18 Ianuarie 2021
Dar tu nu trebuia să fi privit ziua fratelui tău, ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te fi bucurat de fiii lui Iuda în ziua nimicirii lor, nici nu trebuia să-ți deschizi larg gura în ziua strâmtorării.
Obadia 12
Domnul a rostit aceste cuvinte către Edom, atunci când edomiții se bucurau de nenorocirile care veniseră asupra fiilor lui Iuda. Edomul este poporul lui Esau, fratele lui Iacov. Ei ar fi trebuit să fie întristați din cauza suferințelor pe care Dumnezeu le îngăduise asupra poporului Său. Dumnezeu niciodată nu întristează pe cineva doar dintr-o răzbunare amară, ci întotdeauna dorește să atragă inima înapoi la El Însuși. Acest scop Îl avea și în lucrările Sale față de Israel.
Edomul este o imagine a cărnii, care este deopotrivă egoistă și lipsită de milă. Ea îi doboară pe alții pentru a se înălța pe ea însăși; totuși, egoismul îl va distruge întotdeauna pe cel care-l manifestă. Cel care se înalță pe sine va fi coborât jos de tot în cele din urmă. Putem fi siguri că Domnul ține socoteală de orice acțiune și de orice motivație a inimilor noastre. De aceea Domnul îl atenționează pe Edom în versetul 15: „Pentru că ziua Domnului este aproape asupra tuturor națiunilor: cum ai făcut, ți se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău”.
Toate acestea ne oferă instrucțiuni vitale fiecăruia dintre noi. Proverbe 24.17,18 ne spune: „Nu te bucura când cade vrăjmașul tău și să nu ți se veselească inima când el se împiedică, pentru ca nu cumva Domnul să vadă aceasta și să fie rău în ochii Săi și să-Și întoarcă mânia de la el!”. Iată, de asemenea, ce ne sfătuiește Cuvântul lui Dumnezeu: „Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui” (Romani 12.20,21); „Pentru că, unde este gelozie și duh de partidă, acolo este dezordine și orice lucru rău. Dar înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică” (Iacov 3.16,17).
L. M. Grant
Cine umblă în întuneric și n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului și să se sprijine pe Dumnezeul lui.
Isaia 50.10
Câinele Saint-Bernard
Două sănii trase de câini alunecau pe suprafața înghețată a lacului Winnipeg, Canada. Erau misionarul E. R. Young și însoțitorii săi. Ei se îndreptau spre câteva așezări de indieni de-a lungul acestui lac uriaș. Deodată, ninsoarea ușoară s-a transformat într-o furtună de zăpadă puternică. În aceste valuri de zăpadă nu se mai vedea malul. Călătorii sperau că, dacă vor merge contra vântului, vor ajunge la țintă.
În curând, însă, au fost nevoiți să constate cu groază că vântul își schimbase de mai multe ori direcția. Seara se apropia și, dacă nu vor reuși să ajungă la mal, până în zori vor îngheța. Dar în ce direcție să meargă?
Au făcut o scurtă pauză pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu și pentru a mânca repede ceva. Când au pornit din nou la drum, Kuna, câinele polar, a ezitat. El era câinele conducător, dar acum își pierduse orientarea. Câinele Saint-Bernard, Jack, era în schimb nerăbdător. El părea să știe în ce direcție este malul. Atunci misionarul i-a predat conducerea. Hotărât, câinele Saint-Bernard a pornit la drum. Atelajele au pornit în noapte și, după câteva ore de mers, au ajuns la un cort în apropierea malului.
Fiecare dintre noi ajunge cândva într-un punct din care nu mai vede nicio cale de ieșire și nu mai cunoaște direcția. Ce bine este când Îl cunoaștem pe Dumnezeu și ne încredem în El! Dumnezeu a condus odinioară poporul Israel prin pustie „în siguranță, ca să nu le fie frică” (Psalmul 78.53). Te afli oare chiar acum într-un moment când umbli în întuneric și nu ai lumină? Dumnezeu vrea să te conducă și pe tine astăzi la fel, dacă te încrezi în El.
Citirea Bibliei: Numeri 11.1-9 · Matei 7.24-29
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
de Jean Koechlin
Iov 17:1-16
În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit săi fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.
Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţă” (v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şia arătat toată josnicia de care este capabil insultânduL în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!
„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta”, continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, săl vezi „pe cel drept părăsit” (Psalmul 37.25)…! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele sau năruit,” striga Iov „gândurile dragi ale inimii mele…” (v. 11).
Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună dea curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!
Mana Zilnica 