15 Ianuarie 2022
El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți, ca El să aibă întâietate în toate.
Coloseni 1.18
Până când Domnul Isus nu S-a înălțat, n-a existat nimeni în cer care să poată fi Cap al Trupului. Când omul, în persoana Fiului, a trecut prin moarte și a intrat în gloria lui Dumnezeu, a fost așezat la dreapta lui Dumnezeu „în cele cerești, mai presus de orice stăpânire și autoritate și putere și domnie și de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor”. Atunci Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, L-a dat să fie „Cap peste toate lucrurile, Adunării, care este trupul Său”. Aici deci ni se arată cu claritate că ideea de Cap al Trupului este direct legată de înălțarea lui Hristos, până atunci neputând exista nici mădulare ale Sale pe pământ (Efeseni 1.19-23).
De asemenea, Trupul nu putea fi format până la venirea Duhului Sfânt, pe care Cel Înălțat L-a primit de la Tatăl și L-a turnat asupra noastră; fiindcă ni se spune că „printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup” (1 Corinteni 12.13). Prin urmare, ideea că Hristos ar fi fost Cap al Adunării atunci când Se afla pe pământ sau în zilele imediat după învierea Sa nu are nicio bază în Scriptură. Putem privi la Domnul, acolo unde El Se află acum, știind că El a murit pentru păcatele noastre și că a înviat pentru îndreptățirea noastră; că El este viața, dreptatea și pacea noastră; că El este Capul Trupului Său, al Adunării. Pentru un astfel de har atât de îmbelșugat nu putem să nu ne prosternăm și să-L lăudăm pe Dumnezeu.
H. H. Snell
Așadar, … nu te poți dezvinovăți, căci, în ceea ce judeci pe altul, te condamni singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.
Romani 2.1
O predică usturătoare
„Mi-a plăcut predica de ieri”, a spus un țăran predicatorului care îl vizita, „dar mi-aș fi dorit să fi predicat mai tăios. Să nu mi-o luați în nume de rău!”
„Nu, dimpotrivă! Predica ar fi trebuit, într-adevăr, să fie mai clară.” – „Da, îndeosebi când ați vorbit despre pocăință și despre zgârcenie. Nici nu știți ce oameni zgârciți avem în biserică! Este scris în Biblie: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu! Această expresie trebuia subliniată mai mult.”
În sfârșit, predicatorul s-a ridicat să plece. Ușa de la cămară era întredeschisă și acolo se puteau vedea atârnând bucăți mari de șuncă și alte produse din carne – o adevărată abundență! Predicatorul a rămas o clipă pe loc și a spus: „Înainte să vin la dumneavoastră, am fost la văduva Câmpean. Știți că are șase copii. O duce foarte greu și are nevoie să fie ajutată. Dumneavoastră aveți aici așa multe bucăți de șuncă. Nu ați vrea să-mi dați una pentru doamna Câmpean?”. – „O bucată întreagă de șuncă? Este cam mult. Poate o bucățică din ea.” – „Nu, nu, ea are nevoie de o bucată întreagă. Sunteți un om bogat și nu vreți să dați măcar o bucată întreagă de șuncă?” – „Ei bine, dacă trebuie, fie, luați-o!”
Când țăranul a înmânat predicatorului bucata de șuncă, acesta l-a întrebat: „Acum a fost suficient de usturătoare predica aceasta?”. – „Da, puțin prea usturătoare”, a spus țăranul.
Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DE CE AI NEVOIE DE DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România
„A umblat cu Mine în pace şi în neprihănire…” (Maleahi 2:6).
Chiar din primul capitol al cărții Geneza, este evident faptul că o relație cu Dumnezeu reprezintă temelia pe care toate lucrurile din viața noastră trebuie clădite. Dacă încercăm să clădim pe orice altceva, construim pe nisip. De ce? Pentru că mai devreme sau mai târziu relația noastră cu pruncii noștri, cu frații sau surorile, cu soțul sau cu soția, cu părinții și cu prietenii se va destrăma. Dacă nu înțelegem că am fost creați cu o foame intensă după o relație cu Dumnezeu, nu vom înțelege de unde vin golul și singurătatea din interior. Și prin urmare, vom încerca (fără succes) să-l umplem… cu diverse lucruri:
1) Cu oameni; să ai persoana potrivită în viața ta te poate ajuta să-ți împlinești nevoia de iubire și intimitate emoțională… dar nimeni în afară de Dumnezeu nu poate umple golul spiritual din sufletul tău!
2) Cu lucruri; să deții diverse bunuri materiale îți poate da senzația de confort și bunăstare. Să ai bani îți poate da ocazia să faci fapte bune… ocazii la care cei mai puțin norocoși nu pot decât să viseze. Dar poți avea lucruri materiale și totuși să te simți singur și nefericit.
3) Cu religie; pe Dumnezeu nu-L interesează religia, pe El Îl interesează să aibă o relație cu tine! Religia devine semnificativă numai când duce la dezvoltarea acelei relații, fapt care nu se întâmplă întotdeauna. De multe ori regulile și regulamentele religioase pot deveni un inhibitor al relației cu Dumnezeu. Biblia este plină de oameni religioși care nu au reușit să se conecteze cu Dumnezeu. Uneori suntem atât de preocupați de datinile, tradițiile, ideologiile, învățăturile, doctrinele și principiile religioase, încât nu reușim să înțelegem că ceea ce contează, cu adevărat în viață, este o relație personală și zilnică cu Dumnezeu, bazată pe vorbire și ascultare. Așadar, tu ai nevoie de Dumnezeu – înainte de orice!
de Jean Koechlin
Psalmul 59
Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11‑18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi–a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-l ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). În timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte!” „Dumnezeul lui Israel, ridică-Te” (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El Îl cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-l scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita.” Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Îi celebrează aceste două trăsături ale Sale.
Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa” (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).