18 Ianuarie 2022
Dacă este deci vreo încurajare în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo comuniune a Duhului, dacă sunt sentimente și îndurări, împliniți-mi bucuria să gândiți la fel, având aceeași dragoste, cu un suflet, gândind una.
Filipeni 2.1,2
În acest capitol al Epistolei către Filipeni, apostolul Pavel arată cu claritate că modul în care orice ceartă și neînțelegere pot fi curmate este acela de a-L avea pe Hristos înaintea ochilor ca Exemplul perfect cu privire la ce înseamnă să fii un slujitor smerit. Nu putem dobândi această umilință prin propriile noastre eforturi, nici prin a încerca, în mod simplu, să fim smeriți. Singurul fel de a o dobândi este să avem privirile fixate asupra lui Hristos, fiindcă doar în El vedem smerenia în perfecțiunea ei absolută. Pe măsură ce-L contemplăm ca Exemplu al nostru, suntem transformați și schimbați tot mai mult în asemănarea cu El. „Acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus” (versetul 5).
Pavel Îl prezintă pe Hristos ca „fiind în chip de Dumnezeu” (versetul 6), pe care nimeni nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, însă care, deși avea chipul lui Dumnezeu, a luat un chip de rob smerit. A devenit Fiul Omului, a umblat pe acest pământ slujind oamenilor cu umilință și cu dragoste, iar drumul Său a sfârșit la crucea Golgotei. Deși S-a făcut Om, trebuie să nu uităm că El niciodată n-a încetat să fie Dumnezeu. Toți acești pași descendenți (versetele 7 și 8) n-au făcut altceva decât să dovedească adevărul că El era Dumnezeu. Acum este înălțat, având Numele mai presus de orice nume.
El este Exemplul nostru, însă noi nu am fost lăsați să-L urmăm prin propriile noastre puteri. Fiindcă „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (versetul 13), noi beneficiem de sprijinul, de încurajarea și de ajutorul lui Dumnezeu. Este o bucurie pentru inima Lui să-i vadă pe copiii Săi umblând așa cum se cuvine. El știe că există pericole dinăuntru și din afara noastră, că vrăjmașul lucrează neîncetat pentru a-i dezbina pe sfinți pentru a le răpi bucuria și că este atât de ușor ca noi să devenim nepăsători și mulțumiți de noi înșine. Fie ca Dumnezeul și Tatăl nostru să ne păzească și să ne țină aproape de El, pentru ca bucuria și plăcerea noastră să fie în El! Facă El să strălucim „ca niște luminători în lume, ținând sus Cuvântul vieții” (versetele 15 și 16).
J. Redekop
Fiindcă plata păcatului este moartea.
Moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit.
Romani 6.23; Romani 5.12
Alarmă! Viruși!
Să ne gândim la două situații în care vorbim despre viruși: „deodată vedeți pe monitor un mesaj care vă atenționează că în computerul dumneavoastră a fost găsit un virus” și „vă simțiți slăbit și trebuie să mergeți la medic; sunteți speriat să nu fie un virus”.
Virușii reprezintă un mare pericol, deoarece ei pot declanșa procese distructive, chiar mortale, nu numai la oameni și la animale, ci și la computere. Trebuie să fim foarte atenți, să evităm, respectiv să izolăm, persoanele și computerele infectate, pentru a evita răspândirea virusului. Viruși precum Ebola, HIV și Sars-Cov au alertat o lume întreagă, secerând multe vieți omenești.
Există însă un virus care se află în toți oamenii și care cauzează moartea. De fapt, ne „infectăm” mereu cu el și efectele lui oribile se văd peste tot. Acest virus distruge relațiile interumane, împinge la ură, produce despărțire, declanșează război, stârnește suferință …și în final aduce moarte. Din nefericire, acest virus este adesea ignorat. Dumnezeu îl numește „păcat”. Există vindecare? Nici știința, nici medicii, nici medicamentele nu ne pot vindeca de acest „virus”. Căci păcatul poate fi învins doar prin Isus Hristos: „În nimeni altul nu este mântuire” (Fapte 4.12).
Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
HARUL LUI DUMNEZEU ÎN ÎNCERCARE – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10)
Iov, omul temător de Dumnezeu și model de credință, a pierdut într-o singură zi totul – și familia, și averea. Cu toate acestea, privind în urmă, el a putut spune: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” E nevoie de o temperatură mult mai ridicată să rafinezi aurul, decât pentru a produce cositor. Care dintre cele două ai vrea să fii? Pentru a te bucura de binecuvântarea pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, trebuie să treci testul încercărilor vieții.
În zilele de început ale televiziunii, programele erau în mod curent întrerupte pentru treizeci de secunde de „Sistemul de difuzare de urgență.” Și acele întreruperi seamănă mult cu cele care apar în viețile noastre – neprogramate, deloc bine-venite, și care par să vină întotdeauna în cele mai nepotrivite momente posibil. Dar spre deosebire de întreruperile din televiziune, încercările vieții nu durează treizeci de secunde și apoi dispar. Nu, ele pot dura săptămâni, ani și în unele cazuri, toată viața. Și s-ar putea ca motivul să nu-ți fie clar niciodată. Totuși, există un aspect al încercării în care ai un cuvânt de spus: felul în care reacționezi la ea.
Adevărul este că încercările reprezintă o parte neprețuită, necesară și indispensabilă a creșterii noastre spirituale. Fără ele, nu vom crește și nu ne vom maturiza atât cât trebuie. Și modul în care te confrunți cu încercările determină cum va fi „mărturia” ta. Apostolul Pavel scrie: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:15-16). Concluzia zilei: Dumnezeu te umple cu har pentru fiecare încercare cu care te confrunți!
de Jean Koechlin
Psalmul 57
Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „Îndură–Te de mine, Dumnezeule!” deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine”, Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale” (v. 1). Într–un astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu împlineşte [toate] pentru mine” (v. 2). Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim” afirmă apostolul „că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu”. Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile”, chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.
Îl găsim apoi pe cel credincios făcându–şi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea care–I stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!” (Ioan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.
Mana Zilnica 