3 Februarie 2021
Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu.
Romani 5.1,2
Epistola către Romani îl privește pe cel credincios ca om pe acest pământ, având viața lui Hristos și Duhul Sfânt, așa încât pentru el, care este adăpostit „în Hristos”, „nu mai este nicio condamnare”. Vina sa este ștearsă, păcatul este judecat și, îndreptățit prin lucrarea lui Hristos, credinciosul are pace cu Dumnezeu și este chemat să umble în înnoirea vieții, să-și aducă trupul ca o jertfă vie, plăcută înaintea lui Dumnezeu. Însă această epistolă nu-l privește pe cel credincios ca înviat împreună cu Hristos. Apostolul prezintă doar urmările învierii: „Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morții Lui, tot așa vom fi și în a învierii Lui” (Romani 6.5), dar nu merge mai departe de atât. Acest adevăr îl vedem în Epistola către Coloseni. Repet: ceea ce ne este prezentat în Romani este lucrarea harului lui Dumnezeu pentru îndreptățirea păcătosului pierdut, pe temeiul morții și al învierii lui Isus Hristos, precum și primirea credinciosului în Hristos, astfel încât el poate fi privit ca fiind „în Hristos”, dar trăind încă pe acest pământ, deși nu ca om „în carne”, ci „în Duh”, deoarece Duhul lui Dumnezeu locuiește în el.
Credinciosul nu este văzut aici ca o „nouă creație”, deși știm din alte texte că el este așa și că viața cea nouă pe care o posedă aparține acestei noi creații. Această nouă creație este și ea o parte a planului lui Dumnezeu, dar, așa cum am spus, nu găsim aceasta în Romani. Omul este o ființă responsabilă în această lume – și este tratat ca atare. Lucrarea lui Hristos a rezolvat însă problema responsabilității: acum credinciosul se află în lume, dar trupul său este un templu al Duhului Sfânt, dragostea lui Dumnezeu fiind turnată în inima sa. Mântuit fiind, el este așezat în favoarea lui Dumnezeu, se laudă în speranța gloriei Sale, este un fiu al lui Dumnezeu, deci și moștenitor al lui Dumnezeu și moștenitor împreună cu Hristos, dar nu este prezentat și ca înviat cu Hristos, ca așezat în Hristos în locurile cerești, ci este chemat să sufere cu Hristos aici jos, în lume, pentru ca la sfârșitul drumului să fie glorificat împreună cu El.
R. Brockhaus
Faceți în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și cu rugăciune pentru toți sfinții.
Efeseni 6.18
Rugăciunea, respirația sufletului
Rugăciunea este vitală pentru cel credincios. O facem noi cu ardoare? Versetele de mai jos, care pun în lumină diferite forme de rugăciune, ne încurajează să practicăm și noi, la timp și nelatimp, rugăciunea:
„Îmi vărsam sufletul înaintea Domnului” (1 Samuel 1.15) înseamnă să-I spui lui Dumnezeu, în rugăciune, fără nicio reținere, toată tristețea ce te apasă.
„Îmi ridic ochii spre munți” (Psalmul 121.1) înseamnă să cauți ajutor la Acela care este Atotputernic și Suveran și care vede tot ce se petrece pe acest pământ.
„Vorbesc în inima mea” (Geneza 24.45) înseamnă să te dezlipești de problemele momentului, pentru a te refugia la Dumnezeu, înseamnă să părăsești domeniul omenesc, pentru a pătrunde în domeniul divin.
„Cer ajutorul lui Dumnezeu” (Iov 12.4) înseamnă a implora, a face apel la Acela care ține totul în mâna Lui.
„Strig către Domnul” (Psalmul 142.1) înseamnă să te rogi cu toată puterea pentru o nevoie urgentă.
„Sufletul meu suspină” (Psalmul 84.2) înseamnă să te rogi fără să formulezi propoziții, doar să-ți îndrepți gândul către Domnul.
Citirea Bibliei: Numeri 19.11-22 · Matei 12.38-45
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SĂ AI O ZI BINECUVÂNTATĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)
Biblia spune: „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi” (Proverbele 27:1). Adevărul este că atunci când te trezești, în fiecare dimineață, nu ai nici cea mai mică idee despre ce ți se va întâmpla în acea zi. Speri să ai o zi fără incidente, o zi în care așteptările și dorințele tale să fie împlinite… însă știi din experiență că nu se întâmplă mereu așa. Noi trăim într-o lume reală, cu probleme reale. Dușmanul tău, diavolul, este și el real, și lucrează pe toate căile să răspândească descurajare, teamă și eșec. Cunoscând lucrul acesta, psalmistul a scris: „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:9-16).
Indiferent ce ți se întâmplă, trebuie să ai încredere că în acel moment, Dumnezeu îți va da harul de a face față. Nu uita: lui Satan îi face plăcere să-i atace pe cei care se califică pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea apostolul Pavel a scris: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” Tăria interioară este mai bună decât tăria fizică. De ce? Deoarece, câtă vreme rămâi puternic pe dinăuntru, poți face față oricărui lucru care vine asupra ta din exterior, și poți merge înainte. Așa că, să ai o zi binecuvântată!
de Jean Koechlin
Iov 34:16-37
Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil săL înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nui are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui săL poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, … afară de Duhul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11). El îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).
Instruindul pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de aL cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) la rătăcit complet. Na ajuns el săL condamne „pe Cel Întrutotul drept” (v. 17)?!
Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? SăI ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţămă (aratămi)„ (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să Io adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.
Mana Zilnica 