Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 7, 2022”

7 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi … Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos. Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată amintirea mea despre voi.

Filipeni 1.1-3


Pavel vizitase Filipi în cea de-a doua călătorie a sa misionară, atunci când Lidia și temnicerul fuseseră primii convertiți și formaseră prima adunare creștină din Europa. Acum, aflat în temniță la Roma, Pavel scrie această epistolă plin de bucurie acestor sfinți atât de dragi inimii sale. El remarcă harul care ajunsese până la ei, fiindcă acum ei Îl cunoșteau pe Dumnezeu ca Tată al lor, fiind aduși în această relație apropiată pe care nu o mai cunoscuseră înainte. Acum ei se bucurau de pacea cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos. Aceasta este partea tuturor copiilor lui Dumnezeu, deci și a noastră. O prețuim noi?

Dumnezeu începuse o bună lucrare în acești credincioși iubiți. Pavel era încrezător că El avea s-o ducă la bun sfârșit, până în ziua lui Isus Hristos (versetul 6). Aici gândurile ne sunt îndreptate către venirea Lui, când purtarea noastră este analizată și când ne sunt dăruite răsplătirile, iar Pavel le reamintește acestor credincioși: „Numai purtați-vă într-un chip vrednic de evanghelia lui Hristos” (versetul 27). Pavel se roagă ca dragostea lor să crească din belșug, pentru a fi în stare să deosebească cele mai alese lucruri, ca să poată fi curați, fără vină și plini de roadele dreptății (versetele 9-11). Să ne rugăm ca aceleași lucruri să fie valabile și pentru viețile noastre!

Cea mai mare dorință a lui Pavel era ca Hristos să fie preamărit în el, fie prin viață, fie prin moarte. El exprimă acest lucru în câteva cuvinte, care reprezintă cheia acestui capitol: „Pentru mine, a trăi este Hristos, și a muri, câștig” (versetul 21). Evanghelia glorioasă pe care Pavel o predica și viața pe care o trăia în slujba Domnului aveau o influență puternică și constrângătoare asupra creștinilor din zilele sale și asupra multor altora care au trăit de atunci, anume: a cheltui și a ne cheltui pentru Hristos viața noastră. Este aceasta dorința zilnică a inimilor noastre?

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu, Eu, Același, îți șterg fărădelegile pentru Mine și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

Isaia 43.25


Povara apăsătoare

Era vineri dimineața. La ghișeul poștei era multă lume. Unii au venit să ridice, alții să trimită, scrisori, colete sau bani.

Pentru a trece timpul mai usor, am pus mâna pe o revistă de sănătate care se afla pe o masă. Răsfoind-o, am constatat că în aproape toate articolele era vorba despre slăbit, despre greutatea ideală și despre hrană sănătoasă.

Imediat m-am gândit cât de important ar fi să cugetăm mai degrabă la felul cum putem scăpa de povara păcatului decât de greutatea corporală. Păcatul înseamnă tot ce am făcut rău și greșit în viață. Cu timpul, această povară devine foarte apăsătoare, la fel cum cineva suferă dacă este supraponderal. Unde găsim dieta corectă? Cum putem scăpa de vină în fața lui Dumnezeu?

În Fapte 3.19, apostolul Petru ne arată calea: „Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele”.

Aceasta este „dieta” corectă pentru a putea scăpa de povara păcatelor noastre: o mărturisire sinceră și credința personală în Isus Hristos care a murit la cruce pentru ștergerea vinei noastre. Atunci Dumnezeu ne ia toată povara și putem începe o viață nouă împreună cu El.

Citirea Bibliei: Osea 7.1-16 · Iacov 3.13-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNFRUNTĂ FRICA! (3) – Fundația S.E.E.R. România

„M-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat”. (Iov 4:14)


Frica poate fi devastatoare. De ce? Pentru că ea dă naștere la și mai multă frică! Și lucrul cel mai perfid în legătură cu frica este abilitatea sa de a exagera.

C. Everett Koop, fostul chirurg-șef al serviciilor publice de sănătate ale Statelor Unite în timpul președintelui Reagan, a spus odată: „Oamenii au un sentiment inadecvat referitor la ceea ce este periculos.” De exemplu, ți-e teamă să zbori? Dacă da, probabilitatea de-a muri înecat cu o bucată de mâncare, este mai mare decât aceea de-a muri într-un accident aviatic. Ți-e frică să nu fii ucis de hoți? Șansele sunt de două ori mai mari să mori practicând un sport, decât omorât de un hoț. Ți-e teamă de rechini? Anual, animalele domestice ucid mai multe persoane decât o fac rechinii. Ți-e frică de operații? Sunt de șaisprezece ori mai multe șanse să mori într-un accident de mașină decât în urma unor complicații chirurgicale.

Lucrurile de care ne temem rareori se transformă în realitate. În mintea noastră concepem dezastre care probabil (de cele mai multe ori) nu se vor întâmpla niciodată! Și când nu se întâmplă, noi credem: „A fost cât pe ce!” Adevărul este că gândurile noastre au fost singurele care au creat un pericol potențial pentru noi. Așadar, cum trebuie să-ți înfrunți frica? Punând în practică acest pasaj din Scriptură: „Celui cu inima tare (pornirile și caracterul), Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încrede-te în Domnul (dedică-te Lui, sprijină-te pe El, pune-ți nădejdea în El plin de încredere) pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (Isaia 26:3-4).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 47


Acest psalm exprimă bucuria care va umple inima credincioşilor atunci când, după judecăţile menţionate în Psalmul 46, Hristos Îşi va stabili Împărăţia. Israel va avea atunci o poziţie de întâietate faţă de toate celelalte popoare şi le va învăţa să-L laude în cântare pe Dumnezeu, să celebreze gloriile Sale, supremaţia Sa (v. 3,6; comp. cu Isaia 2.2,3). (Relaţiile poporului cu Dumnezeu fiind restabilite, remarcăm că reapare numele propriu, special, absolut, al lui Dumnezeu, Iahve; vezi deja Psalmul 46.7,11). Sunt gloriile Domnului Hristos care, în sfârşit recunoscut, Îşi ia titlul de „Împărat peste tot pământul” (Zaharia 14.9). Şi astfel înţelegem de ce noi, creştinii, nu-L numim pe Domnul Isus Împăratul nostru. Noi suntem cetăţeni ai cerului, nu supuşi ai împărăţiei de pe pământ! Domnul Hristos nu va domni asupra Bisericii, ci împreună cu ea; ea va avea aceeaşi poziţie pe care o are o regină alături de rege, soţul ei.

Oare vor putea cântările noastre să cuprindă atâta mărire, de vreme ce vom avea de celebrat nu numai un Împărat, ci şi un Mântuitor divin, un Domn înviat şi un Mire ceresc, care-si iubeşte Biserica şi care vine să o caute? Câte glorii sunt reunite în aceeaşi Persoană, glorii minunate care ar trebui să ne umple încă de pe acum gurile şi inimile cu cântecul etern al adevăraţilor adoratori!

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: