Mana Zilnica

27 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești gloria și onoarea și puterea, pentru că Tu ești Acela care ai creat toate și datorită voii Tale ele erau și au fost create!

Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune.

Apocalipsa 4.11; 5.9

La începutul capitolului 5 din Apocalipsa găsim această întrebare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”. În Vechiul Testament găsim de mai multe ori expresia „vrednic de moarte”. Cu adevărat, ca fii căzuți ai lui Adam, doar de moarte eram vrednici, deoarece cu toții am păcătuit, iar plata păcatului este moartea.

Ce minunat însă că, atunci când citim în Noul Testament, găsim în el mărturia despre un Om binecuvântat lipsit de păcat – despre Domnul nostru Isus Hristos! Evanghelia după Luca accentuează umanitatea Sa sfântă, simbolizată de floarea făinii, folosită la darul de mâncare. În Luca 23.15 avem verdictul lui Pilat: „n-a făcut nimic vrednic de moarte”. Aceasta este evaluarea omului, dar care este cea a lui Dumnezeu? „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea” (Matei 17.5). Mulțimile au dat și ele mărturia lor: „Toate le face bine” (Marcu 7.37).

În Apocalipsa 4 vedem cum Domnul este socotit vrednic fiindcă El este Creatorul tuturor lucrurilor. Despre ceruri se spune că sunt lucrarea degetelor Lui (Psalmul 8.3). Cât de măreț este El! Iar tot ceea ce El a creat a fost adus în ființă pentru voia și pentru plăcerea Sa.

În Apocalipsa 5 vedem că Domnul nostru este vrednic pentru un al motiv. Nu numai că existența noastră se datorează Lui, ca și Creator al nostru, însă aici vedem că, pentru noi cei care credem, El este Răscumpărătorul nostru. El este vrednic pentru că a fost înjunghiat. Cel Binecuvântat, care n-a fost vrednic de moarte, a fost totuși înjunghiat pentru cei care erau vrednici de moarte! Să începem lauda din Apocalipsa 5 chiar de aici, de pe pământ! El este cu totul vrednic de ea!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubești.

Geneza 22.2

Un Fiu preaiubit

Au trecut câteva milenii de când Dumnezeu i-a adresat aceste cuvinte lui Avraam și i-a cerut să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac. Avraam nu a putut înțelege atunci însemnătatea simbolică pe care noi o vedem în această jertfă, dar el a ascultat de Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu a fost descoperit prin venirea Domnului Isus și prin moartea Lui la cruce. De atunci, credincioșii pot vedea în fapta de credință a lui Avraam una dintre cele mai frumoase imagini despre „darul de nespus” al lui Dumnezeu. Versetul de astăzi ne amintește de trei adevăruri ale credinței, pe care noi le cunoaștem din Noul Testament.

În primul rând, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Niciun om nu ar fi putut înfăptui vreodată lucrarea de la cruce și nici rezolva problema păcatului, pentru că toți oamenii sunt din fire păcătoși. Și niciun om nu ar fi putut să-L proslăvească pe Dumnezeu în mod desăvârșit, așa cum a făcut-o Domnul Isus. Numai Dumnezeu Fiul a putut împlini această lucrare.

În al doilea rând, Domnul Isus a fost singurul Fiu al Tatălui. Aceasta ne arată relația unică pe care o avea cu Tatăl Său și legăturile profunde în Dumnezeire. Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu.

În al treilea rând, Avraam l-a iubit pe Isaac. Aceasta ne duce cu gândul la dragostea desăvârșită a Tatălui față de Fiul. Dumnezeu Și-a exprimat această dragoste în public, când Domnul Isus a fost pe pământ: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea” (Matei 3.17).

Citirea Bibliei: Estera 3.1-15 · Proverbe 19.8-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IZGONEȘTE FRICA! – Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)

S-ar putea să fii surprins de următorul fapt: mulți oameni, chiar și cei de succes, se luptă în fiecare zi cu frici neexprimate. Nu cumva ești și tu unul dintre ei?! Biblia ne asigură că „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Acum, dacă fricile noastre nu vin de la Dumnezeu, de unde vin? Din surse diferite:

1) Din felul în care ai fost crescut în familia ta.

2) Din faptul că te intoxici în fiecare zi cu știri, din care 99% sunt negative.

3) De la Satan. Ideea este că frica noastră nu vine de la Dumnezeu.

Cunoașterea sursei reale a temerilor tale este primul pas spre biruința asupra lor. Și Dumnezeu ți-a dat o armă puternică cu care să le învingi: „Dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Tu spui: „Da, poate dacă L-aș iubi pe Dumnezeu mai mult, nu mi-ar mai fi atât de frică!” Nu așa, în felul acesta pui carul în fața boilor. Oricât ai încerca, nu vei putea să-L iubești pe Dumnezeu în mod desăvârșit. Există o singură dragoste perfectă, și aceasta este dragostea Sa pentru tine. Și este necondiționată, cumpărată și plătită de Isus Hristos când a murit pentru tine pe crucea Golgotei. Când ți se descoperă dragostea, harul și bunăvoința lui Dumnezeu față de tine (nemeritate, primite pe nedrept, necâștigate), vei putea să te ridici și să „izgonești” frica, neliniștea, îndoiala, vinovăția, condamnarea și îngrijorarea. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu se bazează pe faptele tale, ci pe faptele lui Hristos. Când ai încredere în lucrarea lui Hristos (și nu în a ta!), ești acceptat și ești numit „preaiubitul Lui” și așezat în „Preaiubitul Lui”! (Efeseni 1:6). Ori, când ai siguranța acestui fapt, să știi că ai și puterea de a izgoni frica!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 89:15-29

Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul” (2 Corinteni 1.20).

Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană? „Am dat ajutor unui om puternic” (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic”? El este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15).

Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului” (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).