Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar frații îndată i-au trimis, noaptea, la Bereea, pe Pavel și pe Sila, care, ajungând, au intrat în sinagoga iudeilor. Și aceștia erau mai aleși decât cei din Tesalonic; ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoința, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau așa. Deci mulți dintre ei au crezut, și dintre femeile grecoaice cu vază, și nu puțini bărbați. Dar, când iudeii din Tesalonic au aflat că și în Bereea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo, agitând mulțimile. Și atunci îndată frații l-au trimis pe Pavel să meargă spre mare; dar Sila și Timotei au rămas acolo.

Fapte 17.10-14


Timotei (2) – Creșterea în Domnul

Timotei, tânărul credincios pe care Pavel îl alesese pentru a merge împreună cu el și cu Sila în această călătorie misionară, a aflat repede cât de dificilă și de periculoasă era o astfel de lucrare. Dumnezeu, în îndurarea Sa, l-a cruțat de la a fi bătut cu nuiele, de la a fi pus în temniță și legat în butuci la Filipi, la fel ca Pavel și ca Sila. El a fost însă martor la felul cum Domnul a început o lucrare măreață în acea cetate și, la scurt timp după aceea, în Tesalonic, unde împotrivirea s-a manifestat de asemenea cu violență. Dragostea noilor convertiți s-a manifestat și ea, iar ei i-au trimis pe frații misionari noaptea la Bereea.

Scriptura scoate în evidență caracterul nobil al iudeilor din Bereea. Ei au comparat învățătura misionarilor cu Scripturile și, în consecință, mulți dintre ei – bărbați, femei și chiar greci – au crezut. Când iudeii din Tesalonic au venit și au agitat mulțimile din Berea, acești noi credincioși l-au trimis pe Pavel la Atena. Sila și Timotei au rămas, fără îndoială pentru a continua lucrarea pe care Domnul o începuse acolo. Pavel le-a trimis vorbă să vină la el.

Fiind îngrijorat cu privire la starea tesalonicenilor, Pavel l-a trimis pe Timotei la ei. Acesta în mod evident crescuse în Domnul, fiindcă Pavel îl numește: „fratele nostru și slujitor al lui Dumnezeu în evanghelia lui Hristos”. El l-a trimis să-i întărească și să-i încurajeze pe tesalonicenii de curând întorși la Domnul. Cât de bucuros a fost Pavel atunci când acest tânăr mesager credincios i-a adus vești bune cu privire la credința, la dragostea și la dorința lor de a-l revedea (1 Tesaloniceni 3.2,8)!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

Psalmul 121.5


Farul de la bicicletă

Trecuseră câțiva ani de la război. Pe vremea aceea, mașinile erau un lux; de aceea mă deplasam cu bicicleta pentru a duce evanghelia în casele oamenilor. De obicei eram bine primit, dar câteodată unii suportau cu greu vizita mea, iar alteori mă respingeau pe față. Într-una din gospodării, un tânăr m-a amenințat că „mă va călca în picioare”, dacă nu voi înceta cu vizitele.

Într-o seară eram iarăși pe drum, iar farul de la bicicletă lumina bine. O porțiune de drum trecea printr-o pădure și deodată … s-a făcut întuneric: farul s-a stins! Deoarece mai puteam cât de cât distinge drumul, am mers mai departe. Deodată, în spatele meu, cineva a ieșit dintr-un tufiș înjurând foarte tare. Acel tânăr mă pândise – dar „m-a ratat”, pentru că bicicleta mea era neluminată. I-am mulțumit lui Dumnezeu și am mers repede mai departe. La capătul pădurii, farul bicicletei a funcționat iarăși! Însă nu m-a surprins acest lucru. Tocmai avusesem parte de intervenția lui Dumnezeu.

Cu toții ne aflăm adesea pe drum. De câte ori nu Și-a ținut Dumnezeu mâna Sa asupra noastră, protejându-ne și ocrotindu-ne! Și cât de puțin am observat acest lucru și I-am mulțumit! Adesea am trecut la activitățile cotidiene sau ne-am plâns de întârzieri și de piedici!

Domnul ne va păzi la plecare și la venire (Psalmul 121.8)! Aceasta nu este doar o promisiune, ci o fericită realitate!

Citirea Bibliei: Estera 2.11-23 · Proverbe 19.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TREBUIE SĂ-I IUBEȘTI CHIAR DACĂ NU-I AGREEZI! – Fundația S.E.E.R. România

„Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos…” (Efeseni 1:5)


În Biblie, Dumnezeu ne poruncește să ne iubim unii pe alții. În mod interesant, El nu ne poruncește să ne placă unii de alții. Și este un lucru bun, întrucât poți iubi pe cineva și să nu-ți placă anumite lucruri la acea persoană. Apostolul Pavel scrie: „noi suntem lucrarea Lui” (Efeseni 2:10). Cuvântul „lucrare” vine de la grecescul poiéma (de la care avem cuvântul „poezie”). Și poezia este ceva variat și creativ; se creează în numeroase forme.

De aceea spune Biblia că Dumnezeu lucrează prin oameni diferiți în diverse feluri (vezi 1 Corinteni 12:6). El se folosește inclusiv de oamenii care nouă nu ne plac, sau cu care nu ne-am dori deloc să lucrăm… „Fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora” (1 Corinteni 12:7) și depinde de noi dacă folosim darul primit și dacă-l dezvoltăm. „El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire” (Efeseni 4:11-12). Cuvântul „desăvârșire” este un cuvânt interesant. El vine de la un termen medical din limba greacă. Doctorii îl foloseau pentru a descrie procesul prin care se punea la loc un os rupt. Oprește-te și privește astăzi în jurul tău.

Ai văzut vreodată atâtea inimi zdrobite, atâtea familii destrămate, atâtea vise năruite și atâtea vieți distruse – ca-n zilele noastre? Dar dacă noi, care pretindem că suntem urmașii lui Hristos, ne facem slujba cum trebuie, ei vor găsi ajutor și vindecare. Dumnezeu ne folosește pentru a sluji altora, pentru a ne iubi unii pe alții, pentru a ne onora unii pe alții și pentru a ne purta poverile unii altora. Când te gândești puțin, biserica este centrul de tratament al lui Dumnezeu pentru tot ce ne doare. Și dacă nu uiți lucrul acesta, Dumnezeu te va ajuta să-i iubești și să te înțelegi bine chiar și cu cei pe care nu-i agreezi.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 89:1-14


Îl găsim pe Etan ezrahitul ca şi pe Heman, autorul psalmului precedent, printre înţelepţii pe care numai Solomon îi întrecea în înţelepciune (1 Împăraţi 4.31). Deşi proveneau amândoi din aceeaşi familie a lui Zerah, fiul lui Iuda, înclinaţiile lor spirituale erau total diferite. În timp ce Heman nu ne vorbea decât de gropi (groapa cea mai adâncă), de locuri întunecoase, de furie şi de mânie, cuvintele care revin fără încetare în psalmul lui Etan sunt: „bunătate” şi „credincioşie”. Aceste caracteristici divine sunt reamintite şi celebrate tocmai pentru a da un răspuns în faţa neliniştii care umpluse psalmul anterior. Este ca şi cum Etan ar fi scris această „învăţătură” pentru a reanima credinţa fratelui său.

Doi prieteni credincioşi au astfel privilegiul de a se încuraja unul pe altul la a avea sau la a-şi întări încrederea (Proverbe 27.17; 1 Samuel 23.16). Dumnezeu este bun, Dumnezeu este credincios, aşa Îl cunoaştem şi noi şi de un astfel de Dumnezeu se leagă credinţa noastră, chiar dacă evenimentele par uneori să contrazică această bunătate şi această credincioşie (citiţi 1 Corinteni 1.9; 10.13). Privind la împrejurări, suntem adesea cuprinşi de nelinişte, însă, dacă ne gândim la Domnul şi la dragostea Lui plină de credincioşie, nu ne vom pierde niciodată curajul.

Versetele 3 şi 4 ne readuc în atenţie promisiuni făcute lui David şi seminţei Lui, adică lui Hristos (comp. cu 2 Samuel 7.16).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: