Mana Zilnica

1 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul meu, în Tine mi-am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine, să nu triumfe vrăjmașii mei asupra mea … pe Tine Te aștept toată ziua.

Psalmul 25.2,5

Credinciosul biruie toate dificultățile doar prin încredere în Domnul. Așa cum s-a spus de multe ori, el nu face nici cel mai mic pas înspre a-i răni pe vrăjmașii săi, ci vine înaintea Domnului și lasă totul în mâinile Sale, așteptând ca El să-l elibereze. Încredințându-se în brațele Domnului, el poate spune: „Să nu fiu dat de rușine, să nu triumfe vrăjmașii mei asupra mea”. Uneori, în prezența împotrivirii și a insultelor, ne încredem în noi înșine și în eforturile noastre de a-i insulta și zdrobi pe cei care ni se împotrivesc, însă descoperim că nu facem altceva decât să ne expunem rușinii și înfrângerii înaintea vrăjmașilor noștri. Psalmistul însă spune: „Nu, niciunul dintre cei care Te așteaptă pe Tine nu va fi dat de rușine”.

După ce a găsit odihnă încredințându-se pe sine și împrejurările sale în mâna Domnului, credinciosul dorește acum să vadă căile Lui, să fie învățat cu privire la cărările Lui și să fie condus în adevăr (versetele 4 și 5). Deseori cei credincioși au tendința să se preocupe cu căile rele ale oamenilor, cu cărările lor strâmbe și cu erorile pe care aceștia le propovăduiesc. Dumnezeu însă Își are căile Sale pentru a-i călăuzi pe cei ai Săi, are cărări pe care picioarele lor să calce și are adevărul Său, pentru a-i instrui. Preocuparea noastră de bază trebuie să fie să vedem căile Sale și să fim învățați cu privire la cărările Sale, deci nu numai să cunoaștem adevărul, ci, de asemenea, să fim conduși sau călăuziți în el. Pe acestea trebuie să le așteptăm în mod continuu de la Dumnezeu, așa cum psalmistul spune: „Pe Tine Te aștept toată ziua” (versetul 5).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.

Ioan 8.36

De fapt, pe ei îi aștepta libertatea!

În sud-vestul insulei Mauritius se înalță conul vulcanic Morne Brabant, cu o înălțime de 556 de metri. Stâncile sale înalte, aproape verticale, se văd de departe ca un far. La începutul secolului al XIX-lea, câțiva sclavi au fugit de pe plantații pe această insulă și s-au cățărat pe munte. Ei au locuit acolo pe un vârf împădurit, hrănindu-se cu porci mistreți și cu maimuțe, cu fructe de pădure și cu miere sălbatică, trăind câțiva ani fără niciun contact cu lumea exterioară.

În anul 1832, toți sclavii de pe insulă au fost declarați liberi, iar pe 1 februarie 1835, câțiva soldați au urcat pe Morne Brabant pentru a le aduce această veste bună și foștilor sclavi. Dar aceștia, văzând soldații, au crezut că vin să-i prindă și să-i facă din nou sclavi. De aceea s-au aruncat în mare de la multe sute de metri. Au vrut mai degrabă să moară, decât să fie făcuți din nou sclavi. De fapt, pe ei îi aștepta libertatea! Chiar și în zilele noastre, populația de pe Mauritius comemorează în fiecare an pe 1 februarie acea faptă necugetată.

Ce tragic! Libertatea se apropia, dar ei au înțeles greșit intențiile mesagerilor și au preferat să moară! Astăzi este la fel. Dumnezeu, în iubirea Sa, îi cheamă pe oameni și dorește să-i elibereze de legăturile păcatului. Evanghelia este adusă oamenilor care sunt sclavii păcatului, dar oamenii resping harul și dragostea lui Dumnezeu și, prin aceasta, libertatea. Ei resping vestea bună și rămân sclavi ai păcatului, iar urmarea va fi pierzarea veșnică. Ce tragic!

Dar cine primește iertarea lui Dumnezeu este liber; Hristos a plătit pentru el prețul de răscumpărare! Și în zilele noastre, libertatea este o problemă a credinței și a încrederii!

Citirea Bibliei: Numeri 18.20-32 · Matei 12.15-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VORBIREA POTRIVITĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul… în gura ta…” (Romani 10:8)

Dacă nu ești atent, s-ar putea să rostești cuvinte nepotrivite, care să semene îndoială și să contrazică ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Apostolul Pavel scria romanilor: „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.” Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste situația în care te afli – și vei vedea cum El lucrează în locul tău, rezolvând lucrurile pentru tine.

Cuvântul „mărturisire” vine de la cuvântul grecesc homologia, care înseamnă „a ajunge la un acord, a spune același lucru.” Asta înseamnă că trebuie să ajungi în consens cu voia și Cuvântul lui Dumnezeu, și să înveți să spui ceea ce spune El, indiferent cât de gravă poate părea situația la un moment dat. Dacă nu este ceea ce spune Dumnezeu, nu este ce trebuie! Dar dacă este în acord cu ce spune Dumnezeu, cuvintele rostite vor deveni arme puternice. Biblia spune: „cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!” (Iov 6:25). Cuvântul „înduplecător” vine de la cuvântul iudaic marats, care înseamnă „a apăsa.” La fel cum sigiliul, de pe inelul regelui, imprimă pecetea autorității sale pe un document, mărturisirea credinței tale pecetluiește problema înaintea lui Dumnezeu.

Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:23-24). Nu te limita doar să Îi spui lui Dumnezeu despre „muntele” tău – vorbește-i „muntelui” tău, folosind Cuvântul lui Dumnezeu! Fă, începând de azi, din Cuvântul lui Dumnezeu – cuvântul tău… și „muntele” tău va începe să se miște!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 33:1-22

În două rânduri, Iov ceruse intervenţia unui mediator (9.33; 16.21), iar acum dorinţa îi este îndeplinită: Elihu urmează să fie pentru el interpretul gândurilor lui Dumnezeu. Iov mai înţelesese că această misiune nu putea fi îndeplinită decât de un om asemenea lui (9.32), iar acum poate auzi din gura lui Elihu tocmai această trăsătură: „iată, înaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: şi eu sunt frământat din lut” (v. 6).

Scriptura ne învaţă că este „un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos…” (1 Timotei 2.5). Este marea taină a Domnului Isus <umanitatea Sa> fără de care El nu Sar fi putut face purtătorul de cuvânt al omului înaintea lui Dumnezeu!

„Dumnezeu vorbeşte o dată, şi de două ori…” (v. 14). După ce a vorbit prin profeţi, Dumnezeu a vorbit în Fiul. Câtă atenţie ar fi trebuit să acorde lumea acestui limbaj! (Evrei 1.1,2; 2.1). Şi totuşi în Iov 33.14 trebuie să se facă această tristă remarcă: „(omul) nu ia seama”. Ce mari sunt indiferenţa şi împietrirea inimii omului! Din acest motiv, aceeaşi epistolă avertizează solemn: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care… vorbeşte din ceruri” (Evrei 12.25).

Printrun verdict concis, Elihu pune deoparte toate raţionamentele: „Dumnezeu este mai mare decât omul” (v. 12) şi nu este obligat să „dea socoteală” oamenilor (v. 13).