Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit. El a înviat! Nu este aici. Iată locul unde fusese pus.
Pentru că la Tine este izvorul vieții; în lumina Ta vom vedea lumina.

Marcu 16.6; Psalmul 36.9



Venind la mormânt, aceste femei devotate descoperă că Dumnezeu fusese acolo înaintea lor și că piatra de la mormânt era dată la o parte. Piatra n-a fost dată la o parte pentru ca Domnul înviat să poată părăsi mormântul, ci pentru ca ucenicii să poată intra și să vadă că locul unde fusese pus era acum gol. Nicio piatră, oricât de mare, n-ar fi putut ține trupul Domnului în mormânt.

Intrând în mormânt, ele sunt întâmpinate de un mesager ceresc, care le liniștește inimile și le alungă teama, spunându-le: „Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit. El a înviat! Nu este aici. Iată locul unde fusese pus”. Ele Îl căutau pe Isus, de aceea, în ciuda ignoranței și a necredinței lor, totul avea să fie bine. Noi ce căutăm? Este Domnul Isus țelul inimilor noastre? Cineva a spus: «Consacrarea inimii față de Domnul este cea care aduce lumină și inteligență sufletului». Cât de des se întâmplă ca necunoașterea adevărului și incapacitatea noastră de a deosebi între ceea ce este corect și ceea ce este greșit să-și aibă cauza în lipsa unui ochi simplu, care Îl are pe Hristos ca singur Obiect! Adesea căutăm voia și înălțarea noastră, mai degrabă decât pe Domnul și gloria Lui. Măsura în care Îl căutăm pe Domnul este măsura în care primim lumină.

Putem căuta multe lucruri care sunt bune în ele însele, însă nu sunt Isus – putem căuta suflete, lucrări, binele oamenilor și al sfinților, însă, dacă Îl căutăm mai întâi pe Isus, toate își vor ocupa locul potrivit și vom căpăta lumină pe cale. Căutându-L pe Isus, aceste femei au primit lumină din cer și au fost trimise să facă o lucrare pentru Domnul.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele.
Noi predicăm pe Hristos cel răstignit.

Luca 23.33; 1 Corinteni 1.23



Tată, ei L-au răstignit!

Fiul unui domn necredincios primise o Biblie și citea din ea cu așa mare interes, încât uita și de cele ce se întâmplau în jurul său. A ajuns cu cititul la un loc care l-a răscolit. Tatăl i-a observat neliniștea și l-a întrebat ironic: „Ce fel de carte citești?”.

Băiatul și-a ridicat privirea. Avea lacrimi în ochi. Zguduit, a spus: „Tată, ei L-au răstignit!”.

Tatăl a tăcut. Săgeata lui Dumnezeu îl străpunsese fix în inimă: Degeaba s-a apărat împotriva strigătului acestor puține cuvinte. Mereu răsuna în interiorul ființei sale: „Ei L-au răstignit!”. Conștiința i-a fost trezită, neliniștea însă creștea. Tot mai greu îl apăsa povara păcatelor sale. Își dorea iertare și pace.

Și tot cuvintele copilului său, „Ei L-au răstignit!”, au fost cele care l-au ajutat și mai departe. Isus, Mântuitorul, a fost răstignit și pentru el. El L-a acceptat prin credință ca pe Mântuitorul său și astfel a găsit pace cu Dumnezeu.

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (4) – Fundația SEER

„Isus… a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Și-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.” (Ioan 19:30)


Calvarul a fost victorios! Crucea poate părea triumful răului asupra binelui, a celui puternic asupra celui lipsit de putere, dar numai pentru aceia care nu înțeleg misiunea lui Hristos. Niciodată nu a fost un curaj mai mare sau o putere mai tare. Când El a strigat: „S-a isprăvit!” (unele traduceri spun „s-a desăvârșit”), El nu a vrut să spună: „Sunt terminat, cauza mea s-a năruit.” Domnul Isus nu a fost zdrobit la Calvar ci a triumfat în trei moduri:

1) Și-a învins dorința firească de a evita nespusa suferință: „A căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” (Matei 26:39).

2) A biruit forțele demonice ale întunericului. „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15).

3) A triumfat asupra Legii. „Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea” (Romani 10:4).

La Calvar, dragostea a triumfat asupra legii, eliberându-ne pentru totdeauna, pe noi care n-am fost în stare niciodată să ascultăm de legea lui Dumnezeu. „S-a isprăvit!” a fost strigătul unui învingător, nu al unei victime! Mulțimea și ucenicii Săi care erau devastați nu au înțeles lucrul acesta. Dar L-au înțeles trei zile mai târziu când mormântul gol a dovedit că Isus a câștigat victoria asupra morții.

Totul se poate reduce la următorul verset: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” (Romani 10:9).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 9:1-13


Capitolul 8 ne-a înfăţişat gloria împăratului David. Însă aici este altceva care o depăşeşte cu mult: este harul care îl însoţeşte. David l-a învăţat în şcoala lui Dumnezeu, el însuşi fiind obiectul lui. Oare poate fi aceasta „legea omului“, să primească la curtea lui, la masa lui, pe ultimul reprezentant al liniei rivale, pe moştenitorul vrăjmaşului său? (citeşte 2 Samuel 4.4).

Cu siguranţă, nu! Aceasta este un exemplu de „bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu”, pentru că David nu este satisfăcut doar să-şi împlinească promisiunea faţă de Ionatan şi de Saul (1 Sam. 20.15; 24.21, 22): el face ca acest har divin să se reverse peste sărmanul Mefiboşet, pătruns cu totul de sentimentul propriei nevrednicii. În plus, nu era el şchiop şi, din această cauză, obiect al vrăjmăşiei împăratului? (5.8). Dar să remarcăm felul în care este căutat, chemat pe nume,
asigurat, îmbogăţit, invitat ca un membru de familie la masa împăratului şi, în final, adoptat pentru tot restul vieţii lui. Ce frumoasă imagine a lucrării Domnului Isus pentru un păcătos!

Mefiboşet nu va înceta să fie un invalid. Versetul 13 o repetă intenţionat. Dar când va fi aşezat la masa împărătească, faptul acesta nu va mai putea fi văzut. Oare nu este tot aşa şi cu credinciosul aflat aici, jos?
Vechea lui fire nu-i este luată, dar, în timp ce stă în comuniune cu Domnul, o poate ţine în afara vederii.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: