Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 22, 2022”

22 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

El i-a păstorit după integritatea inimii lui.

Psalmul 78.72


 

Un om fără integritate nu poate sta înaintea Domnului, nici înaintea familiei sale și nici înaintea altora. Fără integritate nu avem nicio mărturie, fiindcă nimeni nu va crede nimic din ce spunem. Nimeni nu se poate încrede în noi și nimeni nu ne poate încredința vreun lucru. Integritatea are o influență directă asupra tuturor legăturilor noastre cu ceilalți.

Orice lucru pe care îl facem în viața de zi cu zi și orice cuvânt pe care îl rostim sunt ca niște semințe pe care le plantăm. Fiecare sămânță pe care o semănăm va aduce un rod, fie bun, fie rău. Câteodată trec mulți ani până să se arate rodul, dar el va veni. Dacă nu trăim o viață evlavioasă și în rânduială, nu trebuie să fim șocați când vom vedea că ogorul nostru este plin de buruieni, în timp ce ne spunem nouă înșine și altora că noi plantăm grâu.

Să presupunem că ne grăbim să ieșim pe ușă pentru a ajunge la adunare și vorbim față de cei ai noștri într-un fel neprietenos, după care, atunci când ajungem la strângere deveni brusc extrem de amabili. Mai întâi, de ce a trebuit să întârziem? Ce mesaj transmit acțiunile noastre celor din familie? Că ne pasă mai mult de imaginea noastră publică, decât de ei? Că nu-i prețuim îndeajuns pentru a le transmite un mesaj consecvent cu privire la o viață trăită în evlavie și în rânduială? Acesta este mesajul pe care dorim să-l transmitem? Să nu ne înșelăm – ei văd clar cum stau lucrurile și sunt răniți în suflet de purtarea noastră! Acesta nu este felul în care trebuie să se poarte un om integru.

Dacă ne aflăm într-o astfel de situație, să mergem la tronul harului, după care să ne întoarcem la familiile noastre și să ne mărturisim greșeala! Cel mai probabil, ei ne vor ierta, însă aducerile-aminte rămân. Avem nevoie de integritate în viața noastră, înainte de a o putea arăta și de a o putea predica altora.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește.

2 Corinteni 12.9


„Harul Meu îți este de ajuns!”

Dumnezeu ne pune la dispoziție harul Său în toate situațiile. Totuși sunt foarte mulți oameni care trec prin suferințe mari, din cauza unor boli cronice, a unor dizabilități sau a altor constrângeri. Nici creștinii nu sunt scutiți de acestea.

Apostolul Pavel a avut și el parte de un „țepuș în carne” (versetul 7). Pavel I-a slujit lui Dumnezeu cu o dăruire deosebită. Poate ne-am fi gândit că Dumnezeu avea să țină departe durerea și boala de un astfel de om. Sau că l-ar fi vindecat la insistențele sale. Nu știm exact ce reprezenta acest țepuș în carne, dar acesta îl incomoda foarte mult și Pavel se simțea stânjenit în slujba lui. Apostolul a suferit mult din această cauză și s-a rugat de trei ori lui Dumnezeu să-i dea alinare și vindecare. La început, Pavel s-a rugat de două ori insistent lui Dumnezeu – și nu s-a întâmplat nimic. Poate și noi ne rugăm lui Dumnezeu pentru ajutor, dar nu-l vedem. Să așteptăm răbdători și să ne încredem în El! Intențiile Sale sunt doar bune!

Când s-a rugat a treia oară, răspunsul lui Dumnezeu a fost: „Harul Meu îți este de ajuns”. – Domnul nu a îndepărtat acel „țepuș în carne”, dar i-a dat lui Pavel harul necesar să-I poată sluji Lui cu bucurie. Acest „țepuș în carne” îl determina pe Pavel să apeleze tot timpul la harul bogat al Domnului. Ce mângâiere și ce încurajare puternică pentru apostol! Tot astfel, și pe noi Dumnezeu vrea să ne încurajeze în toate constrângerile vieții.

Citirea Bibliei: Ezra 4.1-16 · Proverbe 5.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DECIDE ȘI PĂSTREAZĂ-ȚI HOTĂRÂREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15)


Cei ce reușesc în viață își stabilesc prioritățile din timp, și le mențin zilnic. În felul acesta nu trebuie să le restabilească. E o idee bună din două motive:

1) Emoțiile sunt date la o parte. Dacă nu ești atent, poți lua o decizie care îți schimbă viața, bazându-te pe o situație temporară și nu pe voia lui Dumnezeu. Sau mai rău, să-ți bazezi deciziile pe sentimente! Dar când îți stabilești prioritățile în viață înainte să fii nevoit s-o faci, poți s-o faci fără ca emoțiile să te manipuleze sau să te controleze. În plus, șansele sunt mai mari să le stabilești cu onestitate. Iosua a făcut lucrul acesta, când a spus: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” E bine să-ți stabilești prioritățile din timp și pentru că

2) Gestionarea evenimentelor din viață devine mai ușoară. Odată ce ți-ai fixat care sunt lucrurile importante pentru tine, tu poți trăi bazându-te pe acele principii. Să zicem că ești un împătimit al curselor sau al jocurilor de noroc, și decizi să te oprești. Sarcina ta devine aceea de a-ți rearanja viața în lumina acestei decizii. Asta înseamnă probabil că nu vei mai vizita pista de curse sau că nu vei mai merge în vacanță la Las Vegas. Sau să zicem că dorești să zidești o căsnicie mai bună: asta ar putea însemna să petreci mai puțin timp la serviciu, sau practicând un hobby, și să planifici o seară în oraș cu soțul sau soția, săptămânal. E nevoie de onestitate, născută în rugăciune, pentru a ști care sunt adevăratele tale probleme, și apoi să iei o hotărâre bună în acest sens.

E nevoie de caracter și perseverență să-ți respecți hotărârea, odată ce ai luat-o. Lucrul minunat este că odată ce iei hotărârea corectă, apoi „încredinţezi lucrările în mâna Domnului, îţi vor izbuti planurile” (Proverbele 16:3). El îți va da putere în fiecare zi să trăiești conform acestor decizii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 61


Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.

„Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine” (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios Îl proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului” (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort”, ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)”, care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).

Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: