19 Ianuarie 2022
În ziua a șaptea, când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit … celor șapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș să aducă pe împărăteasa Vasti înaintea împăratului cu coroana împărătească, pentru ca să arate frumusețea ei popoarelor și căpeteniilor: pentru că era frumoasă la înfățișare … Estera a chemat pe Hatac, unul dintre famenii împăratului pe care el îl pusese înaintea ei, și i-a dat o poruncă pentru Mardoheu, ca să afle ce este aceasta și pentru ce este aceasta.
Estera 1.10,11; 4.5
Famenii din Scriptură (3)
În ce privește poporul pământesc al lui Dumnezeu, famenii sunt menționați numai în legătură cu domniile împăraților nelegiuiți. Astfel, câțiva fameni au aruncat-o pe Izabela de la fereastra palatului ei, la îndemnul lui Iehu, care tocmai fusese uns împărat la porunca lui Dumnezeu. Mai citim despre fameni atunci când au împărățit cei din urmă împărați nelegiuiți ai lui Iuda. Acolo aflăm despre Ebed-Melec, un famen temător de Dumnezeu.
În ce privește împărații păgâni, aceștia au fost întotdeauna lipsiți de respect față de supușii lor, oameni creați de Dumnezeu. Romani 1 ne arată imoralitatea cumplită în care omenirea a căzut atunci când a încetat să-I fie recunoscătoare lui Dumnezeu și să-I dea slavă. O astfel de imoralitate și o astfel de lipsă de respect față de Dumnezeu sunt tot mai vizibile și astăzi, într-o lume așa-zis creștină.
Famenii sunt menționați în legătură cu imperiul babilonian și chiar mai des în legătură cu cel medo-persan. Doisprezece fameni de la curtea persană, având poziții înalte, sunt menționați pe nume în cartea Estera, precum și alții, cărora nu li se dau numele. Valoarea pe care Dumnezeu o dă femeilor, precum și planul Său cu privire la relația de căsătorie erau cu totul nesocotite în rândul celor mari și puternici. Această neorânduială necesita prezența famenilor, care trebuiau să vegheze asupra femeilor și să împiedice orice contact – chiar și acele contacte dintre cele mai normale – cu cei apropiați de parte bărbătească. Deși unii fameni au dobândit poziții de mare putere și influență, fie spre bine, fie spre rău, totuși practica oamenilor de a-i face fameni pe unii semeni de-ai lor era cu totul contrară gândurilor lui Dumnezeu legate de binecuvântarea omenirii.
E. P. Vedder, Jr.
Eu aștept pe Domnul; sufletul meu așteaptă și în cuvântul Lui nădăjduiesc.
Arătăm că suntem niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare.
Psalmul 130.5,6; 2 Corinteni 6.4
Vom aștepta răbdători
În viață sunt nenumărate situațiile când trebuie să așteptăm. De exemplu, așteptăm ziua majoratului, sau să începem practicarea meseriei, sau să ne însănătoșim după o boală grea, sau vremuri mai bune, sau chiar să ne vină și nouă odată rândul la ghișeul unui oficiu sau să ne termine stomatologul lucrarea.
Pentru cei credincioși mai există un aspect al așteptării foarte important: ei așteaptă călăuzirea lui Dumnezeu în viață. Dacă dorim să fim buni ucenici ai lui Isus, vom aștepta răbdători, fără să ne plângem; și, bineînțeles, nu vom aștepta niciodată pasivi și inactivi, ci întotdeauna lucrând la ceva bun. Având această atitudine, vom evita pericolul de a deveni nervoși și nerăbdători.
Timpul de așteptare îl putem folosi util, cugetând la versete din Biblie sau rugându-ne în liniște lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru prea multele lucruri bune pe care ni le-a dat sau vorbindu-I despre nevoile prietenilor și ale vecinilor noștri și despre cei care încă nu Îl cunosc pe Domnul ca Mântuitor al lor. Astfel, timpul de așteptare devine o ocazie potrivită pe care o putem folosi, răscumpărând timpul.
Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PRESIUNEA ÎNCERCĂRII – Fundația S.E.E.R. România
„Frații mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2).
Este nevoie de mult timp și de o cantitate incredibilă de presiune pentru a transforma o bucată de carbon lipsită de valoare într-un diamant prețios. De aceea apostolul Iacov scrie: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4).
Când înțelegi acest adevăr biblic, ori de câte ori viața ta este întreruptă de probleme sau împrejurări pe care nu le-ai anticipat, vei începe să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în absolut orice… Adevărul este că în fiecare moment fie treci printr-o încercare, fie tocmai ai trecut de o încercare, fie te îndrepți vertiginos spre următoarea încercare! Apostolul Iacov vorbește despre „felurite încercări” (Iacov 1:2); ele apar în toate felurile pe care ți le poți imagina. Asemenea scrisorilor pe care le primești în cutia poștală, unele sunt adresate simplu: „Locatarului de la nr…”
Will Rogers a citit odată un titlu de ziar care spunea așa: „Trecător nevinovat împușcat în New York.” El a glumit: „Ce spui de asta? Tot ce trebuie să faci ca să fii împușcat în New York este să fii nevinovat și să-ți vezi de drum – dar, să treci „din întâmplare”… pe unde nu e cazul!” La fel este și cu încercările vieții. Trebuie doar să treci și vei fi lovit. Dar realitatea rămâne și anume: este nevoie de încercare, ca să se producă maturizarea spirituală. Ea nu vine pe nicio altă cale. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Domnul Isus a fost un învingător, și pentru că El trăiește în tine astăzi, și tu poți fi un învingător. Amin!
de Jean Koechlin
Psalmul 58
Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcuto cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împărăţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă ziua mântuirii (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii” (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.
Mana Zilnica 