Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții.

Apocalipsa 2.7


Promisiunile făcute biruitorilor (1) – Pomul vieții

 

Aceste șapte adunări din Asia (o provincie romană aflată pe teritoriul actual al Turciei) sunt adesea privite din punct de vedere profetic. Caracteristicile fiecărei adunări ne oferă o viziune profetică asupra diferitelor perioade ale istoriei Bisericii, din vremea apostolilor și până la răpire.

Deși o astfel de viziune este nespus de interesantă, scopul nostru acum este acela de a privi la promisiunile făcute biruitorilor din aceste adunări. Biruitorul este un credincios, unul născut din Dumnezeu (1 Ioan 5.4,5), astfel că promisiunile sunt adevărate pentru toți credincioșii, din orice perioadă a istoriei Bisericii.

Această primă promisiune ne aduce înainte pomul vieții. Ce gânduri sunt trezite în inimile și în mințile credincioșilor de această expresie! Biruitorului îi va fi dăruit privilegiul de a fi părtaș la pomul vieții. În starea de inocență, Adam n-a trebuit să fie biruitor pentru a mânca din pomul vieții, fiindcă avea acces liber la el. Din nefericire însă, el a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului. După aceasta, drumul către pomul vieții a fost închis și păzit de heruvimi, pentru ca omul, în starea sa de păcat, să nu mănânce din el și astfel să fie pentru eternitate într-o stare de condamnare (Geneza 3.22,24).

În promisiunea făcută biruitorului, doar un pom este menționat – cel al vieții. În cer nu va mai fi niciun pom care să aducă păcatul și suferința, ca în primul paradis. Problema păcatului a fost rezolvată de Domnul Însuși, iar acum calea este deschisă prin lucrarea Sa încheiată. Vom avea astfel „drept la pomul vieții” (Apocalipsa 22.14). Heruvimii au păzit pomul vieții după căderea omului, de aceea, cât de izbitor este faptul că, în cartea Apocalipsa, un înger este cel care nu numai că nu-l împiedică pe Ioan să ajungă la pomul vieții, ci chiar îl conduce acolo (Apocalipsa 22.2)! Nu mai există nicio sabie învăpăiată acolo. Omul răscumpărat va trăi pentru totdeauna în paradisul ceresc. Această promisiune trebuie să bucure pe orice învingător!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din vistieriile Lui.

Psalmul 135.7


Dumnezeu scoate vântul din vistieriile Lui

Cu siguranță, cu toții am văzut sau chiar am avut parte de un viscol cu lapoviță iarna sau de o ploaie de vară care s-a pornit dintr-odată, cu fulgere și tunete și mult prăpăd. În astfel de situații, omul stă neputincios și nu poate să schimbe nimic: doar privește și se minunează de autoritatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.

Uneori, chiar și oamenii sunt luați pe sus de un vânt puternic sau sunt îngropați în avalanșe de zăpadă. Și totuși, omul crede că poate controla totul, producând zăpadă artificială pentru distracția lui de o clipă; ba mai mult, testează cum ar putea aduce și ploaie atunci când are nevoie de ea. În versetul de astăzi însă am citit că Dumnezeu dă naștere ploii. El scoate și vântul din visteriile Lui.

Cât de mult s-a înălțat omul în mândria lui, nesocotindu-L pe Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor! Dumnezeu Se uită din ceruri să vadă „dacă este vreunul … care să-L caute” (Psalmul 53.2).

Ce vei face dacă nu peste multe minute vei trece din această viață, fie și din cauza unei catastrofe naturale, și Îl vei întâlni pe Dumnezeul cel sfânt? Dacă nu ți-ai recunoscut vina pe acest pământ, atunci vei fi pierdut pentru veșnicie. Dincolo de moarte nu mai este scăpare. De aceea omului i se oferă șansa doar cât timp trăiește să-și pună viața în rânduială cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REÎNNOIEȘTE-ȚI DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi…” (Apocalipsa 2:5).


Adresându-se bisericii din Efes, Domnul Isus atenționează: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi… Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce- te la faptele tale dintâi.” (Apocalipsa 2:2-5).

Adu-ți aminte de zilele tale din trecut, când te-ai întors la Dumnezeu… și amintește-ți cât erai de entuziasmat când vorbeai despre Domnul. Reamintește-ți cum petreceai timp în rugăciune în fiecare zi, și cum plecai din prezența Sa întărit. Nu te mai săturai de Biblie! Cuvântul Său era plin de perspective proaspete care îți încântau sufletul și care te provocau să ai o relație și mai profundă cu El. Nu ratai nicio ocazie de a vorbi cu alții despre Domnul. Umblarea ta cu El era constantă, îți aducea împlinire și reprezenta punctul central al vieții tale!…

Ce s-a întâmplat? Ai ajuns cumva în aceeași stare în care erau creștinii din biserica din Efes, cărora le-a vorbit Domnul Isus? Dacă este așa, înțelege că Dumnezeu nu-ți va întrerupe programul aglomerat și nu-Și va grăbi pasul ca să te prindă din urmă. Nu, tu trebuie să încetinești ritmul ca să mergi în rând cu El. El nu poate fi strecurat în tiparul zilnic al vieții tale complicate; trebuie să alegi să-L pui pe El pe primul plan și să-L păstrezi acolo.

Astăzi, Domnul îți vorbește prin aceste cuvinte: „Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 60


Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, care relatează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare sar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care nil zugrăvesc versetele 13 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creştinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 „deja ilustrată prin victoriile lui David” „mai mult decât biruitori”. După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost scris special „spre învăţătură”. David a învăţat şi ne aminteşte şi nouă că „zadarnic este ajutorul omului” (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari” (v. 12).

„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-l înalţe pentru adevăr” (v. 4). Să-l înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!

Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraţilor Domnului, caracterul lor de „preaiubiţi” (v. 5), precum şi mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: