Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe orice mlădiță în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează.

Ioan 15.2



Mlădița are aceeași natură cu vița. Aplicând acest lucru la viața creștină, învățăm o primă lecție: consacrarea absolută. Mlădița există doar pentru un singur motiv – ca să aducă roadă! Cei care-I aparțin lui Hristos trebuie să aibă un singur scop, anume acela de a aduce roadă în viețile lor, o roadă care să-L glorifice pe Dumnezeu! Ca mlădiță în Hristos, Pavel a putut spune: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1.21).

Cea de-a doua lecție este conformitatea perfectă. Mlădița devine ca vița în orice aspect, având aceeași natură, aceeași viață și același scop. Acest lucru este un proces, însă este cu totul real. Pavel ne amintește că urmează să fim făcuți asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu (Romani 8.29).

Următoarea lecție este dependența completă. Mlădița își primește viața și puterea din seva care este produsă și transmisă de viță. Mlădița nu poate fi nimic și nu poate face nimic fără viță. Trebuie să înțelegem bine că, fără Hristos, nu avem viață și nu putem produce nimic pentru gloria lui Dumnezeu. Însă, prin Hristos, putem spune și noi ca Pavel: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește” (Filipeni 4.13).

Cea de-a patra lecție pe care o putem învăța este încrederea neclintită. Mlădița, în mod simplu, primește totul de la viță. Acest lucru este scos în evidență de Pavel atunci când spune: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus” (Filipeni 4.19). Petru a învățat și el această minunată lecție și ne-o împărtășește și nouă, îndemnându-ne: „Aruncați asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi” (1 Petru 5.7).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

Luca 9.23



Lepădarea de sine

Lepădarea de sine stă în legătură cu gândul renunțării. Printre creștini există păreri diferite cu privire la ce anume trebuie să renunțăm. Unii se gândesc la lucruri precum jocurile de cărți, dansurile, mersul la teatru sau alte „preocupări lumești”. Alții limitează lepădarea de sine la o anumită perioadă, cum ar fi Postul Paștelui. Cu toate acestea, a renunța doar în felul acesta poate să ducă la mândrie spirituală.

Gândul Domnului nostru aici nu este însă renunțarea la unele lucruri. El vorbește despre renunțarea la sine. S-ar putea ca cineva să renunțe la orice fel de lucru, dar, atât timp cât nu s-a predat pe sine lui Dumnezeu, nici măcar nu a început să practice lepădarea de sine. Atunci când apostolul spune: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2.20), nu se referă la a renunța la un anumit lucru, ci pur și simplu la a da la o parte sinele, pentru ca Hristos să poată trăi în el. Astfel nu te vei mai întreba care sunt lucrurile la care să renunți. Oamenii se gândesc de obicei că a-ți lua crucea este o lucrare neplăcută. Ei vorbesc chiar despre rugăciunea și despre mărturisirea lui Hristos în public ca fiind luarea crucii, dar adevăratul sens al expresiei este moartea – moartea sinelui! Cel care acum trăiește în Hristos Isus poate umbla în înnoirea vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (1) – Fundația SEER

„Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna” L-au răstignit acolo” (Luca 23:33)

Cuvântul „Calvar” provine din calvarius cuvântul latinesc pentru „craniu”, și nu apare în Noul Testament (în limba română), dar ceea ce  s-a întâmplat acolo ne-a schimbat destinul. În ciuda miturilor și a neînțelegerilor, adevărul este clar și are puterea de a schimba vieți. Să ne uităm la acest adevăr. Mai întâi, Calvarul a fost voluntar. Cei care au asistat la evenimentele de la Calvar (Golgota) au crezut că Isus este o victimă a circumstanțelor pe care nu le-a putut controla: ura evreilor și puterea romană. Ce greșeală! Domnul Isus a respins apărarea bine-intenționată, dar canalizată greșit, a lui Petru, spunându-i: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53).

Domnul Isus ar fi putut alege să ducă o viață fără necazuri, fără durere sau moarte. Nimeni nu L-a constrâns să meargă la cruce. El a spus: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:18). Calvarul a fost cu certitudine ceva nedrept și necinstit. Dar nu a fost asasinare, a fost ispășire voluntară! Dușmanii Domnului Isus au dorit ca la Calvar să pună capăt vieții Sale, însă El a dorit să ne salveze de o veșnicie pierdută. Și după ce ei au făcut ce au știut ei mai rău, și nu au reușit să-L oprească, Petru i-a confruntat în ziua Cincizecimii cu acest adevăr victorios: „după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23).

Nici măcar Tatăl nu L-a obligat. Domnul Isus „S-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Timotei 2:6) – inclusiv pentru tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 7:1-17


„Când Îi plac Domnului căile unui om, îi pune chiar şi pe vrăjmaşii săi în pace cu el“ (Proverbe 16.7). Cuvântul acesta se dovedeşte acum adevărat pentru David. Şi, de când locuieşte într-o splendidă casă de cedru, se gândeşte cu seriozitate la chivotul Domnului care locuia întrun simplu cort. Nobil sentiment din partea lui! Aceia dintre noi care se bucură de o viaţă asigurată şi confortabilă nu trebuie să uite niciodată că Stăpânul nostru a trecut prin această lume ca un călător divin, neavând un loc unde săŞi plece capul.

David îşi propune să construiască o casă demnă pentru Domnul. Dar ascultaţi cum îi răspunde El, în esenţă, prin gura lui Natan: ŤMi-am însuşit această calitate de călător, ca să împărtăşesc prin har soarta poporului Meu. Iar timpul odihnei Mele n-a sosit încă. Dar ceea ce tu nu poţi face va fi împlinit de unul dintre descendenţii tăiť.

Domnul Se referă în primul rând la Solomon, fiu al lui David, care va construi templul. Dar v. 14, citat în Evrei 1.5, arată că acest Împărat, Fiu al lui David, sub aspect profetic este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Despre El exclusiv se poate afirma că împărăţia Îi va fi stabilită pentru totdeauna. Binecuvântările personale (v. 8, 9) sau colective (v. 10) îşi au toate sursa în această Persoană fără seamăn.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: