumnezeu, ci doar să întoarcă ceea ce a primit de la El.
S-a spus adesea că frângerea pâinii este cea mai importantă strângere. Pentru un creștin sănătos spiritual, care stă în comuniune zilnic cu Domnul său, frângerea pâinii este, într-adevăr, momentul cel mai important al săptămânii. Însă pentru creștinul aflat într-o stare nepotrivită, acest lucru nu este valabil. Pentru unul ca acesta, adunarea de rugăciune va fi esențială, căci nevoia lui este acută, fiind pusă în evidență de lipsa de concordanță dintre cuvintele lui și umblarea lui. Un astfel de creștin trebuie să mărturisească răceala sa de inimă și să ceară ca inima să-i fie deschisă pentru dorințele Domnului. Următorul lucru important pentru el este strângerea pentru slujirea Cuvântului, unde poate să audă de la Domnul acele lucruri care să-l facă să-L cunoască pe El și voia Lui. În felul acesta, frângerea pâinii va deveni pentru el ceea ce ea trebuie să fie.
Ne bucurăm noi de o adevărată comuniune cu Domnul la frângerea pâinii? Sau ea a devenit doar un ritual pentru noi?
J. van Dijk
L-au răstignit și împreună cu El alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc.
Ioan 19.18
Răstignit între „alți doi”
Acuzatorii Domnului Isus L-au răstignit între doi răufăcători, prezentându-L pe El, Cel curat și fără pată, ca cel mai mare răufăcător.
În Evanghelia după Ioan, cei răstigniți împreună cu El nu mai sunt numiți nici „tâlhari”, nici „răufăcători”, ci „alți doi”. Având în vedere crima revoltătoare comisă de oameni împotriva Domnului, noi ne aflăm cu toții la același nivel în fața Fiului lui Dumnezeu. Acești „alți doi” dintre oameni nu erau decât reprezentanții lumii vrăjmașe lui Dumnezeu.
Niște oameni ca noi I-au dat Fiului lui Dumnezeu acel loc rușinos pe cruce, în mijlocul răufăcătorilor. În harul Său nemărginit, Domnul însă a acceptat de bunăvoie acel loc. Acolo, la cruce, El a fost punctul central al gândurilor și hotărârilor lui Dumnezeu, așa cum a fost din veșnicie în sânul Tatălui.
După ce a făcut această lucrare minunată de mântuire, Domnul a pășit în mijlocul oamenilor mântuiți și, fără să Se rușineze de ei, i-a numit „frați”, salutându-i cu: „Pace vouă!”. Și astăzi, Domnul vrea să fie, așa cum ne-a promis, în mijlocul acelora care se adună în Numele Său.
Curând, în slavă, El va fi punctul central al tuturor răscumpăraților, iar noi Îi vom cânta Lui, Cel disprețuit odinioară, cântarea cea nouă: „Vrednic ești Tu!” (Apocalipsa 5.6-10).
Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PREGĂTEȘTE-TE PENTRU LUCRURI MARI! – Fundația S.E.E.R. România
„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:23)
Pentru a izbuti în viață, ai nevoie de multă înțelepciune (inclusiv pentru a face față criticilor tăi).
Este ceea ce-i diferențiază pe cei ce spun că își doresc reușita de cei ce sunt pregătiți să plătească prețul pentru ea. De exemplu, dacă te-ai rugat pentru un soț sau pentru o soție cu care să-ți împarți viața, întreabă-te dacă ești pregătit pentru sacrificiu și responsabilitate, care vin odată cu căsătoria. Ești o persoană stabilă? Ești lipsit de egoism? Ești suficient de matur ca să întreții o familie? Sau dacă Îl rogi pe Dumnezeu să-ți dezvolte afacerea, poți oferi servicii de calitate clienților tăi existenți? Cineva a glumit: „Un păun care se bazează pe penele sale este doar un alt curcan!”
Uneori suntem îndrăgostiți de imaginea succesului, dar nu am luat în calcul costul efectiv al succesului. E un lucru bun faptul că Dumnezeu nu ne dă automat tot ce-I cerem! Adesea, ne dorim ceva doar pentru că arată bine în viața altcuiva. Însă Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, știe că la momentul respectiv acel ceva ne-ar dăuna, pentru că nu suntem suficient de maturi ca să-l gestionăm. Dumnezeu ne pune la încercare cu ceea ce avem deja în scopul de a ne dezvolta perseverența și tăria. El observă modul în care gestionăm presiunile care însoțesc binecuvântările pe care ni le-a dăruit deja… și dorește să ne aducă în punctul în care refuzul Lui să nu ne afecteze, în punctul în care vom dovedi că am învățat să-L apreciem pe Cel ce dăruiește, nu darurile primite de la El. Doar ajunși în acel punct, Îl vom auzi spunându-ne: „Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri – intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23). Aceste cuvinte vor face uitate toate situațiile grele prin care ai trecut!
de Jean Koechlin
Psalmul 83
În timpul necazului celui mare, coaliţia naţiunilor enumerate în versetele 6-8 se va pune de acord să şteargă de pe pământ numele lui Israel (Isaia 10.24). Între acestea, un loc proeminent îl va ocupa Asiria (Asur, împăratul Nordului). În faţa acestei ameninţări cu exterminarea, cu mult mai teribilă decât a cunoscut vreodată acest nefericit popor (deja cu o istorie atât de tumultoasă), rămăşiţa credincioasă se va întoarce către Dumnezeu. Vrăjmaşii lor sunt, de fapt, vrăjmaşii Lui (v. 2), pentru că împotriva Lui a fost încheiată această alianţă (v. 5). Pe de altă parte, cei credincioşi sunt conştienţi că-I aparţin Domnului; ei sunt „cei ascunşi” ai Săi (v. 3), asemeni celor şapte mii din timpul lui Ahab care, în ciuda prigonirilor, nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal (1 Împăraţi 19.18). Într-adevăr, Dumnezeu nu Se poate lipsi să nu intervină atunci când toate aceste popoare, în nebunia lor oarbă, vor fi găsite făcându-I Lui război (v. 5; comp. cu Psalmul 2.2 şi cu Apocalipsa 19.19). Rămăşiţa credincioasă invocă eliberările din trecut, datele răsunătoare din istoria lui Israel (v. 9: Judecători 4; v. 11: Judecători 7 şi 8).
Noi, cei credincioşi, care nu vom avea de traversat aceste timpuri de groază, să dăm oare la iveală mai puţină răbdare sau o mai slabă încredere? Împotrivirea lumii ar trebui să aibă asupra noastră un singur efect: acela de a ne „arunca” mai lângă Domnul nostru.
Mana Zilnica 