19 Ianuarie 2021
Și Israel era foarte sărăcit din cauza lui Madian; și fiii lui Israel au strigat către Domnul … Domnul a trimis pe un profet la fiii lui Israel, care le-a zis: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am făcut să vă suiți din Egipt și v-am scos din casa robilor … Și v-am zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți». Dar n-ați ascultat de glasul Meu”.
Judecători 6.6,8,10
Fiii lui Israel simțeau din plin asuprirea din partea vrăjmașului lor, Madian, și au strigat la Domnul, însă inimile lor împietrite rămăseseră în continuare indiferente cu privire la păcatul lor. În loc să umble în libertate și să se bucure de roadele țării pe care Domnul le-o dăduse, ei trăiau în nesiguranță și în lipsă. Și-au adus totuși aminte să strige la Domnul în suferința lor, iar El i-a auzit. Totuși, înainte de a le trimite un eliberator, conștiințele lor trebuiau atinse, așa că le-a trimis un profet. Nu cunoaștem niciun detaliu despre acest profet, însă ceea ce era important era mesajul său, care a fost asemănător cu cel al lui Ioan Botezătorul, despre care citim în Ioan 1 și care a avut ca scop pregătirea căii pentru venirea Eliberatorului.
Profetul le-a amintit fiilor lui Israel că Dumnezeu îi scosese din Egipt și că le dăduse acea țară bună, potrivit plăcerii Lui și pentru gloria Numelui Său. Apoi însă citim aceste cuvinte triste: „Voi nu ați ascultat de glasul Meu”. Fiindcă nu ascultaseră de El și slujiseră altor dumnezei, El îi dăduse în mâinile madianiților. Dorința lui Dumnezeu era ca, prin această disciplinare, să le fie trezită conștiința și să fie aduși la pocăință.
Orice eșec trebuie măsurat cu standardul sfințeniei lui Dumnezeu. Când conștiința este trezită și adusă în lumină, Dumnezeu poate din nou arăta harul. Falimentul și restabilirea care-i urmează slujesc ca ocazii pentru introducerea resurselor Sale nelimitate, care se găsesc în Hristos. „Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!” (Psalmul 51.17).
J. Redekop
Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
Luca 23.43
„Astăzi vei fi cu Mine în rai”
Mulți cititori ai Bibliei știu cui i-a spus Domnul Isus Hristos aceste cuvinte de mângâiere. Tâlharul de pe cruce L-a onorat pe Fiul lui Dumnezeu care era lângă el pe cruce și L-a rugat: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!”. Tâlharul era convins că Isus Hristos, Cel disprețuit și atârnat pe cruce, era Mântuitorul promis. Mesia, adevăratul Împărat al lui Israel, Își va instaura, fără îndoială, odată Împărăția pe pământ.
Dar cât de măreț este răspunsul pe care îl primește tâlharul! Domnul îl face să înțeleagă că nu trebuie să aștepte până în acea zi viitoare, ci: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. Ce har! Răspunsul întrece așteptările tâlharului!
Sângele Fiului lui Dumnezeu l-a curățit pe tâlhar de păcatele lui. Autoritățile rostiseră sentința asupra lui, fiind un tâlhar. Dar, pentru că și-a recunoscut, în lumina lui Dumnezeu, viața lui păcătoasă și a condamnat-o, el a primit iertare. Sângele Domnului Isus l-a spălat de toată vina lui, încât chiar în acea zi a putut intra în rai. El nu a mai avut ocazia să facă acele fapte bune prin care mulți, făcându-le, cred că ar putea să-și câștige un loc în slavă.
Nici astăzi nimeni nu poate să-și câștige cerul, oricât ar încerca prin fapte bune sau prin participarea la slujbe religioase. Există o singură posibilitate, și anume salvarea prin harul lui Dumnezeu și prin credința în Domnul Isus Hristos. La El putem veni plini de încredere, ca și acest tâlhar!
Nu amâna împăcarea ta cu Dumnezeu! Astăzi este timpul potrivit!
Citirea Bibliei: Numeri 11.10-23 · Matei 8.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎMPOTRIVEȘTE-TE DIAVOLULUI! – Fundația S.E.E.R. România
„Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13:28)
In extenso, acest pasaj biblic spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13:24-28). Cu toții avem nevoie, din când în când, de un apel la trezire spirituală. Dar uneori problema cu care ne confruntăm nu este de origine omenească. Domnul Isus precizează că „pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul… a semănat neghină între grâu, și a plecat.” Da, e o nebunie să-l învinovățești pe diavol pentru toate lucrurile, dar e o nebunie și mai mare să nu ții cont că el este, neobosit și viclean, la lucru.
Apostolul Pavel scrie: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:11-13). Iar în continuare adaugă: „Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16).
Așadar, cuvântul pentru tine astăzi (vezi și Iacov 4:7) este acesta: veghează, sesizează când Satan acționează, împotrivește-i-te… și el va fugi!
de Jean Koechlin
Iov 18:1-21
Copleşinduşi prietenul cu tot felul de acuze, Elifaz, Bildad şi Ţofar lucrau, fără săşi dea seama, la clătinarea credinţei acestuia.
„A acuza” este metoda specifică a lui Satan. Şi acesta nu numai că îl atacă pe cel credincios înaintea Domnului, cum am văzut că o face în cap.1 şi 2, ci îl acuză şi înăuntrul său, inspirândui îndoieli: „Nu ai o credinţă adevărată! Nu eşti mântuit! Vezi bine că Dumnezeu tea părăsit! Dacă ai fi un copil al Lui, nu teai comporta astfel…!” Şi, odată semănate cele dintâi îndoieli, sunt atrase şi altele, iar vrăjmaşul se foloseşte de ele pentru a ne şopti din nou: „De vreme ce ai îndoieli, aceasta este dovada că îţi lipseşte credinţa; un credincios nu se poate îndoi…”.
Să respingem cu fermitate „săgeţile arzătoare ale celui rău„. În ce fel? Folosindune de „scutul credinţei”, altfel spus, de încrederea simplă, curată, în Dumnezeu şi în promisiunile Cuvântului Său (Efeseni 6.16).
Bildad îl evocă pe împăratul spaimelor (v. 14). Este moartea, ameninţare permanentă, spre care orice om este constrâns săşi îndrepte paşii, fără să ştie când o va întâlni. Dar, pentru credincios, ea nu mai este un subiect de groază. Domnul Isus, înfruntând El Însuşi de bunăvoie moartea, la făcut fără putere pe cel care avea puterea ei, pe Satan (Evrei 2.14).